Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 105/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 105/
Ședința publică de la 26 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de - " " SRL - societate în insolvență comercială împotriva Sentinței nr. 67/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru pârâta apelantă și consilier juridic - pentru reclamanta intimată - SRL - Filiala
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, constatându-se că la dosar s-a înregistrat întâmpinare din partea reclamantei intimate.
Mandatarul " " SRL - societate în insolvență comercială depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța ce face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 19,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentantul - SRL - Filiala A depune la dosar Adresa nr. 14919/2008 prin care este împuternicit să reprezinte societatea intimată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților în dezbateri.
Avocat solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Invocă excepția necompetenței materiale, arătând că, conform pct. 8 din Contractul de închiriere nr. 1341/1999 eventualele litigii izvorâte din acest contract sunt de competența Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, iar primele 2 petite ale acțiunii reconvenționale se întemeiază pe contractul susmenționat.
Învederează instanței că în perioada 1999 - 2004 - SRL a cules producția de pe 157 ha de vie fără a plăti nimic, solicitând chiar să plătească apelanta taxele către stat.
Consideră inacceptabilă acceptarea tacitei relocațiuni.
Arată în continuare că, custodele are dreptul la o indemnizație de administrare, nu la însușirea în totalitate a fructelor, - " " SRL aflându-se în faliment pentru că nu a putut folosi aceste fructe, mai mult, nu i-a fost permis să asiste nici la recoltarea strugurilor în perioada contractuală.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
un exemplar din întâmpinare cu reclamanta intimată prin reprezentantul acesteia.
Consilier juridic - solicită respingerea apelului, menținerea ca temeinică și legală a Sentinței nr.67/2008 pronunțată de Tribunalul Alba.
Față de excepția de necompetență materială susține că, la fond aceasta nu a fost formulată.
Invocă prevederile art.3432pr.civ. arătând că, contractului încheiat între părți îi lipsesc cu desăvârșire elementele obligatorii ale clauzei compromisorii.
Învederează instanței că, într-adevăr au fost făcute notificări în perioada de valabilitate a Contractului nr.1341/1999, însă fără efect; acestea nu au fost urmate de o acțiune pentru a anula contractul de locațiune.
Susține că notificările au apărut doar când au apărut problemele între angajat și societate și doar în perioada de recoltare.
Arată în continuare că tacita relocațiune a operat în baza legii, nu potrivit clauzelor contractuale. La data încetării contractului, nu au existat cereri de înlocuire a custodelui. S-a solicitat doar predarea producției, nu și părăsirea plantațiilor. Clauza trebuie să fie foarte clară, precisă, fără posibilitate de interpretare.
În replică, mandatarul pârâtei apelante - SRL arată că, contractul dintre părți expiră în toamna anului 2004, iar prima adresă a fost la data de 24.02.2005, deci nu în perioada de recoltare. Prin această adresă, către Parchet, se solicita înlocuirea custodelui.
Reprezentantul reclamantei intimate susține că o adresă trimisă altcuiva decât părții în litigiu nu poate produce efecte.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față,
Constată că prin Sentința nr.67/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - "" SRL în contradictoriu cu pârâta - " " SRL și s-a constatat că între părți a intervenit tacita relocațiune cu privire la contractul de închiriere nr. 1341/30.11.1999 până la data de 1.09.2007 și, de asemenea, s-a constatat că locațiunea s-a făcut pe un preț de 10% din valoarea rămasă după scăderea cheltuielilor aferente producției obținute.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a observat că prezenta cerere reprezintă parte din cererea reconvențională formulată de reclamantă în dosar nr-, disjunsă prin Sentința nr. 1314/CA/2007, cerere reconvențională care, pe lângă cele două capete de cerere a mai avut și următoarele:
- să se constate că nivelul cheltuielilor efectuate de pârâta reconvențională (- "" SRL) cu obținerea producției pe anii 2005 - 2006 nu se acoperă cu producția obținută pe plantațiile închiriate
- să fie obligată pârâta reconvențională să acopere prin compensare cu surplusurile din ceilalți ani pierderile suferite în anii în care producția a fost sub nivelul cheltuielilor.
În același timp, s-a solicitat ca, în cazul în care se va aprecia contractul de închiriere ca fiind expirat să se dispună:
- obligarea pârâtei reconvențională la plata cheltuielilor efectuate pentru întreținerea plantațiilor și a celorlalte bunuri date în custodia sa
- obligarea reclamantei reconvenționale la plata cheltuielilor efectuate de proprietarii de terenuri de sub plantații în vederea asigurării unei liniștite exploatări a plantațiilor.
Așa cum rezultă din actele dosarului, reclamanta, cu excepția capetelor de cerere care au făcut obiectul hotărârii apelate și asupra cărora s-a pronunțat prima instanță, a înțeles să renunțe la celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța hotărârea atacată, circumscrisă la cele două capete de cerere, prima instanță a reținut că la data de 30.11.1999 între părțile în litigiu s-a încheiat Contractul de închiriere nr.1341 prin care pârâta se obliga să închirieze reclamantei viile pe rod, clădirile și utilajele fermelor de la B, cu toate bunurile mobile și imobile prevăzute în anexa 1.
Termenul de valabilitate a locațiunii a fost stabilit la 5 ani de la data semnării contractului, cu posibilitatea de prelungire prin acordul părților.
Anterior expirării duratei contractuale, asupra bunurilor care făceau obiectul contractului de închiriere a fost luată de către organele de cercetare penală măsura sechestrului asigurator, bunurile indisponibilizate fiind lăsate în custodia reclamantei.
În aceste condiții, s-a apreciat ca fiind evident faptul că, la împlinirea perioadei de locațiune, pârâta nu a solicitat restituirea bunurilor și, chiar dacă acționa în acest sens, bunurile nu-i puteau fi restituite față de măsurile luate de organele de urmărire penală. Însă, din adresele și notificările depuse la dosar nu rezultă voința pârâtei de a nu reînnoi contractul desfăcut prin efectul expirării termenului. Astfel, se observă că, pe de o parte pârâta solicita reclamantei să permită unui reprezentant al societății să participe în calitate de observator la procesul de recoltare, respectiv cântărire a strugurilor rezultați de pe terenurile în cauză, deci nu dreptul de folosință a acesteia asupra viilor respective, iar pe de altă parte, menționa că aceste solicitări "nu trebuie interpretate în sensul acordului nostru pentru continuarea contractului de închiriere, ci doar ca o măsură de precauție față de abuzul pe care îl manifestați în folosirea bunurilor subscrisei societăți fără acordul nostru." Așadar conținutul adreselor emise de pârâtă este ambiguu, nu exprimă în mod clar și fără echivoc voința acesteia de a nu continua raporturile contractuale de locațiune, cu atât mai mult cu cât pârâta nu a formulat pretenții în sensul predării cantității de struguri de pe aceste plantații de de vie, deoarece, chiar dacă era custodele viilor respective, reclamanta nu avea dreptul să le exploateze și să-și însușească strugurii rezultați.
Așa fiind, s-a constatat că pârâta nici nu a solicitat predarea strugurilor și nici nu a anunțat concediul într-un mod care să nu comporte îndoială cu privire la voința acesteia, iar formularea citată mai sus, care este prezentă în toate adresele comunicate de aceasta reclamantei, urmează a fi interpretată conform dispozițiilor art. 983 Cod civil, respectiv în folosul locatarului.
Tot astfel, s-a constat că sunt îndreptățite susținerile reclamantei privind reînnoirea raporturilor contractuale prin tacita relocațiune în conformitate cu dispozițiile art. 1437 și 1452 Cod civil. Astfel, tacita relocațiune are loc în condițiile primului contract, dar se va considera încheiat fără termen, putând fi denunțat unilateral cu respectarea termenului de preaviz. Acest lucru s-a întâmplat la data de 9.08.2007, când prin notificarea nr.26 administratorul societății pârâte a solicitat reclamantei predarea strugurilor de pe plantațiile de de vie respective până la data de 1.09.2007, precizând că nu este de acord cu însușirea de către aceasta a cantității de struguri rezultați.
În ce privește cel de-al doilea petit, respectiv constatarea valorii prețului locațiunii s-a reținut că este nefondată excepția lipsei interesului invocată de către pârâtă în condițiile în care aceasta din urmă a sesizat instanța pentru a obține obligarea - SRL la diferite sume pentru lipsa de folosință a viilor în litigiu. Chiar dacă acțiunea a fost respinsă ca prematură, în orice moment pârâta poate realiza procedura concilierii directe și să introducă o nouă acțiune în instanță, astfel că există interesul de a se clarifica temeiul juridic al obligației - SRL și valoarea despăgubirilor pe care aceasta trebuie să le plătească.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta - " " SRL, solicitând pe de o parte casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, iar pe de altă parte, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de trimitere a cauzei spre competentă soluționare Camerei de Comerț și Industrie a României se invocă dispozițiile art.8 din contractul de închiriere unde părțile au prevăzut în mod expres o atare competență.
Pe fondul cauzei se apreciază ca fiind eronată susținerea primei instanțe potrivit căreia din adresele și notificările de la dosar (fila 39-48) nu ar rezulta voința pârâtei de a nu reînnoi contractul de închiriere, contract ajuns la termen în anul 2004; din notificările nr. 966/E/15.12.2003 și nr. 29/04/H/13.09.2004, trimise reclamantei înainte de expirarea contractului, rezultând foarte clar hotărârea de a nu mai prelungi acest contract.
De asemenea, se apreciază ca fiind eronată susținerea instanței de fond, care reține o anumită ambiguitate/echivocitate în relațiile dintre părți legate de prelungirea contractului, dedusă din faptul că pârâta nu a formulat pretenții în sensul predării cantității de struguri de pe aceste plantații. În realitate, se susține în motivele de apel, nu a existat o asemenea cerere de predare a cantității de struguri, întrucât până în anul 2004 era în vigoare contractul de închiriere.
Tot astfel, se apreciază ca fiind eronată aprecierea primei instanțe în sensul că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 983.civ. privind efectul interpretării îndoielii împotriva pârâtei de vreme ce din actele pârâtei, cu deosebire cele două notificări susmenționate, rezultă intenția acesteia de a nu mai prelungi contractul de închiriere.
În sfârșit, se apreciază ca fiind eronată aprecierea primei instanțe legată de faptul că în cauză reclamanta are un interes de a promova prezenta acțiune în considerarea faptului că pârâta a promovat o acțiune de obligare a reclamantei la plata a diferite sume pentru lipsa de folosință a viei în litigiu.
Prin întâmpinare, reclamanta solicită respingerea apelului atât în ce privește excepția necompetenței materiale a tribunalului, nefiind îndeplinite în cauză dispozițiile art.343/2 pr.civ. cât și în ce privește fondul cauzei, fiind evident că pârâta nu și-a exprimat, după expirarea contractului de închiriere, în mod neechivoc, voința de a nu mai continua locațiunea viilor rezultată din Contractul nr. 1341/30.11.1999.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
În ce privește excepția necompetenței materiale invocate se constată că, potrivit art. 343/2 pr.civ. prin compromis, părțile sunt obligate, sub sancțiunea nulității, să stabilească, pe lângă obiectul litigiului, numele arbitrilor ori modalitatea de numire a acestora.
În speță, nu sunt desemnate numele arbitrilor, dar nici modalitatea lor de numire, astfel încât, potrivit textului de lege menționat, clauza compromisorie invocată în textul art.8 din contractul de închiriere se apreciază ca fiind lovită de nulitate.
În aceste condiții, deși cu o altă motivare, în mod întemeiat prima instanță a făcut aplicarea art.343/4 alin.2 lit.b din Codul d e procedură civilă și a procedat la judecarea cauzei.
În ce privește celelalte critici se constată, așa cum a reținut și prima instanță, că acțiunea ce a făcut obiectul judecății, se compune din două capete de cerere rămase din cererea reconvențională formulată de reclamantă în calitate de pârâtă (reclamantă reconvențională) în dosarul nr- al tribunalului Alba, cerere disjunsă prin Sentința nr. 1314/CA/2007 și înregistrată separat în prezentul dosar nr- (fila 1), reclamanta renunțând expres la celelalte capete de cerere (fila 24 dosar de fond).
Numai că, așa cum se observă, în lipsa celorlalte capete de cerere la care s-a renunțat și care constituiau veritabile cereri în realizarea dreptului, capetele de cerere din prezentul dosar se prezintă sub forma unor cereri în constatare, inadmisibile potrivit art.111 teza a II-a pr.civ.
Așa cum se observă, cele două capete de cerere privind constatarea intervenirii tacitei relocațiuni a Contractului de închiriere nr.1341/30.11.1999 până la 1.09.2007 în condițiile unui preț de 10% din valoarea rămasă după scăderea cheltuielilor aferente producției obținute, au valoarea constatării unor chestiuni preliminarii în economia generală a acțiunii formulate prin cererea reconvențională (atât în principal, cât și în secundar) care nu pot fi judecate și soluționate separat de celelalte capete de cerere ce constituie o acțiune în realizare.
Din acest punct de vedere, nu poate fi primită nici susținerea primei instanțe, în sensul că reclamanta ar avea un interes în promovarea prezentei acțiuni în constatare, întrucât într-un alt dosar pârâta a promovat o acțiune în pretenții împotriva sa pentru lipsa de folosință a viilor în litigiu. Dimpotrivă, această afirmație confirmând faptul că între părți există litigii în realizarea dreptului, legate tocmai legate de exploatarea viilor în litigiu, pot fi judecate în mod fracționat și separat: chestiunile referitoare la constatarea unor drepturi și obligații într-un dosar, respectiv în cel de față, și cele în realizarea drepturilor sau executarea obligațiilor, în alte dosare.
Așa fiind, cum prima instanță a soluționat acțiunea ce constituie obiectul prezentului dosar fără a se preocupa de chestiunile privitoare la posibilitatea promovării unor cereri în constatare, în condițiile în care există posibilitatea unei cereri în realizarea dreptului, între părți fiind chiar dovedită existența unor astfel de acțiuni, se impune schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca inadmisibilă.
Cheltuieli de judecată nu s-au cerut.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de - " " SRL - societate în insolvență comercială împotriva Sentinței nr. 67/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că,
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - "" SRL împotriva pârâtei apelante.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.09.2008.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex.3/09.10.2008
Jud. fond:.
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
