Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 110/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2039/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 110
Ședința publică de la 27 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Trestianu
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulată de reclamanta intimată - RULMENȚI SA B în contradictoriu cu pârâtele apelante AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20.02.2008, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 27.02.2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei comerciale de față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 8981/29.06.2007 Tribunalul București Secția a VI-a Comercială a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - RULMENȚI B SA în contradictoriu cu pârâtele MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICARE ACTIVELOR STATULUI; a admis petitul 1 referitor la inexistența unei datorii privind sumele din contractul de cesiune de creanță nr. 15/2002 modificat prin actul adițional nr. 1/2005; a admis excepția lipsei calității procesuale active privind petitul 2 și a respins acest capăt de cerere ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut că litigiul tinde spre constatarea inexistenței debitului izvorât din contractul de cesiune de creanță încheiat între pârâte, modificat prin actul adițional nr. 1/2005, a cărui anulare s-a solicitat prin acțiune. Se reține că prin HG nr. 655/2000, în urma privatizării societății reclamante, s-au acordat înlesniri la plată, reclamanta figurând cu o eșalonare de plată pe 5 ani, cu termen de grație de 6 luni, eșalonarea vizând creanțe la bugetul de stat și contravaloarea unui credit, achitat în contul reclamantei de către MINISTERUL FINANȚELOR. Prin contractul de cesiune s-a cedat pârâtei AVAS creanța deținută asupra debitorului cedat - reclamanta, rezultată din executarea garanției emise de stat pentru împrumutul extern, valoarea creanței fiind de 24.264.855,12 lei, redusă prin actul adițional la suma de 5.325.826,33 lei. Din probele administrate, înscrisuri și expertiză, judecătorul a reținut că reclamanta nu mai datorează nicio sumă pentru împrumutul extern. În ce privește pârâta AVAS, se reține că prin corespondența purtată cu reclamanta a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 263din OG nr. 94/2004, prevedere care statuează că reclamanta beneficiază menținerea valabilității înlesnirii la plata obligațiilor către MINISTERUL FINANȚELOR, cu condiția dovedirii achitării integrale a sumelor eșalonate. Acest aspect, al plății ratelor eșalonate a fost evidențiat în raportul de expertiză, raport de ce a concluzionat că nu au temei legal majorările calculate de Ministerul Finanțelor. În consecință, s-a apreciat ca întemeiat primul capăt de cerere.
Cu privire la solicitarea de constatare a nulității actului adițional la contractul de cesiune, judecătorul a reținut că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, aceasta fiind terț față de act.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Apelanta AVAS a solicitat admiterea apelului și în principal anularea sentinței pronunțată de judecătorul fondului pentru încălcarea normelor de competență speciale, derogatorii de la dreptul comun în materie, norme care stabilesc competența de soluționare a unor asemenea litigii în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI; pe fondul cauzei, a solicitat respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată, arătând că prevederile art. 263din OG nr. 94/2004 întrucât la data adoptării acestui act normativ creanța era deja cesionată către AVAS, dispoziția vizând relația stabilită cu MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE; de asemenea, se susține că reclamanta intimată nu a făcut dovada existenței notificării Consiliului Concurenței pentru a beneficia de înlesnirile de plată
Apelanta MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii în totalitate a cererii reclamantei intimate, arătând că raportul de expertiză nu a evidențiat corect plățile făcute de această ultimă plată, ajungând astfel la o concluzie eronată.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea celor două apeluri ca nefondate, apreciind ca fiind corectă și legală sentința pronunțată de judecătorul fondului.
Prin decizia comercială nr. 533/07.11.2007 Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VI-a Comercială a admis apelurile declarate în cauză a anulat sentința pronunțată de judecătorul fondului și a reținut cauza spre judecare, apreciind că judecătorul fondului a soluționat cauza cu încălcarea normelor de competență specială în materie, față de faptul că art. 45 din OUG nr. 51/1998 prevede în mod expres că litigiile privind creanțele neperformante preluate la datoria publică se soluționează de către curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtei AVAS. În consecință, față de faptul că litigiul are ca obiect constatarea inexistenței creanței preluată de AVAS, competența în primă instanță aparținea Curții de APEL BUCUREȘTI, iar nu tribunalului, așa cum a reținut în mod greșit judecătorul fondului.
La judecarea cauzei în fond, pârâta AVAS a reiterat cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI FINANȚELOR.
MINISTERUL FINANȚELOR a solicitat respingerea acestei cererii ca tardiv formulată, excepția respinsă având în vedere că o cerere similară a fost formulată și în fața judecătorului tribunalului (considerentele extinse care au condus la respingerea acestei excepții fiind redate în încheierea de amânare a pronunțării cauzei, parte integrantă a sentinței).
În ce privește probele administrate în cursul primei judecăți, s-a dat eficiență art. 160.pr.civ. care menționează că în cazul declarării necompetenței, dovezile administrate în instanța necompetentă rămân câștigate judecății, instanța competentă putând dispune refacerea lor doar pentru motive temeinice. În speță, nu au fost invocate motive temeinice de către părți care să poată conduce la refacerea probelor administrate, cu referire expresă la expertiza realizată.
Pe fondul cauzei, pârâtele au mai invocat excepția prematurității formulării acțiunii (AVAS) și excepția inadmisibilității (MF). Cele două excepții au fost respinse în ședința publică din data de 05.12.2007, pentru considerentele arătate în încheierea de la acel termen.
De asemenea, a fost respinsă și excepția inadmisibilității acțiunii, formulată de pârâta AVAS, fiind reținut că nu poate fi considerată inadmisibilă o acțiune în constatare pe considerentul invocat de pârâtă, respectiv că nu a fost începută executarea silită. În plus, acțiunea reclamantei are caracterul unei acțiuni în constatare negative, cu scopul de se constata inexistența unui drept al pârâtelor față de reclamantă (inexistența uni raport juridic).
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE invocat, totodată, excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, iar AVAS a solicitat să se constate lipsa calității procesuale pasive a reclamantei față de capătul doi de cerere.
Analizând actele și lucrările dosarului, se apreciază ca întemeiat primul capăt de cerere, referitor la constatarea inexistenței creanței ce a făcut obiectul contractului de cesiune. Astfel, se reține că au fost acordate societății reclamante înlesniri la plată cu privire la unele obligații la bugetul de stat, precum și cele decurgând dintr-un contract de împrumut extern, achitat de Ministerul Finanțelor, prin HG nr. 655/2000.
Din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, se reține că reclamanta a achitat integral și la termene ratele astfel cum au fost eșalonate la plată. în acest context, se reține și concluzia raportului de expertiză referitoare la inexistența unei prevederi legale pentru calcularea majorărilor de întârziere, transmise o dată cu debitul principal prin contractul de cesiune.
Nu poate fi reținută apărarea pârâtei AVAS cu privire la faptul că nu este aplicabilă eșalonarea la plată în lipsa notificării adresate Consiliului Concurenței, din următoarele considerente: în primul rând, Legea nr. 143/1999, astfel cum era în vigoare la momentul adoptării HG nr. 655/2000, prevedea obligația notificării doar pentru amânarea la plată; or, în speță, nu s-a dispus o amânare la plată, ci doar o eșalonare de plată (conform definiției dată de explicativ al limbii române, amânare înseamnă a trece la îndeplinirea unei acțiuni la un moment ulterior celui stabilit inițial); în al doilea rând, tot legea în vigoare la acel moment stabile că obligația de notificare revenea furnizorului ajutorului de stat, care era MINISTERUL FINANȚELOR; or, nu se poate imputa reclamantei faptul că pârâta MINISTERUL FINANȚELOR nu și-a îndeplinit obligația de notificare, dar a acceptat plata făcută în condițiile reglementate de HG nr. 655/2000.
Nu poate fi reținută nici apărarea aceleiași părți cu privire la inopozabilitatea OG nr. 94/2004, art. 263, pe considerentul că la momentul adoptării acestei ordonanțe creanța era deja cesionată. Actul normativ nu prevede că dispozițiile sale se aplică în raportul dintre reclamantă și MINISTERUL FINANȚELOR, ci prevede că societatea beneficiază în continuare de menținerea valabilității înlesnirii la plată către minister, fără a face distincție față de cel care deține în acel moment creanța. Pe de altă parte, nu există dovada notificării cesiunii de creanță către reclamantă, iar MINISTERUL FINANȚELOR, care a avizat proiectul OG nr. 94/2004 avea cunoștință de cesiune, dar nu a obiectat la adoptarea actului normativ. În consecință, nu i se poate imputa nimic reclamantei nici cu privire la adoptarea OG nr. 94/2000, act normativ adoptat de guvern.
Se apreciază ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei față de capătul 2 de cerere referitor la anularea actului adițional, aceasta fiind un terț față de acest act și nefiind invocate motive de nulitate absolută care să acorde calitatea procesuală.
Se apreciază, de asemenea, ca fiind inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta AVAS față de pârâta MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE. Potrivit art. 60.pr.civ. partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire. Prin cererea sa de chemare în garanție, pârâta AVAS a solicitat ca în măsura în care cererea reclamantei va fi admisă, chemata în garanție să fie obligată la regularizarea diferențelor contabile rezultate din diminuarea activului AVAS. Față de modul în care a fost formulată cererea de chemare în garanție, se reține că aceasta este inadmisibilă, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv acțiunea în constatare negativă, ce tinde spre constatarea inexistenței creanței. Deci, în urma admiterii acestui capăt de cerere nu există o cădere în pretenții a pârâtei, care ar da dreptul acesteia de a se îndrepta cu o acțiune în despăgubire ori în pretenții față de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
În temeiul art. 274.pr.civ. va fi admisă și cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - RULMENȚI SA B, cu sediul în Bârlad,-, jud. V în contradictoriu cu pârâtele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
Admite capătul 1 de cerere.
Constată inexistența unei datorii a reclamantei față de pârâte privind sumele din contractul de cesiune de creanță nr. 15/2002 modificat prin actul adițional nr. 1/2005.
Admite excepția lipsei calității procesuale active cu privire la capătul 2 de cerere.
Respinge capătul 2 de cerere ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală.
Respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva pârâtei MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 1.064,82 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. RP/5ex
25.03.2008.
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Viorica Trestianu
