Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 116/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 116/
Ședința publică de la 11 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de reclamanții și - împotriva Sentinței civile nr. 995/C/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, după ora 11:00, se prezintă avocat pentru reclamanții apelanți și avocat pentru pârâta intimată - SRL Sibiu.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mandatarul reclamanților apelanți depune la dosar după care:
Mandatarul reclamanților apelanți depune la dosar, în original, împuternicire avocațială, chitanța ce face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Mandatara pârâtei intimate depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța reprezentând onorariul de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat solicită, în principal admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar solicită admiterea apelului și desființarea sentinței atacate.
Susține că există o flagrantă discrepanță între considerentele și dispozitivul sentinței atacate.
Arată că instanța de fond s-a pronunțat și pe excepție și pe fondul, fără să se fi făcut nici un fel de referiri în legătură cu fondul cauzei. Apreciază că, admițând excepția, instanța trebuia să respingă acțiunea ca inadmisibilă sau prematur introdusă.
Mandatarul reclamanților apelanți susține în continuare că nu este vorba de o acțiune pur patrimonială, ci de una mixtă și că drepturile, nu pretențiile se stabilesc de către tribunal, iar reclamanții au solicitat restabilirea drepturilor cuvenite.
Învederează instanței de judecată că la data de 28.06.2007 a fost convocată, s-a solicitat punerea la dispoziția reclamanților a tuturor documentelor contabile pentru a formula ofertă de cesiune, ulterior s-a votat în unanimitate retragerea acestora de bună-voie, s-a revenit cu o notificare la 05.12.2008, prin care se solicitau documentele contabile, ce nu au fost comunicate nici până în prezent.
Invocă prevederile Ordinului nr. 1376/17.09.2004 emis de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Arată că drepturile sunt constituite din dividende, parte din patrimoniu și prețul părților sociale.
Solicită cheltuieli de judecată, conform chitanței reprezentând onorariu de avocat, pe care o depune la dosar.
Avocat solicită respingerea apelului ca neîntemeiat.
Referitor la contradicția dintre considerentele și dispozitivul hotărârii atacate, susține că aceasta nu se poate reține, instanța de fond în mod corect reținând că nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe. Faptul că nu s-a menționat "respins ca inadmisibil", nu înseamnă în niciun caz că instanța s-a pronunțat și pe fondul cauzei.
În ce privește caracterul mixt, nu exclusiv patrimonial, susține caracterul evaluabil al acestui petit, care este un petit principal, nu accesoriu.
Susține că plata unei sume de bani nu poate să înlăture caracterul evaluabil în bani, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Arată că nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii concilierii, nu s-a realizat o convocare efectivă la discuții.
Solicită cheltuieli de judecată, conform chitanței reprezentând onorariu de avocat, depusă la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor de față,
Prin Sentința civilă nr. 995/C/2009 pronunțată de Tribunalul Sibius -a admis excepția lipsei procedurii concilierii directe, s-a respins acțiunea comercială formulată de reclamanții și - în contradictoriu cu pârâta - SRL Sibiu și au fost obligați reclamanții la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art.7201pr.civ. în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
În conformitate cu dispozițiile alin.2 ale aceluiași articol, în acest scop reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele pe care se sprijină acestea.
Față de împrejurarea că reclamanții prin acțiune au solicitat contravaloarea părților sociale deținute în societatea pârâtă și fiind vorba astfel de o acțiune patrimonială, aceștia aveau obligația de a parcurge în prealabil procedura concilierii directe în forma și condițiile impuse de art. 7201.pr.civ.
Față de faptul că reclamanții nu au făcut dovada la dosarul cauzei a parcurgerii prealabile a procedurii concilierii directe prevăzută de art. 7201.pr.civ. excepția invocată a fost considerată ca fiind întemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și - și au solicitat desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea apelului s-a arătat că acțiunea introductivă de instanță nu este una pur patrimonială, ci mixtă, iar pretențiile reclamanților derivă din calitatea de asociați în cadrul intimatei și au caracter accesoriu.
S-a mai arătat că reclamanții au trimis o notificare administratorului pârâtei prin care au solicitat convocarea de urgență a Adunării Generale a Asociaților, scopul convocării fiind acela de a se discuta în prezența unanimă a tuturor asociaților retragerea de bunăvoie a reclamanților din toate cele trei societăți comerciale și pentru a le fi prezentate bilanțurile contabile, balanțele contabile, situațiile financiar-contabile și lista tuturor bunurilor pe care le dețineau aceste societăți.
La data de 05.12.2008, intimata a mai fost notificată încă o dată pentru a comunica drepturile care se cuvin reclamanților în urma retragerii, motivat de faptul că nu se pusese la dispoziția acestora niciun act contabil al intimatei, fiind epuizată procedura concilierii prealabile.
Reclamanții nu au avut niciodată acces la situațiile financiar-contabile ale pârâtei, deși acestea au fost solicitate în nenumărate rânduri, procedura concilierii prealabile fiind epuizată în momentul în care intimata a fost notificată în data de 05.12.2008, întrucât avea cunoștință de pretențiile reclamanților, care au încercat rezolvarea litigiului pe calea acestei proceduri.
Neîndeplinirea procedurii susmenționate în prealabil înregistrării cererii de chemare în judecată nu are sancțiune și, în consecință, poate fi acoperită în timpul judecății, fără ca acțiunea să fie considerată ca prematur introdusă.
În drept s-au invocat prevederile art. 228 și următoarele pr.civ.
Apelul a fost legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Verificând apelul reclamanților, față de motivele invocate, în conformitate cu prevederile art. 295.pr.civ. curtea de apel constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Cererea reclamanților este întemeiată pe dispozițiile art. 226 alin. 3 din legea nr. 31/1990.
Este adevărat că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de bani cuvenită pentru părțile sociale, însă, chiar dacă acțiunea apare ca fiind evaluabilă în bani, reclamanții se află în imposibilitatea de a-și cuantifica pretențiile, în lipsa înțelegerii asociaților.
Deși reclamanții au solicitat societății pârâte să le comunice actele în baza cărora să poată fi calculate drepturile asociaților retrași, pârâta nu a comunicat aceste acte.
A admite că reclamanții nu și-au îndeplinit obligațiile de a arăta suma și de a comunica actele în susținerea pretențiilor în cadrul procedurii concilierii prevăzute de ar. 7201.pr.civ. ar însemna a-i pune pe aceștia în imposibilitatea de a promova acțiune în justiție, încălcându-se astfel prevederile art. 6 pct. 1 din CEDO. Reclamanții sunt puși în această situație tocmai prin refuzul pârâtei de a comunica actele menționate.
Față de cele reținute, curtea constată că, în mod greșit, prima instanță a admis excepția prematurității cererii.
Se mai constată că prima instanță nu și-a exercitat rolul activ, nefăcând demersuri pentru lămurirea obiectului cauzei, față de temeiul de drept invocat de reclamanți și anume art. 226 alin. 3 din Legea nr. 31/1990.
În consecință, curtea de apel urmează ca, în temeiul art. 297.pr.civ. să admită apelurile reclamanților, să desființeze sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare la Tribunalul Sibiu.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelurile declarate de reclamanții și - împotriva Sentinței civile nr. 995/C/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.12.2009.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 5/14.01.2010
Jud. fond:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie
