Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 120/A-
Ședința publică din 11 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu JUDECĂTOR 2: Dumitru
- - JUDECĂTOR 3: Magdalena Molea
- - - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâta C BANK A -SUCURSALA RÂMNICU, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentiție comerciale nr. 405/C din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, domiciliați în Pitești,-, -.14,.A,.2,.10, județul A și intimata-pârâtă SC SRL RM..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus prin serviciul registratură note de ședință din partea apelantei și concluzii scrise din partea intimaților.
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată apelul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA
Deliberând, asupra apelului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 14.11.2008, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții CEC SA B - Sucursala Rm. și SC SRL Rm.V, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se constate inexistența garanției reale constând în dreptul de ipotecă înscris în contractul de ipotecă nr.175/24.07.2006, precum și radierea ipotecii din cartea funciară a imobilului.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, în data de 24.07.2006, au încheiat un contract de ipotecă cu CEC SA B - Sucursala Rm.V ce avea ca obiect constituirea ipotecii de grad I în favoarea CEC asupra apartamentului proprietatea lor, situat în Municipiul Pitești, str.-, -14,.A,.10,.II, județul
La pct.1 al contractului sus-menționa, s-a prevăzut expres că această ipotecă a fost constituită în vederea garantării creditului acordat de CEC SA B - Sucursala Rm.V, în valoare de 700.000 lei și a dobânzilor aferente, către debitoarea SC SRL, conform contractului de credit nr.20214/45/24.07.2006.
Ambele contracte au fost încheiate pe o perioadă de 12 luni, respectiv 24.07.2006 - 23.07.2007.
Ulterior, solicitând relații despre evoluția contractului, reclamanții au constatat că au mai fost încheiate 5 acte adiționale, prin care este modificat conținutul contractului inițial, atât în ceea ce privește valoarea creditului acordat, cât și garanțiile. Aceste acte adiționale ulterioare sunt încheiate fără consimțământul lor, iar, prin conținutul acestora, reprezintă noi contracte de credit ce au alte sume decât cea inițial prevăzută, astfel că, în mod nelegal, banca creditoare a concluzionat că dreptul de ipotecă constituit inițial pentru suma împrumutată debitoarei se răsfrânge și asupra acestor acte adiționale.
Or, dreptul lor de ipotecă s-a stins la data de 23.07.2007, astfel că, în mod eronat, apartamentul lor este grevat în continuare de sarcini.
În susținere s-au depus înscrisuri filele 6-28.
CEC SA B - Sucursala Rm.V - prin întâmpinarea formulată la 19 2008 - a invocat în principal excepția netimbrării cererii de chemare în judecată sau a insuficientei timbrări și excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Pitești, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca netemeinică și nelegală, pe considerentul că grevarea imobilului proprietatea reclamanților va dăinui până la rambursarea integrală a creditului acordat de CEC Bank către debitoarea SC SRL, dimpreună cu dobânzile aferente, comisioanelor și celorlalte obligații ce decurg din contractul de credit semnat de aceștia.
Judecătoria Pitești - prin sentința nr.634/23.01.2009 - a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeș, în temeiul art. 2 alin.1 lit. a) proc. civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr-, unde reclamanții au satisfăcut timbrajul corespunzător valorii contestate.
Tribunalul Comercial Argeș, prin sentința nr.405/C/10 aprilie 2009, admis acțiunea reclamanților, a constatat inexistența dreptului de ipotecă asupra imobilului apartament, situat în Mun.Pitești, str.-, -14,.A,.II,.19, județul A și a dispus radierea ipotecii din cartea funciară a imobilului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții, în calitate de proprietari - garanți ipotecari, au încheiat în data de 24.07.2006, un contract de ipotecă cu nr. 175 cu Casa de Economii și Consemnațiuni CEC SA B - Sucursala Rm. V, ce avea ca obiect constituirea ipotecii de grad I în favoarea CEC asupra apartamentului proprietate comună devălmașă, situat în Municipiul Pitești, str. - - 14,. A,.19 - A, ipotecă constituită în favoarea debitorului SC SRL, în vederea garantării creditului acordat de CEC Sucursala Rm. V, în valoare de 700.000 lei și a dobânzilor aferente, conform contractului de credit nr. 20214/45/25.07.2006 - mențiune prevăzută în cuprinsul punctului 2 al contractului de ipotecă.
Contractul de ipotecă, cât și contractul de credit, a fost încheiat pe o perioadă de 12 luni, începând cu data de 24.07.2006 și până la data de 23.07.2007.
Ulterior, au mai fost încheiate 5 acte adiționale, ce modifică conținutul contractului inițial, atât în ceea ce privește valoarea creditului acordat cât și garanțiile.
Potrivit actelor adiționate încheiate, ulterior, fără consimțământ, rezultă că sunt, prin conținutul lor, noi contracte de credit, având ca obiect alte sume decât cea inițial prevăzută (525.000 lei, 650.000 lei, respectiv 750.000 lei).
Astfel, contractul de credit nr. 20214/45/24.07.2006 și-a produs efectele numai până la data încheierii primului adițional, anume până la 02.11.2006.
Voința creditorului și debitorului, concursuală în fraudarea garanților, a fost de a încheia un nou contract de credit( întrucât vizează acordarea unor alte sume de bani) fără consimțământul acestora ceea ce conduce la concluzia că dreptul de ipotecă al băncii creditoare nu mai poate exista pentru noile sume împrumutate, fără consimțământul expres al proprietarului imobilului care trebuia, potrivit principiului consensualismului și clauzelor minime obligatorii ce trebuie prevăzute în orice contract civil indiferent de obiectul său, principiul la care face trimitere și regulamentele bancare exprimat prin semnarea actelor adiționale.
Potrivit legii ipoteca se poate constitui numai în cazurile și în formele prevăzute expres de lege.
Astfel, plecând de la principiul specializării ipotecii sub aspectul creanței garantate coroborat cu principiul simetriei acrelor juridice rezultă că, singura ipotecă valabil încheiată și prin care garanții liber consimțit s-au obligat, este cea constituită prin contractul de ipotecă autentic pentru suma de - lei. În consecință, pentru sumele ulterioare trebuiau încheiate fie noi contracte de ipotecă cu garanții, fie acte adiționale la primul contract nr. 175/24.07.2006 - cu aceeași garanți, dar obligatoriu în formă autentică, potrivit art. 1772 civ. și cu menționarea expresă a creanței ce va garanta conform art. 1776 civ.
Instanța de fond a apreciat că stingându-se (modificându-se) datoria garantată, mai concret, creditul inițial, s-a stins și garanția ipotecară inițială asupra apartamentului individualizat anterior, dat fiind caracterul accesoriu al ipotecii.
Prin urmare, s-au apreciat a fi incidente dispozițiile art. 111.pr.civilă coroborat cu dispozițiile art. 1772.civil, dispunându-se radierea ipotecii din cartea funciară a imobilului.
Ulterior, prin încheierea Camerei de consiliu din 1 iunie 2009, același tribunal, a admis cererea reclamanților și a dispus îndreptarea erorii materiale privind adresa imobilului.
Împotriva sentinței nr.405/C/2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, s-a formulat apel, în termen legal, de către intimata CEC SA B - Sucursala Rm.V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe următoarele considerente.
În primul rând, s-a apreciat ca necesară calificarea de către instanța de control a căii de atac din prezenta cauză, în sensul că această cale este apelul, iar nu recursul, așa cum s-a precizat în dispozitivul sentinței atacate, pe considerentul că litigiul de față este evaluabil în bani, iar potrivit celor stabilite prin Decizia Secțiilor Unite ale ICCJ nr.32/2008 "sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial", iar valoarea obiectului cererii introductive depășește suma de 100.000 lei, prin raportare la valoarea evaluată a apartamentului asupra căruia s-a constituit ipoteca, respectiv 152.300 lei, motiv pentru care instanța competentă în fond a fost Tribunalul Argeș.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a criticat greșita reținere de către instanța de fond a faptului că, atât contractul de ipotecă, cât și contractul de credit, au fost încheiate pe o perioadă de 12 luni, precum și că, modificându-se datoria garantată (creditul inițial), se stinge și garanția ipotecară inițială asupra apartamentului, dat fiind caracterul accesoriu al ipotecii.
Or, prima instanță a confundat părțile și conținutul celor două contracte, respectiv contractul de credit și cel de ipotecă, susținând că actele adiționale la contractul de credit ar fi fost încheiate fără consimțământul reclamanților.
Astfel, s-a susținut că primul contract a fost, într-adevăr, modificat prin 5 acte adiționale, însă, nu a încetat niciodată să-și producă efectele, clauzele lui rămânând nemodificate.
Pe de altă parte, contractul de ipotecă inițial prevede clauza că instituirea ipotecii este valabilă până la rambursarea integrală a creditului acordat, dobânzilor aferente, a comisioanelor și a celorlalte obligații ce decurg din contractul de credit, iar nu numai pe o perioadă de 12 luni, cum greșit, s-a afirmat.
De asemenea, s-a susținut c, instanța de fond s-a contrazis, cu propriile idei, atunci când a arătat că actele adiționale modifică conținutul contractului de credit, atât în ceea ce privește valoarea creditului acordat, cât și garanțiile, deși, ulterior, arată că aceste acte adiționale ar fi, prin conținutul lor, noi contracte de credit, având ca obiect alte sume decât cea prevăzută inițial.
Or, așa cum este arhicunoscut, menirea actului adițional este aceea de a modifica un contract inițial cu privire la anumite clauze, restul clauzelor rămânând valabile, împrejurare care s-a întâmplat și cu privire la contractul în litigiu.
primei instanțe este total greșită și neîntemeiată atunci când susține că dreptul de ipotecă al băncii creditoare nu mai poate exista pentru noile sume împrumutate, fără consimțământul expres al proprietarului imobilului, care trebuia, potrivit principiului consensualismului și clauzelor minime obligatorii prevăzute în orice contract civil, indiferent de obiectul său, să cuprindă consimțământul exprimat al reclamanților prin semnarea actelor adiționale.
Un alt aspect, criticat de către apelantă, se referă la faptul că instanța face presupuneri lipsite de orice fundament, potrivit cărora voința creditorului și a debitorului ar fi concursuală, în fraudarea garanților.
În altă ordine de idei, s-a criticat motivarea hotărârii pe principiul specializării ipotecii și al simetriei actelor juridice și după o logică apreciată de către reclamantă, cel puțin bizară, instanța de fond reținând că singura ipotecă valabil încheiată pentru care garanții au consimțit liber și s-au obligat este cea constituită în contractul de ipotecă autentic, pentru suma de 700.000 lei și că, și pentru sumele ulterioare trebuiau încheiate fie noi contracte de ipotecă, fie acte adiționale, încheiate în formă autentică, conform art.1772 Cod civil, cu menționarea expresă a creanței ce se va garanta, conform art.1776 Cod civil, cu consimțământul garanților, dat fiind caracterul accesoriu al ipotecii.
Or, instanța de fond nu a observat că ipoteca constituită a fost încheiată cu respectarea acestor principii, astfel că soluția pronunțată nu corespunde dispozițiilor legale în materie.
Așa cum se știe, obligația inițială continuă să existe permanent, așa cum a fost ea modificată valoric, fără a fi necesar să se încheie noi contracte de ipotecă sau acte adiționale la contractul nr.175/2006.
În fine, ultima critică se referă la eroarea în care s-a aflat instanța de fond atunci când a susținut că, modificându-se datoria garantată (creditul inițial), se stinge și garanția inițială datorită caracterului accesoriu al ipotecii.
Or, este bine cunoscut faptul că ipoteca se stinge fie pe cale principală, fie pe cale accesorie, însă numai în modalitățile expres prevăzute de lege. În cazul de față, însă, nu ne aflăm în nici una dintre situațiile menționate, astfel încât ipoteca constituită de reclamanți nu poate înceta.
În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței și respingerea acțiunii reclamanților.
La data de 18 septembrie 2009, apelanta a depus completare a cererii de apel prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile a concilierii directe întemeiată pe art.7201Cod procedură civilă, sens în care a solicitat respingerea acțiunii ca prematur introdusă.
Examinând excepțiile și criticile aduse sentinței, prin prisma probatoriului administrat și în raport de dispozițiile legale aplicabile în materie, se reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Referitor la excepția invocată de apelanta-intimată privind inadmisibilitatea acțiunii, pentru lipsa concilierii directe prevăzute de art.7201Cod procedură civilă, Curtea o apreciază ca nejustificată, pe considerentul că, în cauza de față, nu sunt aplicabile dispozițiile textului sus-menționat, întrucât obiectul cererii îl constituie inexistența unui drept patrimonial,și, chiar dacă, prin decizia nr.32/2008 a Secțiilor Unite ale ICCJ aceste acțiuni au fost supuse timbrajului din punct de vedere al valorii, această interpretare nu se poate extinde și asupra calificării juridice a unei asemenea acțiuni, pentru a fi necesară efectuarea, în prealabil, a procedurii concilierii invocate de apelanta-intimată.
De altfel, analizând conținutul cererii introductive se reține că susținerile reclamanților nu vizează în principal cuantumul sumei asupra căreia s-a constituit garanție, ci modul de încheiere a actelor adiționale, ulterior, contractului de credit, care nu le sunt opozabile, întrucât nu există consimțământul lor la încheierea acestor.
În ceea ce privește calificarea prezentei căi de atac, într-adevăr, aceasta este apelul, față de obiectul acțiunii cu care a fost investită instanța de fond, precum și a valorii acestuia de peste 1.md, fiind incidente disp art.282 proc.civ.
Referitor la fondul cauzei, problema supusă rezolvării de către instanța de fond, constă în faptul stabilirii extinderii efectelor celor cinci acte adiționale ce au urmat contractului inițial de credit și celui de ipotecă, asupra acestora din urmă.
În speță, așa cum ambele părți au recunoscut, la data de 24.07.2006, s-a încheiat contractul de ipotecă cu nr.175, prin care intimații-reclamanți au constituit ipotecă de gradul I în favoarea CEC asupra apartamentului proprietatea lor, pentru creditul acordat debitoarei SC SRL, în valoare de 700.000 lei, conform contractului de credit nr.20214/45/24.07.2006.
Ambele contracte au inserat drept termen de valabilitate perioada de 12 luni, respectiv de la 24.07.2006 până la 23.07.2007.
Ulterior încheierii acestora, au fost perfectate alte 5 acte adiționale, respectiv actul adițional nr.1 încheiat în 2.11.2006, care are ca obiect acordarea unui credit revolving cu un plafon maxim de 525.000 lei, cu termen de rambursare la 23.07.2007, garantat prin instituirea aceleiași ipoteci regăsită în contractul nr.175/2006; actul adițional nr.2 încheiat în 23.07.2007, pentru acordarea unui credit revolving cu un plafon maxim de 650.000 lei, cu termen de rambursare la 22.07.2008, garantat tot cu aceeași ipotecă; actul adițional nr.3/25.09.2007, având ca obiect acordarea unui credit revolving cu un plafon maxim de 750.000 lei, cu termen de rambursare la 22.07.2008; actul adițional nr.4/20.02.2008, prin care este modificată prevederea art.6 pct.6.1. din contractul de credit nr.20214/45/24.07.2006, în care se regăsește constituită aceeași ipotecă și, în sfârșit, actul adițional nr.5/21.07.2008, pentru un credit revolving cu un plafon maxim de 750.000 lei, cu termen de rambursare la 20.07.2009, în care, de asemenea, este regăsită aceeași ipotecă.
Nici unul din aceste înscrisuri nu poartă semnătura garanților ce au constituit inițial ipotecă pentru contractul cu nr.2214/45/24.07.2006, prin care s-a acordat un credit de numai 700.000 lei, având termen final de rambursare 23.07.2007.
Așa cum este definită, ipoteca este un drept real accesoriu, care însoțește obligația pe care o are debitorul față de creditor, a cărei soartă o împărtășește integral, fiind supusă principiului specializării.
Mai concret, ea este determinată atât asupra imobilului afectat de garanție conform art.1774 Cod civil, cât și asupra valorii creanței garantate (conform art.1776 Cod civil), dar este și indivizibilă, așa cum dispune art.1746 alin.2 Cod civil.
În raport de disp.art.1778 și urm.Cod civil, în vederea opozabilității față de terți și, tot astfel, pentru a marca rangul de preferință al ipotecii, aceasta este supusă publicității, respectiv înscrierii în cartea funciară.
Aceleași texte legale prevăd care sunt formalitățile necesare înscrierii ipotecii, inclusiv în cazul reînnoirii acesteia, precum și sancțiunea în situația în care aceste dispoziții sunt ignorate.
Ca atare, pentru ca inscripția reînnoită să fie considerată legală este necesar să se indice inscripția ce se reînnoiește pentru a se putea considera că ea va avea același cu cea inițial menționată.
Numai în cazul ipotecilor legale, într-adevăr, legea nu prevede necesitatea prezenței ambelor părți, creditor și constituitor al ipotecii, la notariat pentru înscrierea ipotecii și, de asemenea, nici nu prevede aplicabilitatea perimării unei asemenea ipoteci, oricât timp al trece de la efectuarea ei.
În speță, așa cum, în mod corect, a reținut instanța de fond, prin contractul de ipotecă inițial constituit la contractul de credit acordat debitoarei SC SRL, reclamanții au înțeles să consimtă instituirea dreptului de garanție ipotecară asupra proprietății lor numai pentru suma de 700.000 lei și numai până la data de 23.07.2007. Celelalte acte adiționale, prin modul în care au fost redactate, deși poartă o altă denumire, aduc modificări atât asupra valorii creditului, cât și asupra termenelor de rambursare, astfel că pentru încheierea lor valabilă se impunea prezența obligatorie a garanților la sediul băncii creditoare.
Prin urmare, susținerea apelantei-intimate vizând o optică greșită și bizară a instanței de fond când a concluzionat în sensul că principiul specialității precum și principiul simetriei actelor juridice nu au incidență în cauză, nu poate fi primită pentru că, într-adevăr, efectele juridice ale noilor acte adiționale nu se pot răsfrânge asupra primului contract la care părțile au consimțit în mod liber.
Doar prin acceptarea propriei interpretări a apelantei-intimate s-ar ajunge la o concluzie eronată, în sensul că ipoteca inițială va rămâne valabilă, indiferent de modificările survenite în conținutul contractului de credit asupra căruia garanții au consimțit, chiar dacă asupra sa au survenit modificări, la diferite perioade de timp, pe care dacă le-ar fi cunoscut aceștia ar fi avut un alt punct de vedere.Desigur că, răspunderea garanților ipotecari persistă, dar numai în limitele sumei pentru care au garantat inițial, până la stingerea creditului respectiv, ceea ce în cauză nu s-a demonstrat.
Însăși apelanta-intimată recunoaște că s-au adus modificări contractului inițial, inclusiv în privința sumei creditate, dar apreciază că atâta vreme cât creditele acordate nu au fost stinse prin plată, nici ipoteca constituită de reclamanți nu poate înceta, pe considerentul că nu s-a realizat nici una din ipotezele enumerate de art.1800 Cod civil.
Faptul că apelanta-intimată nu și-a luat măsuri de precauție, în privința constituirii garanțiilor la acordarea celorlalte sume către debitoarea SC SRL, nu poate constitui un motiv de apreciere ca perpetuă a ipotecii instituite de către intimații-reclamanți, necesară unei eventuale dezdăunări pentru sumele acordate debitoarei.
În concluzie, neexistând motive care să conducă la schimbarea hotărârii instanței de fond, Curtea, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta C BANK A -SUCURSALA RÂMNICU, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentiție comerciale nr. 405/C din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, domiciliați în Pitești,-, -.14,.A,.2,.10, județul A și intimata-pârâtă SC SRL RM..
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.B/18.12.2009.
EM/5 ex
Jud.fond.Gh.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Magdalena Molea
