Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 122/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 122/2009
Ședința publică de la 11 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 3: Eugenia Florescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanta - IMPORT EXPORT SRL împotriva Sentinței nr.2592/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă administratorul pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind restul părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei BCR SA
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Administratorul pentru reclamanta recurentă depune taxa judiciară de timbru de 12 lei și timbru judiciar de 0,3 lei. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele formulate în recurs.
Față de actele și lucrările dosarului instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin Sentința comercială 2592/CA din 18 septembrie 2008 Tribunalul Hunedoara -Secția comercială și contencios administrativ a respins acțiunea reclamantei IMPORT EXPORT H împotriva pârâtei Banca Comercială Română B reținând în motivare, în esență, că părțile au încheiat la 15 septembrie 2006 Contractul de credit nr. 23 și contractele de garanție, accesorii la contractul de credit, acestea reprezentând voința părților conform art. 969 Cod civil, că dobânda practicată a fost acceptată de reclamantă prin semnarea contractului fără obiecțiuni iar plata acesteia urma a se face inclusiv în perioada de grație potrivit art. 6-5 din contract și, în fine, reclamanta este în culpă în ceea ce privește diferența dintre datele de rambursare prevăzute în contract și graficul de rambursare, deoarece dreptul de a efectua tragerile creditului urmau a lua naștere numai după ce împrumutatul a îndeplinit condițiile prevăzute în contract ori, reclamanta la data încheierii contractului de credit, nu îndeplinea aceste condiții cumulative.
Referindu-se la antecontractele încheiate de reclamantă în vederea achiziționării unor imobile pentru investiția dorită a fi creditată, instanța de fond a reținut că, într-adevăr reclamanta a acordat un avans proprietarului însă aceasta reprezintă o înțelegere între cele două părți și nu o obligație a pârâtei de a credita tranzacția respectivă întrucât pârâta nu este parte în aceste antecontracte și nu avea calitate în stabilirea clauzelor înserate în antecontracte.
Cu privire la garanțiile solicitate de pârâtă pentru acordarea creditului s-a reținut că pârâta a respectat dispozițiile legale, inclusiv normele de creditare ale BCR.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta solicitând casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs susține în esență că sentința atacată este netemeinică și nelegală motivat de faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat și nu a luat în discuție cererea reclamantei vizând suspendarea executării silite iar în ceea ce privește interpretarea contractuală, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 983 cod civil care prevede una din regulile generale de interpretare a clauzelor contractuale în cazul în care sunt îndoieli, anume contractul se interpretează, dacă este nevoie, în folosul celui care s-a obligat.
Concluzionează că, înainte de încheierea contractului de credit, a încheiat o promisiune de vânzare cumpătare a imobilului și a dovedit achitarea unui avans de cel puțin 25 % din valoarea imobilului, împrejurare ignorată de către instanța de fond.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la filele 12-13, pârâta Banca Comercială Română SA Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat.
Susține că reclamanta, prin modul în care a formulat recursul, nu a adus critici care să se încadreze în dispozițiile prevăzute de art. 304 pct. 1-5 Cpc și care să fie de natură să conducă la casarea sentinței recurate.
Arată că instanța de fond s-a pronunțat asupra capetelor de cerere cu care a fost învestită iar cererea de suspendare a executării nu a fost susținută și nu a fost achitată cauțiunea obligatorie privind aceste capăt de cerere.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în raport de dispozițiile art. 304, 304 indice 1 și 306 Cpc, se constată că recursul reclamantei este fondat urmând a fi admis potrivit considerentelor ce se vor expune.
Prevederile art. 112 și următorii Cpc reglementează cererea de chemare în judecată în sensul că stabilesc cuprinsul cererii de chemare în judecată și consecințele produse de neformularea acesteia în condițiile legii. Respectivele norme procedurale reglementează însă numai formularea scrisă a unei astfel de cereri. Modificarea ei se face numai în scris.
Modificarea orală a acțiunii chiar dacă este consemnată în încheierea de ședință nu poate fi luată în considerare întrucât lipsește pe pârât de mijloacele procesuale puse la îndemână pentru a se apăra (comunicarea modificării, obiectul cererii, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază).
Potrivit art. 129 alin. 6 Cpc, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
În speță, așa cum rezultă din actele dosarului, prin acțiunea introductivă filele 1-4 dosar fond, societatea reclamantă a investit Tribunalul Hunedoara cu acțiune având ca obiect: constatarea viciilor contractuale ale Contractului de credit nr. 23 din 15 septembrie 2006; constatarea întocmirii contractului cu rea credință; anularea contractului de credit; anularea oricărei proceduri de executare până la soluționarea litigiului; constatarea unui prejudiciu și obligarea pârâtei la acesta către reclamantă în sumă de 5 milioane Euro.
La data de 17 iunie 2008 reclamanta a precizat cuantumul daunelor la valoarea de 18 milioane Ron.
Prin întâmpinarea depusă la filele 107-109, pârâta BCR SA Bas olicitat obligarea reclamantei de a-și preciza acțiunea și temeiul de drept cum și să timbreze fiecare capăt de cerere.
Față de modul de formulare a cererii de chemare în judecată, instanța de fond era ținută să oblige pe reclamant să-și precizeze cererea, temeiul de drept și dovezile pe care își sprijină cererea.
Instanța de fond nu a procedat astfel, dimpotrivă, a respins acțiunea reclamantei, fără a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere din acțiunea introductivă.
În concret, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare formulată de către reclamanta recurentă. De altfel, această cerere nici nu a fost pusă în discuția părților, dovadă că instanța de fond nu a obligat pe reclamantă să timbreze această cerere cum și să depună cauțiunea impusă de lege.
În ședința din 9 iulie 2008 instanța de fond a luat act de precizarea acțiunii în sensul că reclamanta nu mai susține capătul de cerere privind plata daunelor, dar, solicită suspendarea formelor de executare până la soluționarea litigiului.
Pentru toate aceste motive, soluția instanței de fond se dovedește nelegală, supusă casării pentru temeiul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cpc.
Așa fiind, în baza art. 312 Cpc recursul reclamantei se va admite ca întemeiat și ca o consecință sentința recurată va fi casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța de fond urmează a pune în vedere reclamantei să-și precizeze cererea de chemare în judecată, temeiul de drept și dovezile pe care își sprijină cererea.
Totodată instanța urmează să cerceteze actele din dosar întrucât, așa cum rezultă din dovezile existente, în aceeași zi, respectiv 20 septembrie 2006, s-au încheiat toate contractele a căror anulare se cere de către reclamantă (de garanție, asigurare și credit) astfel că pârâta este ținută să facă dovada punerii la dispoziție a creditului conform obligațiilor contractuale.
În aprecierea dovezilor cu privire la raportul juridic născut între părți judecătorul va avea în vedere dispozițiile legii speciale aplicabile contractelor comerciale încheiate de societatea bancară, ale Codului civil referitoare la izvorul obligațiilor și va înlătura ca inaplicabile opiniile sau părerile exprimate prin ordine sau instrucțiuni întrucât nu au forța juridică de lege între părțile contractante.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul reclamantei. "Import Export" H împotriva Sentinței comerciale nr. 2592/18 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în contradictoriu cu pârâta SA" Banca Comercială"
Casează sentința atacată și trimite cauza aceleiași instanțe spre o nouă judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 11 februarie 2009 în ședință publică.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
Ex.2/09.03.2009
Jud fond
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Doina Hârceagă, Eugenia Florescu
