Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 125/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 125/2009
Ședința publică de la 06 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul în nume propriu și în calitate de asociat al SC SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1499/21.04.2009 a Tribunalului Comercial Cluj pronunțată în dosar -, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal se prezintă intimatul -reclamant iar pentru apelant și societatea SC SRL se prezintă avocat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Pentru timbrarea apelului s-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 19,5 lei și s-a aplicat timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a prezentat referatul cauzei după care reprezentantul apelantului declară că nu are alte cereri în probațiune iar intimatul pârât declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, constată că apelul se află în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra apelului.
Reprezentantul apelantului, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Critică hotărârea instanței de fond pentru faptul că a încuviințat modificarea actelor constitutive ale societății fără a avea în vedere voința asociaților și a considerat notificarea trimisă reclamantului-intimat de pârâtul -apelant ca fiind un act de modificare a actelor constitutive ale societății. De fapt, prin notificare s-a solicitat predarea actelor contabile și ștampila societății pentru a avea controlul asupra administrării societății. Mai arată că nu s-a ținut seama de cercetarea penală a reclamantului pentru abuz de încredere și folosirea cu rea-credință a bunurilor societății în interesul personal și al unei alte societăți la care acesta este asociat, situație în care s-ar fi impus suspendarea cauzei până la finalizarea cercetărilor penale, fiind începută urmărirea penala împotriva acestuia.
Susține că pârâtul -apelant nu putea să-și dea demisia, putea să ceară doar asociaților să fie schimbat. Și-a revocat singur demisia, actul poate fi revocat. Solicită cheltuieli de judecată, obligându-se să depună la dosar documente justificative.
Intimatul-reclamant solicită respingerea apelului. Susține că demisia a intervenit după două convocări la care pârâtul nu s-a prezentat. Arată că actele contabile au fost primite de către apelant de la contabila societății care nu mai este soția sa; a semnat bilanțul din anul 2007, în anul 2008 nu și-a exercitat atribuțiile de administrator iar prin atitudinea lui lezează activitatea societății.
În replică, reprezentantul apelantului arată că plângerea penală formulată de apelant a fost formulată și pentru faptul că s-au semnat acte în numele acestuia iar în ceea ce privește deținerea actelor contabile, arată că acestea au rămas în posesia contabilei.
Intimatul-pârât, în completare, susține că actele au fost predate Poliției economice. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Curtea, respinge cererea de amânare a pronunțării asupra apelului, considerându-se pe deplin lămurită.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.1499 din 21.04.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtului și în consecință s-a constatat că pârâtul a renunțat la funcția de administrator al SC SRL.
Pârâtul a fost obligat să semneze actul adițional modificator al statutului SC SRL, precum și actul constitutiv actualizat cu privire la înlocuirea sa din funcția de administrator și să achite reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 39,3 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamantul este asociat majoritar la SC SRL iar pârâtul a deținut funcția de administrator unic al societății, fiind asociat al acesteia până la data de 10 iunie 2008 când și-a notificat intenția de a renunța la această funcție începând cu 01.06.2008, notificare ce a fost comunicată reclamantului prin intermediul BEJ.
Între părți există grave neînțelegeri ce au determinat formularea de plângeri penale, însă acest aspect urmează a fi analizat în contextul cererii reconvenționale disjunse.
Din cuprinsul interogatoriilor luate părților coroborate cu înscrisurile anexate de acestea pentru a justifica pozițiile procesuale a rezultat că pârâtul a renunțat la funcția de administrator, însă pe fondul neînțelegerilor dintre părți a refuzat în mod nejustificat să semneze actul adițional modificator la statutul societății și actul constitutiv actualizat, cu privire la înlocuirea sa din funcția de administrator.
Văzând prevederile art.197 alin.3, art.77 alin.2 din Legea nr.31/1990 republicată, instanța a admis acțiunea și a calificat refuzul pârâtului ca fiind unul abuziv, în condițiile în care a făcut dovada că prin intermediul BEJ a comunicat la 11.07.2008 notificarea pârâtului pentru a se prezenta în vederea semnării actului adițional privind înlocuirea din funcția de administrator.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
În motivarea apelului a arătat că instanța fondului a admis acțiunea fără a avea în vedere voința asociaților și starea de neînțelegeri grave existente între părți.
Instanța nu a ținut cont de solicitarea suspendării cauzei până la soluționarea plângerii penale formulate în dosarul penal nr.948/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, în care s-a dispus începerea urmăririi penale față de reclamant și soția acestuia, contabila societății, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz de încredere, fals intelectual și folosirea bunurilor societății în interes personal.
Prin notificarea nr.606/15.08.2008 trimisă de pârât în calitate de administrator reclamantului prin intermediul BEJ, acesta a fost invitat să predea toate actele contabile, actele constitutive ale societății și ștampila, ceea de denotă că pârâtul nu a avut intenția de a renunța la funcția de administrator, însă reclamantul nu a dat curs acestei invitații, astfel lucru conducând la imposibilitatea pârâtului de a exercita funcția de administrator.
Arată că reclamantul nu a făcut dovada comunicării în vreun fel a conținutului actului adițional și a actului constitutiv actualizat pentru a verifica cine este persoane pe care dorește să o numească ca administrator, iar nici unul din convocatoarele prevăzute pentru adunările generale solicitate de reclamant nu au vreun exemplar din actul adițional și actul constitutiv actualizat cu numele noului administrator.
Consideră că se impunea fie suspendarea acțiunii până la finalizarea cercetărilor penale, fie respingerea acțiunii întrucât modificarea actului constitutiv nu se poate face prin hotărârea instanței de judecată, decât în condițiile prevăzute de art.204 din Legea nr.31/1990.
Analizând hotărârea prin prisma motivelor de apel și a actelor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamantul și a constatat că pârâtul a renunțat la funcția de administrator dispunând totodată obligarea acestuia să semneze actul adițional modificator al statutului societății și actul constitutiv actualizat cu privire la înlocuirea sa din funcție.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri instanța fondului încuviințează modificarea actelor constitutive ale SC SRL fără a avea în vedere voința asociaților și starea de neîntețelegi grave existente între părți.
În cuprinsul hotărârii se face doar o scurtă referire la neînțelegerile între părți ignorându-se însă faptul că exista formulată de către pârât o cerere reconvențională prin care se solicita instanței a se lua act de existența acestor neîntelegeri care împiedică funcționarea societății și pe cale de consecință incidente fiind prevederile art. 227 alin 1 lit e din Legea nr. 31/1990 republicată privind societățile comerciale se impunea dizolvarea societății și deschiderea procedurii lichidării în temeiul art. 233 coroborat cu art. 262 și următoarele din aceeași lege.
Practic, atât cererea principală cât și cererea reconvențională erau într-o strânsă și indisolubilă legătură impunându-se pentru soluționarea legală a cauzei în ansamblul său analizarea acestora împreună și nu cum în mod nelegal a dispus prima instanță.
Pe de altă parte, instanța fondului face aplicarea prevederilor art. 77 alin 1 din Legea nr. 31/1990 ignorând cu desăvârșire alin 2 considerând că reclamantul, în calitate de asociat majoritar, alege administratorul fără a avea în vedere prevederile actului constitutiv ce specifică modalitatea de vot în cadrul adunărilor generale și implicit alegerea administratorilor.
Nu este de ignorat nici faptul că prin notificarea nr. 606/15 august 2008 trimisă de pârâtul apelant în calitate de administrator, către reclamant, prin intermediul BEJ, acesta din urmă este invitat să predea toate actele contabile, actele constitutive ale societății și ștampila societății către administrator, ceea ce denotă că intenția de a renunța la funcția de administrator a fost infirmată prin dorința acestuia de a avea deplinul control asupra societății așa cum de altfel prevedeau și actele constitutive.
Ceea ce era esențial de a fi analizat de către prima instanță era situația ivită între părți și deopotrivă dacă, comportamentul reclamantului nu aduce în vreo măsură atingere voinței asociaților (affectio societatis).
Toate probele administrate în cauză conduc spre ideea că refuzul reclamantului de a preda actele constitutive la sediul societății, de a preda actele financiar-contabile și ștampila societăților, dreptul reclamantului de a avea semnătura în bancă, au condus la imposibilitatea administratorului societății în persoana pârâtului apelant de a exercita în vreun fel funcția de administrator.
De aceea, propriul comportament abuziv și contrar voinței societare exercitat de reclamant nu-i poate profita acestuia pentru a justifica schimbarea administratorului societății.
Nu este de ignorat nici faptul că prin pronunțarea hotărârii instanța de fond a modificat în mod brutal actele constitutive ale societății fără o analiză în detaliu a situației existente între asociați și administrator.
În concluzie, modificarea actului constitutiv nu poate fi realizată prin hotărârea instanței decât în condițiile prevăzute de art. 204 din Legea nr. 31/1990 iar în condițiile în care există neînțelegeri între asociați cu privire la numirea unui administrator, neînțelegeri care nu pot reconciliate, se impunea a conduce la soluția de dizolvare a societății, însă cererea reconvențională a fost disjunsă în mod nelegal de către prima instanță.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, Curtea apreciază că în speță prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 197 alin 3 raportat la art. 77 alin 2 din Legea nr. 31/1990 atunci când a constatat în temeiul art. 111 Cod procedură civilă că pârâtul a renunțat la funcția de administrator, motiv pentru care se impune conform art. 296 Cod procedură civilă admiterea apelului cu consecința schimbării hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Admite apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței comerciale nr. 1499 din 21 aprilie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o schimbă în sensul că respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
--- - - - - -
Red./
6 ex./29.10.2009
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu
