Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 126/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 126/2009
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
Pe rol, apelul declarat de pârâta SC SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1106/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL AL MUN.C-N, MUNICIPIUL C-N, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă în reprezentarea intereselor apelantei-pârâte avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Pentru timbrarea apelului s-a depus taxa judiciară de timbru în valoare de 2737 lei și s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 6 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, după care reprezentantul apelantei solicită să se constate că depus la dosar calculul chiriei actualizate cu rata inflației din care rezultă că există diferențe foarte mari între valoarea calculată și cea pretins datorată, motiv pentru care apreciază că se impune întocmirea unei expertize contabile pentru perioada 2002-2006, întrucât la Tribunal nu s-a ținut seama de contestația formulată împotriva modalității de calcul.
Curtea, invocă ca motiv de ordine publică și reține incidența disp. art. 297. civ. raportat la faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra petitului ce vizează evacuarea pârâtei din spațiu.
Reprezentantul apelantei arată că nepronunțarea instanței de fond pe acest petit nu este în defavoarea pârâtei, motiv pentru care a înțeles să nu invoce acest aspect.
Curtea rămâne în pronunțare cu privire la aspectul de ordine publică invocat.
CURTEA:
Prin decizia comercială nr. 1.106 din data de 24 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Clujs -a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și MUNICIPIUL C-N împotriva pârâtei C-N și, în consecință, s-a constatat încetarea contractului de asociere a spațiului ce formează obiectul contractului de asociere nr. 225/15.10.2001.
De asemenea, a fost obligată pârâta la plata sumei de 225.729,3 lei și în continuare la plata dobânzilor și penalităților aferente până la plata integrală a debitului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 15.10.2001 reclamantul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N a încheiat cu pârâta contractul de asociere nr. 225 având ca obiect spațiul cu altă destinație situat administrativ în C-N, str. - nr.2. Contractul a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 27.09.2001 până la data de 26.09.2006, cu posibilitatea de prelungire prin acordul părților. Intenția uneia dintre părți de prelungire a contractului trebuia, potrivit art. 6, adusă la cunoștința celeilalte părți în scris, cu cel puțin 3 luni înainte expirării termenului, respectiv 26.09.2006.
Potrivit art. 5 din titlul IV din contractul de asociere încheiat între părți pârâta avea posibilitatea și obligația să aducă în scris la cunoștința reclamantei intenția de prelungire a contractului de asociere, care de altfel nu s-a realizat, motiv pentru care în baza nr. 202/2000 acesteia i-a fost întocmită fișa de calcul pentru ocuparea abuzivă, prin care s-a obligat să achite tariful de 1,5 lei/mp/zi, pentru suprafața ocupată de 4,6 mp.
A mai reținut prima instanță că deși pârâta avea cunoștință de ocuparea abuzivă a spațiului, nu a înțeles să achite sumele calculate în baza fișei de calcul, sens în care a acumulat debite în cuantum de 7.139,64 lei, din care debit 5.292,30 lei iar majorări de întârziere 1.847,31 lei.
De asemenea, a arătat instanța de fond că prin precizarea de acțiune reclamantul a făcut referire doar la suma de 225.729,3 lei, fără a mai face referire și la celelalte petite din cererea principală.
Așa fiind, față de cele de mai sus și probatoriul administrat, în temeiul art. 480, 969, 1.073.civ. nr. 202/2000 și Legea nr. 210/2005, instanța de fond a admis acțiunea formulată și precizată, a constatat încetarea contractului de asociere a spațiului ce formează obiectul contractului de asociere nr. 225/15.10.2001 și a obligat pârâta la plata sumei de 225.729,3 lei și în continuare la plata dobânzilor și penalităților aferente până la plata integrală a debitului.
Împotriva acestei hotărâri, întemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 7 și art. 3041.pr.civ. a declarat recurs pârâta C-N, solicitând admiterea recursului, casarea sentintei recurate si rejudecând cauza respingerea actiunea reclamantilor ca nefondată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că din considerentele hotărârii recurate nu rezultă cu ce titlu datoreză această sumă la care a fost obligată, instanța de fond retinând că a ocupat "abuziv" un spatiu apartinând reclamantilor, că trebuia să achite tariful stabilit de reclamantă pentru ocuparea "abuzivă" a spatiunlui și că reclamantul si-a precizat actiunea, făcând referire la suma de 225.729,3 lei" si în consecință la această suma s-a admis actiunea.
O altă critică adusă de pârâtă hotărârii instanței de fond se referă la împrejurarea că aceasta a constatat încetarea contractului de asociere, fără însă a se menționa motivul acestei încetări și deși a formulat mai multe apărări prin exceptii si pe fond, acestea nu au fost luate în considerare si nici nu au fost înlăturate de către instanță.
Pe fondul cauzei, pârâta a formulat critici de nelegalitate și netemeinicie arătând că raporturile avute cu reclamantul Consiliul local C-N au fost raporturile dintre locator si chirias și indiferent de faptul că, contractul s-a numit contract de asociere si că s-au mentionat textele art. 251-256 Cod comercial, adevărata voință a părtilor a fost aceea de a avea raporturi locative, locatorul avea interes să încaseze o sumă fixă lunară, indiferent de rezultatele financiare ale activității pârâtei, iar aceasta avea interesul sa detină spatiul în cauză si să plătescă o sumă, fără a suporta ingerintele locatorului în activitatea sa comercială.
În acest context, se apreciază că aplicând dispozitiile art. 977-985 Cod civil, instanta trebuia să caracterizeze acest contract ca fiind un contract de inchiriere, litigiul si pretentiile reciproce trebuiau analizate prin prisma acestui tip de raporturi juridice existent între părti si a reglementarii lor legale.
Sub acest aspect, a relevat pârâta, nu s-a luat în considerare că pe lângă faptul că un contract de locatiune se poate prelungi în mod tacit, exista o hotărâre judecătoreasca definitivă privind vânzarea acestui spatiu comercial care se afla sub incidenta Legii nr. 550/2002 și deși a făcut demersuri pentru punerea în executare a sentintei, reclamantul a refuzat efectuarea operatiunilor prevăzute de lege.
Astfel, sentinta civilă nr. 972/C/2004 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr. 9.255/2003, practic nu este susceptibilă de punere în executare silită și din culpa reclamantului s-a ajuns în situatia de a se perpetua o relatie contractuală care se putea rezolva încă din anul 2004.
Pârâta a mai considerat că o chestiune de ordin juridic, care a fost complect ignorată de instanta de fond este existenta temeiului de drept a obligării sale la penalități de întârziere.
În acest sens, pârâta menționează că în contract se face referire la "penalități legale", iar în cererea de chemare în judecată se invocă dispozitiile Legii nr. 210/2005, art. 115/5 - codul fiscal, dar raporturilor dintre părți nu li se aplică dispozitiile codului fiscal, raporturile în litigiu, fie că sunt de asociere în participatie, fie că sunt raporturi locative, sunt raporturi de tip comercial cărora Ii se aplică regimul juridic al dreptului comun.
Prin urmare, atât termenul de prescriptie, care este termenul general de trei ani, cât si posibilitatea de a se percepe penalități se încadrează în dreptul comun.
Față de aceste considerente, pârâta apreciază că în lipsa unei stipulatii exprese de obligare la penalități printr-o clauză penală nu se pot acorda aceste penalități de intârziere.
În final, pârâta a invocat statuările instanței supreme, respectiv creantele rezultate din contractelele încheiate de unitățile bugetare, desi sunt venituri la buget, nu sunt creante bugetare si prin urmare nu Ii se aplică legislatia specifică, Legea nr. 189/1998 si nr.OG 61/2002 în vigoare la acea dată, acestea fiind înlocuite de Lege nr. 210/2005 care are aceleasi reglementări în această materie si prin urmare, solutia fiind una de principiu, în conditiile unei reglementări identice, poate si trebuie luată în considerare.
Intimații MUNICIPIUL C-N, prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N au solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond ( 22 - 23).
Analizând apelul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
Prima instanta a fost investita cu solutionarea unei cereri de chemare in judecata care a fost ulterior precizata (22 din dosarul instantei de fond) doar cu privire la cuantumul debitului datorat de catre parata. In concret s-a solicitat constatarea faptului ca a incetat contractul de inchiriere incheiat intre parti, obligarea paratei societate comerciala la plata sumei de 7.139, 64 Ron, obligarea acestei parate la plata in continuare incepand cu data de 1.11.2008 a taxei privind ocuparea abuziva a spatiului, inclusiv a majorarilor de intarziere aferente, pana la predarea efectiva a spatiului si nu in ultimul rand evacuarea paratei din spatiul comercial care a facut obiectul contractului de inchiriere.
Prin sentinta apelata, prima instanta nu s-a pronuntat cu privire la evacuarea paratei, desi prin precizarea de actiune formulata de catre reclamanta aceasta nu a renuntat expres sau implicit dar intr-o maniera lipsita de echivoc la solutionarea acestui petit, precizarea de actiune avand ca obiect doar majorarea cuatumului pretentiilor reclamantei intimate.
In opinia instantei de apel, cererea de evacuare a paratei reprezinta petitul principal cu a carui solutionare a fost investita prima instanta, iar celelalte petite au un caracter accesoriu. Mai mult, petitul de evacuare, fiind o cerere de natura comerciala cu caracter neevaluabil in bani a atras si competenta de solutionare in prima instanta a tribunalului (in speta Tribunalul Comercial Cluj ) in baza dispozitiilor art. 2 punctul 1 lit. a Cuantumul sumelor pretins datorate de catre parata a fost precizat prin cererea initiala de chemare in judecata la o valoare care ar fi atras competenta de solutionare in prima instanta a judecatoriei, fiind sub pragul de 100.000 Ron, iar majorarea ulterioara a cuantumului peste aceasta valoare nu trage vreo modificare cu privire la competenta prin prisma dispozitiilor art. 18 indice 1. Mai mult, cererea avand ca obiect constatarea incetarii contractului de inchiriere nu are caracterul unui petit propriu-zis, reprezentand in fapt cauza solicitarii de evacuare.
In consecinta, pentru toate aceste considerente, instanta de apel retine faptul ca datorita unei omisiuni esentiale, prima instanta s-a pronuntat,minus petita, si nu a solutionat prin sentinta apelata petitul principal cu care a fost investita, fiind astfel incidente dispozitiile art. 297 alin. 1. conform carora,In cazul in care se constata ca, in mod gresit, prima instanta a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului instanta de apel va desfiinta hotararea atacata si va trimite cauza spre rejudecare primei instante,
Cauza de nelegalitate a hotararii primei instante fiind de ordine publica a fost invocata din oficiu de catre instanta de apel si pusa in dezbaterea partilor la termenul din data de 6.10.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de, cu sediul in C-N, Calea, nr. 93,. 59, jud. C in contradictoriu cu intimatii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N si MUNICIPIUL C-N, ambii reprezentați prin PRIMAR cu sediul in C-napoca, Calea, nr. 1-3, jud. C împotriva sentinței comerciale nr. 1.106 din 24 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red./6.11.2009
Dact./6 ex./
Jud.fond:.
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu
