Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 129/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 129/COM
Ședința publică din 02 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Nicolae Stanciu
Grefier ---
Pe rol, judecarea apelului comercial d eclarat de apelanta-reclamantă- ROMANIA SRL- cu sediul în B, sector 3,--158,.2,.1, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - SA - prin lichidator judiciar GLOBAL - cu sediul în C,-,.3, jud.C, împotriva sentinței civile nr.3805/COM/6.11.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă av. -, pentru apelanta-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Avocat -, pentru apelanta-reclamantă, solicită admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de judecată, pentru motivele expuse pe larg în cererea de apel, fără cheltuieli de judecată. Consideră că în mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere privind recunoașterea în favoarea apelantei a dreptului de superficie asupra terenului aferent ansamblului de construcții motivat de faptul că nu se încadrează în temeiul legal. Insă, superficia nu se întemeiază pe un text de lege. Dreptul intimatei asupra terenului și construcțiilor au aparținut la un moment dat statului, care a recunoscut noului proprietar un drept de folosință asupra terenului aferent construcțiilor. Prin transmiterea construcțiilor, fără folosința terenului aferent, acestea nu ar fi putut fi utilizate. Expertul a apreciat că nu era suficient doar terenul de sub construcții, ci și din jurul acestora. Mai învederează că s-a invocat ca temei HG834/1991 pentru a arăta că statul a avut în vedere niște criterii ca acest complex să poate fi folosit în limite normale, de care ar fi trebuit să beneficieze și apelanta.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Reclamanta -" "SRL a chemat în judecată pe pârâta -" "SA C și a solicitat ca, în contradictoriu cu aceasta, prin hotărâre judecătorească, să se constate în favoarea sa:
1. un drept de superficie asupra terenului în suprafață de 4.193,44 mp (teren clădire) și 12.865 mp (teren împrejmuitor) aflat în localitatea,-, pe care se află construcții aflate în proprietatea -" "SRL;
2. constituirea unui drept de servitute de trecere, care să îi permită accesul din calea publică, la construcțiile proprietatea sa;
3. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, în urma licitației din data de 24.11.1994, a dobândit dreptul de proprietate asupra activului "" situat în localitatea, iar prin procesul-verbal i s-a transmis dreptul de proprietate numai asupra activului, iar nu și asupra terenului.
Reclamanta a arătat că face dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului construcție cu contractul de vânzare-cumpărare nr.134/08.11.2994.
În speță, dreptul de superficie s-a născut prin convenția părților ori prin uzucapiune, în măsura în care instanța va aprecia că dreptul nu a izvorât din convenție.
Întrucât superficia nu presupune decât folosința terenului și pentru ca proprietarul construcției să poată avea acces la calea publică a afirmat reclamanta că, se impune constituirea în favoarea sa a unui drept de servitute de trecere.
În drept, au fost invocate prevederile art.616 și următoarele Cod civil; art.412 Cod proc. civilă.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a propus proba cu înscrisuri, proba cu expertiză și proba testimonială.
Pârâta -" "SA reprezentată prin lichidatorul judiciar G - calitate preluată ulterior de Global Insolvency - a solicitat suspendarea judecării pricinii pe temeiul art.42 din Legea nr.64/1995.
Totodată, pârâta a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București și excepția puterii de lucru judecat.
Pe fond, pârâta a învederat, în esență, că suprafețele de teren în litigiu fac parte din capitalul și din patrimoniul -" "SA, conform Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.1520/01.10.1995 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației.
-" & "SA, în calitate de vânzătoare a activului, nu putea să transmită cumpărătorului mai mult decât avea ea însăși în proprietate.
A mai susținut pârâta că dreptul de superficie nu se putea naște din convenția părților, întrucât -" "SA nu este parte în procesul verbal de adjudecare și că nici prescripția achizitivă nu poate fi invocată, deoarece terenul face parte din patrimoniul său, încă din anul 1995.
Ca urmare a transmisiunii convenționale intervenită în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.32/12.12.2005, calitatea procesuală activă a fost preluată de -"- România"SRL.
Prin sentința nr.276/31.01.2007, Tribunalul București prin judecătorul sindic a admis excepția de necompetență teritorială și excepția de necompetență materială invocate de pârâtă și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Constanța.
Prin decizia nr.877/16.05.2007, Curtea de Apel București -Secția a V-a Comercială a admis recursul formulat de recurenta reclamantă -"- România"SRL și a modificat în parte sentința atacată, în sensul respingerii excepției de necompetență materială și al declinării competenței de soluționare în favoarea Tribunalului Constanța.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-.
Prin încheierea din 23.10.2007, instanța a respins cererea de suspendare formulată de pârâtă pe dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006, iar, la data de 13.11.2007, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta -" "SA.
În vederea soluționării pricinii, au fost administrate proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și proba cu expertiză tehnică imobiliară.
Prin concluziile scrise, reclamanta -"- România"SRL a învederat că solicită admiterea acțiunii și recunoașterea în favoarea sa a unui drept de superficie asupra terenului aferent ansamblului de construcții situate în,-, în suprafață totală de 19.285 mp și a unui drept de servitute de trecere, care să permită trecerea de la calea publică la construcțiile sale, așa cum a fost trasată și delimitată de expertul tehnic, între punctele topografice nr.4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 și hașurată pe Planul de Amplasament și delimitare a corpului de proprietate.
A precizat reclamanta că dreptul de superficie s-a născut, în speță, pe cale legală.
Prin nr.HG1353/1990 emisă în aplicarea Legii nr.15/1990 se prevede înființarea -""SA devenită -" Suc " și apoi -" "SA, în patrimoniul căreia intră construcțiile destinate desfășurării obiectului de activitate.
Este lesne de apreciat că transmițând dreptul de proprietate asupra construcțiilor, statul român a recunoscut noului proprietar un drept de folosință asupra terenului.
A mai arătat reclamanta că dreptul de servitute de trecere este acordat prin lege și nu poate fi îngrădit, fiind indiscutabil că proprietarului construcției trebuie să i se asigure acces de la calea publică, la construcția sa.
Prin sentința civilă nr.3805/COM/6.11.2008, Tribunalul Constanțaa admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta -" România"SRL, în contradictoriu cu pârâta -" "SA reprezentată prin lichidatorul judiciar Global Insolvency L; a stabilit în favoarea reclamantei o servitute de trecere, pe terenul proprietatea pârâtei, delimitată de punctele topografice nr.4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 și hașurată pe Planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate. 1:2000 din Documentația pentru atribuirea numărului cadastral; a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind constatarea în favoarea reclamantei, a unui drept de superficie și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.278 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu privire la cererea privind constatarea în favoarea reclamantei a unui drept de superficie, instanța de fond a reținut că actele normative invocate de reclamanta -"- România"SRL - nr.HG1353/1990; Criteriile nr.2665/1992 emise în aplicarea art.2 din nr.HG834/1991 sunt însă incidente pârâtei -" "SA, proprietara terenului.
Ele nu pot constitui un izvor al nașterii dreptului de superficie (compus din dreptul de folosință asupra terenului din patrimoniul pârâtei și din dreptul de proprietate asupra construcțiilor), în favoarea reclamantei, care a dobândit prin cumpărare imobilul-construcții cu număr cadastral 381/13, de la - " "SRL, iar aceasta din urmă, la rândul său, l-a dobândit de la vânzătoarea -" & "SA.
Referitor la capătul de cerere privind stabilirea, în favoarea reclamantei, a unei servituți de trecere, instanța a reținut că, în reglementarea art.576 Cod civil, servitutea este o sarcină impusă asupra unui imobil, pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt proprietar.
Art.616 cod civil prevede că proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, având îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Astfel, din dispozițiile legale enunțate rezultă că servitutea de trecere este aplicabilă, când un imobil (teren sau construcție) nu are ieșire la calea publică.
Servitutea pretinsă de reclamantă este una legală, în sensul că este stabilită prin lege. Ca și cele naturale, servituțile legale nu sunt servituți propriu-zise, ci limite de exercitare a dreptului de proprietate, obligații firești impuse proprietarilor, ca reguli de bună-vecinătate, cărora nu le sunt incidente dispozițiile art.623-629 Cod civil privitoare la servituțile stabilite prin fapta omului.
Cum, prin expertiza tehnică imobiliară întocmită de către domnul expert, s-a stabilit, în conformitate cu prevederile art.617-618 Cod civil, calea cea mai economicoasă de acces de la construcțiile proprietatea reclamantei, la drumul public, instanța a admis cererea reclamantei, stabilind în favoarea acesteia o servitute de trecere, pe terenul proprietatea pârâtei, delimitată de punctele topografice nr.4, 5,6,7,8, 9, 10, 11, și hașurată pe Planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate.1:2000 din Documentația pentru atribuirea numărului cadastral.
Impotriva acestei soluții, a declarat apel reclamanta - Romania SRL, pentru următoarele motive:
- în mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere privind recunoașterea în favoarea sa a existenței dreptului de superficie asupra terenului aferent ansamblului de construcții situate în loc.-, jud.C, considerând că actele normative indicate sunt incidente pârâtei - proprietara terenului, omițând, însă faptul că, înainte de a fi proprietara terenului, a fost proprietara construcțiilor și, în această calitate, a dobândit un drept de superficie asupra terenului, pe care l-a transmis mai departe odată cu construcțiile și că abia ulterior a dobândit și terenul grevat de superficie;
- în realitate, textele legale menționate au fost indicate nu pentru constatarea existenței dreptului de superficie, ci doar în privința întinderii lui;
- edificarea întregului complex industrial s-a realizat de către proprietarul terenului de la acea dată, respectiv statul, astfel că este lesne de prezumat că a fost afectată acestor construcții doar suprafața de teren necesară desfășurării activității obiectivului industrial conform obiectului de activitate;
- terenul asupra căruia au solicitat constituirea unui drept de superficie, precum și o servitute de trecere este exact terenul necesar obiectului de activitate al societății, iar admiterea cererii de chemare în judecată doar cu privire la servitutea de trecere, fără superficie asupra terenului aferent construcțiilor, este fără finalitate practică;
- din fotografiile depuse la dosarul cauzei se poate observa că în complexul industrial achiziționat există între clădiri doar spațiile necesare pentru accesul la acestea și pentru funcționarea lor, neexistând suprafețe libere care ar putea fi folosite independent de către titularul dreptului de proprietate asupra terenului.
Intimata-pârâtă - SA prin lichidator a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Apelul este nefondat.
Apelanta-reclamantă a solicitat recunoașterea în favoarea - Romania SRL a unui drept de superficie asupra terenului aferent ansamblului de construcții situate în orașul,-, jud.C, așa cum a fost el stabilit prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, în suprafață totală de 19.285. (4.830,29. teren sub construcții și 14.454,7. teren aferent construcțiilor, conform măsurătorilor cadastrale).
Prin concluziile scrise depuse la instanța de fond (fila 180), aceasta a precizat că în cauza de față constituirea dreptului de superficie s-a născut pe cale legală.
Astfel, prin HG1353/1990, emisă în aplicarea Legii nr.15/1990, susține apelanta, se prevede înființarea - SA (denumită - Suc și apoi - SA), ca societate comercială cu capital de stat în patrimoniul căreia intră construcțiile destinate desfășurării obiectului de activitate.
Apelanta a dobândit dreptul de proprietate asupra activului "", în urma licitației din 24.11.1994, consemnat în procesul-verbal de adjudecare și potrivit facturii fiscale nr.-/30.11.1994.
Ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, proprietatea - SRL a vândut către - Romania SRL, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.32/12.12.2005 acest activ).
Actul normativ invocat a fost aplicabil fostelor unități economice de stat care s-au transformat în societăți comerciale și a avut în vedere exclusiv - SA (fosta - Suc SA).
Ulterior, prin apariția nr.HG834/1991 cât și a criteriilor privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat se referă strict numai la aceste societăți comerciale.
In aceste condiții, prin actul de înstrăinare, intimata a înțeles să înstrăineze numai activul "", aspect cunoscut de apelantă.
Deci, actele normative pe care aceasta le invocă sunt aplicabile, cum a reținut în mod corect și instanța de fond, numai intimatei.
Astfel că toate criticile aduse soluției instanței de fond prin motivele de apel, sunt neîntemeiate.
Pe cale de consecință, în conformitate cu disp.art.296 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul comercial d eclarat de apelanta-reclamantă- ROMANIA SRL- cu sediul în B, sector 3,--158,.2,.1, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - SA - prin lichidator judiciar GLOBAL - cu sediul în C,-,.3, jud.C, împotriva sentinței civile nr.3805/COM/6.11.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 noiembrie 2009.
Pt.Președinte, - -, semnează, cf.art.261, Președinte instanță, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:Th.
Red.jud.-
Tehnored.-gref.
4ex./14.12.2009
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Nicolae Stanciu
