Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 13/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. -
DECIZIE nr. 13/2009 - A/
Ședința publică din 27 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Crișan Marinela vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Blaga Gabriela
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului comercial d eclarat de apelanta pârâtă reclamantă reconvențională AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI cu sediul în B sector 1- în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă reconvențională - SRL cu sediul în S- județul B și cu intimata pârâtă - VÂNĂTORI SA cu sediul în comuna, localitatea, FN, județul B împotriva sentinței nr. 193/COM/22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiectacțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta intimatei reclamante - SRL avocat în baza împuternicirii depuse la dosar (fila 26).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că apelul este scutit de la plata taxelor de timbru și faptul că Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihora depus o adresă cu informațiile solicitate, după care:
Reprezentanta intimatei reclamante - SRL declară că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Instanțaacordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta intimatei reclamante - SRL solicită respingerea apelului și menținerea sentinței. Arată că nu înțelege îndârjirea cu care Agenția Domeniilor Statului își susține poziția, aceasta necunoscând situația de fapt. Consideră că este de bună credință; învederează că Agenția Domeniilor Statului a consimțit inițial la atribuirea activelor însă astăzi se opune. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului comercial d e față constată următoarele:
Prin sentința nr. 193/COM/22.05.2008 Tribunalul Bihora admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI în ce privește capătul doi al cererii, respectiv cu privire la obligarea sa la încheierea contractului de vânzare-cumpărare asupra bunurilor atribuite reclamantei - SRL în folosință gratuită de către pârâta - VÂNĂTORI SA. A admis cererea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei - VÂNĂTORI SA și în consecință: a obligat pârâta - VÂNĂTORI SA să încheie actul adițional la contractul nr. 25/2002 privind predarea în folosință a construcțiilor zootehnice dezafectate ce constau în: 1 magazie de cereale cu nr. inventar 1080; o hidrosferă cu nr. inv. 2101; un cu nr. de inventar 2051; un fânar cu nr. inv. 1107, un cântar cu pod basculant nr. inventar 1084; un puț forat nr. inv. 2022; rețea distribuție apă nr. inv. 2094, alei și platforme tehnice, cu privire la care pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI și-a dat aviz favorabil, în caz contrar, în temeiul art. 1073, 1077 civ. sentința urmând să țină loc de act adițional. A obligat pârâta - VÂNĂTORI SA să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu privire la construcțiile zootehnice dezafectate ce fac obiectul contractului de atribuire în folosință gratuită nr. 25/2002 și a actului adițional la acesta, respectiv cu privire la: două adăposturi pentru animale cu nr. de inventar 1.021 și 1.025; o magazie de cereale cu nr. inventar 1080; o hidrosferă cu nr. inv. 2101; un cu nr. de inventar 2051; un fânar cu nr. inv. 1107, un cântar cu pod basculant nr. inventar 1084; un puț forat nr. inv. 2022; rețea distribuție apă nr. inv. 2094, alei și platforme tehnice, în caz contrar, sentința urmând să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, iar reclamanta să achite prețul legal de 10% din valoarea activelor de la data atribuirii lor în folosință. A respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, împotriva reclamantei -pârâtă reconvențională - SRL, ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Activele cu privire la care reclamanta a formulat cererea de față sunt în proprietatea pârâtei - VÂNĂTORI SA, astfel că atributele dreptului de proprietate, inclusiv dreptul de dispoziție asupra acestora aparține acestei societăți, aspect recunoscut de către reclamantă care în acest sens a înțeles să își precizeze cererea în sensul obligării acestei pârâte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la aceste bunuri, împrejurare față de care pârâta ADS nu are legitimare procesuală pasivă, se arată în motivarea sentinței.
Cât privește fondul litigiului, prima instanță a constatat că între reclamanta - SRL și pârâta - VÂNĂTORI SA s-a încheiat contractul de atribuire în folosință a construcțiilor zootehnice dezafectate nr. 25 din data de 28.10.2002, în temeiul căruia pârâta a atribuit în folosință gratuită reclamantei, pentru o perioadă de 5 ani, construcțiile constând în două adăposturi taurine cu nr. de inventar 1021 și 1025.
Însă, ulterior, după cum și pârâta ADS recunoaște în întâmpinare și reiese din înscrisul aflat la fila 5 din dosar, s-a emis mandatul special nr. 17.916/17.12.2002 prin care reprezentantul ADS în AGA la - Sa Vânători a fost împuternicit să aprobe încheierea unui act adițional la contractul nr. 25/28.10.2002 cu privire la următoarele bunuri: 1 magazie de cereale cu nr. inventar 1080; o hidrosferă cu nr. inv. 2101; un cu nr. de inventar 2051; un fânar cu nr. inv. 1107, un cântar cu pod basculant nr. inventar 1084; un puț forat nr. inv. 2022; rețea distribuție apă nr. inv. 2094, alei și platforme tehnice, reține prima instanță.
În acest sens s-a încheiat o lună mai târziu, între reclamanta - SRL și - VÂNĂTORI SA procesul-verbal de predare - primire din 10.01.2003 care consemnează preluarea acestor din urmă bunuri dezafectate de către reclamanta - SRL în temeiul art. 4 și 5 din OG nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcțiilor zootehnice dezafectate destinate creșterii, îngrijirii și exploatării animalelor.
În cuprinsul acestui proces-verbal se menționează că acesta a avut la bază contractul nr. 25/2002 și actul adițional la acesta.
Nu se poate reține susținerea reclamantei în sensul că procesul-verbal de predare reprezintă chiar actul adițional, acesta făcând doar dovada predării efective în urma înțelegerii intervenite cu privire la bunurile respective, se arată în motivarea sentinței.
Tribunalul a reținut însă că a existat voința juridică a părților contractante cât și avizul cerut de lege din partea pârâtei ADS, iar faptul că actul adițional ca înscris - instrumentum probationem - nu a fost întocmit, nu este unul de natură a reține vreo culpă a reclamantei pentru aceasta, astfel că, în temeiul principiului ocrotirii bunei credințe ce guvernează dreptul nostru și având în vedere că activele au fost în posesia reclamantei din anul 2003, obligat pe pârâta - VÂNĂTORI SA să încheie actul adițional la contractul nr. 25/2002 privind predarea în folosință a construcțiilor zootehnice dezafectate ce constau în: 1 magazie de cereale cu nr. inventar 1080; o hidrosferă cu nr. inv. 2101; un cu nr. de inventar 2051; un fânar cu nr. inv. 1107, un cântar cu pod basculant nr. inventar 1084; un puț forat nr. inv. 2022; rețea distribuție apă nr. inv. 2094, alei și platforme tehnice, în caz contrar, în temeiul art. 1073, 1077 civ. hotărârea urmând să țină loc de act adițional.
Susținerea pârâtei ADS în sensul că procesul-verbal de predare primire este ilegal, nu a fost reținută de prima instanță, atâta vreme cât această pârâtă și-a dat avizul pentru încheierea actului adițional la contractul nr. 25 din data de 28.10.2002, predarea fiind consecința înțelegerii intervenite între părți. Nu poate fi reținută, se arată în motivarea sentinței, nici afirmația potrivit căreia actul adițional nu s-a mai întocmit ca urmare a instituirii sechestrului asigurător asupra acestor bunuri, deoarece procesul-verbal de sechestru nr. 20 fost luat în anul 2006, respectiv la aproximativ 3 ani de la data predării activelor, perioadă în care reclamanta a efectuat după cum rezultă din probele administrate investițiile la care s-a obligat prin contractul încheiat.
Pe de altă parte, sechestrul a fost instituit tocmai de autoritatea care și-a exprimat acordul pentru atribuirea în folosința gratuită a bunurilor, pentru recuperarea unor creanțe ce izvorăsc, după cum se afirmă, dintr-un contract încheiat în anul 2000, deci anterior actelor juridice încheiate între părți cu privire la predarea bunurilor, pârâta prevalându-se de propria sa culpă, admițând deci că și-a dat acordul pentru încheierea contractelor de atribuire în folosință, pentru ca ulterior să susțină că este creditor al societății și nu mai înțelege să își respecte obligațiile asumate, ceea ce contravine prevederilor art. 969 civ. și 970 civ. care consfințesc îndeplinirea cu bună credință a convențiilor, reține prima instanță.
Ba mai mult, pârâta se află în eroare în ce privește situația terenului pe care se află edificatele, acesta fiind, după cum rezultă din raportul de expertiză tehnică de identificare amplasament, întocmită de expert, în proprietatea societății reclamante - SRL, aspect confirmat și de situația de carte funciară, reclamanta fiind înscrisă în CF 3045 asupra cotei de 36.300/122.626 mp teren dobândit prin cumpărare în anul 2004, reține prima instanță.
Totodată, deși s-a instituit acest sechestru, acesta nu a fost operat în cartea funciară deși au trecut mai mult de 2 ani de la luarea măsurii, iar pe de altă parte nu s-a efectuat nici vreun act de executare silită, activele fiind încă în proprietatea VÂNĂTORI SA și în folosința reclamantei care în toată această perioadă și-a îndeplinit cu bună-credință obligațiile asumate în acord cu voința legiuitorului al cărui scop a fost tocmai "punerea în valoare a construcțiilor agrozootehnice dezafectate", se arată în motivarea sentinței.
Din înscrisurile depuse, respectiv planul de afaceri, facturi, situația privind livrările de animale și utilaje, expertiza extrajudiciară, precum și din declarația martorei s-a reținut că reclamanta s-a preocupat permanent pentru respectarea obligațiilor asumate conform art. 4 alin.1 din OUG nr. 168/2001, respectiv a efectuat lucrări de reparații și întreținere a construcțiilor atribuite și a desfășurat activitate de creștere a animalelor.
Acest aspect este confirmat și prin întocmirea procesului-verbal din 29.07.2005 (fila 8) de verificare a modului în care au fost îndeplinite obligațiile ce revin comodatarului - SRL, în care se consemnează poziția comisiei (constituită prin participarea inclusiv a unui membru ADS), în sensul că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile legale prin raportare la toate bunurile atribuite în folosință gratuită, enumerate la fila 9 din dosar, inclusiv cu privire la magazia de cereale cu nr. inventar 1080; hidrosfera cu nr. inv. 2101; silozul cu nr. de inventar 2051; fânarul cu nr. inv. 1107; cântarul cu pod basculant nr. inventar 1084; puțul forat nr. inv. 2022; rețeaua de distribuție apă nr. inv. 2094 și aleile și platformele tehnice.
Acest proces verbal a fost întocmit în urma solicitării reclamantei înregistrată la Direcția pentru agricultură și dezvoltare rurală B sub nr. 5317/17.06.2005, prin care a solicitat cumpărarea cu 10% din valoarea contabilă a obiectivelor zootehnice și anexelor atribuite în folosință gratuită până la acea dată, se reține în motivarea sentinței.
În urma analizării situației, comisia a propus încheierea contractului de vânzare-cumpărare la prețul prevăzut de lege.
Prima instanță a reținut că potrivit art. 7 din actul normativ invocat, la expirarea termenului de 5 ani, construcțiile zootehnice, terenul de sub acestea si incintele aferente pot fi vândute persoanelor care le-au avut în folosință gratuită, la un preț echivalent cu 10% din valoarea acestora la momentul atribuirii în folosință gratuită, stabilită potrivit normelor metodologice.
Având în vedere că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate, iar comisia constituită conform legii și-a exprimat acordul pentru vânzarea tuturor construcțiilor atribuite în folosință gratuită, prima instanță, în temeiul art. 969 civ. art. 7 din OG nr. 168/2001, art. 1073, 1074 civ. a obligat pârâta - VÂNĂTORI SA să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu privire la toate construcțiile zootehnice dezafectate atribuite în folosință gratuită reclamantei ce constau în: cele două adăposturi pentru animale cu nr. de inventar 1.021 și 1.025; magazie de cereale cu nr. inventar 1080; o hidrosferă cu nr. inv. 2101; un cu nr. de inventar 2051; un fânar cu nr. inv. 1107, un cântar cu pod basculant nr. inventar 1084; un puț forat nr. inv. 2022; rețea distribuție apă nr. inv. 2094, alei și platforme tehnice, în caz contrar, în temeiul art. 1073, 1077 civ. sentința urmând să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, reclamantei revenindu-i obligația de achitare a prețului conform celor reținute anterior.
Pentru considerentele anterior expuse, referitor la condițiile întocmirii și natura juridică a procesului-verbal de predare încheiat la data de 10.01.2003, prima instanță a respins cererea reconvențională formulată ca nefondată.
S-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva prezentei sentințe comerciale a declarat apel în termen și legal timbrat, apelanta pârâtăAGENȚIA DOMENIILOR STATULUI,cu sediul în B,-, sector 1, prin reprezentanții săi legali, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii deduse judecății de intimata reclamantă"". S, privind obligarea" VÂNĂTORI", sat, la încheierea actului adițional la contractul de atribuire în folosință gratuită a construcțiilor zootehnice dezafectate nr. 25/2002 și a contractul de vânzare cumpărare ca neîntemeiată și de admitere cererii reconvenționale.
În motivarea apelului pârâta apelanta critică hotărârea instanței de fond, întrucât aceasta a reținut, în mod eronat voința juridică a părților contractante, cât și avizul cerut de lege, pentru încheierea actului adițional la contractul nr.25/2002.
Instanța și-a fundamentat hotărârea în baza unui înscris: proces verbal de predare primire din data de 10 ianuarie 2003, care a fost încheiat în mod nelegal între cele două intimate, precum și în baza unui mandat, emis de Agenția de Agenția Domeniilor Statului, care a fost revocat ulterior, prin instituirea sechestrului asigurător asupra imobilelor în cauză.
Procesul de predare primire, care consemnează preluarea de către "" a activelor de incintă, putea fi semnat - apreciază apelanta - în situația modificării contractului de atribuire în folosință gratuită a construcțiilor zootehnice dezafectate nr. 25/2002, prin act adițional. Un asemenea act juridic care nu putea fi decât ulterior actului adițional, dar nu s-a mai încheiat.
În pofida acestor evidențe, părțile au inserat în cuprinsul procesului verbal de predare primire din 10 ianuarie 2003, ca și bază pentru semnarea acestuia, actul adițional la contractul nr.25/2002.
Apelanta apreciază că admiterea cererilor formulate de "" reprezintă o încălcare principiului consacrat de art. 969 Cod de procedură civilă, conform căruia contractul reprezintă legea părților. Întrucât dispozițiile art. 7.1 din contractul susmenționat dispun expres că modificarea contractului se face numai prin act adițional, încheiat între părțile contractante care va fi transmis spre avizare Agenției Domeniilor Statului, prima instanță nu putea să constate că în baza procesului verbal din 10 ianuarie 2003 operat modificarea contractului menționat, iar activele au fost transmise în folosință gratuită reclamantei.
Apelanta a emis mandatul special nr. 17.916 din 17 decembrie 2002, prin care reprezentantul său în AGA la " Vânători" a fost împuternicit să aprobe încheierea unui act adițional la contractul nr. 25/2002, prin care să se atribuie în folosința gratuită a societății comerciale "" și incintele aferente spațiilor zootehnice dezafectate.
Prin instituirea sechestrului asigurător, chiar la un interval de aproximativ 3 ani, mandatul a fost revocat, cu atât mai mult că nu și-a produs nici un efect.
Fără desființarea măsurii asigurătorii instituită de apelantă, apreciază aceasta - nu ar fi fost posibilă înstrăinarea bunurilor imobilizate pe această cale.
Astfel, admiterea cererii intimatei de încheiere a contractului de vânzare cumpărare având ca obiect și construcțiile zootehnice dezafectate, predate prin procesul verbal încheiat la 10 ianuarie 2003, se putea realiza dacă anterior s-ar fi pronunțat ridicarea sechestrului asigurător instituit în baza procesului verbal nr. 20/2006, de care sunt grevate aceste imobile.
Chiar dacă Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B nu a dat curs numeroaselor solicitări ale apelantei de efectuare a publicității imobiliare față de terți, între cele două părți implicate, apelanta apreciază că sechestrul asigurător este valabil aplicat.
Exercitarea dreptului de proprietate de către "" asupra terenului pe care sunt edificate construcțiile zootehnice dezafectate, este un alt aspect care consideră apelanta că trebuie verificat de instanța de control judiciar.
Apelanta apreciază constatările primei instanțe ca fiind surprinzătoare, întrucât " Vânători" nu obținuse certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului conform nr.HG 834/1991 și în lipsa unui titlu valabil, aceasta nu putea dispune de un bun care nu se află în patrimoniul său. Pare a fi inexplicabil și faptul că, societatea reclamantă exercită dreptul de proprietate asupra terenului, dar construcțiile edificate pe acesta se află în patrimoniul " Vânători"
Apelanta nu a fost citată pentru efectuarea expertizei judiciare topografice dispuse în cauză și nu i-a fost comunicat raportul efectuat în cauză, prin care s-a concluzionat că terenul este proprietatea reclamantei, fiind astfel în imposibilitatea de a formula obiecțiuni. Pentru neîndeplinirea acestei obligații invocă nulitatea raportului de expertiză și solicită refacerea acestuia în această etapă procesuală.
În drept invocă prevederile art. 289 și urm. Cod de procedură civilă.
Intimata "" a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului declarat, apreciind soluția primei instanțe ca fiind temeinică și legală, deoarece prima instanță a apreciat corect toate datele de drept și de fapt din speța dedusă judecății.
Astfel, îndeplinindu-și în mod corespunzător toate obligațiile asumate atât față de pârâta de rândul 2 cât și față de apelantă, intimata a dobândit terenul pe care se află activele proprietatea " Vânători" prin vânzare cumpărare; că și-a dovedit buna credință când a solicitat să-i fie recunoscute drepturile conferite de OUG nr. 168/2001 și Legea nr. 335/2004.
Pe de altă parte, apreciază că a existat voința juridică în privința încheierii actului adițional și că apelantul nu poate invoca vreo culpă a subscrisei în acest sens.
Invocarea de către apelantă a faptului că predarea - primirea incintelor către intimată s-a făcut în mod ilegal este cel puțin bizară, atâta vreme cât procesul verbal încheiat la data de 10 ianuarie 2003, fost semnat atât de către reprezentanții pârâtei de rândul 2 cât și de reprezentanții apelantei în teritoriu.
La data de 30 iulie 2005, s-a comunicat apelantei de către reprezentanții săi în teritoriu o adresă prin care a fost încunoștințată realizarea de către "" a obligațiilor prevăzute în contractul de atribuire, adresa a fost însoțită de procesul verbal încheiat la data de 29 iulie 2005, prin care în pagina 2 pct. II se menționează situația bunurilor atribuite la momentul verificării, incluzând incintele folosite de intimată încă din 2002.
Din atitudinea proprietarului de drept, pârâta de rândul 2, de a nu se prezenta la dezbateri la nici un termen de judecată, rezultă că a achiesat la pretențiile formulate prin acțiunea dedusă judecății.
Intimata apreciază că apelanta nu a probat în niciun fel dreptul de proprietate al " Vânători" A asupra terenului, mai mult decât atât se pare că apelanta nu cunoaște modul în care intimata a devenit proprietar tabular, invocând inclusiv faptul că nu a fost citată pentru efectuarea unei expertize topo.
Intimata pârâtă de rând 2, deși legal citată nu a formulat întâmpinare în apel.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, prin prisma apărărilor formulate, Curtea de Apel apreciază că apelul este nefondat, urmând ca în baza art. 295-296 Cod de procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate pentru următoarele considerente:
Între intimata "" S și pârâta de rândul 2 " Vânători" s-a încheiat la data de 28 octombrie 2002, un contract de atribuire în folosință a construcțiilor zootehnice dezafectate: două adăposturi de taurine, nr. de inventar 1021 și 1025, pe o perioadă de 5 ani.
La 10 ianuarie 2003 s-a procedat la predarea, respectiv preluarea construcțiilor zootehnice dezafectate în conformitate cu art. 4 și din OUG nr. 168/2001 și art. 6 din HG nr. 216/2002 (fila 13 din dosarul de fond).
La data de 17 decembrie 2002 (fila 5 de la dosar) s-a emis mandatul special nr. 17916 prin care reprezentantul Agenției Domeniilor Statului în AGA la " Vânători" a fost împuternicit să aprobe încheiere unui act adițional la contractul nr. 25 din 28 octombrie 2002, cu privire la bunurile menționate, respectiv: 1 magazie de cereale cu nr. de inventar 1080; o hidrosferă cu nr. de inventar 2101; un cu nr. de inventar 2051; un fânar cu nr. de inventar 1107; un cântar cu pod basculant cu nr. de inventar 1084; un puț forat cu nr. de inventar 2022; rețea distribuție apă nr. inventar 2094; alei și platforme tehnice.
Aceste bunuri au fost predate în baza aceluiași proces verbal din 10 ianuarie 2003, menționându-se că la baza acestuia se află contractul de atribuire nr. 25/2002.
Prima instanța în mod corect a reținut că procesul verbal de predare primire nu reprezintă act adițional, acesta făcând doar dovada predării efective în urma înțelegerii intervenite între părți.
A existat cu certitudine însă voința juridică a părților contractante cât și avizul cerut de lege din partea apelantei, iar actul adițional nu a fost întocmit, fără a se putea reține o culpă în acest sens vreo culpă a intimatei pentru acesta.
Nu se poate primi susținerea apelantei, reiterată în motivele de apel potrivit căreia actul adițional nu s-a întocmit ca urmare a instituirii sechestrului asigurător asupra acestor bunuri, deoarece procesul verbal de sechestru nr. 20/2006, a fost instituit după 3 ani de la data predării activelor, respectiv 10 ianuarie 2003.
Acest sechestru a fost instituit pentru recuperarea unor creanțe care izvorăsc dintr-un contract încheiat în anul 2000, anterior actelor juridice încheiate în 2003, privind predarea bunurilor în baza OG nr. 168/2001, sechestrul nefiind operat în cartea funciară, nu s-a efectuat nici un act de executare silită, activele fiind încă în proprietatea pârâtei de rândul 2.
Pe de altă partea, instituirea sechestrului asigurător în atare condiții, nu echivalează cu revocarea mandatului precitat.
Intimata în toată această perioadă și a îndeplinit cu bună credință obligațiile asumate în baza nr.OG 168/2001, privind punerea în valoare a construcțiilor agrozootehnice dezafectate, efectuând lucrări de reparații și întreținerea utilajelor, desfășurând activitate de creșterea animalelor.
Prin procesul verbal încheiat la 29 iulie 2005 (filele 8-11 de la dosar) s-a consemnat că s-a procedat la verificarea modului în care obligațiile ce au revenit intimatei, în calitate de comodatar au fost îndeplinite.
Concluzia comisiei din care a făcut parte și un reprezentant în teritoriu al apelantei Agenția Domeniilor Statului, a fost aceea de a propune încheierea contractului de vânzare cumpărare la un preț echivalent cu 10 % din valoarea contabilă la momentul atribuirii în folosință gratuită stabilită potrivit normelor metodologice de aplicarea a nr.OUG 168/2001 aprobate prin nr.HG 216/2002, bunurile fiind cele predate prin procesul verbal din 10 ianuarie 2003.
În ceea ce privește raportul de expertiză de identificare a amplasamentului, este una extrajudiciară, acesta a fost depusă la dosar de către intimata "" S în cursul judecății la termenul din 17 aprilie 2008, apelanta nu a formulat obiecțiuni și nici nu a solicitat o expertiză judiciară cu acest obiect.
Expertiza judiciară solicitată prin întâmpinare și acțiunea reconvențională, se referea la constatarea realizării investițiilor în activele atribuite în folosință gratuită intimatei reclamante precum și cuantumul acestora, probă pe care nu mai reiterat-o în cursul judecății.
Pe de altă parte, acest aspect a fost lămurit prin procesul verbal încheiat la 29 iulie 2005 (filele 8-11 din dosarul de fond).
În atare condiții, Curtea va respinge ca nefondat apelul comercial d eclarat de apelanta pârâtă reclamată reconvențională Agenția Domeniilor Statului B, în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă reconvențională "" S și intimata pârâtă " Vânători".
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul comercial d eclarat de apelanta pârâtă reclamantă reconvențională AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI cu sediul în B- sector 1 în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă reconvențională - SRL cu sediul în S- județul B și intimata pârâtă - VÂNĂTORI SA cu sediul în comuna, sat, împotriva sentinței nr. 193/COM din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2009.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
Red. dec. /26.02.2009
Judecător fond
5 ex. / 26.02.2009
Emis/exp.3 comunicări:
apelanta pârâtă reclamantă reconvențională AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI cu sediul în B sector 1- intimata reclamantă pârâtă reconvențională - SRL cu sediul în S- județul B intimata pârâtă - VÂNĂTORI SA cu sediul în comuna, localitatea, FN, județulAstăzi, ___02.2009
Președinte:Crișan MarinelaJudecători:Crișan Marinela, Blaga Gabriela
