Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 13/
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta 2000, cu sediul în G,-,. 33, județul G, împotriva sentinței comerciale nr. 2829/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu sediul în G, strada -. - nr. 132, județul G, și intimata intervenient G, Complex de,-, județul G, având ca obiect acțiune în constatare - cauză trimisă spre rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata intervenientă consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că apelul dedus judecății este la primul termen de judecată, după care:
Curtea apreciază că intimata intervenientă Regal nu mai are calitatea de parte în acest apel, părți fiind reclamanta și pârâta, nemaiputând formula cereri, având în vedere că s-a disjuns cererea de intervenție și că nu s-a formulat apel împotriva sentinței de disjungere.
Întrebat fiind, apărătorul intervenintei arată că cererea de disjungere este suspendată până la soluționarea prezentei cauze și că nu au formulat recurs împotriva suspendării.
Curtea constată că apelanta nu s-a prezentat și, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul reprezentantului intervenientei care poate pune concluzii sub rezerva că nu mai are calitate de parte.
Reprezentantul intervenientei, având cuvântul, arată că pontonul de acostare PA 165 GL este înmatriculat în registrul vamal pe titular proprietar Regal, fapt ce a generat opozabilitatea dreptului lor de proprietate.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a G, arată că insistă în soluționarea acesteia, considerând că nu are această calitate procesuală, însăși apelanta precizând în întâmpinare acest lucru. Apreciază că, în momentul în care dreptul lor a devenit opozabil față de terți, are sens a fi judecată cauza în contradictoriu cu Regal; depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2829/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, ca fiind nefondată.
S-a respins acțiunea comercială în constatare formulată de reclamanta 2000 G în contradictoriu cu pârâta și intervenienta Regal, ca fiind nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată în temeiul disp. art. 111 din Codul d e procedură civilă și art. 1909 din Codul civil, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta. G ( în prezent.), să se constate că este posesor de bună credință a pontonului de acostare aflat la km 151 +200 Port G, mal stâng Dunăre, având lungimea de 20 metri și lățimea 7 metri, lățime maximă 7,25 metri, înălțime 3,50 metri, pescaj 1,30 metri, deplasament maxim 11 tone, posesiunea fiind netulburată din anul 1990 și până în prezent.
Prin sentința civilă nr. 77/13.02.2007 pronunțată în dosarul nr. R- având ca părți. și Autoritatea Navală Teritorială G, s-a constatat că G este proprietara pontonului de acostare amplasat la fostei nave yacht, mal stâng Port - km.151+400.
În baza sus-amintitei sentințe,. (fosta.) a fost înscrisă ca proprietar de navă ponton de - Căpitănia Zonala
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, instanța de fond a reținut că este nefondată pentru următoarele motive:
Conform art. 111 din Codul d e procedură civilă, partea care are interes poate sa facă cerere pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept.
Prin intermediul acțiunii în constatare, reclamantul solicită fie să se constate că deține un drept și că pârâtul este obligat sa îl respecte, fie că pârâtul nu deține un drept iar reclamantului nu-i incumbă obligația corelativă de a-l respecta.
Acțiunea dedusă judecății a fost calificată ca o acțiune în constatare pozitivă, deoarece se urmărește recunoașterea aspectului pozitiv al existentei unui drept, mai precis, constatarea faptului că reclamanta este titulara unui drept de proprietate și că pârâta este obligată să respecte acel drept.
Ca și clasificare, acțiunea de față are caracterul unei acțiuni în constatare provocatorii, deoarece se urmărește determinarea pârâtului (provocarea sa) la a-și preciza poziția față de dreptul pretins de reclamant, sub sancțiunea de a nu-l mai putea invoca ulterior, opunându-i-se autoritatea de lucru judecat.
Din cele expuse, reiese faptul că pârâtul în acțiunea în constatare trebuie să fie o persoană care ar avea temei juridic să conteste dreptul afirmat de reclamant.
Intr-o acțiune în constatarea dreptului de proprietate, pârâtul trebuie să fie o persoană care ar avea temei juridic să se considere proprietar asupra bunului.
Pârâtul în acțiunea în constatare nu trebuie să conteste efectiv dreptul, deoarece atunci reclamantul ar avea deschisă calea unei acțiuni în realizare, ci numai să aibă posibilitatea de a pretinde un drept asupra bunului.
S-a reținut că, în speță, pârâta are temei să invoce un drept de proprietate asupra pontonului, deoarece este constructorul bunului iar, conform art. 1470 și urm. din Codul civil, antreprenorul ce face o lucrare cu materialele sale are un drept de proprietate asupra bunului rezultat până la finalizarea lucrărilor, când proprietatea se transmite clientului. Cum pârâta a fost proprietara pontonului până la finalizarea lucrărilor de construcție, ea are temei juridic să se considere proprietară și implicit are calitate procesuala pasiva în acțiunea de față.
În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a apreciat că se impune, pentru a analiza dreptul pretins de reclamanta, să se facă distincție intre posesie și detenție precară.
Din declarațiile reclamantei s-a reținut că aceasta a obținut bunul în temeiul unui contract de locație de gestiune încheiat cu administratorului bunului de dinainte de 1989 ( G) sau cu succesorii săi juridici.
În baza acestui contract s-a transmis dreptul de a gestiona bunul respectiv. Fiind vorba de un contract de locațiune s-a transmis numai dreptul de folosință asupra pontonului, nu și dreptul de proprietate.
Rezultă că reclamanta, deși are stăpânirea materială a bunului, nu are temei sa posede bunul pentru sine (să se considere proprietara pontonului), stăpânind bunul pentru altul, fiind un simplu detentor precar în absența elementului intențional (animus).
Reclamanta nu a făcut nici dovada vreunui caz de intervertire a detenției precare în posesie.
Conform art. 1909 din Codul civil, se recunoaște proprietatea numai pentru posesorul debună credințăa unui bun mobil.
Cum reclamanta 2000. nu are această calitate, rezultă că nu i se poate recunoaște posesia de bună-credință sau dreptul de proprietate asupra pontonului.
Nu a fost primită apărarea reclamantei potrivit căreia îmbunătățirile aduse lucrului în valoare de 13721 lei ar dovedi posesia de bună credință deoarece lucrările de îmbunătățire pot fi făcute și de locatar, acesta având un drept de creanță împotriva locatorului pentru aceste îmbunătățiri.
Reclamanta se știe detentor precar în temeiul contractului de locație de gestiune și nu poate să invoce dreptul de proprietate asupra bunului fără să uzurpe bunul și să devină posesor de rea credință.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel reclamanta 2000, înregistrat sub număr unic - pe rolul Curții de Apel Galați.
A criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând următoarele:
Prima instanță nu a cercetat fondul cauzei în totalitate. În dezvoltarea acestui motiv de apel, a arătat că Regal a formulat, în fața instanței de fond, cerere de intervenție în interes propriu, solicitând să se constate că este proprietara bunului mobil ponton de acostare, situat la Km 151+400 construit în anul 1940, pontonul având nr. 724 și nr. de inventar 6184. Prin încheierea din 27.06.2007, cererea de intervenție a fost admisă în principiu iar, ulterior, intervenienta și-a modificat obiectul cererii de intervenție, solicitând evacuarea reclamantei 2000 de pe pontonul 724 și daune interese pentru folosirea abuzivă a acestuia.
Apelanta-reclamantă 2000 a arătat că a invocat în fața instanței de fond excepția inadmisibilității modificării cererii de intervenție, care deja fusese admisă în principiu, considerând că modificarea cererii de intervenție trebuia disjunsă și judecată separat.
A precizat că, la termenul din 02.10.2008, instanța de fond a disjuns cererea de intervenție în interes propriu, așa cum a fost modificată.
Consideră că instanța de fond a procedat în mod greșit, în sensul că o cerere de intervenție admisă în principiu nu poate fi modificată deoarece are natura juridică a unei cereri de chemare în judecată și se îndreaptă împotriva ambelor părți din proces.
În ceea ce privește fondul cauzei, apelanta-reclamantă a susținut că, prin toate probele pe care le-a administrat, a făcut dovada unei posesii de bună credință ce întrunește cumulativ ambele elemente: animus și corpus.
Susține că nu poate fi reținută motivarea instanței de fond conform căreia ar fi existat un contract de locațiune cu privire la ponton încheiat cu. G, un astfel de act neexistând la dosar.
Din anul 1990 " 2000" a exercitat o posesie continuă, neîntreruptă și sub nume de proprietar, lucru întărit de Autoritatea Navală Căpitănia Portului G prin adeverințele eliberate, cât și de expertiza navală administrată în cauză, care a relevat numeroasele îmbunătățiri efectuate la ponton fără de care acesta, după 19 ani, nu ar mai fi existat.
Consideră că probele administrate pot sta la baza admiterii acțiunii conform art. 1909 Cod civil.
În ceea ce privește cererea de intervenție a intervenientei, Regal a precizat că a prezentat dovada că în anul 1940 pontonul construit cu nr. 724 și nr. inventar 6184 fost distrus, fiind scufundat, lucru reținut în dispozitivul sentinței civile nr. 2192/16.04.1987. În această situație, sentința civilă nr. 77/2007, pe care intervenienta o invocă, nu îi este opozabilă.
Față de aceste motive, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Curtea de Apel Galați, prin decizia nr. 37/A/11 mai 2009, admis apelul declarat de reclamanta 2000 G, a desființat în tot sentința comercială nr. 2829/15.10.2008 a Tribunalului Galați și a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, următoarele:
Prima instanță a soluționat cauza pornind de la o calificare greșită a acțiunii deduse judecății, analizând calitatea reclamantei de posesor de bună-credință, respectiv de detentor precar, prin raportare la intimata-intervenientă Regal, care nu mai avea calitatea de parte în proces la data soluționării cauzei, după disjungerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de Regal
Astfel, reține instanța de apel, considerentele hotărârii relevă că prima instanță a analizat fondul cauzei și a ajuns la concluzia că reclamanta este detentor precar al bunului în litigiu prin raportare la intimata - intervenientă Regal și nu la intimata-pârâtă
De asemenea, s-a reținut că instanța de fond a dat o calificare greșită acțiunii dedusă judecății în sensul că a stabilit că acțiunea promovată este o acțiune în constatare pozitivă, deși în cauză este o acțiune în constituire de drepturi deoarece se tinde a se stabili că reclamanta este proprietara pontonului, având în vedere prezumția conform căreia posesia de bună credință valorează titlu de proprietate.
Astfel, conchide instanța de apel, soluționarea cauzei de fond trebuie să pornească de la calificarea juridică concretă a acțiunii și în raport de această calificare să se soluționeze cauza în contradictoriu cu pârâta, parte în proces, și nu în contradictoriu cu intervenienta.
Împotriva acestei decizii intervenienta Regal Gaf ormulat recurs înregistrat sub nr- pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția comercială, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9.pr.civ. solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială, prin decizia nr. 3204/3 decembrie 2009, admis recursul declarat de intervenienta Regal G împotriva deciziei nr. 37/A/11 mai 2009 Curții de Apel Galați, a casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a disp. art. 257.pr.civ. ca și ale art. 129 alin. 6.pr.civ. ignorând limitele investirii prin acțiunea introductivă de instanță prin care reclamanta a solicitat să se constate doar că este posesor de bună-credință al bunului mobil din litigiu (dosar nr. 5509/C/2005 Judecătoria Galați ), cerere pe care netemeinic instanța de apel a considerat-o drept acțiune prin care se tinde a se stabili că reclamanta este proprietara bunului, dar pe care instanța de fond a calificat-o corect, examinând-o prin prisma probelor administrate în cauză sub toate aspectele.
Astfel, în mod netemeinic a reținut instanța de control judiciar că sentința ar fi fost pronunțată fără a se intra în cercetarea fondului cauzei, caracterul devolutiv al apelului permițând, în aceste condiții, instanței criticate să judece ea însăși cauza. Din această perspectivă, s-au vădit a fi întemeiate și criticile recurentului vizând o motivare defectuoasă și o interpretare greșită a actului dedus judecății.
În rejudecare, apelul a fost reînregistrat sub nr. 1503/RJ/121/2007 pe rolul Curții de Apel Galați - secția comercială, maritimă și fluvială.
În rejudecarea apelului, nu s-au formulat susțineri noi și nici nu s-au administrat probe.
Apelul este fondat, însă numai pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Primul motiv de apel, referitor la faptul că instanța de fond nu a soluționat cauza în totalitate deoarece nu s-a pronunțat pe fondul cererii de intervenție așa cum a fost formulată inițial, este neîntemeiat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Intimata-intervenientă Regal a formulat cerere de intervenție în interes propriu ( 40 dosar nr. 5509/C/2005 al Judecătoriei Galați ) în contradictoriu cu reclamanta 2000 și pârâta, solicitând să se constate că Regal este proprietara bunului mobil "ponton de acostare" asupra căruia poartă litigiul dedus judecății.
Prin încheierea din 27.06.2007 Tribunalul Galația încuviințat în principiu cererea de intervenție formulată de Regal
Ulterior, la data de 10.07.2008 intervenienta Regal a solicitat prin cerere scrisă, în temeiul art. 132 alin. 1.pr.civ. modificarea cererii de intervenție în interes propriu, susținând că s-a schimbat situația de fapt și de drept existentă la data formulării cererii de intervenție.
Prin cererea de intervenție modificată a solicitat evacuarea reclamantei 2000 de pe pontonul pe care îl ocupă în mod abuziv, cu obligarea de a-l preda intervenientei Regal, precum și plata de daune interese pentru folosirea abuzivă a pontonului, începând cu data de 17.08.2007.
Cererea de intervenție modificată a fost disjunsă prin încheierea din 02.10.2008, acesta fiind și termenul la care s-au purtat dezbaterile pe fondul cauzei.
Măsura disjungerii cererii de intervenție a fost adoptată în conformitate cu prev. art. 55.pr.civ. motivat de faptul că modificarea cererii de intervenție în acest stadiu (înainte de a se trece la dezbateri pe fondul acțiunii principale) este de natură să pricinuiască întârzierea judecării cererii.
Față de modificarea adusă cererii de intervenție, instanța de fond, în aplicarea principiului disponibilității, nu putea să se pronunțe asupra cererii de intervenție așa cum a fost formulată inițial.
Aceasta deoarece părțile au dreptul de a dispune de obiectul procesului și de mijloacele procesuale acordate de lege în acest scop iar judecătorul este ținut a se pronunța numai asupra obiectului cererii deduse judecății, conform art. 129 alin. 6.pr.civ.
Mai mult, apelanta-reclamantă, prin reprezentant, și-a manifestat acordul în ceea ce privește judecarea separată a cererii de intervenție.
Pentru aceste considerente, primul motiv de apel nu poate fi primit.
Cât privește celelalte critici formulate în apel, constată, din oficiu, că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei G, excepție invocată atât de pârâtă, prin întâmpinare (fila 9 dosar nr. 5509/C/2005 al Judecătoriei Galați ), cât și de intervenienta în interes propriu Regal G, a fost în mod greșit respinsă de instanța de fond. Instanța apreciază că o poate repune în discuție, în apel, în condițiile art. 295 alin. 1.pr.civ. întrucât excepția lipsei calității procesuale este o excepție de fond, absolută și peremptorie.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În speță, este vorba de o acțiune în constatare, întemeiată pe prevederile art. 111.pr.civ. prin care reclamantul a solicitat să se constate existența unui drept subiectiv al său, respectiv calitatea de posesor de bună credință asupra unui ponton. Cu alte cuvinte, întrucât posesia de bună credință echivalează cu dreptul de proprietate, în privința bunurilor mobile (cererea fiind, de altfel, întemeiată pe prevederile art. 1909 Cod civil) iar navele fiind bunuri mobile, potrivit art. 490 alin. 1 Cod comercial, reclamanta a solicitat să se constate existența dreptului său de proprietate asupra pontonului în litigiu.
Ca atare, acțiunea în constatare este deschisă reclamantei câtă vreme se află în posesia bunului în litigiu, dar ar trebui să dovedească că acest drept îi este contestat de societatea pârâtă. În această situație, interesul pretinsului proprietar pentru promovarea acțiunii în constatare derivă chiar din pericolul contestării sau încălcării dreptului său de către pârât.
Or, societatea reclamantă, prin promovarea cererii de chemare în judecată împotriva pârâtei, a stabilit cadrul procesual, cadru procesual care nu a fost modificat pe tot parcursul soluționării cererii. Așa cum am arătat, în cauză, a promovat cerere de intervenție Regal, care, pretinzând că este proprietara navei în litigiu, în baza sentinței nr. 77/2007 a Tribunalului Galați, că dreptul său de proprietate este opozabil terților prin înscrierea sa în registrul de evidență al căpităniei portului, în condițiile art. 5111din nr.OG 42/1997 republicată. Această cerere de intervenție a fost disjunsă anterior pronunțării hotărârii apelate.
Dar apelanta-reclamantă nu a înțeles să cheme în judecată decât pe pârâta, care, încă de la debutul litigiului, a arătat că nu deține acte din care să rezulte că pontonul a fost construit de această societate, că bunul nu este înregistrat în evidențele sale contabile, că nu a emis niciodată și nu emite pretenții în legătură cu dreptul de proprietate asupra pontonului de acostare.
Față de cele susarătate, este greșit considerentul instanței de fond, potrivit căruia pârâta ar avea temei să invoce un drept de proprietate asupra pontonului, deoarece este constructorul bunului. Astfel, a considerat judecătorul fondului că, potrivit art. 1470 și următoarele Cod civil, antreprenorul care face o lucrare cu materialele sale are un drept de proprietate asupra bunului rezultat până la finalizarea lucrărilor, când proprietatea se transmite clientului.
În speță, însă, nu este vorba de vreun litigiu decurgând din contractul de antrepriză (construire navă), bunul rezultat fiind predat clientului încă din anul 1940 (în opinia intervenientei) sau în anul 1986 (în opinia reclamantei). Așa cum am arătat, pârâta nu deține acte referitoare la construirea pontonului și nu pretinde nici un drept rezultat din construcția vasului sau din orice alt raport juridic.
Cum reclamanta nu a dovedit că dreptul său subiectiv, decurgând din posesia de bună credință asupra pontonului, este contestat de societatea pârâtă sau că aceasta ar avea temei să pretindă vreun drept asupra bunului, este evident că nu este parte în raportul juridic dedus judecății.
Este cert că dreptul reclamantei este contestat de intervenientă, în sensul că reclamanta deține posesia navei, de 19 ani, iar intervenienta, la rândul său, pretinde că este titularul dreptului de proprietate asupra aceluiași bun (dobândit, este adevărat, pe calea unei acțiuni în constatare drept de proprietate, promovată de neposesor în contradictoriu cu Autoritatea Navală Română și nu cu posesorul navei, în speță, reclamanta).
Față de cele ce preced, este evident că societatea pârâtă nu are calitate procesuală pasivă, iar acțiunea reclamantei trebuia respinsă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate.
Considerăm că, prin respingerea acțiunii, pentru lipsa calității procesuale pasive, ca urmare a admiterii apelului, în condițiile în care acțiunea a fost respinsă, inițial, pe fond, nu se aduce atingere principiului neagravării situației în propria cale de atac. Considerăm că este preferabilă respingerea unei acțiuni pe excepție deoarece, într-o altă cerere de chemare în judecată corect introdusă, nu s-ar putea invoca autoritatea de lucru judecat, ceea ce poate fi apreciat ca o situație mai favorabilă.
Față de considerentele ce preced, potrivit art. 296.pr.civ. urmează a admite apelul și a schimba în tot sentința apelată, în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta 2000, cu sediul în G,-,. 33, județul G, împotriva sentinței comerciale nr. 2829/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu sediul în G, strada -. - nr. 132, județul G, și intimata intervenient G, Complex de,-, județul
Schimbă, în tot, sentința apelată, în sensul că:
Respinge acțiunea în constatare formulată de reclamanta 2000 în contradictoriu cu pârâta pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 Februarie 2010.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
VV//5 ex/02.03.2010
Fond:
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin
