Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 130/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 130
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 7 MAI 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Nicoleta Țăndăreanu
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Moleanu
GREFIER - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta - SRL prin reprezentant legal împotriva sentinței nr. 159 din 04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât CONSILIUL LOCAL, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă - SRL prin avocat și intimatul pârât Consiliul Local, prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin sentința nr.15/24.04/2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr- s-a constatat că nu există conflict pozitiv de competență între Judecătoria Tg J și Tribunalul Gorj privind soluționarea acțiunii formulate de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL, după care;
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părților prezente asupra apelului:
Avocat pentru apelanta reclamantă - SRL solicită admiterea apelului. Învederează că, în ceea ce privește primul motiv de apel, consideră că instanța competentă să soluționeze cauza pe fond este Judecătoria Tg J și nu Tribunalul Gorj, întrucât contractul încheiat nu este faptă de comerț și deci acțiunea nu este o cerere în materie comercială. Față de cel de-al doilea motiv de apel, învederează că speța se regăsește în situația descrisă de dispozițiile art.20 pct.1 pr.civ. când două instanțe s-au declarat competente să soluționeze aceeași pricină, creându-se un conflict pozitiv de competență. Față de fondul cauzei, învederează că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică întrucât prin acțiunea introductivă s-a solicitat să se constate că reclamanta este proprietarul unei suprafețe de teren de 917 mp plus 110 mp, având în vedere documentația prealabilă întocmită anterior încheierii contractului nr.7569/25.05.2000 și a prețului achitat.
Consilier juridic pentru intimatul pârât Consiliul Local solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală. Învederează, față de primul motiv de apel, că în conformitate cu prevederile art.2 pr.civ, tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani iar obiectul cererii îl reprezintă o acțiune în constare care este de competența tribunalului, în primă instanță. Apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut în motivarea sentinței că, contractul de vânzare cumpărare nu conține clauze îndoielnice, deoarece se prevede clar mărimea suprafeței de teren de 197 mp, iar terenul face parte din domeniul public al orașului stabilit prin HG 973/2002, aceste bunuri fiind inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 8 iunie 2006 la Judecătoria Tg. J, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL LOCAL pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că este proprietara unei suprafețe de teren de 917 mp plus 110 mp și, interpretând contractul de vânzare cumpărare nr. 7569 din 25 mai 2000, să se dispună rectificarea capitolului II din contract în sensul menționării terenului aferent construcției la 917 mp, conform documentației încheiate la vânzarea cumpărarea imobilului.
Prin sentința nr. 6182 din 17.10.2006, Judecătoria Tg.J a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamanta este proprietara activului din orașul, str. - -având destinația de bar și suprafața utilă de 110 mp și a terenului aferent construcției în suprafață de 917 mp. S-a respins cererea privind rectificarea contractului de vânzare cumpărare 7569 din 25 mai 2000.
Sentința judecătoriei a fost anulată de Tribunalul Gorj - Secția comercială, prin Decizia nr. 66 din 28 mai 2007, reținându-se că acțiunea s-a soluționat cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică care reglementează competența materială. Astfel, competența soluționării acțiunii în primă instanță aparține tribunalului - secția comercială, reținând litigiul spre competentă soluționare ca instanță e fond.
Prin Sentința nr. 159 din 4 decembrie 2007 Tribunalului Gorj s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.
Instanța de fond a reținut că părțile au încheiat un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată la data de 25.05.2000, având ca obiect un imobil cu destinația de bar și terenul aferent în suprafață de 197 mp la prețul de 35.675.250 lei. A mai reținut că în contract nu au fost cuprinse clauze îndoielnice, prevăzându-se în mod clar că suprafața terenului ce se înstrăinează este de 197 mp, contractul fiind semnat de ambele părți și că din suprafața pe care reclamanta o folosește, 500 mp au fot concesionați pe o durată de 25 de ani.
Împotriva deciziei nr. 66 din 28 mai 2007 formulat recurs reclamanta, invocând faptul că între cele două instanțe s-a generat un conflict pozitiv de competență.
Față de susținerile reclamantei tribunalul a calificat cererea și a investit Curtea de Apel Craiova cu soluționarea conflictului negativ de competență.
Prin Sentința nr. 15 din 24 aprilie 2008, Curtea a constatat că nu există conflict pozitiv de competență între Judecătoria Tg.J și Tribunalul Gorj privind soluționarea acțiunii formulate de reclamantă.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recurenta invocă, ca motiv de nelegalitate a sentinței, încălcarea normelor de competență materială, susținând că judecătoria, ca instanță civilă, era competentă să soluționeze acțiunea motivând că, contractul încheiat nu constituie faptă de comerț și deci natura litigiului nu este una comercială și, totodată, acțiunea are caracterul unei acțiuni evaluabile, tinzând la dobândirea dreptului de proprietate iar valoarea terenului este de 975,65 RON.
Mai susține că a invocat un conflict pozitiv de competență între judecătorie și tribunal și că tribunalul a refuzat să înainteze dosarul pentru soluționarea conflictului.
În ce privește fondul, susține că a cumpărat la licitație imobilul, că în documentația prealabilă era cuprins întregul teren, că evaluarea s-a făcut la suprafața de 1027 mp și s-a stabilit un preț de 9.756.500 lei pentru teren, că i s-a comunicat de consiliul local că este câștigătoarea licitației pentru activul din str. -, că a achitat integral prețul pentru clădire și teren și că din eroare în contract s-a menționat numai suprafața de 197 mp în loc de 917 mp plus 110 mp sub construcție.
Mai arată că motivarea tribunalului este succintă și greșită deoarece cadrul procesual era creat de cererea de chemare în judecată și apărările invocate și nu de motivarea judecătoriei, soluția acesteia fiind anulată.
Totodată, invocă faptul că dovada făcută în recurs de către consiliul local cu raportul de expertiză nu-i este opozabilă, raportul de expertiză întocmit de SRL nefiindu-i comunicat înainte de încheierea contractului. Deci, acest raport nu putea să stea la baza încheierii contractului, existând suspiciunea că este întocmit pro causa. Mai arată că singurul raport care a stat la baza licitației este cel întocmit de și că a plătit prețul stabilit prin acest raport pentru construcție și întregul teren.
Recurenta critică și modul în care expertul a întocmit expertiza dispusă în cauză, făcând măsurători greșite și omițând să realizeze o schiță. Totodată, este criticată concluzia instanței privitoare la regimul juridic al terenului. Susține că nu s-a făcut nici o dovadă a faptului că terenul în litigiu aparține domeniului public, acesta aparținând domeniului privat întrucât terenul a aparținut - Cantine SA, autoritatea locală dobândindu-l de la această societate.
Intimatul Consiliul Local a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Susține că motivul de apel ce vizează competența este nefondat și că tribunalului îi aparține competența de soluționare a litigiului, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 66/2007.
Intimata solicită respingerea și a motivului privitor la conflictul pozitiv de competență arătând că nu există conflict deoarece sentința judecătoriei este anulată prin decizia tribunalului.
În ce privește fondul, intimata solicită respingerea apărărilor recurentei, arătând că singurele înscrisuri care au stat la baza licitației sunt cele depuse de ea iar reclamanta a folosit terenul menționat în contract ca și proprietar iar diferența până la 864 mp în baza contractului de concesiune, pentru care a achitat regulat redevența, fiind dovedit că acesta face parte din domeniul public conform hotărârii guvernului.
S-a administrat proba cu acte de către ambele părți.
Apelul este nefondat.
În ce privește competența, Curtea apreciază că acest motiv de nelegalitate nu mai poate fi luat în discuție și analizat deoarece problema competenței a fost irevocabil tranșată prin Decizia nr. 66/2007 a Tribunalului Gorj. Ca urmare, tribunalul - ca instanță de fond - nu mai putea să-și verifice din oficiu competența, fiind ținut de decizia instanței de control judiciar care era irevocabilă și obligatorie.
Nici motivul privitor la conflictul de competență nu poate fi luat în discuție ca motiv de apel deoarece conflictul a fost soluționat de Curtea de Apel Craiova prin Sentința nr. 15 din 24 aprilie 2008, stabilind că nu există conflict pozitiv de competență.
Nu sunt fondate nici motivele de apel referitoare la fondul cauzei nu pot fi primite. Prin acțiune, reclamanta a solicitat să se constate că în realitate voința părților a fost aceea de a se vinde, respectiv cumpăra o altă suprafață de teren decât cea menționată în contractul de vânzare cumpărare, respectiv 110 mp ocupați efectiv de construcție plus 917 mp teren aferent și să se pronunțe o hotărârea prin care să se constate că reclamanta este proprietar pe suprafața de teren de 1027 mp.
Curtea apreciază că în mod corect s-a considerat de instanța de fond că nu se pune problema unei interpretări a clauzelor contractului în privința obiectului vânzării, clauzele fiind neîndoielnice. În contract părțile au prevăzut suprafața de 197 mp și nu există nici un alt document care să facă dovada neîndoielnică că părțile au avut în vedere altă suprafață decât cea menționată în contract. Raportul de expertiză pe care reclamanta își întemeiază susținerile nu poate fi primit ca probă deoarece la dosar sunt două rapoarte întocmite de la filele 45 - 48 și la filele 99-102 din dosarul curții, fără nici o dată de întocmire sau număr de înregistrare și fără ca cele două rapoarte să fie identice ca și conținut și ca mod de redactare în pagină. Pe de altă parte, nici raportul pe care Consiliul Local își întemeiază susținerile nu are dată sau vreun număr de înregistrare și deci nu se poate concluziona că acesta a stat la baza licitației. De altfel, expertul desemnat de instanță a constatat că nu s-au respectat regulile licitației și aceasta nu a avut la bază nici o evaluare. Verificând actele întocmite cu ocazia licitației se constată că în procesul verbal de licitație nu se face vorbire de bunul ce se vinde în sensul delimitării lui exacte însă, în oferta prezentată de reclamantă datată 04.04.2000 se menționează că se oferă suma de " 35.675.250 lei pentru cumpărarea spațiului de 155x42 MP =197 MP din Strada - -.2 parter". Din coroborarea probelor Curtea reține că ambele rapoarte ( sau mai degrabă cele trei rapoarte aflate la dosar) sunt încheiate pro causa. Și faptul că reclamanta a folosit o suprafață de 500 mp din terenul în litigiu în baza unui contract de concesiune pentru care plătit redevență până de curând demonstrează faptul că voința reală a părților cu privire la obiectul vândut a fost cea trecută în contract.
Criticile recurentei privind expertiza făcută de expertul desemnat în cauză nu pot fi primite. Nu se face dovada că acesta a făcut măsurători greșite iar la răspunsul la obiecțiunile făcute de părți a atașat o schiță a imobilului. Expertul desemnat a constatat că există neconcordanțe între măsurători și suprafețele invocate de părți iar această expertiză este singura opozabilă ambelor părți fiind efectuată în condiții de contradictorialitate.
Curtea constată că într-adevăr ultima frază din motivarea tribunalului este deficitară deoarece nu mai avea nici o relevanță constatarea judecătoriei, hotărârea sa fiind desființată, dar aceasta nu schimbă soluția.
Cât privește regimul juridic al terenului, în cauză nu s-a făcut dovada clară a faptului că acesta aparține domeniului public, și per a contrario aparține domeniului privat dar acesta nu are nici o relevanță asupra soluției cât timp nu s-a dovedit caracterul îndoielnic al clauzelor contractului.
Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că transmiterea proprietății asupra terenurilor se face numai prin act autentic, un asemenea act nefiind încheiat de părți și deci reclamanta nu este în prezent proprietar pe nici o suprafață de teren, sub aspectul terenului contractul încheiat având doar valoarea unei promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare.
Față de aceste considerente, curtea va respinge apelul ca nefondat, soluția instanței de fond fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - SRL, str. -, - parter, jud. G prin reprezentant legal împotriva sentinței nr. 159 din 04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât CONSILIUL LOCAL,-, jud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07 mai 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red.jud. /6 iunie 2008
jud.fond. / Tribunalul Gorj
12 Mai 2008/4ex
Președinte:Nicoleta ȚăndăreanuJudecători:Nicoleta Țăndăreanu, Ecaterina Moleanu
