Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 131/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 131/COM
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
Grefier - - -
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta pârâtă - -, cu sediul în B,--37,.B,.3,.1, sect.1, împotriva sentinței civile nr. 5857/com/7.11.2007 pronunțată de tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - - -, cu sediul în,-, județ C, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru apelanta pârâtă - în baza delegației depusă la dosar, lipsind intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează asupra;
- motivelor de apel depuse la dosar de apelanta pârâtă,
-taxei judiciare de timbru în sumă de 8.550 lei conform chitanței nr. -/2.09.2008,
-întâmpinării depusă la dosar de intimata reclamantă.
Curtea înmânează apelantei un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimată.
Pentru apelanta pârâtă arată că nu are cereri prealabile de formulat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru apelanta pârâtă - solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, iar pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind rămasă fără obiect. Arată că în luna februarie 2008 părțile contractante au constatat faptul că toate obligațiile asumate de - SRL prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 813/18.04.2002, au fost integral îndeplinite, astfel încât nu mai subzistă solicitarea reclamantei de reziliere a contractului de vânzare cumpărare menționat. În acest sens sunt formulate și concluziile intimatei reclamante din întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces:
Prin cererea înregistrată sub nr- re rolul Tribunalului Constanța reclamanta - - - a solicitat în contradictoriu cu pârâta - SRL ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:
- constatarea rezilierii de plin drept a contractului de vânzare-cumpărare sub nr. 213/18.04.2002;
- obligarea pârâtei de a preda activul reclamantei, iar în cazul refuzului nejustificat să fie autorizată reclamanta să preia activul pe cheltuiala pârâtei;
S-a relevat că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate autentificat sub nr. 213/2002 pe activul restaurant și de Internațional.
Conform clauzelor acestui contract pârâta avea obligația de a achita anual la data de 15.04. în valoare de 1.328.646,34 lei, la care se adaugă TVA și dobândă de 2%.
De asemenea, conform art. 4 din contract pârâta avea obligația să efectueze în cadrul activului din surse proprii sau atrase pe o perioadă de 3 ani, începând de la data semnării contractului, o investiție în valoare de 806.991.609 lei, conform punctului 3 din NM aprobate prin HG nr. 441/2001.
În opinia reclamantei, pârâta nu și-a executat nici obligația privind plata la termenul scadent a ratei și nici obligația ce-i incumba potrivit clauzei reglementate de art. 4 referitoare la efectuarea programului de investiție.
Pârâtei îi sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art.14 din contract sens în care s-a solicitat admiterea cererii.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, art. 1075, 1077 Cod civil.
În probațiune s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâta, prinîntâmpinareaformulată a invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii pentru neefectuarea procedurii prelitigioase, excepție respinsă prin încheierea interlocutorie din 10.03.2005, pentru considerentele expuse.
Pe calereconvenționalăpârâta a solicitat instituirea unui drept de retenție asupra activului litigios până la plata de către reclamantă a dreptului de creanță constând în îmbunătățiri.
S-a relevat că părțile de comun acord au inclus în prețul vânzării și valoarea investițiilor efectuate anterior înstrăinării, ori în acest context s-a solicitat a se constata că respectiva convenție este în vigoare, fiind achitat în integralitate prețul.
Nu lipsit de relevanță este și faptul că, în opinia pârâtei - reconveniente, reclamanta a mai promovat două acțiuni identice, însă în cadrul procedurii reglementate de OG 5/2001 cereri respinse ca atare.
În probațiune deși a solicitat admiterea probei cu înscrisuri nu a anexat nici un înscris doveditor.
În ședința de judecată din data de 18.05.2005, pârâta - reconvenientă a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea 544/2004 a HG nr. 441/03.05.2001 pentru aprobarea NM a OUG nr. 52/2001.
În acest context a fost sesizată Curtea de APEL CONSTANȚA pentru soluționarea excepției de nelegalitate a actului normativ sus citat, fiind pronunțată Sentința civilă nr. 320/CA/2005,cu caracter irevocabil în dosarul nr. 284/CA/2005 prin care a fost respinsă ca nefondată excepția de nelegalitate.
În ședința de judecată din 25.01.2006 aceeași pârâtă - reconvenientă a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. 4 din OUG nr. 52/2001 în raport de dispozițiile art. 44 alin. 2 și 3 din Legea fundamentală.
Prin încheierea din data de 15.02.2006 apreciindu-se caracterul admisibil al excepției, cauza a fost înaintată Curții Constituționale în vederea soluționării incidentului.
Curtea Constituțională, prin decizia nr. 741/26.10.2006 a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. 4 din OG nr. 52/2001.
În ședința de judecată din 02.05.2007 s-a promovat cerere de intervenție în interes propriu de către intervenienta - SRL, cerere anulată ca netimbrată prin încheierea interlocutorie din data de 13.06.2007, obligație menținută ulterior în sarcina intervenientei, în acord cu dispozițiile art. 10 din Legea 146/1997.
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 5857/7.11.2007 pronunțată de tribunalul Constanțaa fost admisă cererea formulată de reclamanta - -, constatându-se reziliat de plin drept contractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanta - - - și pârâta reconvenientă - SRL având ca obiect activul - Restaurant + de Internațional autentificat sub nr. 213/18.04.2002.
A fost obligată pârâta la predarea către reclamantă a activului - Restaurant + de Internațional, iar în caz de refuz a fost autorizată reclamantă să preia activul pe cheltuiala pârâtei.
A fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională.
A fost obligată pârâta - reconvenientă către reclamantă la plata sumei de 16.768 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că părțile litigante au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 213/2002 având ca obiect activul Restaurant + de Internațional situat în M, stațiunea, înstrăinare efectuată în baza OUG nr. 52/2001 și HG nr. 441/2001 privind accelerarea și finalizarea procesului de privatizare a societăților comerciale în turism.
S-a constatat că reclamanta a înstrăinat activul litigios, obligația sa contractuală fiind îndeplinită, în schimbul contraprestației corelative a cumpărătorului de a achita prețul negociat de părți și efectuarea în cadrul activului din surse proprii sau atrase de investiții.
Aceeași convenție sinalagmatică sancționează cu rezoluțiunea de plin drept a contractului, fără punere în întârziere și fără nici o altă formalitate următoarele acțiuni omisive:
- neachitarea avansului de către cumpărător în termenul stabilit în contract;
- neachitarea unei rate și a dobânzilor aferente în termen de 10 zile calculat de la data la care aceasta era scadentă;
- întârzierea cu peste 10 zile față de termenele stabilite în programul de investiții.
În cauză suntem în prezența unui pact comisoriu de ultim grad, pact comisoriu care înlătură, în totalitate rolul instanței de judecată sub aspectul aplicării sancțiunii rezoluției sau rezilierii.
Însă, în cazul în care una din părți sesizează totuși instanța de judecată, aceasta nu poate decât să verifice dacă, au fost îndeplinite condițiile prevăzute în pactul comisoriu expres.
S-a apreciat de instanță că sunt îndeplinite condițiile pactului comisoriu de ultim grad întrucât pârâta - reconvenientă nu și-a executat obligația privind plata la termenul scadent a ratei și nici obligația reglementată de art. 4 din contract referitoare la efectuarea programului de investiții.
Reținându-se că neexecutarea contractului îi este imputabilă pârâtei - reconvenientei (deși aceasta afirmă sub aspectul efectuării programului de investiții că va face contradovada aspect neprobat) aceasta nu va mai avea garanția controlului judiciar al rezoluțiunii sancțiunea desființării contractului, fiind efectul direct al neexecutării debitorului și al voinței creditorului de a face efectivă această sancțiune.
Nu lipsită de relevanță juridică este și conduita pârâtei - reconvenientă care nu contestă împrejurarea că nu a respectat modalitatea de plată impusă contractual, ci contestă forma de răspundere contractuală pentru neexecutarea culpabilă a unei obligații asumate de titularul de drept civil, răspundere evaluată și legal în raport de dispozițiile art. 2 alin. 4 din OG nr. 52/2001 act normativ sub imperiul căruia a fost încheiată convenția.
Convenția sinalagmatică include sancțiunea edictată de legiuitor ori, prin semnarea contractului de către pârâta reconvenientă, aceasta a acceptat și prevederile OUG nr. 52/2001 și HG nr. 441/2001 așa încât nu suntem în prezența unei îmbogățiri fără justă cauză în favoarea reclamantei, întrucât izvorul obligațiilor și drepturilor îl constituie tocmai contractul încheiat între părți.
Tot astfel, nu trebuie omis și scopul avut de legiuitor la data adoptării actului normativ accelerarea și finalizarea procesului de privatizare în societățile de turism, reglementând astfel o formă de răspundere agravantă în cazul neexecutării unei obligații asumate printr-un contract rezolvirea de drept în cazul nerespectării programului de investiții sau neplata unei rate, cu consecința pierderii avansului și a contravalorii îmbunătățirilor.
Atât timp cât convenția sinalagmatică a sancționat eventuala atitudine culpabilă a unui contractant, pârâta nu poate invoca în beneficiul său un drept de retenție întrucât nu suntem în prezența unui contract de vânzare-cumpărare clasic, ci în prezența unei forme atipice a cărei reglementare a fost impusă de legiuitor.
În cauză, relevantă este doar împrejurarea de a proba conduita culpabilă a debitoarei - pârâte, aspect confirmat probator de către reclamantă.
Fiindu-i astfel dovedită neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale asumate, pârâta nu poate invoca ca și clauză de favoare instituirea dreptului de retenție, atât timp cât nu există undebitum cum re inctumîn accepțiunea dispozițiilor art. 1444 Cod civil.
3.Apelul
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta - SRL, care a arătat că societatea și-a îndeplinit integral obligațiile față de creditoare, datoriile fiind de asemenea integral achitate.
Se arată de apelantă că în luna februarie 2008, părțile contractante au constatat faptul că toate obligațiile asumate de - SRL prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 813/18.04.2002 de BNP, au fost integral îndeplinite, astfel încât nu mai subzistă solicitarea reclamantei de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare.
Reclamanta legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea apelului formulat de pârâtă iar pe fond respingerea cererii ca fiind rămasă fără obiect.
Se arată că pârâta și-a executat întocmai față de - - obligațiile asumate prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 813/18.04.2002.
4.Curtea
Examinând potrivit art.295 din Codul d e procedură civilă apelul prin prisma criticilor aduse, a probelor administrate de ambele părți în cursul procesului curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit principiului disponibilității părțile au posibilitatea de a sesiza autoritățile judiciare, de a dispune de obiectul litigiului și de mijloacele de apărare, judecătorul neputând soluționa un litigiu decât în limitele sesizării făcută de reclamant.
Principiul disponibilității cuprinde în conținutul său următoarele prerogative mai importante:dreptul reclamantului de a promova sau nu cererea, de a determina limitele cererii, de a renunța la cerere sau la dreptul subiectiv, dreptul pârâtului de a achiesa la pretențiile formulate de reclamant, dreptul ambelor părți de a pune capăt procesului printr-o învoială,etc.
Ca o consecință a principiului disponibilității, în speță, reclamanta are dreptul de a da sau nu eficiență pactului comisoriu inserat în contractul de vânzare -cumpărare încheiat cu pârâta, în condițiile în care aceasta și-a îndeplinit în cursul procesului obligațiile asumate prin contract și a căror nesocotire erau sancționate cu rezoluțiunea deplin drept.
Având în vedere faptul că prin întâmpinarea depusă la dosar reclamanta solicită a se constata ca fiind rămasă fără obiect cererea sa, deoarece litigiul s-a soluționat pe cale amiabilă, cum dreptul de a dispune de cererea de chemare în judecată îi aparține, în temeiul art.296 din Codul d e procedură civilă curtea va admite apelul și va schimba în tot hotărârea apelată în sensul respingerii cererii ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de pârâta - -, cu sediul în B,--37,.B,.3,.1, sect.1, împotriva sentinței civile nr. 5857/com/7.11.2007 pronunțată de tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - - -, cu sediul în,-, județ
Schimbă în tot hotărârea apelată în sensul că respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 03 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond
Red.dec.jud.
4 ex./3.10.2008
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis
