Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 136/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 136/COM
Ședința publică de la 205 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului comercial (după casare) formulat de apelanta reclamantă, cu sediul în C, B- -.- - D nr.194, județ C, împotriva Sentinței civile nr.3276/COM/07.06.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr- în contradictoriu cu intimatele pârâte D COOP, cu sediul în C, Sat - anexă Casa V, județ C și SC I COM SRL, cu sediul în C, Complex M, str.-, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 29.10.2009 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, cât și pentru a acorda posibilitate părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 05.11.2009.
CURTEA:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 2052/118/27.06.2006 reclamanta Cas olicitat în contradictoriu cu pârâții C și administratorii I Com ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea absolută a contractului de închiriere încheiat între pârâți pentru imobilul "Complex M" situat în
Prin sent.civ.nr.3276/COM/07.06.2007 Tribunalul Constanța, Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal a dispus respingerea acțiunii astfel cum a fost formulată, ca neîntemeiată; totodată a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumai de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele, la data de 31.08.2000 s-a încheiat între C și C Protocolul nr. 1/2000 privind darea în administrare a unor spații proprietatea C cu mențiunea că va fi permisă închirierea lor cu acordul proprietarului și cu respectarea prevederilor Hotărârii nr.1/1997 a și a tuturor actelor normative în vigoare în acest sens dar pe o perioadă de maxim un an.
Din procesul verbal încheiat la data de 04.12.2002 rezultă că C, în calitate de locator, a predat în baza contractului de închiriere nr. 3/2002 către C printre mai multe spații comerciale și Complexul
La data de 01.04.2002 se încheie între pârâții C și I Com un contract de închiriere nr.11/2002 având ca obiect Complexul M pe o perioadă de 5 ani începând cu 01.04.2002.
Prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a C nr.4/17.12.2002 s-a aprobat măsura dezafilierii cooperativei de la C cu recuperarea părților sociale subscrise.
La data de 01.09.2005 de încheie un protocol între C și -societate cooperativă de gradul 2 în care se enumeră imobilele predate acesteia din urmă printre care și Complexul M aflat în folosință la terți.
La interogatoriul luat pârâtei D Coop la propunerea reclamantei, aceasta a declarat că imobilul Complex M este proprietatea ei exclusivă și este situat pe un teren proprietatea Consiliului Local C pentru care plătește taxele aferente. Imobilul a fost construit de către Șantierul de Construcții al din fondurile cooperativei pârâtei și a fost trecut în patrimoniul ei cu decizie de dotare după terminarea construcției și recepției și niciodată nu a fost înregistrat în evidențele. Prin urmare contractul de închiriere a fost încheiat în exercitarea dreptului ei de proprietate și nu există norme care să impună închirierea unui bun doar pentru o perioadă de un an.
Pârâta I Com a declarat că a închiriat spațiul de la pe bază de contract încheiat în condițiile legii fără a fi necesară viza, întrucât a făcut dovada dreptului de proprietate.
Reclamanta a indicat drept motive de nulitate cauza ilicită, încălcarea ordinii publice și a bunelor moravuri, încălcarea dispozițiilor legii nr. 109/1996 și a Statutului, încălcarea art. 3 lit. c din Decizia nr. 94/1995 și art. 1536 Cod civil.
Potrivit art. 948 cod civil condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții celui care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită. Dintre aceste condiții de validitate, reclamanta a invocat lipsa cauzei licite, respectiv existența unei cauze ilicite.
Potrivit art. 968 Cod civil "auza este nelicita când este prohibita de legi, când este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice".Astfel, această condiție care are un conținut format din două laturi, se referă la concordanța cauzei cu legea și cu morala. Sub acest aspect, se observă că prin încheierea unui contract de închiriere nu se aduce atingere bunelor moravuri astfel încât în această privință nu este îndeplinită condiția existenței unei cauze ilicite. În ce privește încălcarea dispozițiilor legale, se constată că reclamanta invocă încălcarea dispozițiilor art. 1536 Cod civil și ale art. 177, 126 lit. f, 162 din Legea nr. 109/1996.
Art. 1536 Cod civil se referă la condițiile încheierii contractului de mandat, contract care nu a fost încheiat între nici una din părți astfel încât aceste dispoziții nu au incidență în cauza de față.
Art. 177, 126 lit. f, 162 din Legea nr. 109/1996 se referă la lichidarea, retragerea ori excluderea unei cooperative, la caracterul normelor emise de și la sancțiunea aplicabilă în caz de înstrăinare de active imobilizate și circulante cu încălcarea dispozițiilor legale și statutare. Dispozițiile art. 126 lit. f și ale art. 126 nu au incidență în speța de față pentru a constitui motive de nulitate a contractului de închiriere încheiat între părți. În ce privește art. 177, nu s-a făcut dovada încălcării acestor dispoziții, pe de o parte și, pe de altă parte nu se prevede în acest text de lege care este sancțiunea aplicabilă. De asemenea, nu s-a dovedit ce activ și pasiv a rămas după plata părții divizibile și nici existența unui bilanț contabil la zi.
Un alt motiv de nulitate invocat este lipsa calității de proprietar a pârâtei D Coop asupra imobilului închiriat celeilalte pârâte, I Com Având în vedere că locațiunea nu transmite dreptul de proprietate, locatorul poate să nu fie proprietarul lucrului dat în locațiune. Prin urmare, indiferent care dintre cele două părți are calitatea de proprietar, lipsa calității de proprietar al locatorului nu atrage nulitatea absolută a contractului de închiriere. De altfel, chiar reclamanta recunoaște că pârâtei (actuala D Coop) nu i-a fost interzisă până la data dezafilierii închirierea imobilului în cauză, doar că durata nu trebuia să fie mai M de un an. Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă cu certitudine că și pentru imobilul ce a făcut obiectul închirierii între pârâți este aplicabil protocolul nr. 1/2000.
Întrucât nu există nici un motiv de nulitate absolută iar celelalte aspecte țin de stabilirea calității de proprietar al imobilului în cauză care nu se poate realiza decât pe calea unei acțiuni în revendicare iar nu printr-o acțiune în constatarea nulității unui contract de închiriere, instanța constată că acțiunea de față este neîntemeiată și o va respinge ca atare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta C criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr-, iar prin Încheierea din 18.10.2007 completul de judecată a calificat calea de atac ca fiind apelul.
Prin dec.civ.nr.14/COM/31.01.2008 Curtea de Apel Constanța, Secția Comercială, Maritimă și Fluvială, Contencios Adminstrativ și Fiscal a respins ca nefondat apelul comercial și a obligat apelanta la plata către intimata pârâtă a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei.
Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut următoarele, apelanta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr. 11 din 01.04.2002 (fila nr. 109 în dosarul de fond) încheiat între de consum C și SC "I Com" SRL și având ca obiect spațiul situat în C, Complex M, în suprafață de 72 mp.
Cauzele prevăzute de lege ca atrăgând nulitatea absolută a unui act juridic sunt următoarele: încălcarea regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor, lipsa totală a consimțământului, nevalabilitatea obiectului actului juridic civil, lipsa cauzei ori cauza ilicită sau imorală, nerespectarea formei cerută "ad validitatem", încălcarea ordinii publice, frauda legii. Acestea trebuie să existe la momentul încheierii actului juridic.
Așa cum s-a arătat, soluția primei instanțe este criticată pentru faptul că nu a analizat lipsa titlului de proprietate al locatorului, ca și cauză de nulitate absolută.
Potrivit art. 129 alin. 6.pr.civ.:" în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedus judecății".
Analizându-se cauzele care atrag nulitatea absolută a unui act juridic civil, se constată că lipsa titlului de proprietate al locatorului nu este o astfel de cauză.
Mai mult, multe din aspectele invocate nu au legătură cu obiectul cauzei. În acest sens sunt susținerile referitoare la titularul dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției ce face obiectul contractului de închiriere.
Lipsa titlului de proprietate al locatorului nu este un motiv care echivalează cu lipsa consimțământului, acest din urmă aspect nefiind criticat prin motivele de apel. Cu privire la acesta apelanta a făcut o simplă remarcă în sensul că instanța a reținut existența consimțământului.
Nemulțumită și de această decizie reclamanta Caf ormulat recurs considerând-o netemeinică și nelegală, considerând a fi incidente următoarele motive de recurs: hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, aceasta este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită legii și instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, cazuri prev. de art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ.
Prin dec.civ.nr.1128/03.04.2009 pronunțată în dos.civ.nr- Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Comercială a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie Înalta Curtea reținut următoarele,
1. Analiza legalității deciziei instanței de apel presupune cu necesitate ca soluția pronunțată, supusă apelului, să conțină motivele de fapt și de drept reținute în adoptarea soluției.
Concordanța situației de fapt cu temeiurile de drept care au constituit convingerea instanței poate fi examinată numai dacă soluția pronunțată este efectul cercetării fondului. Față de aceste precizări s-a constatat că, în speță, instanța a fost învestită cu o acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de închiriere încheiat de cele două pârâte, iar ca temei al susținerilor s-au invocat prevederile Legii 109/1996 aplicabilă la momentul încheierii contractului.
Din considerentele deciziei pronunțate de Curtea de Apel s-a constatat că a fost examinată nulitatea absolută pe aspecte de principiu aplicabile în această materie, analiză care este incompletă din punctul de vedere al temeiului legal invocat. În acest context a fost reținută insuficienta motivare a deciziei, întrucât dreptul la un proces echitabil garantat potrivit art.6 par.1 din Convenție, include printre altele și dreptul părților de a primi răspunsuri concrete și efective în raport cu motivele invocate. Dispozițiile legale ( Legea 109/1996 ) invocate nu sunt străine cauzei, astfel că, numai după examinarea lor se va putea da dezlegarea cuvenită motivelor de nelegalitate și netemeinicie invocate în apel.
2. S-a reținut în mod corect prin decizia recurată că disputa dintre părțile în proces nu vizează dreptul de proprietate asupra imobilului, însă acest drept a fost evocat în scopul de a sprijini susținerea în legătură cu libertatea de a încheia un contract de locațiune în mod neîngrădit de vreo dispoziție, în speță, din Legea 109/1996. Prin urmare răspunsurile la motivele de apel sunt incomplete din moment ce raporturile juridice deduse judecății cu referire la actul juridic a cărui nulitate s-a cerut nu s-au raportat la dispozițiile legale aplicabile. În soluționarea apelului nu s-a cercetat efectul dezafilierii asupra încheierii contractului de închiriere privită prin prisma drepturilor care s-au stabilit pe seama primei pârâte intimate C, această chestiune vizând evident și dreptul intimatei menționate de a închiria. Această intimată în prezent își afirmă dreptul de proprietate asupra Complexului M, or, acest aspect nu este străin cauzei și obiectului cererii întrucât vizează vechile raporturi de locațiune stabilite cu recurenta și drepturile care decurg din acestea. Nici această chestiune nu a fost analizată în contextul legal invocat, astfel că instanța nu putea să dea putere de lege contractului de închiriere încheiat între pârâte mai înainte de a lămuri care este poziția la momentul încheierii contractului ce cea de-a doua pârâtă.
3. S-a pus în discuție în recurs contractul de închiriere încheiat de cele două intimate prin prisma sublocațiunii reglementată de art.1418 civ. Este adevărat că în situațiile prevăzute de art.1418 civ. validitatea sublocațiunii poate fi condiționată de consimțământul locatorului, dar această situație vizează clauze înscrise în contractul principal de locațiune. În speță consimțământul trebuie verificat în conformitate cu temeiul legal invocat în raport de forța dispozițiilor legale aplicabile. Această chestiune implică analiza raporturilor dintre cooperativele în litigiu în condițiile legii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, Secția Comercială, Maritimă și Fluvială, Contencios Administrativ și Fiscal sub nr- procedându-se la rejudecarea apelului ținându-se seama și de dispozițiile art.315 pr.civ.
Astfel, se constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă constatarea nulității absolute a unui contract de închiriere.
Reclamanta justifică prezenta cerere prin faptul că s-au încălcat dispozițiile art.177 din Legea 109/1996 aplicabilă la data dezafilierii, imobilul ce format obiectul închirierii urma să fie preluat de, fiind partea indivizibilă a cooperației de consum.
Un al doilea motiv de nulitate îl constituie încălcarea hotărârii, care prevede că perioada de închiriere nu poate depăși un an, cu posibilitatea de prelungire.
Faptul că C nu a prezentat contractul de închiriere la în calitate de proprietar pentru viză, constituie un alt motiv de nulitate absolută.
Un prim aspect lămurit de prima instanță îl reprezintă faptul că ne aflăm în situația unui contract de locațiune, ce presupune existența numai a unor drepturi de creanță, precum și obligații corelative.
În asemenea situație instanța nu analizează dacă locatorul, în cazul de față intimata pârâtă C, are și calitatea de proprietar sau această calitate revine apelantei reclamante.
Această situație urmează a fi tranșată definitiv între părți numai pe calea acțiunii în revendicare, singura în care se ajunge la compararea titlurilor, astfel încât cel mai bine caracterizat va avea câștig de cauză.
Reclamanta fără a prezenta un titlu de proprietate propriu-zis asupra imobilului Complex M, încearcă să-și justifice calitatea de proprietar printr-un protocol încheiat la de 01.09.2005 ( fila 18 din dosarul Tribunalului Constanța ), autorizație pentru executare de lucrări nr.5199/20.08.1987 beneficiar fiind C având ca obiect nu construcție ci transformare centrală termică M ( fila 35 ), diferite memorii justificative, procese verbale de recepție, declarație de impunere dar și prin art.177 din Legea 109/1996.
Potrivit acestui articol, în caz de lichidare, de retragere ori de excludere a unei cooperative de consum din la care este asociată, activul și pasivul rămase după plata părții divizibile se redistribuie altor cooperative de consum asociate, desemnate de Consiliul de administrație al, pe baza bilanțului contabil la zi. În situația în care cooperativele desemnate refuză preluarea integrală sau parțială a patrimoniului rămas, acesta va fi preluat de la care respectivă este asociată.
Dacă care se retrage sau este exclusă din se asociază la o altă federală teritorială învecinată, prevederile alin. 1 din prezentul articol nu se aplică.
Prevederile alin. 1 și 2 din prezentul articol se aplică în mod corespunzător și cooperativelor de credit - bănci populare, caselor teritoriale ale cooperativelor de credit, și.
Această situație excede cadrului procesual de față, fiind relevant, după cum am precizat, în revendicare, unde apelanta reclamantă și intimata pârâtă C urmează a marca și momentul dezafilierii împreună cu efectele produse de aceasta în plan patrimonial.
Potrivit teoriei generale a actului juridic civil, cauzele de nulitate absolută sunt: încălcarea regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor, nevalabilitatea obiectului actului juridic civil, lipsa cauzei ori ea este ilicită sau imorală, nerespectarea formei cerută ad validitatem, lipsa ori nevalabilitatea autorizației administrative, încălcarea ordinii publice și frauda la lege.
Această enumerare este importantă pentru a le compara cu cele prezentate de reclamantă în cererea sa, situație în care ne putem da seama dacă ne aflăm în fața unei nulități absolute, unde reclamanta își justifică și calitatea procesuală, sau în fața unei nulități relative, pe care o pot invoca numai părțile din contract, potrivit principiului relativității efectelor actelor juridice.
În cazul de față contractul de locațiune, a cărui nulitate se solicită, este reglementat de art.1411 civ potrivit căruia, locațiunea lucrurilor este un contract prin care una din părțile contractante se îndatorește a asigura celeilalte folosința unui lucru pentru un timp determinat, drept preț determinat.
Locațiunea se deosebește astfel de vânzare-cumpărare prin faptul că transmite numai dreptul de folosință-ca drept de creanță-asupra lucrului, iar nu un drept real.
Astfel, în ce privește capacitatea părților de a încheia un contract de locațiune, atât locatorul cât și locatarul trebuie să îndeplinească condițiile pentru a face acte de administrare întrucât, în principiu, locațiunea este un act de administrare.
În literatura de specialitate s-a subliniat ideea că dacă durata locațiunii depășește termenul de 3 ani este considerată ca act de dispoziție și, în consecință, locatorul va trebui să aibă capacitate, respectiv să îndeplinească condițiile cerute de lege pentru a face acte de dispoziție. Acest termen de trei ani era reglementat de dispozițiile art.711 pr.civ, în prezent abrogat, unde se arăta că, se vor transcrie în registrul de transcriere al judecătoriei, unde este așezat bunul imobil 9. extras de pe contractele de arendă sau închiriere pe un timp mai de trei ani.
În prezent fiind abrogat textul de lege, devine inoperabil termenul de închiriere de trei ani sau mai M care scotea locațiunea din sfera actelor de administrare și o plasa în cea a celor de dispoziție.
În ceea ce privește durata contractului de locațiune ea poate fi și nedeterminată, dar nu perpetuă sau veșnică, acestea din urmă cunoscute de codul civil sub denumirea de emfiteuze sau embatic ( besman ) sunt prohibite - art.1415 civ.
O altă nemulțumire exprimată în cuprinsul cererii principale o reprezintă faptul că intimata C nu a prezentat contractul la reclamantă în calitatea sa de proprietar pentru viză.
Această pretenție nu putea fi onorată de intimata C deoarece la data de 18.05.1992 ( fila 27 din dos.civ- înainte de casare) între C, succesoare de drept a și C s-a încheiat un Protocol, iar în baza prevederilor art.16 din Legea 67/1990 și a statutului, privind transmiterea în administrare din patrimoniul a mai multor imobile la poz.26 din anexă figurând Complex
Din protocolul astfel încheiat rezultă că intimata are un drept de administrare asupra imobilului Complex M, drept ce-i conferă prerogativa de a încheia singură contractul de închiriere cu cealaltă intimată pârâtă fără a cere " viza " apelantei reclamante.
Faptul că intimata SC I Com SRL a fost somată să se prezinte la pentru a intra în legalitate, iar aceasta nu s-a conformat, nu dovedește așa cum arată reclamanta în acțiune rea-credință, ci, dimpotrivă, s-a apreciat că ea este în deplină legalitate, iar somația a primit-o de la o terță persoană care nu poate emite nici o pretenție.
Rezultă așadar din cele prezentate mai sus că motivele descrise de reclamantă în acțiune nu se circumscriu cazurilor de nulitate absolută astfel prezentate situație în care acțiunea devine nefondată.
În consecință, Curtea în baza art.296 pr.civ, va respinge apelul ca nefundat, urmând a păstra sentința primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul comercial (după casare) formulat de apelanta reclamantă, cu sediul în C, B- -.- - D nr.194, județ C, împotriva Sentinței civile nr.3276/COM/07.06.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr- în contradictoriu cu intimatele pârâte D COOP, cu sediul în C, Sat - anexă Casa V, județ C și SC I COM SRL, cu sediul în C, Complex M, str.-, având ca obiect acțiune în constatare.
Obligă apelanta reclamantă la plata către intimata pârâtă a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-
Jud.red--/27.01.2010
Emis 3 com/27.01.2010
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu
