Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 1387/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1257/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1387
Ședința publică de la 2.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta SOCIETATEA DE asigurare REASIGURARE SA - SUCURSALA B, în contradictoriu cu intimata ). NAȚIONALE D ), împotriva sentinței comerciale nr.6011/16.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI- Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, recurenta prin avocat depune dovada citării intimatei prin curierat rapid.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin avocat solicită admiterea recursului, casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, învederând că Tribunalul București este competent să judece cauza.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 6011/16.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta - ASIGURARE REASIGURARE SA și pârâta în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 B, considerând că în cauză în raport de decizia nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială - Secțiile unite se impune aplicarea dispozițiilor articolului 2 punctul 1 litera a Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta în termen legal a declarat recurs, pentru soluționarea căruia la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială la data de 26.05.2009 a fost înregistrat dosarul nr-.
Recurenta - reclamantă consideră că sentința atacată este nelegală deoarece instanța de fond în mod greșit a făcut aplicarea dispozițiilor articolului 2 punctul 1 litera a Cod procedură civilă și a apreciat că obiectul cererii este evaluabil în bani, când în realitate acesta nu se refera la un drept patrimonial ci doar la constatarea faptului că, drepturile de natură contractuală (izvorâte din contractul de reasigurare) ale pârâtului nu existau.
Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare.
Nu au fost administrate probe noi în sensul dispozițiilor articolului 305 Cod procedură civilă.
Curtea verificând legalitatea lucrărilor dosarului de fond potrivit criticilor formulate și articolului 3041Cod procedură civilă constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Obiectul cererii de chemare în judecată l-a reprezentat în principal constatarea inexistenței unui contract de reasigurare încheiat între reclamantă în calitate de reasigurator și pârâta în calitate de reasigurat, prin intermediul brokerului iar în subsidiar constatarea nulității absolute a respectivului contract de reasigurare.
În raport de această solicitare subsidiară, care are valoare juridică similară cererii principale precum și de cererea precizatoare formulată de recurentă (vezi fila 5 dosar nr-) prin care reclamanta evalua obiectul contractului a cărui nulitate absolută a invocat-o, la suma de 200 Euro, echivalentă cu valoarea primei de asigurare, Curtea consideră că instanța de fond în mod corect, respectând îndrumările Înaltei Curți de Casație și Justiție consfințește prin decizia nr. 32/9.06.2008 (potrivit căreia dispozițiile articolului 1 punctul 1, articolului 2 punctul 1 literele a și b și articolului 2821alineat 1 Cod procedură civilă, se interpretează în sensul că,în vederea determinării competenței materialede soluționare în primă instanță și a căilor de atac,sunt evaluabile în banilitigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității,anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare), a considerat că din punct de vedere material competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 1 B (articolul 9 din regulamentul CE nr.44/2001 prevede că pârâții care nu au domiciliul pe teritoriul unui stat membru se supun, în general, normelor de drept intern privind competența aplicabilă pe teritoriul statului membru, rezultă că material, competența aparținea instanței de la sediul reclamantei, respectiv Judecătoriei Sectorului 1 și nu Tribunalului București - Secția Comercială care potrivit dispozițiilor articolului 2 punctul 1 litera a Cod procedură civilă, poate judeca în primă instanță pe lângă cererile neevaluabile în bani și cererile în materie comercială al căror obiect au o valoare de peste 100.000 lei.
Susținerea recurentei - reclamante potrivit căreia suma indicată cu titlu de valoare a contractului pretins ca fiind nul absolut, a fost aleasă aleatoriu șiintenționatmodică, în vederea stabilirii unei taxe judiciare de timbru derizorie și în consecință nu ar fi trebuit să fi fost avută în vedere de tribunal drept criterii în stabilirea competenței materiale, nu poate fi primită, deoarece pe această cale s-ar ajunge, pe de o parte, la situația imposibilă și inacceptabilă ca o practică incorectă a părților vizând subevaluarea obiectului cererii de chemare în judecată și a săvârșirii pe această cale a unor acte de evaziune fiscală, să primească girul autorității judecătorești, iar pe de altă parte, s-ar înfrânge principiul disponibilității care permite reclamantului să evalueze obiectul litigiului după propria sa prețuire.
Întrucât recurenta-reclamantă și-a evaluat obiectul contractului de reasigurare la suma de 200 euro, instanța de fond în mod corect făcând aplicarea dispozițiilor articolului 2 punctul 1 litera a teza 1 Cod procedură civilă și ținând cont de dispozițiile Deciziei nr.32/9.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (obligatorii) a considerat că din punct de vedere material competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei și nu tribunalului.
Capătul de cerere subsidiar având aceeași valoare juridică cu solicitarea principală, întrucât nu se încadrează în categoria cererilor accesorii și incidentale care ar fi putut fi judecate de către instanța competentă investită cu judecarea cererii principale (potrivit principiului "accesorium sequitur principale"), atrăgând competența materială a unei alte instanțe, pentru judecarea unitară a celor două capete de cerere principale și pentru a se înlătura pericolul pronunțării unor hotărâri contradictorii, precum și pentru garantarea accesului liber la justiție al recurentei (articolul 6 Declarația Universală a Drepturilor Omului) și participarea acesteia la două grade de jurisdicție distincte, Curtea în baza dispozițiilor articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă raportat la articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă și articolului 3041Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat menținând dispozițiile instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE SA - SUCURSALA, în contradictoriu cu intimata ). NAȚIONALE D ), împotriva sentinței comerciale nr.6011/16.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI- Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 2.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
10.11.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea, Elisabeta
