Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. -
DECIZIE nr. 14/2009 - A/
Ședința publică din 27 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Crișan Marinela vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Blaga Gabriela
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului comercial d eclarat de apelantul reclamant cu domiciliul în O- județul în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA (fostă SC SA) cu sediul în O- județul B împotriva sentinței nr. 325/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiectacțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă apelantul reclamant personal și asistat de avocat în baza împuternicirii 8/2009 și reprezentanta intimatei pârâte SC SA (fostă SC SA) consilier juridic în baza delegației depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că apelul este legal timbrat cu 4 lei taxă de timbru - chitanța nr. - - plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentanta intimatei pârâte SC SA depune la dosar certificat de înregistrare și încheierea nr. 7035/2008 emisă de Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor pentru a dovedi schimbarea denumirii firmei din SC SA în SC SA.
Reprezentantul apelantului reclamant solicită încuviințarea probei cu interogatoriul intimatei. În motivare arată că instanța de fond a fost investită cu două capete de cerere, unul dintre acestea privind constatarea calității de acționar. La instanța de fond intimata a avut o atitudine oscilantă în privința recunoașterii calității de acționar. Dorește să stabilească dacă i se recunoaște calitatea de acționar și numărul acțiunilor. În motivarea sentinței se arată că reclamantul, ca acționar, are dreptul de a folosi acțiunea în realizare, existând o contrarietate în hotărâre sub acest aspect.
Reprezentanta intimatei pârâte SC SA se opune la administrarea acestei probe, considerând că apelantul își poate dovedi calitatea cu acte.
Instanțarespinge proba cu interogatoriul intimatei, considerând că nu este utilă soluționării prezentei cauze.
Reprezentantul apelantului reclamant solicită ca intimata să fie obligată să depună toate hotărârile AGA vizând drepturile și calitatea sa.
Reprezentanta intimatei pârâte SC SA se opune și la admiterea acestei probe, arătând că nu face obiectul prezentei cauze. Apelantul a promovat acțiuni în anularea hotărârilor AGA; consideră că acesta dă dovadă de rea credință.
Reprezentantul apelantului reclamant consideră că de rea credință este intimata, care îi contestă calitatea.
Instanțarespinge cererea privind obligarea intimatei de a depune la dosar hotărâri AGA, considerând că proba solicitată nu este utilă și că excede obiectului prezentei cauze. Nefiind alte cereri, acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantului reclamant solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pentru încălcarea dreptului la apărare și contrarietate între dispozitiv și motivare. În subsidiar solicită admiterea acțiunii sale. Totodată, solicită reducerea cheltuielilor de judecată acordate, nefiind justificate. Arată că prima instanță nu a pus în discuția părților inadmisibilitatea capătului I de cerere. Calitatea sa de acționar este contestată. Instanța de fond a respins primul capăt de cerere ca inadmisibil motivând că partea ar fi avut la îndemână cererea în realizare, de unde rezultă contrarietatea. Situația este asemănătoare cu aceea a coproprietarului care cere să se constate care este cota sa parte. Sentința este nelegală și netemeinică cel puțin în privința capătului I de cerere. Intimata a avut o opoziție oscilantă. Consideră exagerate cheltuielile de judecată acordate - 50 de milioane - față de împrejurarea că litigiul a fost soluționat pe excepție. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei pârâte SC SA solicită respingerea apelului și menținerea sentinței, pentru motivele arătate în întâmpinare. Sarcina probei revine apelantului reclamant. Soluția primei instanțe este legală și temeinică iar cuantumul cheltuielilor de judecată este justificat față de împrejurarea că durata litigiului s-a datorat reclamantului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 325/COM/2008 Tribunalul Bihor a respins excepția privind autoritatea de lucru judecat invocată de pârâta SC SA A admis excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă. A respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul domiciliat în O,str. -, nr. 10, județul B, în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în O, str. -, nr. 89, județul A admis în parte cererea pârâtei privind cheltuielile de judecată. A obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Examinând excepția autorității de lucru judecat, instanța de fond constatat că aceasta este neîntemeiată și ca atare a respins-o, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1201. civ, respectiv sub aspectul existenței unei judecăți pe fond a cauzei. Astfel, la data de 21.03.2006 reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA a solicitat Judecătoriei Oradea ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate al reclamantului asupra cotei de 8434/25185 părți din imobilele înscrise sub nr. top 4768/70 O, ce în natură reprezenta teren intravilan 8062 mp cu construcții aferente și înscrise în CF 66672 O și întabularea dreptului de coproprietate al reclamantului asupra acestor imobile.
Prin sentința civilă nr. 7291 din 13.11.2006 pronunțată de judecătoria Oradea în dosar nr.2956/2006, instanța a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr197/2007 a Tribunalului Bihor, respectiv decizia 774/2007 a Curții de Apel Oradea.
În ce privește excepția privind inadmisibilitatea acțiunii, prima instanță a constatat că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 111. pr. civ,partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului,
În speță, acțiunea reclamantului este inadmisibilă întrucât pe de o parte acesta are la îndemână acțiunea în realizare a dreptului, determinată de calitatea de acționar, conferite de 31/1990, respectiv dreptul la dividende si dreptul de vot în cadrul AGA, iar pe de altă parte numărul de acțiuni nu dă dreptul deținătorului la cote părți de proprietate asupra imobilelor care alcătuiesc patrimoniul unei societăți comerciale pe acțiuni.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274.pr.civ. prima instanță a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat justificat cu chitanța depusă la dosar.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat apel reclamantul, domiciliat în O,-, jud. B solicitând urmare admiterii apelului, desființarea sentinței atacate pentru contrarietate între considerente și dispozitiv și în vederea soluționării pe fond a cauzei cu obligativitatea administrării probelor cu interogatoriu, expertiza financiar contabilă și testimonială greșit și nelegal respinse de instanță.
În subsidiar cere rejudecarea pe fond cu administrarea probelor solicitate, admiterea acțiunii introductive potrivit petitului, cel puțin sub aspectul capătului de cerere privind constatarea că reclamantul are calitatea de acționar principal în cadrul societății pârâte "", actuala C:"", deținând un număr de 8434 acțiuni din numărul total de 5185 acțiuni.
Totodată a mai solicitat reducerea cheltuielilor de judecată acordate pârâtei în cuantum de 5000 lei ca nelegale și nejustificate, raportat la dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de apel reclamantul apreciază că în mod greșit instanța a respins prin dispozitiv pe cale de excepție acțiunea formulată, deși în considerente apare motivarea că respinge această excepție, pe simplu considerent că reclamantul ar avea la îndemână acțiunea în realizarea dreptului determinată de calitatea de acționar, respectiv dreptul la dividende și dreptul de vot în AGA.
Apelantul apreciază că din motive străine de natura pricinii ignoră faptul că sub aspectul capătului 1 de cerere de recunoaștere și constatare a calității de acționar majoritar, poziția pârâtei intimate a fost alternantă, conform întâmpinării și actelor de la dosar, de la a-i nega calitatea de acționar sau de aor ecunoaște doar în parte pentru un număr mult mai mic de acțiuni față de cea solicitată a fi constată inițial la momentul privatizării și încheierii contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 710 din 27 iunie 1996, înțelegerilor avute cu ceilalți acționari și cei ai FPS-ului, precum și fostul administrator, dar și raportat la sumele efectiv vărsate de către apelantul reclamant.
Practic, deși instanța a recunoscut prin motivare calitatea de acționar a reclamantului prin faptul că îi este conferit dreptul la dividende și vot în AGA, nu admis nici măcar în parte acțiunea în a i se constata această calitate prin dispozitiv și a respins în prealabil nelegal probele solicitate menite să cuantifice în concret numărul de acțiuni care i se cuvin și de care depind direct atât cuantificarea dividendelor cât și poziția sa de acționar majoritar sau esențial în cadrul Adunării Generale Ordinare și Extraordinare sau Consiliul de Administrație.
Finalitatea primului capăt de acțiune și a cererii înaintate corespunde unei acțiuni în realizarea dreptului și chiar dacă ar fi interpretabilă ca una în constatare atâta vreme cât i se calitatea de acționar sau numărul acțiunilor pe care le deține, această acțiune prin prisma capătului prim de cerere este singura menită a asigura reclamantului apelant constatarea și întinderea drepturilor în cadrul societății, soluția instanței de fond apărând ca o veritabilă denegare de dreptate.
Prin prisma practicii judiciare, apelantul apreciază că acțiunea în constatare este admisibilă și în situația în care părțile au la îndemână o acțiune în realizarea dreptului, câtă vreme se calitatea și întinderea drepturilor sale în cadrul societății comerciale pârâte și în raport de ceilalți coacționari.
Dovezile de la dosar de la dosar urmează a fi completate cu probele solicitate în apel.
Apelantul apreciază că este evident că în ceea ce privește contractul de privatizare menționat, a fost încheiat cu FPS-ul numai datorită contribuției sale substanțiale, întrucât la aceea dată nici o persoană din cadrul societății""nu dispunea de lichidități pentru plata avansului care trebuia achitat într-un termen relativ scurt 27 iunie la 11 septembrie 1996, iar operațiunea fost efectuată prin intermediul său cu acordul membrilor Asociației Salariaților, directorul""și a membrilor FPS și FPP, fiind achitate în schimbul dobândirii calității de acționar prioritar și director tehnic al societății astfel privatizate, c/v aferentă unui număr de 8434 de acțiuni, astfel cum atestă înscrisurile anexate, respectiv adeverințe și chitanțe, apelantul fiind numit în același timp, pe lângă director tehnic al societății și vicepreședinte al Asociației.
Rezultă, apreciază apelantul temeinicia acțiunii cel puțin sub aspectul primului capăt de cerere, dat fiind și faptul că pârâta prin administrator și ceilalți acționari drepturile legal dobândite de apelant și încercă a înstrăina patrimoniul în frauda sa.
În drept invocă prevederile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr. 31/1990.
Intimata pârâtă "", fostă "", prin reprezentanții săi legali a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat ca nefondat, cu cheltuieli de judecată din apel.
În motivarea întâmpinării a învederat instanței de control judiciar faptul că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantului apelant ca fiind inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
În mod evident, în măsura în care reclamantul pretinde - contrar dispozițiilor Legii nr. 31/1990 - un drept de coproprietate asupra bunurilor din patrimoniul societății, acesta ar putea formula doar o acțiune pentru realizarea dreptului pretins sau a dreptului său de coproprietate.
Pe de altă parte, din dispozițiile imperative ale art. 111 Cod de procedură civilă rezultă că acțiunea în constatare și cea în realizarea dreptului sunt alternative, se exclud reciproc, ceea ce înseamnă că cele două nu pot coexista în același cadru procesual, o acțiune în justiție putând viza fie constatarea existenței sau inexistenței dreptului fie realizarea lui, dar nicidecum ambele.
Astfel fiind, intimata apreciază că cererea apelantului reclamant privind constatarea dreptului său de coproprietate sau proprietate asupra bunurilor din patrimoniul "" pe de o parte, și respectiv partajarea în natură a acestor bunuri, pe de altă parte, nu pot constitui deopotrivă cereri principale ale aceleiași acțiuni, atâta vreme ce prima vizează constatarea existenței unui drept în patrimoniul pârâtei, iar cea din urmă vizează realizarea dreptului de proprietate pretins de reclamant asupra imobilelor din patrimoniul "", cele două cereri fiind incompatibile în același cadru procesual.
În acest sens a invocat practica judiciară în materia coproprietății, care a statuat în mod constant că "este inadmisibilă acțiunea în constatare pentru a se stabili întinderea drepturilor unui coindivizar într-o masă de bunuri ori asupra unui bun formând obiectul uni drept de proprietate indiviză, cât timp cel interesat nu urmărește efectiv încetarea stării de indiviziune".
a contrario, în situația în care pretinsul coindivizar urmărește efectiv încetarea stării de indiviziune, acesta nu are la dispoziție decât acțiunea pentru sistarea stării de indiviziune, cererea de constatare a dreptului său de proprietate fiind în aceste condiții inadmisibilă, potrivit art. 111 Cod de procedură civilă.
În consecință, dat fiind că inclusiv prin motivele de apel reclamantul recunoaște că finalitatea demersului său este corespunzătoare unei acțiuni în realizarea dreptului, instanța de fond a procedat corect respingându-i acțiunea privind constatarea calității sale de acționar a societății pârâte, care nu are nici o legătură cu petit-ul al doilea al acțiunii privind partajarea în natură a bunurilor ce fac parte din patrimoniul social al societății comerciale și nu îl îndreptățește la administrarea acestora, deoarece societatea comercială pe acțiuni se organizează ca persoană juridică cu patrimoniu propriu alcătuit din drepturi și obligații care corespund scopului pentru care a fost înființată, exercitându-și drepturi și obligații care corespund scopului pentru care a fost înființată, exercitându-și drepturile și îndeplinindu-și obligațiile prin organele sale, în condițiile art. 98 și art. 99 din Legea nr. 31/1990.
În aceste condiții, în mod corect a reținut prima instanță că indiferent de numărul de acțiuni pe care le-ar deține în capitalul social, dreptul de proprietate al reclamantului nu poate avea ca obiect decât acțiuni ale "" și în niciun caz bunurile din patrimoniul social, a căror unică proprietară este societatea comercială.
Dat fiind că bunurile din patrimoniul intimatei pârâte nu se află în stare de indiviziune, aparținând în exclusivitate societății, iar reclamantul apelant nu are calitatea de coproprietar asupra acestor bunuri din patrimoniul social, rezultă că și al doilea capăt de cerere din acțiunea introductivă este inadmisibil în raport de dispozițiile art. 728 Cod civil, întrucât imobilele în discuție nu se află în indiviziune și dreptul de a cere sistarea stării de indiviziune aparține în exclusivitate coindivizarilor, iar reclamantul apelant nu are o astfel de calitate.
Intimata pârâtă la termenul de judecată din 27 ianuarie 2009, depus la dosar încheierea nr. 7035 din 20 august 2008 și certificatul de înregistrare care atestă că s-a procedat la schimbarea denumirii firmei din "" în ""
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, prin prisma a apărărilor formulate, a actelor depuse la dosar, Curtea de Apel Oradea reține următoarele:
Acțiunea promovată de apelantul reclamant a fost respinsă de către prima instanță pe excepția de inadmisibilitate, rezultă că prima instanță nu a analizat fondul cauzei.
Ca atare, motivele de apel ce vizează fondul cauzei și care nu sunt altceva decât reluarea acțiunii promovate, nu pot fi analizate de instanța de apel; acestea față de soluția dată exced cadrul procesual.
Prima instanță în mod corect a apreciat, admițând excepția privind inadmisibilitatea cererii deduse judecății de reclamantul apelant, că în speță acțiunea este inadmisibilă deoarece acesta are la îndemână acțiunea în realizarea dreptului, prin care putea să solicite obligarea pârâtului la respectarea dreptului său subiectiv, determinat de calitatea sa de acționar. Această calitate fiindu-i conferită în temeiul Legii nr. 31/1990, respectiv de a cere dividende și dreptul de vot în AGA. Însă numărul de acțiuni nu dă dreptul deținătorului lor la cote părți de proprietate asupra imobilelor care alcătuiesc patrimoniul unei societăți comerciale pe acțiuni. Dreptul de proprietate al reclamantului apelant nu poate avea ca obiect decât acțiuni și în nici un caz bunurile din patrimoniul social, a căror unică proprietară este societatea comercială.
Susținerea privind contrarietatea dintre dispozitiv și considerente nu poate fi primită ca temei al trimiterii cauzei spre rejudecare, rezultând clar din considerente soluția primei instanțe: "în speță acțiunea reclamantului este inadmisibilă" la ceea ce se referă apelantul este o simplă greșeală de dactilografiere.
În ceea ce privește reducerea cheltuielilor de judecată acordate pârâtei în cuantum de 5000 lei ca nelegale și nejustificate, raportat la dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă, instanța de apel apreciază că acestea au fost acordate în considerarea textului de lege precitat raportat la valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Oradea reține că motivele de apel invocate în cauză sunt nefondate, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, astfel că aceasta urmează a fi menținută în totalitate, iar apelul declarat urmează a fi respins ca nefondat în baza art.295-296 Cod de procedură civilă.
Intimata pârâtă "" O nu a solicitat plata de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul comercial d eclarat de apelantul reclamant domiciliat în O- județul în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA cu sediul în O- județul B împotriva sentinței nr. 325/COM din 23 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2009.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
Red. dec. /20.02.2009
Judecător fond
4 ex./23.02.2009
Emis/exp. 2 comunicări:
apelantul reclamant cu domiciliul în O- județul intimata pârâtă SC SA (fostă SC SA) cu sediul în O- județulAstăzi, ___02.2009
Președinte:Crișan MarinelaJudecători:Crișan Marinela, Blaga Gabriela
