Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 140/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ NR.140

Sedinta publica din 13.03.2009

Instanta compusa din:

PREȘEDINTE: Gabriela Vințanu

JUDECĂTOR 2: Georgeta Guranda

Grefier - -

*************

Pe rol solutionarea apelului formulat de apelanta reclamantă - DUNĂREA SA, împotriva sentintei comerciale nr.7033/09.06.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VI- a Comerciala, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, PRIMĂRIA COMUNEI și COMISIA JUDEȚEANĂ DE PE LÂNGĂ PREFECTURA

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20.02.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea, a amânat pronunțarea la data de 27.02.2009, apoi la 06.03.2009 și apoi la 13.03.2009, când a decis următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra apelului constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă în data de 18.09.2007, reclamanta - DUNĂREA SA a chemat în judecată pe pârâtele AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR ȘI COMUNA, PRIN PRIMAR, solicitând să se constate faptul că terenul ce face obiectul contractului de concesiune nr.37/21.01.2002, precum și al hotărârilor al Comisiei Județene pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor nr.542-543/20.09.2006 se află în domeniul public al statului și nu poate face obiectul vreunei reconstituiri. Reclamanta a mai solicitat să se constate că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractului de concesiune și, în consecință, să fie obligată la plata sumei de 519.171,5 lei cu titlu de pretenții derivând din sporul de valoare adus terenului.

În apărare, a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, motivat de faptul că a îndeplinit întocmai prevederile și procedurile legale în materia reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea persoanelor îndreptățite.

Și pârâta Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura Județului Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin încheierea de la termenul din 22.01.2008 Secția a IV a Civilă a Tribunalului Bucureștia dispus înaintarea dosarului către Secția Comercială, unde cauza a fost înregistrată în data de 13.02.2008.

În ședința publică din 9.06.2008 instanța a invocat din oficiu excepțiile prematurității capătului doi de cerere și inadmisibilității primului capăt de cerere.

Prin sentința comercială nr. 7033 din 9.06.2008 a fost respins ca inadmisibil primul capăt de cerere (acțiunea în constatare) și ca prematur formulat cel de al doilea capăt (pretenții) al cererii.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut în esență că la termenul din 2.11.2007 reclamanta a învederat că litigiul are caracter comercial fiind întemeiat pe contractul de concesiune, iar în data de 22.01.2008 aceasta a arătat că principalul capăt al acțiunii este capătul al doilea.

Prima instanță a constatat totodată că, adresa nr.33.184/2007 transmisă de către pârâta reclamantei, prin care aceasta a înțeles să dovedească parcurgerea procedurii concilierii nu poate fi considerată o veritabilă conciliere neîndeplinind condițiile imperative prevăzute de art.7201Cod procedură civilă.

Primul capăt de cerere a fost respins ca inadmisibil, motivat de faptul că reclamanta avea la dispoziție o acțiune în realizare și nu acțiunea în constatare.

Împotriva aceste sentințe a declarat apel, în termenul legal, prevăzut de art. 284 alin 1 Cod procedură civilă, reclamanta - DUNĂREA SA, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială, motivele invocate fiind următoarele:

-dispozițiile art.7201Cod procedură civilă nu sunt aplicabile în speță, întrucât litigiul derivă dintr-un contract de concesiune, al cărui concedent este -organ de specialitate al administrației publice centrale;

-în mod eronat instanța a admis excepția inadmisibilității primului capăt de cerere fără a observa că reclamanta nu putea solicita realizarea dreptului său.

În drept: art.289 și urm. Cod procedură civilă.

Intimatele și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Analizând sentința atacată în raport de probele administrate, criticile formulate, susținerile părților și temeiul de drept invocat, Curtea constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

În privința caracterului contractului de concesiune încheiat între părți, acesta este evident comercial având în vedere acordul de voință al părților care l-au încheiat: reclamanta - o societate comercială și pârâta - instituție de interes public financiar și comercial. Că este așa o dovedește și clauza prevăzută la art. 11 din contract, unde părțile au prevăzut că litigiile de orice fel care decurg din executarea acestuia - sunt de competența Curții Comerciale de Arbitraj Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României. Împrejurarea că pârâta nu a valorificat clauza compromisorie, formulându-și apărările în fond, nu înseamnă că litigiul și-a pierdut natura comercială, astfel încât era obligatorie parcurgerea procedurii prealabile a concilierii, reglementată de art.7201Cod procedură civilă. Neprocedând la convocarea pârâtei la conciliere, în mod corect tribunalul a reținut că al doilea capăt de cerere este prematur formulat.

În privința primului capăt de cerere Curtea constată că și acesta a fost soluționat în mod corect în primă instanță, câtă vreme părțile au prevăzut în contract (art.2.5) situația în care suprafața de teren ce face obiectul concesiunii să fie diminuată (ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului agricol), precum și modalitatea de rezolvare a acestei împrejurări - respectiv diminuarea în mod corespunzător a suprafeței de teren și recalcularea redevenței.

Așadar, reclamanta are deschisă calea unei acțiuni în realizare, cererea sa întemeiată pe dispozițiile art.111 Cod procedură civilă, fiind deci, inadmisibilă.

Față de cele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă,Curtea va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă - DUNĂREA SA, cu sediul ales în B,-, -.2A,.35 sector 3, la Av. #. &, împotriva sentintei comerciale nr.7033/09.06.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VI- a Comerciala, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul în B,- sector 1, PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, Județ B și COMISIA JUDEȚEANĂ DE PE LÂNGĂ PREFECTURA B, cu sediul în B,-, Județ

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi 13.03.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

GREFIER

Red.Jud.

Tehnored.

6 ex.

Tribunalul București - Secția a VI a Comercială

Judecător fond:

Președinte:Gabriela Vințanu
Judecători:Gabriela Vințanu, Georgeta Guranda

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 140/2009. Curtea de Apel Bucuresti