Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 144/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 144/A/2008
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de reclamanții și împotriva Sentinței comerciale nr.177/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic pentru intimata pârâtă Banca Comercială Română SA B, lipsă fiind apelanții reclamanți.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, curtea constată că nu s-au formulat alte cereri, cauza fiind în stare de judecată astfel că acordă cuvântul îndrumând părțile să se refere cu prioritate la excepția referitoare la natura juridică a contractului de fidejusiune și pe cale de consecință la competența instanțelor.
Reprezentantul pârâtei Banca Comercială Română SA B susține natura comercială a contractului de fidejusiune, act accesoriu contractului încheiat de societatea bancară cu apelanții, iar obligația principală este un contract bancar, instanța de fond s-a pronunțat legal.
Pe fond solicită respingerea apelului conform celor din întâmpinare, sentința instanței de fond fiind temeinică și legală.
Instanța față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față reține:
Prin Sentința comercială nr. 177/10 iunie 2008, judecătorul din cadrul Tribunalului Alba Iulia, respins acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu SA Banca Comercială Română B (A) având ca obiect anularea ca abuzivă a clauzei nr.1 din contractul de fidejusiune prin care s-a stipulat că reclamanții, în calitate de garanți ai rambursării împrumutului de 1.100.000 Euro, au renunțat la beneficiul discuțiunii și al diviziunii.
Pentru a pronunța sentința arătată, tribunalul a reținut în esență, că speței nu-i sunt incidente prevederile art. 4 alin.1 și 2 din Legea nr.193/2000 deoarece contractul nu a fost preformulat, iar reclamanții au avut posibilitatea să influențeze natura ei.
Reclamanții au declarat apel susținând că tribunalul a greșit considerând ca nepreformulat contractul de fidejusiune, și nu a ținut seama de împrejurarea că neavând studii juridice nu au înțeles efectele produse de clauza privind renunțarea la beneficiul diviziunii datoriei și al discuțiunii primului urmărit.
Examinând actele și lucrările dosarului se reține lipsa de temeinicie a apelului pentru considerentele ce urmează.
Reclamanții au încheiat Contractul de fidejusiune nr. 203/13821/2 2005, alături de alte contracte de ipotecă și de gaj, pentru a garanta rambursarea creditului de 1.100.000 Euro acordat SRL B în care au calitatea de asociați.
Creditul a fost contractat cu banca pârâtă pentru cumpărarea unei fabrici și a altor bunuri destinate exploatării comerciale.
Contractul de fidejusiune sau de cauțiune, are natură civilă, fiind supus dispozițiilor art. 1652-1684 Cod civil.
Când însă, se grefează pe un contract comercial din care izvorăște obligația principală, contractul de fidejusiune devine izvorul obligației accesorii care urmează soarta juridică a obligației principale, dobândind natură juridică comercială.
În speță, reclamanții au garantat personal restituirea împrumutului obiect "material" al contractului comercial încheiat în numele și pe seama societății, în care sunt investitori având calitatea de asociați, astfel că și contractul de garanție personală cu denumirea de fidejusiune este un contract comercial.
În aceste condiții, societatea comercială beneficiara creditului împreună cu garanții ipotecari și gajiști sunt ținuți solidaricește pentru rambursarea creditului către bancă, conform prezumției enunțate de art. 42 alin.1 Cod comercial.
Această prezumție de solidaritate pasivă, este instituită de art.42 alin.2 Cod comercial și contra fidejusorilor, chiar necomercianți, care garantează o obligație comercială. În cauza de față, această prezumție este fortificată întrucât, contractul de fidejusiune încheiat cu societatea comercială bancară are natură comercială, fiind, în expresia codului comercial, "faptă" de comerț, unilaterală sau mixtă, conform art.56 Cod comercial.
Pe de altă parte, prin încheierea contractului de fidejusiune, reclamanții au vizat atingerea unui interes legat de activitatea lor profesional-comercială, și nu un interes personal.
Așa fiind, ei nu au calitatea de consumatori în înțelesul explicat de art. 2 din Legea nr.193/2003 în vigoare la data contractului, astfel că nu se pot prevala de norme juridice speciale care protejează această categorie de persoane.
Raportat la considerentele ce preced, lipsa de diligență a reclamanților în protejarea propriilor interese, sau propria sa culpă în raporturile contractule comerciale încheiate cu partenera afacerii, nu se pot converti în izvor al dreptului de a cere înlăturarea prezumției pe care legea o impune și fidejusorilor.
Pentru aceste motiv, apelul va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.177/COM/2008 pronunțată în dosarul nr.863/107/18.12.2008 al Tribunalului Alba.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.11.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.și dact.jud.
5ex./18.12.2008.
Jud.fond:
Președinte:Eugenia FlorescuJudecători:Eugenia Florescu, Gilica Popescu
