Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 156/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 156
Ședința publică de la 28 Mai 2008
PREȘEDINTE: Doina Lupea
JUDECĂTOR 2: Carmen Mladen
Grefier -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta-pârâtă - - SRL C, împotriva Sentinței nr. 185 din 14 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă-reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns Av. pentru apelanta - reclamantă și intimata-pârâtă personal și asistată de Av..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av., pentru reclamanta-pârâtă - - SRL C, solicită încuviințarea probei cu doi martori.
Solicită încuviințarea acestei probe pentru a face dovada tacitei relocațiuni, întrucât consideră că a fost prelungit contractul de închiriere încheiat între părți prin voința părților manifestată prin aceea că apelanta a rămas în continuare în imobil, folosind spațiul în calitate de chiriaș, iar pârâta a acceptat chiria timp de două luni după expirarea contractului.
Av. solicită respingerea probei testimoniale, considerând-o neconcludentă și nepertinentă cauzei, întrucât nu operează tacita relocațiune, dat fiind că, așa cum reiese din înscrisul de la fila 12, reclamanta - - SRL Caf ost notificată că nu se mai dorește a fi prelungit contractul de închiriere
În replică, Av. arată că pârâta a încasat chiria timp de două luni după expirarea contractului.
Curtea respinge proba testimonială cu doi martori solicitată de către apelanta - - SRL C întrucât nu este utilă cauzei și acordă cuvântul asupra apelului.
Av. pentru apelantă, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și respingerea acțiunii în evacuare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Av. pentru intimata-pârâtă solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj ca temeinică și legală. Arată că în cauză nu este aplicabilă tacita relocațiune, întrucât a fost notificat chiriașul că nu se mai dorește continuarea contractului de închiriere. Solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 04.10.2007, sub nr-, reclamanta - - SRL Cac hemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate prelungirea prin acordul părților a contractului de închiriere nr. 87293/13.07.2006 pentru încă un an și să fie obligată pârâta la încheierea unui nou contract în forma cerută de lege pentru înregistrarea lui legală, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la încheierea contractului.
De asemenea, solicită ca închirierea spațiului de 15,50 mp, constând în 2 camere din imobilul situat în C,-, să se facă în schimbul chiriei a 1500 lei lunar, convenită verbal de către părți la data de 01.07.2007.
Precizează reclamanta ca în urma convenției verbale s-a stabilit reînnoirea contractului de închiriere însă pârâta a tergiversat încheierea acestuia, deși s-a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.111 cpc, art.969, 1073 și 1075 civ.
La data de 07 noiembrie 2007, pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat evacuarea societății - - SRL C din spațiul ocupat din imobilul proprietatea reclamantei situat în C,str. - Islaz, nr.52.
În drept, a invocat dispozițiile art. 969, art. 1436, 1438 cod civil.
Prin sentința nr. 17199 din 03.12.2007 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj - Secția Comercială.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj - Secția comercială sub nr-.
La data de 24.01.2008 reclamanta - - SRL a depus întâmpinare la cererea reconvențională solicitând, în principal, suspendarea cauzei în baza art.244 al.1,pct.1 pr.civ. determinată de faptul că soluționarea cererii reconvenționale având ca obiect evacuarea, cerere conexă cu acțiunea principală, atârnă în totul de existența dreptului de retenție solicitat de - - SRL asupra spațiului printr-o acțiune înregistrată la Judecătoria Craiova.
A precizat că prin acțiunea aflată pe rolul Judecătoriei Craiovaa solicitat despăgubiri izvorând din îmbunătățirile substanțiale aduse spațiului, iar ca o garanție a achitării lor de către pârâtă a cerut acordarea dreptului de retenție.
În subsidiar, a solicitat respingerea cererii reconvenționale față de faptul că, așa cum a arătat în acțiunea inițială, contractul de închiriere a fost prelungit prin voința părților manifestată prin aceea că - - SRL a rămas în continuare, folosind spațiul în calitate de chiriaș iar pârâta a acceptat chiria timp de două luni după expirarea contractului.
Prin sentința nr.185/14.02.2008 pronunțată în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - - SRL C împotriva pârâtei.
A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta împotriva reclamantei - - SRL
S-a dispus evacuarea reclamantei din imobilul situat în C,-, jud.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Raportul juridic dintre părți a avut la bază contractul de închiriere încheiat la data de 13.07.2006 pentru o perioadă de 1 an, în cadrul căruia s-a prevăzut expres că după împlinirea termenului de 1 an nu operează tacita relocațiune, pentru continuarea raportului juridic fiind necesară încheierea unui nou contract (art.4.1).
Prin art.8.3 din contract părțile au stipulat că, în cazul în care chiriașul nu eliberează imobilul la data expirării contractului, va achita suma de 2.000 lei lunar, până la eliberarea spațiului ce a făcut obiectul contractului de închiriere.
Din coroborarea celor două clauze contractuale, instanța a reținut că părțile au stabilit în termeni categorici data expirării contractului de închiriere, 1 iulie 2007.
În privința sumei de 3.000 lei încasată de către pârâta reclamantă timp de 2 luni după expirarea contractului, instanța a considerat că reprezintă lipsă de folosință a imobilului și nu o manifestare a voinței locatorului de a prelungi contractul.
Cererea reconvențională a fost apreciată ca întemeiată întrucât între părți nu mai există un raport de locațiune.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta pârâtă - C, criticând-o ca netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Din anul 1998 a avut calitatea de locatar în imobilul proprietatea pârâtei reclamante situat în C,-, ultimul contract de închiriere fiind încheiat la data de 01.07.2007 pe termen de 1 an și un cuantum al chiriei de 1.200 lei lunar.
A susținut că în luna iulie 2007 stabilit de comun acord cu pârâta reclamantă încheierea unui nou contract de închiriere pe termen de 1 an, chiria convenită, de 1.500 lei lunar, fiind achitată în lunile iulie și august cu dispoziție de plată acceptată și semnată de locator.
A precizat că solicitării sale formulată prin notificarea nr.9/30.08.2007, i s-a răspuns la data de 19.09.2007 printr-o notificare prin care era încunoștințată că nu se mai dorește încheierea unui nou contract de închiriere și că sumele datorate în lunile iulie și august sunt considerate drept plată parțială pentru daunele menționate în contractul anterior.
Prin aceeași notificare i s-a cerut apelantei să părăsească imediat spațiul comercial.
Apelanta a arătat că specificul activității sale face ca părăsirea spațiului să-i aducă grave prejudicii și să facă imposibilă desfășurarea activității.
Hotărârea instanței de fond a fost criticată pentru greșita interpretare a stării de fapt și dispozițiilor legale incidente în cauză.
În acest sens, a susținut că, deși dispozițiile art.1416 și 1197 Cod civil, aveau aplicabilitate, deoarece contractul verbal primise punerea în lucrare prin plată, respectiv acceptarea chiriei timp de 2 luni și folosirea spațiului de către apelantă, iar semnarea de către intimată dispozițiilor de plată a chiriei poate fi interpretată ca început de dovadă scrisă în sensul art.1197 alin.2 Cod civil, instanța a respins nejustificat proba testimonială și proba cu interogatoriul pârâtei prin care putea demonstra acordul pentru prelungirea contractului de închiriere
Prin respingerea acestor probe, apelanta a considerat că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.
O altă critică a apelantei a vizat faptul că instanța a caracterizat greșit sumele plătite în lunile iulie și august, achitate cu dispoziții de plată, ca reprezentând contravaloarea lipsei de folosință, deși pe aceste dispoziții s-a precizat că aceste sume reprezintă "chirie folosință spațiu"sau "folosință spațiu - chirie".
Refuzul intimatei de a primi chiria în luna septembrie 2007 fost apreciat drept o dovadă a împrejurării că sumele achitate în lunile iulie și august au reprezentat chirie pentru spațiul respectiv.
În privința clauzei contractuale potrivit căreia tacita relocațiune nu operează la ajungerea la termen a contractului s-a solicitat să se constate că, prin voința lor, părțile au trecut peste această clauză continuând raportul juridic 10 ani, timp în care nu au încheiat niciodată un nou contract înainte de a expira contractul în curs.
A solicitat admiterea în parte a probei cu martori și interogatoriu și reanalizarea de către instanța de apel a cererii de suspendare a cauzei, întrucât pe rolul Judecătoriei Craiova se afla acțiunea în despăgubiri pe care a formulat-o împotriva intimatei, acțiune prin care a solicitat și acordarea dreptului de retenție până la despăgubirea integrală cu contravaloarea îmbunătățirilor substanțiale aduse spațiului în litigiu.
Analizând apelul declarat, în raport de actele și lucrările cauzei și temeiurile de drept invocate de apelantă, Curtea constată că este nefondat.
Potrivit art. 977 cod civil interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literar al termenilor.
În situația în care clauzele unei convenții nu sunt clare și precise sau când acestea sunt îndoielnice, trebuie interpretate prin corelarea lor în așa fel încât, prin raportare la art. 970 Cod civil, să se determine adevăratul înțeles al termenilor folosiți în convenție, prin stabilirea exactă a scopului urmărit de părți, pentru a da o justă aplicare a principiului obligativității efectelor contractului prevăzut de art. 969 Cod civil.
Instanța de fond a interpretat judicios clauzele contractuale și dispozițiile legale incidente, soluția pronunțată fiind, contrar criticilor apelantei, rezultatul situației de fapt, desprinsă din ansamblul probelor administrate, raportate la dispozițiile legale menționate mai sus.
Corect a fost respinsă cererea de probațiune cu interogatoriul pârâtei. Din moment ce întâmpinarea pârâtei a fost categorică în sensul că nu a existat o înțelegere tacită a prelungirii contractului de închiriere, o asemenea probă ar fi fost inutilă.
În ce privește proba cu martori, pentru a se face dovada acordului pentru prelungirea contractului, tribunalul a apreciat corect că nu este cazul ca această probă să fie admisă, din moment ce convingerea instanței putea fi formată din analizarea înscrisurilor existente la dosar.
Deși, în principiu, articolul 46 alin 2 Cod comercial permite proba cu martori, admisibilitatea probei testimoniale este lăsată la suverana apreciere a instanței " ori de câte ori autoritatea judecătorească ar crede că trebuie să admită proba testimonială".
Instanța a caracterizat corect sumele plătite de către apelantă potrivit dispozițiilor de plată pentru lunile iulie și august ca reprezentând contravaloarea lipsei de folosință.
S-a avut în vedere faptul că prin articolul 4.1 din contractul de închiriere nr. 87293/13.07.2006 s-a prevăzut expres că durata contractului este de 1 an, fiind stipulată clauza,cu caracter definitiv, irevocabil și executoriu imediat " potrivit căreia data expirării contractului, 01.07.2007, atrage încetarea de drept a acestuia și obligă chiriașul la părăsirea spațiului închiriat.
În cadrul aceluiași articol s-a stipulat că reînnoirea contractului se face prin încheierea unui nou contract sau un act adițional la acest contract, tacita relocațiune nefiind aplicabilă.
De asemenea, instanța de fond a luat în considerare clauza stipulată prin art. 8.3 din contract, potrivit căreia, în cazul în care chiriașul nu eliberează imobilul la data expirării, 01.07.2007, se obligă la plata unei sume de 2000 lei, până la eliberarea spațiului, precum și notificarea intimatei din 25.07.2007 ( fila 12 dosar fond) prin care intimata și-a manifestat expres dorința de a nu prelungi contractul de închiriere.
În cadrul acestei notificări, ca de altfel și în notificarea din 19.09.2007, intimata a precizat că apelanta are obligația de a se conforma art. 8.3 din contract în sensul de a achita suma de 2000 lei lunar, ca urmare a ocupării abuzive a spațiului după expirarea termenului contractual.
Mențiunile făcute unilateral de către apelantă pe cele dispoziții de plată nu sunt natură a face dovada acordului de voință al părților pentru încheierea unui nou contract.
Din coroborarea clauzelor contractelor cu conținutul celor două notificări emise de către intimată rezultă că părțile nu au trecut peste clauza contractuală potrivit căreia tacita relocațiune nu operează la ajungerea la termen a contractului, așa cum susține apelanta.
relocațiune presupune acordul tacit de voință al părților contractante, acord care, în speță, nu se regăsește.
Cererea de suspendare a cauzei potrivit dispozițiilor art. 244 alin 1 Cod procedură civilă, a fost respinsă corect de instanța de fond prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 24.01.2008, în considerarea faptului că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de această dispoziție legală care să conducă la admiterea cererii, în sensul că dezlegarea pricinii nu atârnă în totul sau în parte de existența litigiului aflat pe rolul Judecătoriei Craiova.
Față de considerentele expuse mai sus, urmează ca, potrivit dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, să se respingă apelul ca nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligat apelantul - reclamant la plata cheltuielilor de judecată către intimata - pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul declarat de reclamanta-pârâtă - - SRL C, cu sediul în C str. -. -, nr. 22, -.6, județul D, împotriva Sentinței nr. 185 din 14 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă-reclamantă, cu domiciliul în C,-, județul D.
Obligă apelanta - reclamantă - - SRL C către intimata-pârâtă la plata sumei de 595 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2008
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
30 Mai 2008
Red. Jud.
Jud.fond..
Ex. 4 tehnored./27.06.2008
Președinte:Doina LupeaJudecători:Doina Lupea, Carmen Mladen
