Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 156/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 156/2009
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Rareș Dușa
JUDECĂTOR 2: Monica Diaconescu
GREFIER - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - cauza aflată în rejudecare după casare prin Decizia nr. 2686/02.10.2008 a Înaltei Curți de Casației și Justiție, dată în dosarul cu nr- - apelul declarat de pârâta - SRL, împotriva sentinței civile nr. 394/2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamanta - -TRANS INTERNATIONAL SRL, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 28.10.2009 s-au depus la dosar, de către pârâta-apelantă - SRL, concluzii scrise. De asemenea la data de 29.10.2009, reclamanta-intimată -TRANS INTERNATIONAL SRL a depus la dosar concluzii scrise.
Se constată de asemenea faptul că prin încheierea de ședință din data de 22.10.2009 s-au consemnat mersul dezbaterilor, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față,
Reține că prin sentința civilă nr. 394/29.06.2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr- s-a admis acțiunea comercială precizată formulată de reclamanta - -Trans International SRL B împotriva pârâtei - SRL B și, în consecință, s-a dispus anularea transferului dreptului de proprietate asupra autobuzului turistic marca tip 414 cu nr. de identificare WM-3TT04490, an de fabricație 2003, înmatriculat inițial cu nr. - și cu nr. - către pârâta - SRL B, a fost obligată pârâta să predea reclamantei autovehiculul menționat. Totodată, prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei și suma de 1012 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că după data de 19 decembrie 2005 reclamanta nu mai avea nicio obligație față de pârâtă pentru materialele livrate anterior în temeiul unor contracte comerciale, în consecință pretinsa compensare realizată prin ordinul de compensare întocmit la data de 17 septembrie 2006 este lipsită de cauză și ca atare în speță sunt incidente dispozițiile art. 948 pct. 4 corelat cu art. 966 din Codul civil, care statuează că obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, nelicită nu poate avea nici un efect. Drept urmare, s-a dispus anularea transferului dreptului de proprietate al autovehiculului în litigiu, reținând că între părți nu existau creanțe reciproce exigibile care să fie stinse printr-o astfel de tranzacție comercială.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâta, solicitând schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibile iar în subsidiar ca neîntemeiată. Din motivele de apel, completate ulterior printr-un script separat ( 26-28) se reține că prima instanță a încălcat dispozițiile procedurale ce guvernează concilierea prealabilă în materie comercială, că litigiul este evaluabil în bani și că fără parcurgerea unei astfel de etape acțiunea este inadmisibilă; că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la toate capetele de cerere, lăsând nesoluționate aspectele legate de legalitatea facturilor fiscale, a certificatului de înmatriculare, a ordinului de compensare în care pe lângă contravaloarea autovehiculului se află menționate și alte sume de bani ce fac obiectul compensării; că în litigiul de față suntem în fața unei contradicții logice flagrante, respectiv fie există cauză și ea este ilicită, fie ea nu există, nefiind posibil ca ceva inexistent să fie ilicit; că judecarea cauzei s-a făcut cu încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, arătându-se în acest sens că la ultimul termen de judecată s-au depus o serie de înscrisuri ce nu au fost comunicate și pârâtei apelante pentru a-și face apărarea; că sentința atacată a fost dată cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății prin schimbarea naturii și înțelesului vădit neîndoielnic al acestuia, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, susținând că prin ordinul de compensare reclamanta recunoaște debitul datorat pârâtei și că dacă ordinul de compensare ar fi fost nul, aceasta nu înseamnă că obligația pârâtei din contractul de vânzare-cumpărare nu s-a stins prin compensare și nu afectează valabilitatea contractului, fiind o chestiune legată de executarea acestuia și nu de condițiile de validitate a contractului, deoarece actul juridic, izvor al obligației, contractul de vânzare-cumpărare și actul juridic prin care se execută obligația, ordinul de compensare, nu se confundă.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată a solicitat respingerea apelului declarat și menținerea sentinței atacate.
În motivarea întâmpinării, a arătat reclamanta intimată că cererea principală de respingere a acțiunii ca inadmisibile formulate de către pârâtă direct în apel, fără a fi invocată la instanța de fond până la pronunțare, este inadmisibilă, întrucât nu este un mijloc de apărare asupra fondului și nici ca excepție nu a fost ridicată în fața instanței de fond. Dimpotrivă, pârâta-apelantă a formulat apărări și a propus probe privind fondul cauzei. Rațiunea concilierii prealabile prevăzute de art. 7201Cod procedură civilă este aceea de a simplifica și degreva judecățile având ca obiect pretențiile de natură bănească ce pot fi soluționate pe cale amiabilă pe termen scurt. Obiectul cererii este nulitatea unui transfer de proprietate a unui bun pentru fraudă.
De asemenea, motivul de apel prin care invocă minus petita, chiar real de ar fi, nu o prejudiciază pe apelantă.
În ceea ce privește evaluarea probelor privind acțiunea, consideră reclamanta intimată că este evident caracterul fraudulos al transferului dreptului de proprietate asupra autocarului în litigiu cu participarea intenționată și scopul clar urmărit de către reprezentanții ambelor societăți de scoatere a bunului din patrimoniul reclamantei fără vreo contraprestație. Consideră intimata relevant în cauză și faptul că la data de 11.07.2007 a fost înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul Bistrița -N încheierea penală nr. 12/CC/2007 a Tribunalului Bistrița -N și încheierea penală nr. 22/22.03.2007 a Curții de Apel Cluj prin care se interzice lui să mai exercite atribuțiile de administrator în condițiile art. 145 alin. 1 indice 2 litera f Cod procedură penală. Vânzarea din cauză este lovită de nulitate. Astfel, factura ce consemnează vânzarea-cumpărarea autocarului depășește limitele puterii probante, îmbrăcând acordul de voință al părților. Această factură încalcă prevederile Legii contabilității nr. 82/2001, ale Codului fiscal, în ceea ce privește prețul (care nu poate fi mai mic decât valoarea rămasă neamortizată în contabilitate), este făcută în disprețul unei hotărâri judecătorești definite și executorii; este întocmită exclusiv cu scopul ilicit al celor doi reprezentanți ai părților de a scoate bunul fără plată din patrimoniul societății reclamante; lipsește cauza, în măsura în care prevede o contraprestație a pârâtei cumpărătoare care nu există (pârâta nu a făcut dovada existenței datoriilor reale, certe și exigibile la data vânzării, astfel încât contraprestația este atât derizorie cât și iluzorie). Ordinul de compensare invocat încalcă prevederile Regulamentului de compensare aprobat prin HG nr. 685/23.08.1999; factura de penalități a fost emisă după data facturii de vânzare, așa încât nu putea fi cuprins în ordinul de compensare. Pe de altă parte pârâta nu a făcut dovada modalității de calcul a penalităților. Contractul de vânzare cumpărare nr. 17/2005 nu poate constitui probă, nefiind înregistrat la vreuna dintre societăți iar obiectul său privește alte mărfuri a căror livrare nu a fost dovedită a se fi făcut vreodată. La data emiterii facturii de penalități, nu mai avea dreptul să folosească ștampila societății pe care a fost obligat să o predea prin hotărâre judecătorească. Din analiza copiei registrului de intrări rezultă ă acesta nu era regulat ținut în sensul că nu respecta înregistrarea cronologică a intrărilor de acte în cadrul societății pârâte. Înregistrarea contractului este făcută ulterior, fie pe un spațiu lăsat liber, fie prin ștergerea unei alte înregistrări, situație în care registrul constituie probă numai împotriva societății pârâte.
Prin decizia civilă nr. 245/2007 Curtea de Apel Cluja constatat nulitatea apelului declarat de către pârâta - SRL B, motivat de faptul că declarația de apel nu a fost semnată de vreun reprezentant legal al societății apelante.
Prin decizia nr. 2686 pronunțată la data de 02.10.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâta - SRL B împotriva deciziei nr. 245/2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele deciziei de casare, s-a reținut că manifestarea de voință a societății pârâte, pe tot parcursul procesului, a fost aceea de a fi reprezentată și de a-și formula apărările corespunzătoare fiecărui stadiu procesual.
Părțile au formulat concluzii scrise prin care au reiterat cele susținute prin cererea de apel, respectiv prin întâmpinare.
Examinând apelul declarat în cauză, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 7201Cod procedură civilă, în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, sens în care reclamantul va convoca partea adversă comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea.
Prin decizia de recurs în interesul legii nr. 32/09.06.2008, obligatorie pentru instanțe potrivit dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Or, în cauză s-a solicitat să se constate nulitatea transferului dreptului de proprietate cu privire la un autocar, situație în care ne aflăm în prezența unui litigiu comercial evaluabil în bani. Prin urmare, devin incidente dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă citate mai sus, referitoare la obligativitatea procedurii concilierii, conciliere care, însă, în speță nu a avut loc. În consecință, în lipsa parcurgerii acestei proceduri, acțiunea formulată este inadmisibilă.
Susținerile reclamantei intimate în sensul că nu s-ar putea invoca această excepție de inadmisibilitate pentru prima oară în calea de atac a apelului nu sunt întemeiate.
Potrivit dispozițiilor art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi. Or, este evident că excepția de inadmisibilitate a acțiunii derivată din lipsa procedurii concilierii, invocată prin cererea de apel, este o excepție de procedură care, prin prisma dispozițiilor legale citate anterior, nu poate fi considerată cerere nouă.
În consecință, pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată că apelul formulat este fondat, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, îl va admite și va schimba în tot hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca inadmisibile.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, intimata reclamantă - dea Trans International SRL va fi obligată la plata către apelanta pârâtă - SRL, a sumei de 6650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului de expertiză și a celui avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 394 din 29.06.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge acțiunea reclamantei ca fiind inadmisibilă.
Obligă intimata la plata către apelantă a sumei de 6.650 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red/dact: MD
03.11.2009/4 ex.
Președinte:Radu Rareș DușaJudecători:Radu Rareș Dușa, Monica Diaconescu
