Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 157/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 2514/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.157
Ședința publică din data de 25.03.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta împotriva sentinței comerciale nr.409/06.02.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata 2001
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 11.03.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la data de 18.03.2008, respectiv 25.03.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția VI-a Comercială la data de 16.03.2005 reclamanta 2001 a chemat în judecată pe pârâta, solicitând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul reprezentând teren, lotul nr.2, în suprafață de 6.300,52. cu numărul cadastral nedefinit nr.504/2, cu construcția aflată pe acesta (fabrică de brânzeturi - fabrica veche) situat în C,-, Jud.
La data de 12.04.2005 pârâta a depus la dosar întâmpinare solicitând în principal, respingerea acțiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin decizia comercială nr.409/06.02.2006 Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta
A constatat intervenită vânzarea-cumpărarea imobilului compus din teren, lotul nr.2 în suprafață de 6.300,52. cu număr cadastral 504/2 și construcție, fabrica de brânzeturi, situat în C,-, Județul
A dispus ca prezenta hotărâre să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul - teren și construcție.
A obligat pârâta la 26.930.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând în esență în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei că, pârâta a continuat relația contractuală cu reclamanta, situație în care a acceptat astfel modificarea survenită, adresele efectuate de pârâtă fiind pe numele reclamantei, 2001
Tribunalul a mai reținut că din înștiințarea aflată la fila 22 dosarului rezultă că pârâta a adus la cunoștința reclamantei că este acord ca firma SRL să preia din luna ianuarie 2002 toate prevederile actului adițional nr.551/2001 la contractul de leasing 55/2000, ce-i reveneau firmei SC Ba Da, această adresă atestând în mod cert calitatea procesuală activă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că părțile prin acordul lor de voință au acceptat plata valorii reziduale, în mai multe tranșe, iar în ceea ce privește factura nr.-/19.02.2003 în valoare de 497.782.660 lei (ROL), prin adresa nr.25/22.01.2004, pârâta a solicitat efectuarea unei plăți parțiale a ratei reziduale, în contul său, pentru a se evita tocmai rezilierea contractului.
Ca atare, s-a derogat astfel de la prevederile art.18 din contractul inițial de leasing prin care contractul putea fi reziliat după 30 de zile de la momentul scadenței plății, acceptându-se ideea plății valorii reziduale în mai multe tranșe, inițial printr-o plată parțială, urmată de altele pentru achitarea întregii sume.
Tribunalul a mai reținut că, înainte de plata ultimei tranșe din valoarea reziduală pârâta și-a manifestat interesul, în mod expres, de a cumpăra imobilul fapt ce reiese și din plata integrală a valorii reziduale.
A mai reținut că reclamanta a achitat în 5 tranșe valoarea reziduală conform inițiativei pârâtei, manifestând la final, explicit voința de cumpărare.
În ceea ce privește plata cu întârziere a unor rate din valoarea totală, tribunalul a reținut că reclamanta a suportat penalități de întârziere facturate de către pârâtă, și calculate conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
Astfel, conform expertizei, reclamanta a achitat penalitățile de întârziere constatate în contabilitatea celor două părți în valoare de 182.738.421 lei (ROL), precum și o valoare de 97.782.660 lei (ROL) sumă returnată de pârâtă din valoarea reziduală.
Ca atare, tribunalul a coroborat cuprinsul contractului de leasing inițial respectiv art.13 și 16, cu art.19 din actul adițional nr.551/2001, reținând că reiese voința părților contractante cu privire la transmiterea proprietății asupra imobilului prin plata valorii reziduale.
De asemenea, tribunalul a făcut aplicarea art.2 alin.1 din G nr.51/1997 și a constatat că valoarea reziduală reprezintă valoarea la care, la expirarea contractului se va face transferul de proprietate asupra bunului către utilizator, text în conformitate cu care prin plata efectivă a valorii reziduale și acceptarea acesteia de către pârâtă, reclamanta dobândește dreptul de proprietate asupra imobilului ce formează obiectul contractului de leasing.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, pârâta a formulat apel, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate ca fiind netemeinică și nelegală, în sensul respingerii acțiunii, în principal, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivarea apelului, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, apelanta a arătat în esență că, atât contractul de leasing nr.55/2000 cât și actul adițional nr.551/2001 au fost încheiate între (proprietar) și BA DA (utilizator), niciodată nefiind încheiat un act adițional prin care să se schimbe utilizatorul obiectului de leasing.
Cu privire la corespondența dintre părți, apelanta a arătat că aceasta nu poate avea valoarea unui contract.
Apelanta a mai arătat că primul motiv este unul formal, în speță nefiind aplicabile regulile generale privind încheierea contractelor la distanță, întrucât contractul de leasing are o reglementare specială - G nr.51/1997 - neputând pune în executare corespondența dintre părți, având nevoie de un contract de leasing care să întrunească condițiile de fond și formă prevăzute de lege.
A mai arătat că al doilea motiv este de ordin procedural, în sensul că, deși reclamanta susține că acordul de voință între cele două părți s-a realizat, nu a formulat o cerere prealabilă în acest sens, astfel că, instanța nu poate constata încheierea valabilă a contractului între părți deoarece ar încălca limitele cadrului procesual stabilit de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
În concluzie, apelanta a arătat că reclamanta nefiind utilizator asupra imobilului ce face obiectul cererii, nu are calitate procesuală activă pentru a promova acțiunea.
Pe fondul cauzei, după prezentarea situației de fapt, apelanta a arătat că soluția instanței și modul cum a înțeles să interpreteze clauzele contractului de leasing cât și materialul probator în raportul juridic dedus judecății sunt criticabile, invocând în esență următoarele:
-Instanța a apreciat că părțile contractante prin acordul lor de voință au acceptat plata valorii reziduale în mai multe tranșe, fără să țină cont de prevederile art.13 și art.18 din contractul de leasing nr.55/2000 și cu ușurință a reținut că intimatul reclamant a respectat obligațiile asumate, achitând valoarea reziduală.
-În mod greșit instanța a reținut că prin modificarea contractului de leasing nr.55/2000, părțile contractante și-au exprimat acordul de voință acceptând plata valorii reziduale, plata de altfel făcută de locatar cu mult după termenul prevăzut în contract și termenul la care trebuia să-și exprime intenția de a cumpăra imobilul.
-Instanța a reținut numai împrejurarea că locatarul a achitat valoarea ratei reziduale, fără să aibă în vedere că această plată s-a efectuat la 48 de zile de la data emiterii facturii, deci, cu mult peste termenul scadent de 30 de zile astfel cum este prevăzut în art.18 din contractul de leasing.
-Deși locatarul avea obligația conform prevederilor art.13 din contract să solicite în scris cumpărarea bunului în termen de 15 zile de la plata ultimei rate, nu a respectat această prevedere nesolicitând în scris intenția de a cumpăra bunul.
-Plata ultimei rate din contract a fost făcută în data de 24.11.2003 cu 812, dată după care locatarul trebuia să solicite această intenție, fapt nerealizat.
- nu numai că nu a achitat factura nr.-/09.12.2003 pentru valoarea reziduală, dar prin adresele de la filele 59-60 din dosar, a contestat cuantumul ratelor lunare plătite, susținând că au fost calculate eronat, cât și modul de calcul al valorii reziduale.
-Instanța a scăpat din vedere împrejurarea că plata ratei reziduale s-a făcut cu mult după termenul prevăzut în contract, dar și după data de 25.01.2004, dată când locatarul a fost notificat să achite această valoare reziduală pentru a evita rezilierea contractului.
-Plata parțială efectuată de locatar a fost făcută în data de 27.01.2005 prin nr.45, termenul de plată fiind depășit a reziliat contractul conform prevederilor art.18 din contractul de leasing.
-Sumele plătite de intimatul-reclamant au fost returnate fiind făcute după termenul scadent.
- nu a achitat toate obligațiile ce îi incumbau, obligații cu titlu de taxe și impozite către fisc.
În drept au fost invocate dispozițiile art.282 - 298 Cod pr.civ.
La dosarul cauzei intimata 2001 a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea apelului apelanta a depus la dosar înscrisuri în copie.
Prin decizia comercială nr.458/12.10.2006 pronunțată în dosarul nr- Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială a admis apelul, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate referitoare la soluționarea excepției lipsei calității procesuale active.
A luat act că apelanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii 2001 a declarat recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială sub nr-.
Prin decizia nr.3122/12.10.2007 pronunțată în dosarul nr- instanța de recurs a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea examinării apelului din perspectiva soluției adoptate de prima instanță și a apărărilor și susținerilor părților.
În apel după casare cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială sub nr-.
În cauză, Curtea a încuviințat pentru intimata SC 2001, proba cu înscrisuri și a respins proba testimonială și proba privind efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, cu obiectivele propuse în nota depusă la dosar la data de 11.03.2008.
Prin concluziile orale apelanta a susținut primul motiv vizând lipsa calității procesuale active a intimatei-reclamante și din perspectiva faptului că la data formulării acțiunii contractul de leasing fusese reziliat, astfel încât acesta nu mai exista.
La dosarul cauzei părțile au depus concluzii scrise.
Examinând apelul în raport de criticile invocate, în raport de actele și lucrările cauzei și având în vedere dispozițiile legale incidente, Curtea constată că apelul este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește criticile vizând respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, Curtea apreciază că nu pot fi primite, nici cele de ordin formal și nici cele de ordin procedural.
Probele cauzei relevă că modificarea utilizatorului în contractul de leasing nr.55/2000 și în actul adițional nr.551/2001 a fost acceptată de apelantă în calitate de locator, atât în mod expres, prin adresa din data de 12.02.2002 (fila 22 dosar fond) cât și în mod implicit, prin continuarea relației contractuale cu intimata, acceptând să încaseze plățile contractuale de la aceasta.
Din probele administrate în cauză rezultă că preluarea de către intimata-reclamantă a contractului de leasing și a actului adițional la acesta, s-a realizat efectiv, intimata devenind titulara drepturilor și obligațiilor contractuale, apelanta acceptând și recunoscând calitatea de utilizator a acesteia pe toată perioada de derulare a contractului.
Astfel, apelanta a încasat toate plățile reprezentând rate de leasing inclusiv rata reziduală, a emis facturi pe numele intimatei, a purtat cu aceasta corespondență ce a vizat tocmai contractul de leasing.
De altfel, în răspunsul la întrebarea nr.1 din interogatoriu (fila 234 dosar fond) apelanta a recunoscut că fost de acord cu preluarea contractului de leasing nr.55/2000 și a actului adițional la acesta nr.551/2001 de către intimata reclamantă de la utilizatorul inițial BA DA.
Mai mult, susținerile apelantei vizând lipsa calității procesuale active a intimatei reclamante sunt în contradicție cu cele vizând rezilierea contractului de leasing în baza art.18 din acesta.
Ca atare, în mod corect, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, din probele administrate rezultând în mod clar acordul de voință al părților de a continua relația contractuală, conform art.969 Cod civil, voință necesară și suficientă pentru atestarea calității procesuale active a intimatei reclamante.
Așa cum s-a arătat mai înainte nu pot fi primite nici criticile de ordin procedural, instanța de fond făcând aplicarea dispozițiilor art.16 din G nr.51/1997, dispoziții care dau dreptul utilizatorului de a sesiza instanța judecătorească și de solicita pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, în situația în care locatorul nu-i respectă dreptul de opțiune.
În ceea ce privește critica invocată oral la termenul din 11.03.2008, vizând lipsa calității procesuale active a intimatei-reclamante din perspectiva rezilierii contractului de leasing, Curtea apreciază că ține de fondul cauzei, urmând a fi analizată o dată cu criticile aduse sentinței pe fond, critici care însă nu pot fi primite pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit art.13 din contractul de leasing nr.55/2000 " are drept de preemțiune la cumpărarea bunului care face obiectul contractului de leasing, care se exercită în termen de 15 zile de la plata ultimei rate. Pentru aceasta, locatarul va solicita în scris cumpărarea bunului".
Prin actul adițional nr.551/2001 la contractul de leasing nr.55/2000, perioada de leasing a fost stabilită la 31 de luni, din care 30 de luni pentru rata de leasing și a 31-a pentru valoarea reziduală de 20%.
Probele cauzei relevă că după achitarea celor 30 de rate de leasing, apelanta a emis factura nr.-/09.12.2003 în valoare totală de 497.782.660 lei reprezentând valoarea reziduală de 20% (a 31a ), neachitarea la termen a facturii datorându-se modului în care fiecare parte a înțeles să calculeze această valoare, între părți existând, se pare, o înțelegere verbală.
În acest sens sunt relevante adresele emise de intimata-reclamantă înregistrate sub nr.826/10.12.2003 și nr.39/16.01.2004 (filele 31-34 din dosar), transmise apelantei cu confirmare de primire.
Curtea, apreciază că, tocmai în acest context, prin adresa nr.25/22.01.2004 (fila 35 din dosar) apelanta a fost de acord cu plata parțială a ratei reziduale, menționând în mod expres că solicită o plată parțială pentru a evita rezilierea contractului.
Astfel, probele cauzei relevă că apelanta a acceptat nu numai plata efectuată de intimată în data de 27.01.2004 (prima plată parțială) dar a încasat și acceptat și celelalte plăți efectuate în 02.02.2004, 02.03.2004, 03.03.2004 și 23.03.2004, returnând doar suma de 97.782.660 lei, plată efectuată de intimată la data de 03.05.2004, returnarea sumei fiind făcută doar după comunicarea de către intimată a adresei nr.312/03.05.2004 (fila 19 dosar fond).
Este evident că acceptând plățile parțiale, apelanta a fost de acord ca plata ratei reziduale să se facă în mai multe tranșe, manifestarea de voință fiind în acest sens, părțile derogând de la prevederile art.18 din contract, situație reținută în mod corect de instanța de fond.
Chiar dacă din punct de vedere formal, intimata nu s-a conformat cerințelor art.13 din contract, din conținutul adresei nr.312/03.05.2004 (fila 19 - dosar fond) emisă după achitarea în întregime a ratei reziduale, rezultă că aceasta și-a manifestat intenția de a cumpăra imobilul ce a format obiectul contractului de leasing, solicitând expres să i se comunice data întocmirii actului de vânzare-cumpărare
Ca atare, Curtea reține că intimata și-a îndeplinit obligațiile contractuale, achitând ratele de leasing, valoarea reziduală fiind achitată în cinci tranșe (modalitatea de plată a acesteia având loc din inițiativa apelantei) iar la final și-a manifestat intenția de a cumpăra imobilul.
Mai mult, pe acest aspect, conform înscrisurilor de la filele 27-29 din dosar, rezultă că părțile au stabilit și o întâlnire la data de 14.05.2004, iar ulterior, intimata a notificat-o pe apelantă să se prezinte în vederea încheierii actului de vânzare-cumpărare (fila 23).
Susținerile apelantei vizând rezilierea contractului de leasing și implicit lipsa calității procesuale active a intimatei reclamante, susțineri întemeiate pe adresa - notificare nr.258/16.03.2004, nu pot fi primite, pentru argumentele ce se vor arăta.
Astfel, Curtea reține că apelanta nu a investit instanța de fond cu o cerere reconvențională prin care să solicite constatarea rezilierii contractului, clauza cuprinsă la art.18 din contract nereprezentând un pact comisoriu de gradul IV, care să excludă intervenția instanței de judecată.
Chiar trecând peste acest aspect, Curtea reține că notificarea rezilierii contractului a fost emisă de apelantă abia la data de 16.03.2004, după încasarea unor tranșe din valoarea reziduală și mai mult, a fost adresată SC BA DA (utilizatorul inițial) și nu intimatei-reclamante.
Nefondată este și critica vizând neachitarea de către intimată a taxelor și impozitelor legale pentru imobilul obiect al contractului de leasing, din înscrisurile aflate la dosar rezultând că acestea sunt în sarcina proprietarului imobilului, în cauză apelanta.
În considerarea celor arătate, constatând că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, Curtea, în baza art.296 Cod pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.
Față de împrejurarea că intimata nu a probat cheltuielile de judecată suportate în apel, Curtea va respinge cererea acesteia privind obligarea apelantei la cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge apelul formulat de apelanta cu sediul în B,- B, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.409/06.02.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr.1417/2005 (număr unic 9592/2006) în contradictoriu cu intimata 2001 cu sediul în C,-, Județul C, ca nefondat.
Respinge ca neîntemeiată cererea intimatei privind obligarea apelantei la cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.Jud. - 16.04.2008
Tehnored. - 24.04.2008
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte -
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar, Mioara Badea
