Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 166/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1906/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.166
Ședința publică de la 30.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta - DE SRL, în contradictoriu cu intimata, împotriva sentinței comerciale nr.9538/22.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI- Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe apel.
Intimata prin avocat solicită respingerea apelului conform întâmpinării, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 18.01.1996 pe rolul Judecătoriei Buftea, sub nr. 345/2006 -nr. vechi, sau - - nr. nou, reclamanta - DE SRL a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că între părți a intervenit antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3836/30.06.1994 de către notariatul de Stat SA I, pentru imobilul teren în suprafață de 5.000. situat în comuna, sat, PA 1/10, jud. I, cu vecini; N-De 11; S-; E-G și V-, pentru care s-a plătit prețul convenit, iar hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
În drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile articolului 1073 Cod civil, articolului 5 alineat 2, Titlul X din Legea nr.247/2005.
Prin sentința civilă nr. 5599 din 15.11.2006, Judecătoria Bufteaa respins acțiunea formulată de reclamantă ca prescrisă.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, prin decizia comercială nr. 991/A/8.10.2007 a admis apelul, a anulat sentința civilă nr. 5599/15.11.2006 a Judecătoriei Buftea și a reținut cauza spre competentă soluționare în fond.
Recursul declarat de pârâta împotriva acestei decizii a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel București - Secția a a Comercială prin decizia comercială nr.267 din 28.02.2008.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială sub nr- din 7.05.2008.
Prin sentința comercială nr. 9538 din 22.09.2008 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins cererea formulată de reclamanta - DE SRL ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, deși pârâta a defăimat înscrisul reclamat de către reclamantă, antecontractul autentificat sub nr.3836 din 30.06.1994 la Notariatul de Stat, ca fiind fals, prin raportul de expertiză criminalistică nr. 309 din 8.08.2006, întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B, s-a stabilit că semănătura de la poziția "promitentă vânzătoare" din antecontractul autentificat sub nr. 3836/1994 a fost executată de pârâtă.
Pârâta este proprietarul terenului în suprafață de 5.000. extravilan, situat în comuna, sat, parcela 1/10, conform titlului de proprietate emis de Comisia I la data de 1.03.2004 și înscris în cartea funciară a Județului I - localitatea, sub nr. 2806, mai arătat instanța de fond.
Instanța de fond a mai apreciat că în speță este vorba despre o promisiune unilaterală de vânzare și nu a unei vânzări sub condiție deoarece părțile au prevăzut expres că nu s-a încheiat un contract de vânzare - cumpărare.
O vânzare sub condiție, a arătat instanța de fond, face valabilă vânzarea din chiar ziua promisiunii, în speță însă pârâta a avut dreptate de a se răzgândi, de a refuza vânzarea din motive subiective, potrivit clauzei inserate în contract, situație în care trebuie să restituie reclamantei de 10 ori prețul pretins, reclamanta având deschisă și calea acțiunii pentru plata daunelor interese.
Instanța de fond a apreciat că părțile au exclus, prin voința lor, posibilitatea ca instanța să pronunțe, în baza principiului executării în natură a obligațiilor și reparării în natură a pagubelor, o hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare, prin stipularea dreptului de răzgândire, de dezicere în favoarea pârâtei.
În fine, instanța de fond a mai menționat că prin Capitolul 5 alineat 2 din Legea nr.247/2005 - Titlul X nu s-a modificat acordul de voință al părților și modul în care au hotărât să sancționeze refuzul pârâtei de a perfecta vânzarea, reclamanta beneficiind de o acțiune în realizarea silită a obligației de a vinde asumată de pârâtă și înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005.
În prezent, potrivit declarațiilor martorilor și, precum și din adresa nr. 5887/2008 emisă de Primăria, a concluzionat instanța de fond, pârâta are folosința bunului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - DE SRL, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a a Comercială sub nr- din 16.10.2008.
În motivarea apelului reclamanta a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, apelanta executându-și integral obligațiile rezultate din antecontract, achitând întregul preț, iar pârâta nu s-a obligat la executarea unei obligații alternative, fie de a întemeia contracte în formă autentică, fie de a returna de 10 ori prețul, ci s-a obligat la încheierea contractului, neputându-se elibera doar prin plata penalităților.
De altfel, intimata nu a procedat efectiv la returnarea sau consemnarea sumei datorate.
A mai susținut apelanta că motivul pentru care s-a stabilit prin antecontract ca actul de vânzare - cumpărare în formă autentică să se perfecteze la momentul la care intimatei îi va fi eliberat titlul de proprietate, deoarece la data la care s-a încheiat antecontractul titlul de proprietate al acesteia nu fusese emis, dovada dreptului său și justificarea calității de promitentă - vânzătoare, fiind realizată prin adeverința nr. 646/19.08.1992 și a procesului verbal de punere în posesie cu nr. 839/23.05.1994.
Cum intimata nu a anunțat-o în legătură cu emiterea titlului, prin investigații personale apelanta a aflat (notificarea nr. 39/16.07.2004) că titlul de proprietate fusese emis dar, fiind de rea credință, intimata, care încasase prețul integral, se răzgândise și dorea să obțină o sumă mai mare de bani de la terțe persoane.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
A susținut intimata că în raport de poziția sa în proces, conform căreia aceasta a negat în mod constant existența convenției între părți, se impune a se reține acceptul său în achitarea prețului pretins plătit conform clauzelor contractuale, respectându-se pe acest temei și poziția sa subiectivă de a refuza perfectarea contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică având ca obiect terenul în suprafață de 5.000. pe care nu a dorit și nu dorește să îl înstrăineze.
Pentru sine, a arătat intimata pârâtă, realizarea obligației la care face referire reclamanta apelantă reprezintă o obligație de a face supusă prescripției de 3 ani cu moment de început a curgerii prescripției, 30.06.1994, sens în care dreptul apelantei este prescris.
Nu au fost solicitate probe noi în apel.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale incidente, constată fondat apelul pentru următoarele considerente:
Potrivit articolului 5 Cod civil, "nu se poate deroga, prin convenții sau dispoziții particulare, la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri", iar, potrivit dispozițiilor articolului 3 din Decretul nr.31/1954, privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, drepturile subiective civile sunt ocrotite de lege numai dacă sunt exercitate potrivit cu scopul lor economic și social. Cu alte cuvinte, legea interzice exercițiul abuziv al dreptului.
Și articolul 970 cod civil dispune în sensul: "Convențiile trebuie executate cu bună credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar cu toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa".
În speță, este vorba de un antecontract de vânzare - cumpărare încheiat între părți, deci o convenție bilaterală și nu în prezenta unui act juridic, unilateral, a unei promisiuni unilaterale de vânzare a pârâtei după cum, în mod greșit, a apreciat instanța de fond.
Astfel, în mod temeinic și legal reclamanta - apelantă a arătat că ne aflăm în fața unui antecontract, deci a unui act juridic de formație bilaterală, avînd la bază un acord de voință și nu o simplă ofertă de vânzare, deoarece apelanta reclamantă, nu numai că s-a obligat, pentru viitor, să încheie contractul de vânzare - cumpărare în formă autentică, dar a și achitat integral prețul convenit pentru bunul (teren în suprafață de 5.000 ) ce face obiectul vânzării.
În mod eronat, instanța de fond a reținut că reclamanta-apelantă nu a avut stabilită nici o obligație în sarcina sa, în sensul cumpărării bunului, apreciere care a condus- la concluzia greșită că nu ne aflăm în prezenta unei promisiuni bilaterale de vânzare - cumpărare, atâta timp cât reclamanta apelantă a achitat integral prețul vînzării la data încheierii antecontractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3836/30.06.1994, respectiv suma de 600.000 lei și și-a asumat obligația ca la încheierea contractului de vânzare - cumpărare "taxele să fie suportate de minepromitenta dobânditoare" (fila 4- dosar Judecătoria Buftea.
Faptul că prețul contractului a fost achitat integral la data încheierii antecontractului a fost recunoscut și de către intimata pârâtă prin răspunsul dat la interogatoriu la data de 18.10.2006 (punctul.3 interogatoriu. fila 69 dosar fond).
Așa fiind, concluzia instanței de fond s-a întemeiat pe un raționament total greșit, care a pornit de la greșita interpretare a actului juridic dedus judecății, ca fiind un act juridic unilateral, promisiune unilaterală de vânzare, și nu un antecontract, un act juridic de formație bilaterală ce a avut la bază un acord de voință.
Nerespectarea antecontractului atrage după sine responsabilitatea contractuală a debitorului promitent.
În speță s-a probat că intimata pârâtă a fost de o vădită rea credință, "răzgândirea" sa reprezentând, în fapt, un abuz de drept.
Astfel, părțile au încheiat antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat, și nu au încheiat direct contractul de vânzare - cumpărare autentificat deoarece intimata pârâtă nu intrase încă în posesia titlului de proprietate, ci doar adeverinței și a Procesului verbal de punere în posesie nr. 646/19.08.1992, nr. 839/23.05.1994), titlul de proprietate fiind eliberat mult mai târziu, abia în anul 2004 (nr.68685/1.03.2004) intabulat în prin încheierea nr. 39.036 din 14.07.2005 a I( filele 10-12 dosar nr- ).
"Refuzul" încheierii contractului de vânzare - cumpărare "din motive subiective" viza, evident, o eventuală neeliberare a titlului de proprietate de către autoritățile competente, situație care făcea imposibilă încheierea contractului de vânzare - cumpărare autentificat, intimata nefiind în măsură să facă dovada titlului de proprietate.
Intimata pârâtă a abuzat însă în mod nelegal de această clauză, pe care a interpretat-o abuzivă în favoarea sa în sensul că se poate răzgândi oricând, indiferent de motiv.
În realitate, intimata pârât s-a "răzgândit", fără a anunța cel puțin partea contractantă, motivat de faptul că la data eliberării titlului de proprietate,anul 2004, prețul terenului vândut crescuse foarte mult, comparativ cu valoarea prețului încasat de către această pe același teren cu 10 ani în urmă, în 1994, aspect care rezultă indubitabil din răspunsul dat la interogatoriu de către aceasta (punctul 3:"Considerați prea mică suma pe care ați primit-o la încheierea antecontractului de vânzare - cumpărare în comparație cu prețurile actuale ale terenurilor și pentru acest fapt refuzați încheierea contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică? - Răspuns:DA"- fila 69 dosar judecătorie).
Atitudinea intimatei pârâte a fost, de altfel, de o totală rea creanță, frizând aspecte penale. Astfel, intimata pârâtă nu a recunoscut încheierea antecontractului, înscriindu-se în fals împotriva propriei semnături, solicitând efectuarea unei expertize criminalistice în acest sens, expertiză care a fost efectuată și care a stabilit că "semnătura de la poziția - vânzătoare- de pe antecontractul autentificat sub nr. 3836/30.06.1994 de fostul Notariat de Stat SA I- fila 40 din dosar,a fost executată de ".
De asemenea, a susținut ă nu a încasat prețul vânzării, de 600.000 lei, pentru ca ulterior, la interogatoriu să recunoască faptul că nu o mai satisface prețul încasat, iar din cuprinsul antecontractului autentificat, rezultând că aceasta a încasat prețul terenului pe care s-a obligat să îl restituie de 10 ori în situația unui "refuz subiectiv" de perfecta contractul de vânzare - cumpărare în formă autentică; după cum nu a recunoscut că a predat terenul apelantei reclamante și că nu îl cunoaște pe delegatul acestuia care a încheiat antecontractul, invocând prescripția "obligației sale de a face", care, în opinia acesteia, a început să curgă la data de 30.06.1994.
În mod surprinzător instanța de fond deși a reținut faptul că pârâta a defăimat înscrisul ca fiind fals,prin raportul de expertiză criminalistică nr. 309/8.08.2006 fiind infirmată însă susținerea acesteia, nu reține conduita imorală, de totală rea credință și abuzivă a intimatei pârâte, reținând doar declarațiile celor doi martori propuși de către aceasta și adresa nr. 5887/26.05.2008, ignorând celelalte probe aflate la dosarul cauzei, declarația martorului propus de către apelanta reclamantă, adresa Primăriei nr. 6039/30.05.2008 (fila 13), răspunsul pârâtei intimate dat la interogatoriul luat de către reclamanta apelantă la 18.10.2006, adresa nr. 2961/12.03.2007 a Primăriei (fila 18 dosar nr- ).
Astfel, potrivit adresei Primăriei, mai susmenționată, se comunică faptul că apelanta - reclamantă "figurează în registrul agricol pe anii 1992-1996 al satului, vol. 2, pag. 195, cu teren în folosință în suprafață de 30 ha, situate conform Anexei 1 iar în registrul agricol între anii 1997 - 2007 al satului, vol.I, tipul III, poziția 5, cu teren proprietate în suprafață de 10.8789 ha, și în arendă (cu antecontract) cu suprafața de - ha (în anii 1997, 1998, 1999) și cu teren proprietate în suprafață de 43 ha și în arendă (cu antecontract) cu suprafață de 34.3437 ha (în anul 2007)".
Martorul (fila 118 dosar judecătorie)a declarat că în perioada 1998 - 2004, perioada în care acesta a fost salariatul apelantei, intimata pârâtă "nu a folosit terenul", acesta fiind cultivat de către apelantă cu ovăz, soarelui și apoi fiind închiriat unui cioban.
Declarația acestui martor este complet ignorată de către instanța de fond, în timp ce declarația martorului care declară că pârâta deține un teren în suprafață de 1 ha la și că știe de la acesta că ar fi cultivat terenul, precum și declarația martorei, (filele 67, 68 dosar Judecătoria Buftea ) care știa tot de o suprafață de 1 ha, (în realitate sunt 5.000. în litigiu) unde aceasta ar fi fost la "recoltat și la săpat acum doi ani de zile" (deci în anul 2004), i s-au părut instanței de fond suficiente pentru a dovedi că pârâta are folosința terenului.
Adresa nr. 588/26.05.2008 (fila 14 dosar ) a Primăriei pe care o invocă instanța de fond în susținerea argumentației, menționează doar că pârâta intimată este proprietara terenului în suprafață de 5.000. situat în 1, parcela 1/10 (fapt necontestat de către apelanta reclamantă) și că "în acest an agricol, dvs. declarând pe propria răspundere că ați cultivat grîu".
Deci Primăria nu a constatat prin delegații sau angajații proprii dacă terenul este cultivat de către intimata pârâtă, ci a înregistrat doar declarația "pe proprie răspundere" a acesteia în sensul că ar fi cultivat, ceea ce nu poate reprezenta o dovadă irefutabilă, față de atitudinea de rea credință a intimatei pârâte care nu a recunosut încheierea antecontractului de vânzare - cumpărare, a defăimat înscrisul și propria-i semnătură, ca fiind rezultatul unui fals, a declarat că nu îl cunoaște pe delegatul apelantei, care este persoana ce a semnat antecontractul, pentru ca prin răspunsul la interogatoriu să recunoască cu nonșalanță că nu îi mai convine prețul convenit și încasat, acesta fiind motivul "subiectiv" ce o determină să refuze încheierea contractului de vânzare - cumpărare autentificat.
În această situație, instanța de fond trebuia să sancționeze abuzul de drept săvârșit de către intimata pârâtă.
autori ( a se vedea dr. doc., și prof, univ, dr.: Drept civil. teoria generală a obligațiilor) au opinat că este posibil ca în caz de refuz de a încheia contractul la care se referă promisiunea, instanța de judecată să oblige la aceasta, hotărârea putând să țină loc de contract.
În condițiile abrogării Decretului nr. 144/1958 (și implicit a articolului 12 din acest act normativ), a decis că, astăzi, instanțele judecătorești pot pronunța, pe baza unui antecontract de vânzare - cumpărare, o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare, întemeindu-se pe articolele 1073 și 1077 Cod civil: "Prevederile Codului civil mai sus citate permit creditorului să obțină executarea întocmai a obligației asumată de către debitor, iar în cazul în care, obligația de a face nu este adusă la îndeplinire de către debitor creditorul poate fi autorizat de a aduce la îndeplinire" (-Civ. dec. Nr. 2221/1993; dec. Nr.222/1993; dec. 2339/1993).
De altfel, cea mai bună reparație este aceea de a evita însăși producerea prejudiciului, rezultat care se poate realiza doar prin considerarea contractului de vânzare - cumpărare ca fiind încheiat.
Că este așa, o dovedește și aprecierea legiuitorului care prin Legea nr.247/2005 a înțeles să sancționeze reaua credință și abuzul de drept, legiferând prin articolul 5 alineat 2 din lege că: "În situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract".
Prevederea legală invocată este asemănătoare cu prevederea care era cuprinsă în articolul 12 din Decretul nr. 144/1958(abrogat prin Legea nr.50/1991) care prevedea ca în cazul în care convenția încheiată înainte de obținerea autorizației de înstrăinare era o promisiune de a contracta, adică un antecontract de vânzare, iar în caz de nerespectare a acestui antecontract de către cel care a promis vânzarea, se prevedea posibilitatea ca instanța să dispună încheierea contractului, hotărârea pronunțată în cauză ținând loc de contract.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolelor 294-296 Cod procedură civilă admite apelul.
Schimbă în tot sentința comercială nr. 9538/22.09.2008 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială în sensul că admite acțiunea reclamantei, constată intervenită vânzarea - cumpărarea terenului în suprafață de 5.000. situat în Comuna, sat, 1/10 jud. I, având următoarele vecinătăți: N-E:11; S-2; E-G și V-, pentru prețul de 600.000 lei (Rol) achitat integral, între în callitate de vânzător și - DE SRL-în calitate de cumpărător. Prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - DE SRL, cu sediul în com., Sat, 2. nr. 68, Județ I, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în sat, Sat, Județ I, împotriva sentinței comerciale nr.9538/22.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI- Comercială, în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința comercială atacată în sensul că admite acțiunea reclamantei.
Constată intervenită vânzarea - cumpărarea terenului în suprafață de 5.000. situat în Comuna, sat, 1/10 jud. I, având următoarele vecinătăți: N- 11; S-2; E-G și V-, pentru prețul de 600.000 lei (Rol) achitat integral, între în calitate de vânzător și - DE SRL-în calitate de cumpărător.
Prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 30.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond: -
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu
