Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 170/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 170/2009
Ședința publică de la 12 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Radu Rareș Dușa
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul formulat de pârâta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 657/2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamanta - AUTOMOBILE 2 C SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în substituirea avocatului titular, pentru intimată, lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 6 2009 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Întrucât reprezentanta intimatei arată că nu are cereri de formulat, Curtea, luând act de poziția părții, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Mandatara intimatei-reclamante solicită respingerea apelului formulat ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală. Învederează instanței faptul că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 29.07.2005 între - Automobile 2 C Sa și - SRL a încetat de drept la data de 31.12.2005 în baza condiției rezolutorii exprese stipulate de părți la art. 11.3 din antecontract. Solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței justificative depuse la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față,
Reține că prin sentința comercială nr. 657/C/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - Automobile 2 C SA împotriva pârâtei - SRL și, în consecință, s-a constatat încetat de drept antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între părți la data de 29.07.2005, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 17.296 lei cu titlu de despăgubiri și 4.385 lei, dobânda comercială legală, calculată până la data de 31.12.2008, dobândă ce urmează să curgă și în continuare, calculată la debitul principal, până la achitarea integrală a acestuia. Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei și suma de 4.338,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la termenul de judecată din data de 26.01.2009 pârâta a fost decăzută din dreptul de a mai propune probe.
Pe fondul cauzei, a reținut instanța de fond că la data de 29.07.2005, între părți a fost încheiat un contract prin care pârâta să s-a obligat să vândă reclamantei, pentru prețul de 75.000 euro, imobilul înscris în CF -, nr. top 4583/II. Contractul propriu zis urma să fie perfectat odată cu îndeplinirea condițiilor negociate în art. 4, dar nu mai târziu de data de 31.12.2005. În situația în care contractul nu va putea fi perfectat până la data de 31.12.2005, acesta urma să înceteze de drept, dacă nu va fi notificată de către cumpărător opțiunea de prelungire a valabilității convenției.
Întrucât actul de transferare a dreptului de proprietate nu a putut fi perfectat până la termenul stipulat, conform art. 969 cod civil și conform art. 11.3 din contract, acțiunea a fost admisă, considerând prima instanță că nu poate decât să dea eficiență pactului comisoriu negociat de către părți și să constate reziliată de drept convenția ce face obiectul prezentei cauze. A considerat instanța de fond ca fiind lipsit de relevanță motivul pentru care transferul dreptului de proprietate nu s-a putut realiza, termenul stabilit de către părți fiind unul rezolutoriu. Practic, prin antecontractul supus analizei, părțile s-au obligat să încheie un adevărat contract în viitor, stabilind și termenul până la care acel contract trebuie să fie realizat. Întrucât în baza convenției reclamanta a plătit suma de 17.296 lei, reprezentând avans de preț al imobilului, antecontractul încheiat a produs și anumite efecte.
Ca o consecință a constatării încetării contractului, pârâta a fost obligată să restituie ceea ce a primit, respectiv suma de 17.296 lei, la care a fost adăugată și dobânda comercială.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâta, solicitând schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate și obligării intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, a arătat apelanta pârâtă că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate și depuse la prima zi de înfățișare din data de 26.01.2009 și nici asupra îmbogățirii fără just temei a reclamantei în dauna ei. Astfel, reclamanta, în calitate de actual proprietar al imobilului, se folosește de investițiile efectuate de recurentă la acest imobil, ce au o valoare de peste 60.000 euro.
Mai arată recurenta că, deși a depus întâmpinarea la prima zi de înfățișare, nefiind reprezentată de avocat, în mod nelegal a fost decăzută din dreptul de a propune probe, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
Mai invocă recurenta inadmisibilitatea acțiunii în constatare, în condițiile în care reclamanta avea deschisă calea acțiunii în realizare, respectiv în rezoluțiune antecontract de vânzare cumpărare. Mai mult decât atât, reclamanta neîndeplinându-și obligația de plată a sumei de 75.000 euro, nu sunt îndeplinite nici condițiile necesare pentru rezoluțiunea antecontractului. Acțiunea principală fiind inadmisibilă, aceeași este soluția și în privința cererii de restituire a pretențiilor bănești.
Pe de altă parte, dreptul reclamantei de a solicita restituirea sumei pretinsă ca plătită în data de 03.08.2005 s-a prescris.
Intimata reclamantă - Automobile 2 C SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat în cauză.
În motivarea întâmpinării, a arătat intimata că antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 29.07.2005 a încetat de drept la data de 31.12.2005, în baza condiției rezolutorii expres stipulate de părți la art. 11.3. Acțiunea înregistrată la data de 03.12.2008 pe rolul Tribunalului Comercial Clujs -a întemeiat pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, având în vedere că s-a solicitat constatarea intervenirii încetării de drept a antecontractului dintre părți, natura acestei acțiuni fiind una în constare. De altfel, față de dispozițiile legii părților (antecontractului) nu exista o altă acțiune în realizarea dreptului, neputând să solicite rezoluțiunea unui act încetat de drept încă de la sfârșitul anului 2005.
Restituirea sumei de 17.296 lei este justificată prin îndeplinirea condiției rezolutorii, cu efect retroactiv părțile trebuind să își restituie toate prestațiile efectuate în baza antecontractului. Dreptul ei de a solicita restituirea acestei sume s-a născut la data de 31.12.2005, dată la care antecontractul a încetat de drept și în raport de care se calculează termenul de prescripție, astfel încât dreptul de a solicita această sumă nu era prescris.
În ceea ce privește întâmpinarea formulată de către apelantă la instanța de fond, având în vedere că aceasta nu a fost depusă cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată, apelanta era decăzută din dreptul de a mai propune probe și invoca excepții de ordine relativă.
Examinând apelul declarat în cauză, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a trecut la soluționarea cauzei fără a cerceta apărările formulate de către apelantă pe calea întâmpinării, întrucât, considerând tardivă depunerea întâmpinării, la termenul de judecată din data de 26.01.2009 a decăzut-o pe apelanta pârâtă din dreptul de a formula probe ori a invoca excepții de ordine relativă.
Curtea constată însă că, decăzând pârâta din dreptul de formula probe și a invoca excepții, instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al acesteia și a pronunțat hotărârea fără a intra în cercetarea reală a fondului cauzei.
Astfel, este real că potrivit dispozițiilor art. 1141alin. 2 Cod procedură civilă, pârâtul are obligația de a depune întâmpinare cu cel puțin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată, în caz contrar acesta fiind decăzut din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții de ordine relativă. De la această regulă este însă reglementată și o excepție, prin dispozițiile art. 118 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de un avocat, președintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfățișare, să arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele sale de apărare despre care se va face vorbire în încheierea de ședință; instanța îi va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării și depunerea întâmpinării.
Or, în cauză, pârâta nu era asistată de un avocat, astfel încât deveneau incidente dispozițiile legale citate anterior, dispoziții care fac trimitere la momentul procesual reprezentat de prima zi de înfățișare. Având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 134 Cod procedură civilă, este socotită prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii, în speță prima zi de înfățișare era data de 26.01.2009 (la termenul de judecată anterior, din data de 12.01.2009, instanța a rămas în pronunțare pe excepția necompetenței materiale, excepție invocată din oficiu; de asemenea, se impunea la acel termen amânarea judecării cauzei, pentru a se comunica pârâtei completarea de acțiune).
Prin urmare, apelanta nefiind asistată/reprezentată de un avocat, la termenul de judecată din data de 26.01.2009 instanța de fond avea obligația să îi pună în vedere să arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele sale de apărare sau să îi acorde, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării și depunerea întâmpinării. Or, având în vedere că la acest termen de judecată apelanta-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepții și a indicat mijloacele sale de apărare, instanța era obligată să se pronunțe asupra excepțiilor invocate și să aibă în vedere la judecarea cauzei apărările formulate.
Neprocedând în acest sens, Curtea constată că instanța de fond a încălcat grav dreptul la apărare al apelantei pârâte. Mai mult decât atât, maniera în care s-a soluționat cauza echivalează cu o necercetare în substanță a fondului, aspect care atrage incidența dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, cu consecința desființării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța de fond se va pronunța asupra tuturor excepțiilor și apărărilor invocate, urmând a administra probele necesare soluționării fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 657/C din 23.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o desființează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red/dact: MD
24.11.2009/4 ex.
Președinte:Monica DiaconescuJudecători:Monica Diaconescu, Radu Rareș Dușa
