Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 179/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 179/2008
Ședința publică din 3 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 2: Rodica Filip
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare apelul declarat de reclamanta - SRL B-M, precum și apelul declarat de reclamantul, împotriva Sentinței civile nr. 706 din 20 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu pârâții intimați MUNICIPIUL B-M prin PRIMAR, - lichidator al - - B-M, - - B-M, STATUL ROMÂN prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, - - B-M, - TIP - B-M, -. + - B-M, - HOUSE - B-M, - - B-M, - + - B-M, -.. - B-M, - COM - B-M, - - B-M, - - B-M, - - B-M, - - B-M, - - prin lichidator, - TIP - prin lichidator, -. + - prin lichidator, - HOUSE - prin lichidator, - - prin lichidator, - + - prin lichidator, -.. - prin lichidator, - COM - prin lichidator, - - prin lichidator, - - prin lichidator PRO, - - prin lichidator și - - prin lichidator, privind și pe reclamanții intimați și, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal se prezintă reclamantul apelant personal, reprezentantul pârâtei intimate - - B-M, domnul - președintele consiliului de administrație, asistat de consilier juridic care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelurile se află la primul termen de judecată, sunt legal timbrate cu câte 4 lei taxă judiciară de timbru și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei fiecare în parte, precum și că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că apelurile sunt declarate în cadrul termenului procedural, precum și că au fost comunicate cu intimații.
La data de 12 septembrie 2008 pârâta intimată - - B-M a înregistrat la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea apelurilor.
Se constată că la data de 19 septembrie 2008 reclamanta - SRL B-M a înregistrat la dosar întâmpinare la apelul reclamantului, prin care arată că se impune admiterea și a apelului reclamantului persoană fizică.
La data de 29 septembrie 2008 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea reclamantului la apelul reclamantei - SRL B-
Se comunică câte un exemplar din întâmpinările depuse de apelanți cu reprezentantul pârâtei intimate - - B-
Curtea pune în discuția părților prezente excepțiile invocate prin întâmpinarea depusă de reclamantul apelant.
Reclamantul apelant susține excepția de necompetență raportat la valoare, considerând că litigiul trebuia judecat în primă instanță de Judecătoria Baia -
Reprezentantul pârâtei intimate - - B-M, cu privire la această excepție, afirmă că obiectul celor două dosare este total diferit, că într-adevăr valoare litigiului este sub 100.000 RON și precizează că o instanță a făcut disjungere, iar alta conexare.
La întrebarea instanței dacă a fost competent Tribunalul Maramureș să judece cauza în fond sau nu, reprezentantul intimatei arată că da, această instanță a fost competentă.
Curtea unește cu fondul cauzei excepția de necompetență.
Cu privire la excepția lipsei de interes reclamantul apelant solicită admiterea acesteia precizând că - - B-M refuză să intre în legalitate.
Reprezentantul pârâtei intimate - - B-M solicită respingerea excepției arătând că prin conexare apelanții au încercat să obțină o sentință prin care să se dispună întăbularea construcțiilor noi, neîntăbulate.
Curtea, în urma deliberării, respinge excepția lipsei de interes invocată de reclamantul.
Cu privire la proba solicitată de apelantul, de luare a unui interogatoriu pârâtei - -, Curtea urmează a lua poziția pârâtei la cuvântul pe fond.
Acordându-se cuvântul pe fond, reclamantul apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat în scris arătând că este vorba de două imobile notate în coala funciară de - - și că nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat.
Reprezentantul pârâtei intimate - - B-M solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată în sumă de 350 lei reprezentând transportul la instanță, dovedite la dosar. Solicită a se reține autoritatea de lucru judecat, dosarele având aceleași părți și același scop chiar dacă au obiecte diferite, precizând și că - SRL este societate desprinsă din.
Reclamantul apelant arată că este vorba de un teren proprietatea Statului Român și că nu s-a opus întăbulării celor două imobile, considerând poziția - irelevantă. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
În replică, reprezentantul pârâtei intimate - - B-M arată că terenul în litigiu este în administrarea definitivă și irevocabilă a.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 706 din 20 mai 2008 Tribunalului Maramureșs -a respins excepția de conexitate formulată de reclamanții, și și în consecință s-a trimis cauza cu nr- completului comercial nr. 6 fond, inițial investit, pentru soluționarea acesteia.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor - -; - -; - Tip -; -. +Pop -; - House -; - -; - + -; -.. -; - Com -; - -; - -, invocată de lichidatorul acestora,.
S-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta - - și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții Municipiul BMr eprezentat prin Primar; - lichidator al - -, - -, - Tip -; -. +Pop -; - House -; - -; - + -; -.. -; - Com -; - -; - -; - - B M; Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M; Pro - B M, - lichidator al - -.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea precizată înregistrată si completata ulterior sub nr. de mai sus, reclamanta B M, si au chemat în judecată pe pârâtele: B M, Statul Român, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M - B M, Municipiul B M, reprezentat prin Primar, Tip, +Pop, House, +, uct, Com, solicitând instanței ca, prin sentința pe care o va pronunța, să se dispună dezmembrarea nr. topo. 2737/1296, 2737/1297 din CF 17468 B M, conform schiței de dezmembrare vizată de sub nr. 1853 din 28 mai 2003; să se constate că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor hală de producție mică și șopron materiale cu titlu de drept construire; să se dispună înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară. În subsidiar, în cazul în care nu se va dispune întăbularea, să se dispună notarea imobilelor în CF.
Prin completarea la acțiune din 31.10.2007 reclamanta BMa solicitat să se constate dreptul de folosință cu privire la terenul înscris în CF 17468 BMa ferent halei de producție și șopronului de materiale pe durata existenței construcției, să se constate că prin convenția încheiată la 06.06.1995 între reclamantă și - - s-au constituit drepturi reale asupra construcțiilor indicate, să se dispună întabularea dreptului de folosință asupra terenului și dreptul de proprietate asupra construcțiilor în CF.
S-a mai solicitat să se constate inexistența vreunui drept real al - - asupra imobilelor în litigiu.
În motivarea cererii reclamanta - SRL arată că în cursul anului 1995 construit cele două obiective, iar în data de 26 mai 1998 aceste construcții au fost aduse la aport în natură la capitalul social al societății reclamante.
În ceea ce privește completarea la acțiune se arată că după ce au semnat convenții legale - perfect valabile - reprezentanții - - (succesorii în drepturi ai - -) vin astăzi și spun prin apărările lor că nu au titlu. Solicită a se avea în vedere că unul din modurile de dobândire a drepturilor reale este Convenția.
Așa cum s-a constatat și în cadrul raportului de expertiză efectuat, desigur acele construcții există, mai mult, așa cum au declarat și martorii Gh. și în dosar nr. 2004/2004 al Judecătoriei Baia Mare, la filele 159 și 160, acele construcții au foste edificate de - SRL.
În prezent pârâta - - nu poate contesta calitatea de proprietar asupra construcțiilor invocate, de vreme ce în cadrul dosarului execuțional nr. 9/2004 al executorului judecătoresc a indicat ca bunuri urmăribile chiar șopronul și atelierul de mică producție considerând - SRL ca fiind adevăratul proprietar, de vreme ce solicită executarea cu privire la aceste bunuri.
Cu privire la constatarea dreptului de folosință asupra terenului menționează că în dosarul nr. 2844/2004 al Judecătoriei Baia Mares -a renunțat la capătul de cerere privind acest drept, prin încheierea din 08.07.2004.
Având în vedere că între administratorul terenului la acea dată s-a încheiat Convenția din 06.06.1995, este evident că s-a cedat și dreptul de folosință asupra terenului aferent construcțiilor. Mai mult, Primăria BMa eliberat certificatul de urbanism nr. 264/22.03.2002.
Cu privire la situația CF 17468 BMp recizează că din punctul său de vedere aceasta nu mai corespunde realității, deoarece în urma divizării au luat ființă 12 noi societăți, în patrimoniul cărora au intrat o serie de imobile.
Pârâtele societăți comerciale s-au opus la admiterea cererii ca neîntemeiată și inadmisibilă. ucția atelierul de producție a fost ridicat fără autorizație de construire pe terenul pârâtei. Cât privește șopronul, acesta a fost construit de pârâtă și ulterior a fost închiriat reclamantei, care la rândul ei a extins șopronul în raport de necesitățile sale de depozitare a unor materiale.
În ce privește societățile nou înființate prin divizarea B M nu s-a transferat nici un bun din patrimoniu. A invocat excepția autorității lucrului judecat, motivând cu aceea că părțile s-au mai judecat pentru aceleași imobile în dosarul nr. 2844/2004 al Tribunalului Maramureș.
Pârâții Municipiul B M și Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M nu s-au opus la admiterea cererii privind constatarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor, opunându-se la înscrierea acestora în cartea funciară.
În probațiune s-au depus copii după actele de modificare a capitalului social al reclamantei, procesul verbal de recepție a lucrărilor, copie după coala CF 17468 B M, Sentința civilă nr. 238/2005, copie după protocol, contractul de închiriere, actul adițional, s-a acvirat dosarul nr. 2844/2004 al Tribunalului Maramureș, s-a efectuat o expertiză topografică.
Prima instanță a reținut că acțiunea a fost inițial înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare care a pronunțat Sentința civilă nr. 1842/10.04.2007, respingând acțiunea formulată de reclamanta - SRL.
Împotriva acestei sentințe s-a promovat calea de atac a recursului, care a fost soluționată de către Tribunalul Maramureș prin Decizia Civilă 522/20.09.2007 sentința fiind casată iar cauza trimisă spre rejudecare în fond tribunalului ca instanță competentă.
Numiții, și au căpătat calitatea de reclamanți în prezenta cauză prin faptul că prin ÎNCHEIEREA Nr. 280/20.02.2008 data în dosar nr- al Tribunalului Maramureșs -a admis excepția de conexitate cauza fiind trimisă spre conexare prezentei cauze, însă calitatea a încetat în urma trimiterii înapoi a cauzei pentru lipsa conexității.
Proprietar tabular al imobilului înscris în CF 17468 B M nr. topo. 2737/1296 și 2737/1297, în natură teren în suprafață de 225 mp, respectiv 1100 mp, este Statul Român. Asupra acestor suprafețe de teren pârâta BMa re un drept de administrare, în baza Deciziei civile nr. 1056/R/2005 a Tribunalului Maramureș (filele 130-133 din dosarul atașat).
Conform raportului de expertiză întocmit de expert (fila 124-dosar atașat) se reține că pe parcela cu nr. topo. 2737/1296 se află o construcție "hală de producție mică", cu suprafața construită de 225 mp, cu fundație, pereți zidiți din bolțari, cu șarpantă din formă metalică, acoperiș din plăci de azbociment, iar pe parcela cu nr. topo. 2737/1297 se află o construcție "șopron de materiale", cu suprafața construită de 200 mp. Aceste construcții nu sunt notate în cartea funciară, la nr. topo. arătate apare doar categoria de folosință - teren.
Prima construcție "hală de producție mică" este recunoscută de pârâta societate comercială că a fost construită de reclamantă, fără autorizație de construire (fila 24-dosar atasat).
Cea de-a doua construcție "șopron de materiale", parte din construcție a fost făcută de fosta BMp rin anii 1985 - 1989, iar după anul 1990 reclamanta a făcut investiții lărgind spațiul șopronului (filele 147, 148, 159, 160-dosar atasat) în baza aprobării primite din partea nr. 345 din 6 martie 1995, societate care a semnat procesul verbal de recepție a lucrărilor (fila 10-dosar atasat).
În dosarul înregistrat la Tribunalul Maramureș sub nr. 4614/2003, între aceleași părți a existat un litigiu, prin care reclamanta solicita să se constate dreptul său de proprietate asupra mai multor obiective, printre care și cele două imobile (șopron de materiale și hală de producție mică) pe care le solicită și în prezentul dosar, inclusiv întabularea dreptului său de proprietate asupra construcțiilor ce sunt edificate pe parcelele cu nr. topo. 2737/1297/1 și 2737/1296 din CF 17468 B
În urma soluționării conflictului de competență ivit, dosarul este înregistrat la Tribunalul Maramureș sub nr. 2844/2004, unde prin Sentința civilă nr. 238 din 24 februarie 2005 se respinge cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtelor. Această sentință rămâne irevocabilă prin respingerea apelului de către Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă nr. 202/2005 și apoi prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia civilă nr. 1995 din 1 iunie 2006.
Față de împrejurarea rămânerii irevocabile a sentinței Tribunalului Maramureș în cursul acestui proces, pârâta societate comercială a invocat excepția autorității lucrului judecat.
Potrivit dispozițiilor art. 1201 Cod civil, este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Văzând cele două acțiuni promovate în dosarul nr. 2844/2004 al Tribunalului Maramureș și cel din prezentul dosar, instanța apreciază că există identitate de obiect, cauză și părți. În plus, experta confirmă faptul că "hala de producție mică" și "șopronul de materiale" sunt identice cu obiectivele solicitate în dosarul nr. 2004/2006 (fila 201-dosar atasat).
Cu privire la această excepție reclamanta - SRL a arată că prin completarea la acțiune s-au adaugat petite noi și motive noi astfel încât în speță nu mai există identitate de obiect, părți și cauză și în consecință nu sunt întrunite elementele autorității de lucru judecat.
Însă analizând completarea la acțiune s-a constatat că soluția privind aceste noi petite formulate este determinată de soluția privind cererea principală, fiind în strânsă legătură. Ori cererea principală a fost soluționată în mod irevocabil prin respingere, prin Decizia civilă nr. 1995 din 1 iunie 2006 Înaltei Curti de Casație și Justiție.
Pe de altă parte chiar reclamanta a invocat în motivele completării de acțiune principiul bunei credințe al exercitării drepturilor procesuale. Însă din demersurile efectuate în speță s-a constatat că tocmai aceasta tinde să-și folosească drepturile procesuale în așa fel încât să eludeze dispozițiile, imperative la ora actuală, cuprinse în decizia irevocabilă.
Dacă s-ar accepta opinia reclamantei, s-ar ajunge ca în situația în care s-ar pronunța, din nou, o soluție defavorabilă acesteia, prin simplul fapt al formulării unor petite noi aceasta să poată introduce cereri de chemare în judecată a acelorași pârâți, la nesfârșit, ceea ce în opinia noastră este inadmisibil.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a societăților pârâte, Tip, +Pop, House, +, uct, Com, instanța a constatat că aceste societăți au rezultat prin divizarea - -, la ora actuala fiind în stare de dizolvare.
Ori în conformitate cu art. 48 din decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice "Persoanele juridice care dobândesc bunuri prin efectul divizării răspund fata de creditori pentru obligațiile persoanei juridice care a încetat de a avea ființa prin divizare, proporțional cu valoarea bunurilor dobândite, stabilită la data dobândirii, dacă prin actul care a dispus divizarea persoanei juridice nu s-a prevăzut altfel."
Acest text de lege conferă pârâtelor calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză, având în vedere că în speța este vorba despre acte încheiate și care se referă la patrimoniul antecesoarei pârâtelor de la care acestea au dobândit parte din patrimoniu răspunzând față de creditorii antecesoarei lor.
Pe de altă parte s-a constatat că această situație reprezintă un caz clasic al excepției de la principiul relativității actelor juridice, în speța de față pârâtele intrând în categoria avânzilor - cauză, față de care actele juridice încheiate de către autorul lor își produc efectele ca și cum ar fi fost încheiate de ele însele.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta - SRL, solicitând admiterea apelului, schimbarea în întregime a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii formulate. În subsidiar, s-a solicitat desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, deoarece a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului.
În motivarea apelului s-a arătat că prin decizia civilă nr. 522/20.09.2007, cauza s-a trimis spre rejudecare în fond Tribunalului Maramureș ca instanță competentă, iar prin completarea la acțiune din 31.10.2007, s-au formulat noi capete de cerere care au fost legal timbrate.
Conform art. 21 din Constituția României, " Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime." În aceste condiții, în fața primei instanțe se impunea administrarea probelor și apoi pronunțarea cu privire la toate capetele de cerere și cu privire la toate excepțiile.
Noile capete de cerere - spre exemplu" constatarea inexistentei vreunui drept real al - - asupra imobilelor din litigiu ", ridică probleme distincte față de cele deja analizate, iar cauza nu s-a cercetat sub acest aspect, deși cererea a fost legal timbrată.
Mai mult, prima instanță, nu s-a pronunțat nici asupra unei excepții invocate de către Statul Român, prin DGFP M, respectiv "lipsa calității procesuale pasive ".
În ședința din 28.11.2007 s-a pus în vedere părților să se pronunțe cu privire la excepțiile invocate, însă prima instanță a omis a se pronunța asupra acesteia.
Referitor la principiul bunei-credințe al exercitării drepturilor procesuale, s-a arătat că - SRL, încercând să-și apere drepturile și interesele legitime, nu dă dovadă de rea credință.
-credință are acea parte care într-o anumită fază a judecății se opune cu vehementă admiterii actiunii reclamantei, iar într-o altă fază, arată că nu se opune a se constata dreptul reclamantei de proprietate cu privire la imobile.
Mai mult, - - chiar indică executorului judecătoresc bunuri urmăribile chiar șopronul și atelierul de mică producție, considerând astfel - SRL ca fiind adevăratul proprietar al acestora.
Din analiza completării de acțiune rezultă clar că petitul privind "constatarea inexistenței vreunui drept real al - - asupra imobilelor în litigiu", nu are legătură cu o altă cerere.
în judecată a pârâților, până la rezolvarea tuturor problemelor dintre părți, nu poate fi privită ca un lucru "inadmisibil" atâta timp cât este vorba de cereri noi, legal timbrate.
Nici petitul prin care s-a solicitat "să se constate că prin convenția încheiată la 06.06.1995 între - SRL și s-au constituit drepturi reale" nu a fost analizată de către prima instanță, prin prisma înscrisurilor, reținându-se doar că "soluția privind aceste noi petite formulate este determinată de cererea principală."
În motivarea completării de acțiune reclamanta a explicat de ce a solicitat acest lucru, convenția fiind unul din modurile de dobândire a drepturilor reale, și ca nici acest aspect nu a fost cercetat de către prima instanță.
În aceste condiții, în mod greșit s-a reținut că "există identitate de obiect, cauză și părți. "
Reclamanta susține că nu se poate vorbi de autoritate de lucru judecat, deoarece prin completarea de acțiune depusă la 31.10.2007 a solicitat și "constatarea dreptului de folosintă cu privire la terenul înscris în CF 17468 BMa ferent halei de producție și șopronului de materiale pe durata existenței construcțiilor.
Cu privire la acest capăt de cerere s-a renunțat la judecata în dosar nr.2844/2004 al Tribunalului Maramureș.
În acest context este evident că în privința acestui capăt de cerere nu există autoritate de lucru judecat.
În mod cert, față de Dosarul nr. 4614/2003 al Tribunalului Maramureș, părțile nu mai sunt aceleași.
Totodată s-a arătat că părțile din Dosar 4614/2003, Dosar 2844/2004, Dosar - nu mai sunt aceleași, persoanele juridice nou înființate prin divizarea - - fiind succesoarele în drepturi și obligații ale acesteia, preluând majoritatea activelor situate în B M,-, imobile notate în CF 17468.
Așa cum se indică în Decizia Civilă nr. 522/R din 20.09.2007, "litigiul dedus judecății are caracterul unei cereri neevaluabile în bani".
În dosarul față de care se invocă autoritate de lucru judecat s-a considerat că litigiul este evaluabil în bani, plătindu-se taxa de timbru la acea valoare.
Singura concluzie ce se poate reține referitor la acest aspect este că față de cele două dosare nu este identitate de obiect, una este un litigiu evaluabil în bani, alta este un litigiu neevaluabil în bani.
Cauza cererii de chemare în judecată în prezentul dosar nu trebuie redusă numai la fundamentul raportului juridic dedus judecății ci și la temeiurile de drept ale noii cereri, iar în completarea de acțiune reclamanta a invocat noi temeiuri de drept.
Solicită a se analiza excepția autorității de lucru judecat prin prisma situației economice și juridice existente în acest moment la - -.
S-a arătat că această societate a trecut printr-o divizare în anul 2002, aproape toate imobilele deținute de această societate în BMp redându-se noilor societăți născute prin divizare. - - a mai păstrat două clădiri: sediul administrativ și clădire grup social. Deși - - a fost parte în acest proces de divizare, deși a fost parte în convențiile aferente, deși imobilele transferate către noile societăți ca aport în natură au devenit proprietatea acestora încă de la înființare (iulie 2002), - - nu a înțeles să finalizeze divizarea prin notarea acestei divizări și în CF 17468 B M și nu dorește să recunoască convențiile la care a fost parte, neîndeplinindu-și cu bună-credintă obligațiile ce-i reveneau conform divizării raportat la prevederile art. 970 Cod Civil.
Astfel, consideră că nu poate fi identitate nici de părți și nici de obiect în acest litigiu față de dosarul din 2004, fiind vorba de actualizarea CF 17468 BMc onform situației juridice prezente, situație certificată de ORC M și de către DGFP M în urma controalelor desfășurate la cele 12 societăți la începutul anului.
Împotriva aceleași hotărâri a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Maramureș ca instanță de fond.
În motivarea apelului s-a arătat că în prezenta cauză nu se putea da o soluție în ceea ce privește excepția de conexitate, asupra acestei excepții s-a pronunțat odată Tribunalul Maramureș, exact admiterea excepției de conexitate în dosarul nr- fiind cea care a făcut posibilă judecarea prezentei pricini în contradictoriu și cu reclamantul. De menționat că acea încheiere prin care s-a dispus conexarea pricinilor nu mai putea fi analizată în noul dosar, fiind astfel anulată o dispoziție a unei instanțe de către aceeași instanță și nu în urma exercitării unei căi de atac - a se vedea și dispozițiile art. 282 (2) CPC, coroborat cu prevederile art. 17 din Legea 304/2004.
Reclamantul consideră că pricinile întrunite nu puteau fi despărțite, ambele fiind în stare de judecată. Este evident că instanța de fond nu a reținut starea de fapt și nu a stăruit pentru aflarea adevărului. De asemenea, instanța de fond nu a dat curs prevederilor art. 270.pr.civ. omițând să dea o hotărâre parțială în măsura recunoașterii dreptului de proprietate asupra imobilelor din litigiu și notarea acestui drept în CF 17468 B M, atât în favoarea - SRL cât și în favoarea - -. Raportat și la petitele din acțiunea introdusă de către - SRL consideră că acestea sunt în stare de judecată, iar cauzelor reunite (dosar 5184 și dosar -) nu Ii se pot aplica prevederile art. 165 Cod Procedură Civilă, ambele pricini fiind în stare de judecată. Trebuia analizată cauza raportat la probele din dosar. Trebuiau apreciate în primul rând datele certificate de registrul comerțului. Consideră că s-au neglijat încheieri ale judecătorului delegat care au certificat constituirea - -, existenta lui în natură, existenta aportului în natură la majorarea capitalului social al - SRL. Nu s-a reținut că - - nu mai deține în BMd ecât sediul social și o clădire WC pe o suprafață de circa 250 mp, restul de aproximativ 25.000 mp fiind folosiți de celelalte firme, cele 12 societăți rezultate din - - prin divizare în 2002 și de către - SRL. Se poate observa că statul român este proprietar al acestui teren, iar - - nu poate justifica acest drept de proprietate asupra terenului, de altfel în dosarul nr- al Judecătoriei Baia Mare aflându-se solicitarea acestei societăți de a i se recunoaște, în baza HG 834/1991, dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF 17468 B - - refuză să accepte situația economică și juridică existentă, nu-și recunoaște propriile acte contabile și propriul act constitutiv reactualizat. Această societate faptul că fiecare societate din litigiu este entitate distinctă, independentă, cu un patrimoniu proprietate privată și față de care nu poate solicite vreun drept. Reclamantul arată că nu înțelege opoziția - - la cererile din prezenta cauză, mai ales că opoziția nu este susținută cu argumente și în plus - - fiind chiar parte la toate actele întocmite în legătură cu toate imobilele din litigiu.
Reclamantul are calitatea de reclamant în prezenta pricină, nu a mai participat la nici un litigiu privind imobilele din prezenta cauză, motiv pentru care nu poate fi respinsă acțiunea pentru autoritate de lucru judecat. Atâta vreme cât reprezentanții societăților din litigiu nu înțeleg să ajungă la o înțelegere privind notarea tuturor imobilelor de la adresa B M,-, conform situației existente și conform dreptului fiecăreia de proprietate, se impune soluționarea de către instanță. Numai prin lucrări topografice acceptate de către instanță se poate modifica CF 17468 B M și s-ar pune astfel capăt situației litigioase.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta B M, solicită respingerea apelurile reclamanților ca nelegale și netemeinice.
În motivarea poziției procesuale pârâta a arătat că potrivit art.166 pr.civ. excepția autorității lucrului judecat poate fi ridicată în orice fază a procesului.
Art.137 și 138 Cod Proc. Civilă prevăd că atunci când se ridică și se aprobă excepții de procedură sau de fond, nu mai este cazul a se judeca fondul cauzei, iar dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare în judecată nu vor mai putea fi invocate, acesta fiind și în cazul de față.
Pentru a evita aplicarea excepției autorității de lucru judecat, apelanții au chemat în judecată cele 12 societăți rezultate din divizarea societății pârâte, deși aceste societăți nu pot avea calitate procesuală pasivă, motiv pentru care pe parcursul procesului au și renunțat a se judeca cu aceste societăti.
Din același scop al evitării excepției autorității de lucru judecat în prezentul dosar s-a cerut dreptul de folosință asupra terenurilor pe care se află edificate construcțiile, deși acest drept a format obiectul unei renunțări din partea apelantei iar pe de altă parte, acest teren se află în administrarea societății pârâte, potrivit unei sentințe judecătorești irevocabilă, fiind înscris și în Coala Funciară nr.17408 B
Totodată s-a precizat că aceste societăți existau la momentul promovării acțiunii în dosarul nr.2844/2004, deci consideră că este aplicabil art.138 Cod Proc.CiviIă.
S-a mai arătat că nici o prevedere din Codul d e procedură civilă nu statuează că excepția autorității de lucru judecat se aplică în funcție de faptul că litigiile sunt evaluabile sau neevaluabile în bani, astfel încât consideră că acest motiv nu are nici o relevanță în prezentul dosar.
Nu există nici o prevedere legală care să statueze că modificarea capitalului social al unei societăți atrage după sine interdicția aplicării excepției autorității de lucru judecat.
La fel nu există o prevedere care să interzică aplicarea excepției autorității de lucru judecat în cazurile când prima hotărâre judecătorească a fost pronunțată prin aplicarea unor excepții.
Prin această afirmație, apelanții fac o confuzie intenționată și neîntemeiată între Tribunal, ca instituție și instanța de judecată. Acest lucru este probat prin faptul că încheierea de conexare a dosarelor a fost dată de o instanță iar despărțirea dosarelor a fost pronunțată de o altă instanță.
De altfel, pârâta a arătat în fața prime instanțe că cele două dosare au cu totul alt obiect, alte părți și altă cauză, motiv pentru care nu se putea face conexarea.
Astfel, dosarul nr- are ca părți societatea pârâtă și o altă societate iar ca obiect transcrierea unor alte imobile, proprietatea pârâtei în favoarea unei societăți rezultată din divizare, în timp ce obiectul prezentului dosar este înscrierea în Coala Funciară a unor construcții executate de apelanta fără nici o aprobare din partea organelor locale abilitate și fără nici o documentație, deci total contrar dispozițiilor Legii nr. 54/1990, republicată.
Mai precis spus, prin conexarea celor două dosare, apelanta a căutat să strecoare în hotărârea de transcriere a unor construcții deja înscrise în Coala Funciară, întabularea imobilelor construite ilegal de către apelantă.
Câtă vreme cele 12 societăti rezultate din divizarea societătii pârâte nu au absolut nici o tangență cu obiectul prezentului dosar, pe de o parte, iar pe de altă parte, însăși apelanta a renunțat a se judeca cu aceste societăți, legal s-a statuat că acestea nu au nici o calitate procesuală.
S-a mai arătat că apelantul a intervenit în această cauză numai în calitatea sa de ginere a administratorului apelantei
Pe de altă parte, apelantul încalcă în mod flagrant dispozițiile art. 136 din Legea nr.31/1990, folosind calitatea sa de acționar în scopuri contrare intereselor societății al cărei acționar este.
, câtă vreme într-un litigiu având aceleași părți, același obiect și aceeași cauză, respectiv în dosarul nr.2844/2004 a Tribunalului Maramureșs -a pronunțat o hotărâre care a rămas definitivă și irevocabilă în urma menținerii ei în vigoare printr-o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în prezenta cauză legal și temeinic prima instanță a reținut excepția autorității de lucru judecat.
Prin întâmpinarea depusă reclamanta - SRL a solicitat admiterea apelului declarat de către. La rândul său, reclamantul, prin întâmpinare, a arătat că nu se opune admiterii apelului - SRL.
Analizând apelurile declarate, Curtea reține următoarele:
Apelurile sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Apelantul a dobândit calitatea de reclamant în prezenta cauză prin încheierea nr. 280/20.02.2008 din dosar nr- al Tribunalului Maramureș, prin care s-a admis excepția de conexitate cauza fiind trimisă spre conexare prezentei cauze. Prima instanță a dispus însă trimiterea înapoi a cauzei pentru lipsa conexității.
Ca atare, apelul trebuie examinat cu prioritate în raport cu soluția de respingere a excepției conexității.
Sub acest aspect, contrar susținerilor apelantului, prima instanță era cea competentă să se pronunțe asupra excepției de conexitate, neavând nici o relevanță faptul că instanța de trimitere a emis o hotărâre în acest sens.
Această soluție rezultă din interpretarea art. 164 alin. 2. pr. civ. Cu privire la oportunitatea conexării, Curtea reține că aprecierea tribunalului în sensul că o conexare nu se impune având în vedere că temeiurile juridice sunt diferite, iminența pronunțării în primă instanțăillo temporeîn prezenta cauză, precum și multitudinea de părți, au justificat pregnant respingerea excepției conexității.
Având în vedere această soluție, Curtea este dispensată de analiza celorlalte aspecte invocate de apelant, pentru care acesta nu are calitate procesuală.
Cu privire la apelul reclamantei - SRL, Curtea reține că în dosarul nr. 4614/2003 al Tribunalului Maramureș, între aceleași părți a existat un litigiu, prin care reclamanta a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra mai multor obiective, printre care și cele două imobile (șopron de materiale și hală de producție mică) solicitate și în prezenta cauză, inclusiv întăbularea dreptului său de proprietate asupra construcțiilor ce sunt edificate pe parcelele cu nr. topo. 2737/1297/1 și 2737/1296 din CF 17468 B Această cauză a fost soluționată irevocabil și reprezintă autoritate de lucru judecat față de prezenta cauză, existând identitate de obiect, cauză și părți. Prin chiar expertiză s-a confirmat că "hala de producție mică" și "șopronul de materiale" sunt identice cu obiectivele solicitate în dosarul nr. 2004/2006.
Cu privire la această excepție, apelanta - SRL a arată că prin completarea la acțiune s-au adăugat petite noi și motive noi astfel încât în speță nu mai există identitate de obiect, părți și cauză și în consecință nu sunt întrunite elementele autorității de lucru judecat, însă Curtea constată că tribunalul le-a respins și pe acestea conform principiuluiaccesorium secquitur principale, reținând că soluția privind aceste noi petite formulate este determinată de soluția privind cererea principală, fiind în strânsă legătură.
Pentru această concluzie, Curtea are în vedere și faptul că diferența de părți dintre cele două dosare este datorată divizării societății inițiale, iar puterea de lucru judecat operează față de succesorii în drepturi. De asemenea, reclamanta a încercat să suplimenteze petitele față de care există lucru judecat prin introducerea unor petite de acțiune în constatare, care însă vizează același lucru, sub o formă diferită, tocmai pentru a se obține o nouă judecată.
Din această perspectivă, soluția primei instanțe de respingere a acțiunii pentru existența puterii de lucru judecat este justificată.
Considerentele reținute adresează toate motivele de apel pertinente, Curtea neputând fi obligată la analiza celor fără legătură cu hotărârea atacată.
Față de cele de mai sus, în baza art. 296. pr. civ. Curtea urmează să respingă apelurile.
În baza art. 274. pr. civ. va obliga apelanții să plătească intimatei - - suma de 350 lei cheltuieli de judecată în recurs, conform înscrisurilor depuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge apelurile declarate de reclamanții - SRL B- și împotriva Sentinței civile nr. 706/20.05.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Obligă apelanții să plătească intimatei - - suma de 350 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
--- - - -
GREFIER
---
RED./MR
13.10.08/34 EX.
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip
