Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 18/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 18
Ședința publică de la 23 ianuarie 2008
Președinte Moleanu
JUDECĂTOR 1: Ecaterina Moleanu
Grefier
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanții, și împotriva sentinței nr. 3945/11.09.2007 pronunțate de Tribunalul Dolj -Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții reclamanți reprezentați de avocat și intimata pârâta SC Energetic C prin consilier juridic
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților.
Avocat pentru apelanții reclamanți solicită admiterea apelului, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond și admiterea acțiunii susținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 13/2007 care a abrogat caracterul gratuit al servituților asupra proprietăților afectate de capacitățile electrice și a recunoscut dreptul proprietarilor terenurilor de a primi despăgubiri. Legea nouă nu retroactivează dar nici legea veche nu ultraactivează și în această situație din martie 2007 în urmă cu trei ani se puteau acorda despăgubiri în temeiul 13/2007, lege care a instituit servitutea convențională.
Solicită admiterea apelului cu restrângerea plății din martie 2007 în urmă cu trei ani. Excepția autorității lucrului judecat a fost corect soluționată prin respingerea ei.
Consilier juridic G pentru intimata pârâtă solicită respingerea apelului conform apărărilor invocate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 3945/11.09.2007 a Tribunalului Dolj, pronunțată în dosarul nr- s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta SC SA și s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâtei SC SA.
Instanța de fond a reținut că prin acțiunea introdusă la 8 iunie 2006 reclamanții au chemat în judecată pe pârâta SC SA pentru a se constata că servitutea legală în favoarea acesteia pe fondul proprietatea reclamanților, recunoscută în 1986, s-a stins după 1990, în condițiile în care prin decizia nr. 1510/1996 a Curții de APEL CRAIOVAs -a dispus restituirea terenului de 2744. reclamanților, teren ce este străbătut pe suprafața de 935. de conducta de termoficare a pârâtei.
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.683.000.000 lei, reprezentând lipsa de folosință a terenului pe o perioadă de 36 de luni și să fie obligată pârâta și pe viitor la plata unor despăgubiri calculate lunar în cuantum de câte 46.750.000 lei, cu indexarea legală.
A invocat în drept dispozițiile art. 638.civ.art.1154, 1798.civ. iar cu privire la art.16 din 318/2003 excepția de neconstituționalitate.
Pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat față de decizia nr. 849/18.03.2005, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 6645/CIV/2004.
Excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă cu motivarea că în acțiunea ce a format obiectul dosarului mai sus-menționat reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la desființarea și ridicarea conductei de termoficare ce străbate terenul în suprafață de 2.744. situat în C,--12 și, în subsidiar, obligarea acesteia la încheierea unui contract de închiriere, iar chiria să fie achitată pentru ultimii 3 ani și la plata daunelor cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, or, obiectul cauzei de față îl constituie constatarea încetării servituții legale instituite în favoarea pârâtei și obligarea acesteia la plata indexată de despăgubiri pentru 36 luni anterioare investirii instanței și pentru viitor. Deci, cererile succesive ale reclamanților nu au nici același obiect, nici aceeași cauză, prima acțiune fiind întemeiată pe dispozițiile art. 1075.civ. iar cea de-a doua pe dispozițiile art. 638, art. 1154, art. 1798, art. 998 - 999.civ.
Acțiunea reclamanților a fost respinsă ca nefondată cu motivarea că nu sunt incidente dispozițiile art. 638 civ. referitoare la stingerea prin confuziune a dreptului de servitute constituit în favoarea pârâtei asupra terenului reclamanților, întrucât textul invocat are ca ipoteză situația în care atât fondul dominant (fondul energetic), cât și cel aservit (terenul reclamanților), cad în aceeași mână, or, în cazul în speță, aparțin în continuare unor proprietari diferiți.
Cererea de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor în cele 36 de luni anterioare promovării acțiunii este neîntemeiată, întrucât art. 16 alin. 4 din Legea nr. 318/2003 prevede exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice în mod gratuit și această dispoziție este constituțională, așa cum s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 71 din 8 februarie 2007, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate invocată de reclamanți.
Prin Legea nr. 13/2007 publicată în nr. 51/23.01.2007 la 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia a fost abrogată Legea nr. 318/2003, iar art. 16 din noua lege prevede că exercitarea dreptului de uz și de servitute asupra proprietăților private afectate de capacități energetice, care se vor realiza după intrarea sa în vigoare, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condițiile și termenii referitori la durata, conținutul și limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenție-cadru, precum și pentru determinarea cuantumului indemnizațiilor și a despăgubirilor și a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu convenția-cadru prin hotărâre a guvernului, la propunerea ministrului de resort în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestei legi, or, la data soluționării pricinii, părțile nu au încheiat convenția-cadru prevăzută de Legea nr. 13/2007, astfel încât cererea sa de indemnizare pentru spațiul traversat de conducta proprietate a pârâtei nu poate fi primită.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel reclamanții, și, apreciind sentința ca nelegală și netemeinică, cu următoarea motivare:
Conform Legii nr. 13/2007 exercitarea dreptului de servitute asupra proprietăților private afectate de capacități energetice se va face în conformitate cu regulile procedurale prevăzute într-o convenție cadru, proprietarilor fondului aservit recunoscându-li-se dreptul de a primi despăgubiri și, în lumina acestor prevederi, servitutea legală a fost înlocuită cu o servitute convențională, abrogându-se caracterul gratuit al servituților asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice.
Cum legea veche nu poate ultraactiva, soluția instanței, întemeindu-se pe prevederile unui act normativ abrogat la momentul pronunțării sentinței, este nelegală atât privind modul de soluționare a capătului de cerere privind constatarea stingerii servituții legale și transformarea acesteia în servitute convențională cât și respingerea petitului constând în obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului în cele 36 de luni anterioare introducerii, întrucât Legea nr. 13/2007 recunoaște dreptul proprietarilor de a primi despăgubiri.
Cât privește respingerea petitului privind obligarea pârâtei și pe viitor la o sumă lunară pentru lipsa de folosință a terenului proprietate a reclamanților, afectat de servitutea instituită în favoarea pârâtului, instanța nu motivat nici în fapt nici în drept deși Legea nr. 13/2007 instituie dreptul proprietarilor să primească despăgubiri.
În concluziile orale a susținut că prin aplicarea 13/2007 să se acorde reclamanților despăgubiri din martie 2007 în urmă cu trei ani.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă SC SA a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că, în cauză există autoritate de lucru judecat, fiind aplicabile dispozițiile art. 1201 Cod civil, întrucât o acțiune având același obiect și cauză a mai fost intentată de reclamanți la 14 martie 2003 la Judecătoria Craiova și a fost soluționată irevocabil prin Decizia Curții de APEL CRAIOVA nr. 849/18.03.2005.
Pe de altă parte, art. 16 alin. 4 din Legea nr. 318/2003 a fost declarat constituțional prin Decizia nr. 71/08.02.2007 a Curții Constituționale, prin respingerea excepției de neconstituționalitate invocată de către reclamanți, astfel că reclamanții nu au temei legal pentru a solicita despăgubiri pentru lipsa de folosință a 935. teren pe ultimii 3 ani, iar Legea nr. 13/2007, în art. 16 alin. 5, stabilește exercitarea dreptului de uz și servitute asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice, care se vor realiza după intrarea în vigoare a prezentei legi, or, magistrala de termoficare care traversează zona este construită în anul 1986, când terenul pe care s-a amplasat conducta era proprietate de stat, iar reclamanții, din expertizele efectuate în dosarele de restituire a proprietății, au cunoscut că terenul este afectat de utilități publice, dar au acceptat situația așa cum este.
Curtea va respinge apelul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
La data de 8 iunie 2006, când instanța de fond a fost investită cu soluționarea pricinii, era în vigoare Legea nr. 318/2003 care, în articolul 16 alin. 4, prevede că " exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacități energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora. Dacă cu ocazia intervenției pentru retehnologizări, reparații, revizii, avarii se produc pagube, proprietarilor din vecinătatea capacităților energetice, titularii de licență au obligația să plătească despăgubiri în condițiile prezentei lei ". Acest articol a fost declarat constituțional prin Decizia nr. 71/08.02.2007 a Curții Constituționale prin respingerea excepției de neconstituționalitate invocată de către reclamanți.
Este adevărat că această lege a fost abrogată prin Legea nr. 13/2007 publicată în nr. 51/23.01.2007 și intrată în vigoare la 30 de zile de la publicare, însă în mod corect instanța a apreciat că în speță este aplicabilă Legea nr. 318/2003, întrucât a avut a analiza raporturi juridice născute sub legea veche.
Redobândirea dreptului de proprietate de către reclamanți asupra terenului în suprafață de 2.744. în care este inclusă și suprafața de 935. traversată de conducta de termoficare a pârâtei nu a stins servitutea, căci nu s-a realizat potrivit dispozițiilor art. 638 Cod civil, confuziunea între fondul dominant și cel aservit, în sensul că acestea să aibă un singur proprietar.
Legea nr. 318/2003, în art. 16 alin. 4 prevăzut ca exercitarea dreptului de servitute pentru titularii licențelor de exploatare a capacității de producție a energiei termice să se realizeze gratuit, astfel că în mod corect instanța de fond a respins capătul de cerere pentru obligarea pârâtei la despăgubiri pe o perioadă de 36 de luni - calculate de la 8 iunie 2006 în urmă.
Susținerea apelantei că servitutea legală a fost înlocuită cu servitutea convențională prin Legea nr. 13/2007 și că instanța trebuia să constate acest lucru este nefondată. Așa cum s-a arătat obiectul acțiunii a fost acela de a se constata stingerea servituții legale (cu motivarea că prin redobândirea proprietății de către reclamanți aceasta s-a stins ) și obligarea pârâtei la despăgubiri pe temeiul că art. 16 din Legea nr. 318/2003 este neconstituțional.
Instanța avea obligația să se pronunțe întocmai asupra aceea ce s-a cerut: stingerea servituții și acordarea de despăgubiri și analiza acestuia s-a făcut în temeiul art.683 civ și 318/2003 în vigoare până la data de 23 02.2007 când a fost abrogată prin 13/10007. În apel, apelanții reclamanți au criticat sentința pentru că instanța nu a constatat transformarea servituții legale în servitute convențională conform 318/2003 și acordarea de despăgubirii în temeiul legii 13/2007ori instanța nu a fost investită cu judecarea unei asemenea cereri, și nu putea să dea mai mult decât s-a cerut (iar în apel nu poate fi modificat obiectul pricinii conform dispozițiilor art. 294.pr.civ). Așa cum s-a mai spus, instanța în mod corect a analizat cererile reclamanților în conformitate cu dispozițiile art.638 civ. și art.16 din 318/2003 legea producându-și efectele până la data abrogării (23.02.2007) astfel că susținerea apelanților că prin aplicarea acestei legii care fiind abrogată la data pronunțării sentinței s-a încălcat principiul neultraactivității este nefondată. Pe de altă parte Legea 13/2007 nu retroactivează astfel că în mod corect instanța a analizat litigiul de față în temeiul actului normativ menționat.
Dar mai mult susținerea apelanților că prin lege 13/2007 s-a transformat servitutea legală în convențională este nefondată căci art.16 alin 3 din menționata lege prevede că " drepturile de uz și de servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal".
Pe de altă parte acordarea de despăgubiri pe ultimii trei ani în urmă de la apariția 13/2006, nu se putea acorda căci legea nouă nu retroactivează așa cum s-a mai arătat.
Instanța nu putea să acorde nici despăgubiri pentru viitor, pentru că în situația în care reclamanților le ar fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 13/2007, ei trebuie să urmeze procedura instituită de această lege în vederea încheierii unei convenții-cadru iar instanța motivat în acest sens prin respingerea și acestui petit. Deci și această susținere a apelanților că nu s-a motivat respingerea acestui petit este nefondată.
În ceea ce privește susținerea intimatei pârâte că în cauză există autoritate de lucru judecat, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a respins această excepție, neexistând identitate de obiect și cauză între acțiunea pornită de către reclamanți în anul 2003 și soluționată irevocabil prin decizia Curții de APEL CRAIOVA nr. 849/18 martie 2005 și acțiunea de față, conținutul acțiunii fiind arătat mai sus și nu mai este necesar a fi reamintit.
Astfel fiind, în baza dispozițiilor art. 296 proc.civ. apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții, și cu domiciliul în C,-, jud. D, împotriva sentinței nr. 3945/11.09.2007 pronunțate de Tribunalul Dolj -Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA cu sediul în, Industrială, jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Ecaterina Moleanu Moleanu | JUDECĂTOR 2: Maria Necșulescu |
Grefier, |
24 Ianuarie 2008
Jud. red. / 30.01.2008
Tehnored. / 7 ex.
Președinte:Ecaterina MoleanuJudecători:Ecaterina Moleanu, Maria Necșulescu
