Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.18/
Ședința publică de la 1 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Zaharia dr. - -
Grefier- - -
-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată judecarea apelului declarat de către reclamanta - SRL- cu sediul procedural ales la Cabinetul Individual del Avocatură- av., B, sector 1,--10,.5, împotriva sentinței nr.390//23.09.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila, in contradictoriu cu intimatii: - SA B și - - SRL, jud.C-S, cauza având ca obiect- acțiune în constatare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 18 martie 2009 și consemnată în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 26 martie 2009 și ulterior la data de 1 aprilie 2009, când instanța a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra apelului de față:
Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului, rezultă:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr- reclamanta CLBa chemat în judecată pârâta CAB, solicitând să se constate încălcarea dreptului de preferință și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că a cumpărat de la pârâtă un teren în suprafață de 28.714,98 situat în B,--5, înregistrat în F B la nr.24415 nr.cod 10000. Contractul autentic are nr.351/8.04.2004 încheiat la.P - B și în art.4.8 contractul conținea prevederea că în cazul în care pârâta va decide să înstrăineze terenul de 32.425,53, vecin cu terenul înstrăinat va acorda dreptul de preferință reclamantei.
La data de 23.02.2008 prin decizia Consiliului de Administrație al ui A, s-a încuviințat vânzarea terenului învecinat în suprafață de 22.189,83m.p. având nr.cod 16057, 16040, 2854/2, 2855.
La data de 9.03.2007 pârâta a înștiințat reclamanta despre vânzare, și a stabilit termenul 12.03.2007 ora 12, data până la care trebuia exercitat dreptul de preferință.
Reclamanta a considerat că acest termen nu este rezonabil și a cerut să se constate nulitatea contractului încheiat între pârâtă și terțul cumpărător al terenului.
În drept au fost invocate disp.art.969,970,978,1073, 1075,1077 civ.
Legal citată pârâta A a depus întâmpinare arătând că acțiunea reclamantei este ambiguă, necunoscându-se care este obiectul ei, anularea actului sau constatarea nulității. Pe fond, arată că acțiunea este neîntemeiată fiindcă dreptul de preferință nu dă dreptul reclamantei de a obține anularea unei convenții ci doar eventual despăgubiri, dar în speță reclamanta nu poate dovedi că nu a fost înștiințată despre posibilitatea de a-și exercita dreptul de preferință. Pârâta solicitând a i se prelungi termenul în vederea studierii documentației nu a urmărit decât îngreunarea vânzării. Depune înscrisuri.
Față de datele cuprinse în contractul a cărui anulare s-a solicitat instanța a introdus în cauză în calitate de copârât pe cumpărătorul C SRL jud.C- Acesta a formulat întâmpinare arătând că nu are calitate procesual activă pentru a cere anularea contractului încheiat între pârâți. Pe fond arată că acțiunea nu este fondată, pârâta Car espectat întocmai metodologia publicității licitației deschise, a făcut anunțurile în ziare, a îndeplinit formalitățile prealabile și în urma licitației a declarat câștigătoare pe pârâta -. Acesta aflând de existența dreptului de preferință al reclamantei a insistat ca pârâta vânzătoare să lămurească aceste aspecte, dar a fost somată să-și îndeplinească obligația de a plăti prețul și de a încheia contractul în formă autentică ceea ce a și făcut la 06.03.2007 cu nr.686 la BNP Apreciază că din adresele depuse rezultă explicit refuzul - de a-și exercita dreptul de preferință, un alt termen mai nu se impunea întrucât acesta cunoștea toată documentația iar in contractul anterior nu era stipulat un termen anume pentru ca reclamanta să studieze oferta. Prețul i s-a comunicat și nu s-a arătat interesată. Depune înscrisuri.
La termenul din 15.01.2008 reclamanta își precizează cererea de chemare în judecată arătând că obiectul principal al acțiunii este constatarea nulității absolute a contractului încheiat cu nerespectarea dreptului de preferință al C SRL B și secundar obligarea pârâtelor la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de despăgubiri, cu cheltuieli de judecată. În motivare arată că nu există nici un refuz explicit și nici implicit al său la adresa pârâtei prin care era anunțată de oportunitatea de a-și exercita dreptul de preferință. În consecință, dreptul de preferință a fost încălcat iar contractul încheiat în aceste condiții este nul absolut.
Pârâta - SRL jud.C-S completează întâmpinarea arătând că nu poate fi vorba despre reaua sa credință din moment ce da insistat ca vânzătoarea să lămurească dreptul de preferință al reclamantei- aspect cuprins chiar în contract, nu există nici o înțelegere frauduloasă între cele două pârâte, iar capătul de cerere vizând plata despăgubirilor este prematur formulat fiindcă nu a fost promovată procedura concilierii directe (art.720/1 pr.civ.); ea nu are calitate procesuală pasivă, nefiind parte în contractul în care a fost reglementat dreptul de preferință și pe fond cererea nu este întemeiată nefiind îndeplinite cerințele art.998-999 civ. Depune înscrisuri.
În răspunsul la întâmpinare reclamanta arată că pârâta - SRL jud.C-S are calitate procesuală pasivă fiind parte în contractul de vânzare-cumpărare atacat, cererea de despăgubiri nu este prematură fiindcă disp.art.720/1 pr.civ. nu sunt aplicabile. Sub aspectul propriei calități procesuale active arată că are interes în a solicita constatarea nulității unui contract care o lezează. Pe fond reiterează susținerile anterioare referitoare la temeinicia acțiunii promovate.
La termenul din 10 septembrie reclamanta își majorează cuantumul cererii de despăgubiri de la 100.000 lei la 100.100 lei.
Prin sentința nr.390/2008 Tribunalul Brăilaa respins ca nefondată cererea modificată formulată de reclamanta Societatea Comercială " "SRL B, cu sediul în B,--158, sector 2, în contradictoriu cu pârâtii Societatea Comercială ""SA B, cu sediul în B, str.- -, județul B și Societatea Comercială "- " SRL, cu sediul în localitatea,-,.1, camera 2, judetul C-
A fost obligată reclamantă să plătească pârâtei Societatea Comercială - SRL suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reținut că principalul capăt al acțiunii se referă la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între C "" A B și C " " SRL, jud.C-S, care are calitate procesuală pasivă fiind parte în acest contract.
Reclamanta are calitate procesuală activă fiind vorba despre nulitatea absolută care poate fi invocată de oricare.
În speță reclamanta manifesta interes în revenirea bunului mobil în patrimoniul vânzătoarei în scopul exercitării dreptului său de preferință.
Referitor la cererea de despăgubiri Tribunalul a reținut că are calitate procesuală pasivă pârâta C SA B care conform cererii de chemare în judecată nu a respectat dreptul de preferință.
Sub aspectul formulării cererii într-o stare a pricinii ce nu ar mai fi permis completarea cererii de chemare în judecată, tribunalul a constatat că nu s-a pricinuit prelungirea judecății, cererea poate fi primită și soluționată concomitent cu cererea principală.
Cu privire la neexercitarea procedurii concilierii directe prev. de art.720/1 pr.civ. - excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, tribunalul a reținut că într-adevăr nu au fost respectate aceste dispoziții nici față de pârâta vânzătoare, dar în cursul procedurii a fost acordat un termen în vederea rezolvării amiabile a procesului, înțelegerea nu a intervenit și lipsa procedurii concilierii s-a ratificat, excepția prematurității rămânând fără obiect.
Reclamanta nu a făcut dovada că pârâta SA B nu i-a acordat drept de preferință la cumpărarea imobilului.
Pârâta C SA B la data de 9.03.2007 a înștiințat reclamanta că imobilul asupra căruia era instituită preferința la cumpărare este de vânzare cu prețul de 153 euro/ și că până la 12.03.2007 trebuia să o înștiințeze dacă solicită cumpărarea acestuia.
Reclamanta putea formula un răspuns care să ajungă la pârâta-vânzătoare până la 12.03.2007, dar nu s-a exprimat cu privire la obiectul înștiințării ci a cerut termen de gândire, apreciind că 3 zile reprezintă un termen rezonabil.
S-a considerat că termenul a fost suficient pentru ca reclamanta să opteze în a preciza dacă o interesează acel imobil în condițiile în care cunoștea termenul, fiindcă deținea proprietatea învecinată încă din 2004, prețul ofertei, iar prin mijloacele de comunicare existente în prezent timpul deciziei s-a redus foarte mult.
În domeniul comercial tranzacțiile sunt caracterizate prin celeritate și bună credință în ceea ce privește încheierea și executarea acestora, ceea ce reclamanta refuză să manifeste în raporturile comerciale cu celelalte părți.
Reclamantei i s-a acordat dreptul de preferință stipulat prin contract ceea ce a impus respingerea ca nefondată a cererii principale și incidentală care vizează despăgubirile și cheltuielile de judecată.
În conformitate cu disp.art.274 Cod pr.civ. a fost obligată reclamanta la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva menționatei sentințe a declarat recurs C" " SRL criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală din următoarele considerente:
Motivarea hotărârii este contradictorie în sensul că se reține că reclamanta nu a probat că pârâta SA nu i-a dat un drept de preferință la cumpărarea imobilului, în conținutul altei fraze să se rețină că imobilul asupra căruia era instituit dreptul de preferință la cumpărare este de vânzare.
Ori în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.351 la.P - contract prin care a cumpărat de la SA un teren învecinat, rezultă că dreptul de preferință la cumpărarea terenului în suprafață de 32.453,53 a fost constituit în favoarea reclamantei prin art.4.8 în care se prevede expres: SA "acordă cumpărătorului un drept de preferință în cazul în care va decide să înstrăineze terenul în suprafață de 32.453,53, teren învecinat cu terenul marcat cu galben în planul atașat ca Anexa 6.
Nu s-a observat că termenul de 3 zile acordat pentru obiectivizarea dreptului de preferință nu era rezonabil pentru ca recurenta să poată decide în sensul achiziționării sau neachiziționării imobilului fiind contrar disp.art.970 Cod civil.
Dreptul de preferință al recurentei curgea de la data luării deciziei de înstrăinare, care era data scoaterii la vânzare a imobilului de către, data stabilită tocmai pentru a da posibilitatea acesteia să participe la eventuala licitație la care bunul urma să fie vândut. Decizia de vânzare a fost luată la începutul lunii februarie 2007, a fost continuată cu redactarea caietului de sarcini,anunțul licitației și organizarea la data de 23.02.2007, fără ca să fie înștiințată.
Decizia de vânzare a imobilului a fost comunicată după 2 luni de la data scoaterii terenului la vânzare, respectiv la 9.04.2007 după ce vânduse terenul către.
Termenul de 3 zile în care trebuia să-și manifeste opțiunea nu este rezonabil și echitabil, fiind 2 zile libere, sâmbătă și duminică, Consiliul de Administrație al recurentei nu s-a putut întruni ca să discute și să decidă exercitarea dreptului de preferință din motive imputabile ui.
Recurenta arată că nu a avut la dispoziție un timp rezonabil adică suficient pentru a decide în legătură cu exercitarea sau neexercitarea dreptului său contractual.
În cauză au fost nesocotite disp.art.970 și 978 civ. care prevăd că, clauzele contractului trebuie interpretate în sensul că acestea să producă efecte juridice și se impune buna credință în raporturile dintre părți.
Or, în cauză a rezultat că intimata a încheiat cu rea credință dreptul de preferință acordat la vânzarea terenului pe care-l deținea.
Nu există un refuz explicit al de a-și exercita dreptul de preferință ci o cerere de punere la dispoziție a tuturor actelor în vederea exercitării dreptului de preferință în cunoștință de cauză.
Vânzarea nu se putea face decât dacă exista refuzul explicit al la cumpărare a terenului ceea ce nu s-a probat în cauză.
Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între intimatele pârâte și autentificat sub nr.686/6.03.2007 este lovit de nulitate absolută întrucât se bazează pe o cauză ilicită care constă în fraudarea dreptului de preferință al reclamantei, contractul fiind încheiat cu intenția vădită a pârâtelor de a împiedica să-și exercite dreptul său prev. de art.4.8.
a plătit prețul vânzării și a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului fără ca în prealabil să fi intrat în posesia unui refuz explicit sau tacit de la, privind exercitarea dreptului său de preferință, drept recunoscut expres și însușit de pârâta prin contractul încheiat cu.
În raport cu disp.art.969 cod civil vânzarea care a avut loc este lovită de nulitate absolută.
Recursul de față este nefondat.
Instanța de față printr-o corectă și completă administrare a probelor cât și interpretare a disp.art.4.8 din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.351/2004 a pronunțat în cauză o soluție temeinică și legală.
Instanța a reținut în baza probelor administrate că intimata SA nu a încălcat dreptul de preferință prevăzut de art.4.8 din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.351/2004, deci că acesta există și a fost respectat, recurenta fiind înștiințată despre vânzarea terenului în discuție și i s-a acordat un termen rezonabil de 3 zile, pentru a-și manifesta voința în sensul cumpărării sau nu a terenului arătat.
S-a precizat în motivarea soluției corect că în materie comercială tranzacțiile se caracterizează prin celeritate și bună credință, principii respectate în speța de față.
Aaî ncunoștiințat apelanta de vânzarea terenului la prețul stabilit în baza licitației publice, prin adresa nr.116 din 06.03.2007(15,121,148) transmisă acesteia prin fax și apoi prin curier rapid.
În conținutul adresei s-a făcut mențiunea intenției de a vinde terenul în suprafață de 22.189,83 situat în B,--5, la prețul de 153 euro/ fără TVA, încheierea actului urmând a se face cel mai târziu la data de 12.03.2007 orele 12 la.P.
Prin adresa nr.1435 din 9.03.2007 apelanta a solicitat să i se pună la dispoziție actele necesare tranzacției și a apreciat că termenul de 3 zile nu este rezonabil și conduce la concluzia că aceasta urmărea numai o prelungire nejustificată a termenului acordat de vânzător, ori în realitate nu dorea de fapt să cumpere terenul în discuție.
Terenul în discuție este vecin cu terenul proprietatea apelantei pe care-l dobândise în anul 2004, acesta cunoștea imobilul, iar solicitarea unui termen mai mare pentru a-și exprima opinia referitoare la exercitarea dreptului de preferință este nejustificată.
Ca urmare concluzia instanței de fond că termenul acordat apelantei de a-și exercita dreptul de preferință este corectă și respectă principiile care guvernează raporturile comerciale și este justificată în conținutul situației de fapt sus expuse.
În cauză nu rezultă că, contractul de vânzare-cumpărare nr.686/6.03.2007 este lovit de nulitate absolută și se bazează pe o cauză ilicită care ar consta în fraudarea dreptului de preferință al apelantei, nu a rezultat că a fost nesocotit un drept imperativ prevăzut prin lege sau că s-a adus atingere ordinii publice sau unui interes general, dreptul de preferință al apelantei fiind respectat de către A.în contextul situației de fapt corect și complet reținută în cauză.
În sarcina - SRL și a A nu se poate reține reaua credință sau o culpă în nerespectarea pactului de preferință la vânzare instituit în favoarea apelantei, corect instanța a respins acțiunea formulată și a menținut actul de vânzare-cumpărare încheiat între părți cu respectarea pactului de preferință instituit în favoarea apelantei.
De altfel așa se explică de ce apelanta a renunțat la proba cu înscrisuri solicitată la termenul din 13.02.2009 motivând că nu deține corespondența cu firma din Austria, pe care putea să o procure dacă avea interes.
Rezultă că în cauză nu sunt îndeplinite disp.art.298 Cod pr.civ. urmând a respinge apelul de față, ca nefondat.
Se va face aplicarea art.274 pr.civ. obligând apelanta la plata sumei de 5000 lei către - SRL B și 5.950 lei către C SA
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către reclamanta C SRL- cu sediul procedural ales la Cabinetul Individual de Avocatură- av., B, sector 1,--10,.5, împotriva sentinței nr.390//23.09.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila.
Obligă apelanta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 10.950 lei către intimate, respectiv: 5.000 lei către - SRL și 5.950 lei către C SA
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 1 aprilie 2009.
Președinte, dr.- - | Judecător, dr.- - |
Grefier, - - |
Red.
Tehno.O/24.04.2009/5 ex.
Fond-
Președinte:Sarmisegetuza TulbureJudecători:Sarmisegetuza Tulbure, Alexandrina Zaharia
