Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 196/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE NR. 196
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 2: Mariana Moț
GREFIER - -
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 06 octombrie 2009 și care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată - parte integrantă din prezenta decizie - privind judecata apelurilor formulate de pârâtele reclamante și SC SRL T, împotriva sentinței nr.309 din 3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul pârât.
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința nr.309/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți -Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii. S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul pârât, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr.3248/20.12.2005 de Biroul Notarului Public și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară.
S-a constatat că între reclamantul pârât și pârâta-reclamantă - s-a încheiat contract de vânzare cumpărare cu privire la terenul în suprafață de 7,4 ha situat în extravilanul comunei, tarlaua 3/1, parcela 12, cu vecinii la N-, E-De; S- și V- De, județul M, hotărârea ținând loc de contract autentic de vânzare cumpărare.
S-a admis excepția puterii lucrului judecat invocată de reclamantul pârât.
S-au respins cererile reconvenționale formulate de pârâtele reclamante - și SC SRL. Au fost obligate pârâtele-reclamante să plătească reclamantului-pârât suma de 1.325,50 lei cheltuieli de judecată.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța de fond a reținut că în cazul nerespectării antecontractului de vânzare-cumpărare, antecontract ce reprezintă o promisiune bilaterală de a contracta, răspunderea este contractuală, iar executarea silită, în natură, a obligației de a face, se asigură prin acțiunea personală având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. O astfel de hotărâre are caracter constitutiv de drepturi și operează transferul proprietății. Astfel, cele două capete de cerere din acțiunea principală pot fi promovate împreună, acestea fiind interdependente, prin anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică cu privire la același teren ce a format obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, urmărindu-se readucerea terenului în patrimoniul vânzătoarei și ca urmare asigurarea respectării obligațiilor contractuale rezultate din promisiunea bilaterală, prin executarea în natură a convenției în conformitate cu disp. art.111 Cod de procedură civilă și art.1073 și 1077 Cod civil.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a reținut că termenul prescripției curge din momentul încheierii contractului, iar în situația în care promitentul-cumpărător a preluat imobilul, deținerea lui, cu acordul promitentului-vânzător echivalează cu recunoașterea dreptului acestuia în sensul art.16 lit.a din Decretul nr.167/1958.
Antecontractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat la data de 11.11.2003, reclamantul-pârât aflându-se în posesia terenului, începând cu anul 2002 și până în 2005. Cum acțiunea a fost promovată la 29.12.2005, promovarea acțiunii s-a făcut în termenul legal de 3 ani, prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958. S-a reținut totodată că refuzul promitentei-vânzătoare cu privire la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică s- manifestat expres în sensul negării dreptului promitentului-cumpărător, în cursul anului 2005, an la sfârșitul căruia a fost promovată și acțiunea.
Referitor la fondul cauzei, s-a reținut că ori de câte ori se constată o fraudă pusă la cale prin care este prejudiciată o terță persoană de drepturile dobândite cu bună-credință trebuie să se procedeze la constatarea nulității absolute a contractului încheiat în astfel de condiții. Există fraudă ori de câte ori în mod conștient sunt încălcate drepturile anterior dobândite de alte persoane, dobânditorul unui bun având deplină cunoștință că la o dată anterioară bunul respectiv a făcut obiectul unei alte convenții de înstrăinare, a doua dobândire fiind făcută cu rea-credință. Din probatoriul administrat, s-a reținut că pârâta-reclamantă - a adus la cunoștința reprezentantului cumpărătorului faptul că anterior a încheiat trei chitanțe cu reclamantul-pârât prin care a primit parte din prețul terenului, precum și faptul că actele cadastrale au fost întocmite de reclamantul-pârât, deplasându-se pentru a observa contravaloarea actelor la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară M, împreună cu reprezentantul societății comerciale pârâte-reclamante.
Din declarațiile numitului, primar al comunei, s-a reținut că reprezentantul societății comerciale își culegea informațiile, cu privire la eventuala vânzare de terenuri de pe raza localității, de la Primăria comunei, unde propunea persoanelor ce-și plăteau impozitul cumpărarea terenurilor, în calitate de reprezentant al pârâtei-reclamante SC SRL, achiziționând, potrivit declarațiilor acestuia o suprafață de aproximativ 140 ha teren arabil. S-a reținut că la momentul întocmirii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, numitul a declarat că sunt probleme la vânzare cu pârâta-reclamantă -, potrivit declarației notarului,
Faptul că pârâta-reclamantă - a adus la cunoștința reprezentantul pârâtei-reclamante existența promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiată cu reclamantul-pârât, coroborată cu împrejurări ce constau în faptul că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică terenul se afla în posesia reclamantului-pârât și era lucrat de acesta, faptul că înscrisurile eliberate de Primăria dovedesc că se cunoștea despre înțelegerea inițială de vânzare-cumpărare, precum și modalitatea de culegere informațiilor cu privire la eventualele intenții de înstrăinare a terenurilor de pe raza localității, au dus la concluzia că reprezentantul societății comerciale cumpărătoare a avut cunoștință despre existența promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare a terenului în suprafață de 7,4 ha, situat în extravilanul comunei.
Frauda este evidentă și constă în înțelegerea intervenită între vânzător și dobânditorul subsecvent, cu privire la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică și împiedicarea reclamantului-pârât să finalizeze antecontractul de vânzare-cumpărare, fiind în prezența unui delict civil, sancționat cu nulitatea absolută, potrivit art.5 cod civil și art.968 Cod civil, chiar dacă actul autentic s-a încheiat prin mandatar, care a acționat în numele și pe seama societății comerciale.
Prin înscrisul sub semnătură privată intitulat chitanță și recunoscut de către părți, acestea s-au obligat să încheie în viitor contract de vânzare-cumpărare, primind prețul integral la momentul semnării înscrisului sub semnătură privată.
S-a înlăturat apărarea pârâtei cu privire la nevalabilitatea înscrisului sub semnătură privată, întrucât s-a încheiat într-un singur exemplar, deoarece reglementarea multiplului exemplar, prevăzută de art.1179 Cod civil, a urmărit punerea părților în situație de egalitate, în ceea ce privește posibilitatea fiecăreia dintre ele de a-și dovedi drepturile și obligațiile reciproce rezultate din convențiile sinalagmatice, prin înfățișarea unui exemplar original al înscrisului ce l-au întocmit pentru a-l folosi ca mijloc de dovadă. Această condiție se ceread probationem,iar înscrisul sub semnătură privată este valabil chiar și în cazul în care a fost întocmit într-un exemplar original, dacă părțile îl recunosc, pericolul în vederea căruia s-a prevăzut condiția pluralității de exemplare fiind înlăturat. În cauza de față părțile semnatare ale promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare au recunoscut înscrisul ce constată promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, semnat la 11.11.2003.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă - prin care se solicită constatarea nulității absolute a chitanței, precum și cu privire la inexistența dreptului de a cere executarea obligației de a face, întrucât a fost desființată unilateral convenția, s-a reținut că există putere de lucru judecat, întrucât prin sentința civilă nr.1378/13.03.2008 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosarul -, sentință rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr.1193/R/25.09.2008 a Tribunalului Mehedinți, a fost respinsă acțiunea.
Nu poate fi reținut caracterul fictiv al prețului pe motiv că subvențiile erau superioare prețului plătit, aceasta întrucât subvențiile sunt acordate pentru culturile agricole și nu pot fi luate în considerare la stabilirea prețului. S-a reținut că prețul a fost plătit integral la momentul semnării înscrisului sub semnătură privată, potrivit interogatoriului luat pârâtei-reclmantei - rezultând că la momentul respectiv a apreciat ca integral plătit prețul și doar dintr-o eroare de calcul, fiind atenționată pe parcursul procesului de către avocat a mai primit și o diferență de 160.000 lei.
Motivul refuzului de a încheia act autentic de vânzare-cumpărare cu reclamantul-pârât nu a fost eroarea de calcul, care de altfel a fost sesizată pe parcursul procesului, ci prețul mai M oferit de cealaltă pârâtă-reclamantă, precum și faptul că între timp prețul terenului a crescut.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâtele reclamante și SC SRL T.
În apelul declarat de -, s-a invocat că tribunalul a soluționat greșit excepțiile invocate, respectiv insuficienta timbrare a acțiunii și prematuritatea cererii de chemare în judecată.
S-a arătat că în soluționarea primei excepții, în mod greșit instanța a avut în vedere legea aplicabilă la data discutării excepției și nu legea în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată -29.12.2005 sau cel mult data sesizării instanței comerciale, respectiv 21.06.2007, ceea ce echivalează cu aplicarea retroactivă a legii civile.
Chiar și la momentul discutării excepției, timbrajul trebuia satisfăcut la valoare-acțiunea având caracter patrimonial -pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Tot insuficient timbrată este și cererea ulterioră de completare- anulare a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.3248/2005 și repunerea părților în situația anterioară, potrivit art.31lit.a din Legea 146/1997 în vigoare la data înregistrării, taxa judiciară de timbru și timbrul trebuia să se achite la valoare, potrivit art.2 din același act normativ.
În cauză, s-a stabilit irevocabil natura comercială a pricinii și nu caracterul neevaluabil, arătându-se că tribunalul a soluționat cauza pe fond, deși taxa judiciară de timbru nu a fost achitată în mod corespunzător.
Cauza fiind de natură comercială, chestiune stabilită prin decizia nr.756/R a Tribunalului Mehedinți, trebuia să se îndeplinească și procedura concilierii, specifică acestor pricini.
Pe fondul cauzei s-au formulat, în esență, următoarele critici:
Greșit s-a reținut existența unei fraude care să ducă la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, dimpotrivă din materialul probator administrat, a rezultat culpa promitentului cumpărător.
Astfel, înscrisul sub semnătură privată a fost încheiat în anul 2003, promitentul cumpărător obligându-se să suporte cheltuielile pentru întocmirea documentației cadastrale, acesta nu a plătit integral prețul, a folosit terenul și a încasat subvențiile până în anul 2005, întârziat încheierea actului autentic, pierzând chiar titlul de proprietate.
Intimatul reclamant a fost de acord cu denunțarea unilaterală a convenției și a propus noi condiții, în sensul ca vânzătoarea să suporte contravaloarea documentației cadastrale, propunere neacceptată de vânzătoare. Reclamantul fiind în culpă nu poate solicita încheierea contractului în formă autentică.
Pe de altă parte, s-a susținut că din probe nu rezultă că apelanta pârâtă a încheiat actul în frauda reclamantului, dimpotrivă aceasta l-a anunțat despre intenția de denunțare a promisiunii de vânzare, a discutat cu reclamantul, au încercat să încheie o nouă convenție, însă nu au ajuns la un acord.
Promisiunea de vânzare cumpărare nu a fost notată în cartea funciară, aspect verificat de notar cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
În apelul său, SC SRL Taa rătat că este cumpărător de bună credință al unui teren de 7,4 ha, contract autentificat sub nr.3248/2005 BNP, criticând sentința ca nelegală și netemeinică.
Instanța de fond s-a pronunțat extrapetita, în sensul că a repus părțile în situația anterioară încheierii contractului autentic, deși nu s-a formulat acest capăt de cerere.
Prin decizia nr.756/R/18 mai 2007, Tribunalului Mehedinți, s-a stabilit irevocabil natura comercială a pricinii și în raport de aceasta s-au ridicat de către apelantă excepțiile prematurității și netimbrării corespunzătoare, care au fost rezolvate greșit.
Cererea reclamantului are trei petite: anularea contractului autentic nr.3248/2005, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și obligarea la daune interese, toate având caracter patrimonial, astfel că reclamanta trebuia să îndeplinească procedura concilierii prevăzută de art.7201pr.civ.
Greșit s-a apreciat că cererea are caracter nepatrimonial, mai ales că instanța a dispus repunerea părților în situația anterioară-chestiune de natură patrimonială și a anulat cererea de obligare la daune interese (fiind recunoscut astfel caracterul patrimonial al acestui petit).
Excepția insuficientei timbrării a capetelor de cerere referitoare la anularea contractelor de vânzare-cumpărare și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a fost greșit soluționată pentru următoarele motive: cererea fiind patrimonială, taxa judiciară de timbru trebuia achitată anticipat, iar pentru repunerea părților în situația anterioară, care echivalează cu modificarea unor raporturi patrimoniale se impunea taxa judiciară de timbru la valoare, modificarea survenită stabilind că taxa se plătește în cuantumul datorat potrivit legii notariale.
O altă critică vizează nepunerea în discuție a excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, iar motivarea este nelegală și netemeinică.
Actele juridice ale părților nu au aceeași valoare și putere juridică; se opune un act autentic unuia sub semnătură privată, prin actul autentic realizându-se transferul dreptului de proprietate.
Excepția inadmisibilității s-a întemeiat pe faptul că nu s-a indicat temeiul de drept al cererii de anulare al contractului de vânzare-cumpărare, lipsesc condițiile prealabile unei astfel de acțiuni, terenul nu se mai află în patrimoniul vânzătoarei, care și-a manifestat intenția de neexecutare, reclamantul luând act de intenția promitentei vânzătoare.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că promisiunea de vânzare fusese denunțată unilateral de promitenta vânzătoare, iar în condițiile în care cele două acte juridice nu sunt de același grad și forță juridică, nu are relevanță dacă denunțarea unilaterală este sau nu legitimă. În speță, reclamanta nu plătise pârâtei integral prețul (diferența s-a achitat în timpul litigiului ) și chiar acesta a denunțat promisiunea -dovada fiind cea de-a doua promisiune de vânzare.
Frauda comună a părților nu este dovedită, la momentul încheierii actului autentic de vânzare-cumpărare, intimata reclamantă era beneficiarul unei promisiuni unilaterale care prin esență este revocabilă, legea reglementând dreptul beneficiarului promisiunii la daune interese.
Și excepția prescrierii dreptului la acțiune a fost greșit soluționată, având în vedere că înțelegerea între părți a intervenit la începutul anului 2002, aceasta rezultând din probatoriul administrat-interogatoriu și data chitanțelor de efectuare a cheltuielilor de către reclamantă.
S-a mai susținut că cel ce s-a obligat printr-o promisiune nu este ținut să o execute, putând să se răzgândească, să denunțe promisiunea.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat calificarea căii de atac ca fiind recurs, având în vedere dispozițiile art.282 pr.civ. valoarea litigiului fiind de până la 100.000 lei, în speță valoarea contractului fiind de 2.368 lei RON.
S-a arătat că validitatea antecontractului de vânzare cumpărare a fost constatată definitiv și irevocabil prin sentința nr.378/13.03.2008 a Judecătoriei Dr.Tr.S, confirmată prin decizia nr.1193/25.09.2008, așa încât criticile din prezenta cale de atac, referitoare la preț, nulitatea actului au făcut obiectul cercetării judecătorești în pricina menționată, unde s-a statuat reaua credință a vânzătoarei care nu s-a prezentat la notariat pentru perfectarea convenției.
Contractul autentic este nul fiind încheiat cu rea credință și fraudă la lege, terțul cumpărător, prin mandatar, a cunoscut că exista cu privire la același teren o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, purtând discuții chiar cu reclamantul în acest sens. Nulitatea absolută ca sancțiune a actului juridic este imprescriptibilă și nu poate fi confirmată.
Procedura concilierii reglementată de art.7201pr.civ. nu a fost realizată, deoarece cererea introductivă a fost promovată împotriva vânzătoarei - (persoană fizică), ulterior s-a cerut anularea celui de-al doilea contract, societatea fiind chemată în judecată în temeiul art.57 alin.1 pr.civ. iar, pe de altă parte, obiectul principal al cauzei este de natură civilă.
Referitor la netimbrarea corespunzătoare a petitelor formulate, s-a arătat că cererile de constatare a valabilității convenției de vânzare-cumpărare și ca hotărârea să țină loc de act autentic și de constatare a nulității absolute a actului autentic, au fost timbrate corespunzător.
În ședința publică de la 07 iulie 2009, intimata reclamantă a solicitat calificarea căii de atac ca fiind recurs, iar instanța a respins cererea având în vedere dispozițiile art.282 alin.1 pr.civ, potrivit cărora hotărârile date în primă instanță de tribunal, sunt supuse apelului, dacă legea nu dispune altfel, această pricină nefiind reglementată de dispoziții speciale ce constituie excepție de la regula enunțată.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.7201pr.civ. în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, se va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă.
În prezenta pricină, cererea introductivă este cea formulată de împotriva pârâtei -, înregistrată la 29.12.2005, pe rolul Judecătoriei V M, deci litigiul este între două persoane fizice, iar obiectul acțiunii este unul civil, așa încât dispozițiile art.7201pr.civ. nu sunt incidente, cererea inițială dedusă judecății, nefiind în materie comercială.
Față de această situație se constată că sunt neîntemeiate criticile apelantelor privind prematuritatea acțiunii.
Competența soluționării pricinii a fost definitiv și irevocabil stabilită prin Decizia 756/R din 18 mai 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți, chestiune ce nu mai poate face obiectul analizei în stadiul procesual actual, fiind câștigată cauzei.
Prin cererea înregistrată la 18.11.2008 (fila 103-104, dosar fond), reclamantul a solicitat și stabilirea situației anterioare încheierii actului considerat nul, așa încât este nefondată critica apelantei SC SRL, în sensul că tribunalul s- pronunțat extrapetita.
Așa cum s-a arătat, acțiunea a fost înregistrată în 29 decembrie 2005, iar potrivit art.31din Legea 146/1997 în vigoare la acea dată, cererile prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de înstrăinare a unor imobile, se taxează corespunzător taxei judiciare de timbru pentru autentificarea actului, potrivit cap.I pct.1 lit.a din anexa OG 12/1998 aprobată prin Legea 122/1998 (procentul fiind de 3% din 23.680.000 lei ROL).
Din coroborarea dispozițiilor legale enunțate cu dispozițiile Legii 96/2005, care reduc la J taxele pentru terenuri, taxa judiciară de timbru datorată pentru cererea introductivă este de 35,52 lei RON (355.200 lei ROL).
Ulterior, s-a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare autentic și potrivit art.3 din Legea 146/1997, aceste cereri erau considerate ca fiind neevaluabile și se timbrau cu taxă fixă de 12 lei RON (120.000 lei ROL) (cereri în anularea sau declararea nulității unui act), iar potrivit art.6 alin.2 din Normele de aplicare a Legii 146/1997, cererea de restituire a prestațiilor este considerată ca fiind evaluabilă, taxa judiciară fiind datorată la valoare.
Cum valoarea contractului de vânzare-cumpărare autentic este de 88.800.000 lei (8.800 lei RON), taxa judiciară este în cuantum de 616 lei RON.
În consecință, reclamantul datora 47,52 lei RON pentru cererea inițială (pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic) și cererea de constatare a nulității actului autentic, iar pentru cererea de restituire a prestațiilor, suma de 616 lei. Acesta a achitat 82,5 lei, așa încât reclamantul mai trebuia să achite 571 lei taxă judiciară de timbru.
Taxa judiciară de timbru trebuia plătită anticipat (art.20 alin.1 din legea 146/1997) astfel că pentru calcularea sumei datorate se are în vedere reglementarea legală de la momentul înregistrării cererii.
Sub acest aspect criticile sunt fondate, însă neplata taxei judiciare de timbru în cuantumul legal, nu duce la rejudecarea cauzei, instanța investită cu soluționarea căii de atac obligă partea la plata taxelor aferente.
Prin urmare, în temeiul art.20 alin.5 din legea 146/1997 reclamantul va fi obligat la 571 lei taxă judiciară de timbru aferentă cererii de repunere în situația anterioară.
În condițiile în care excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, pe motiv că exista calea acțiunii în realizare și că terenul nu se mai afla în patrimoniu vânzătoarei, a fost invocată prin întâmpinare, nu se impunea ca aceasta să fie pusă în discuția părților de către instanță, obiectul dezbaterilor fiind atât pretențiile, cât și apărările părților din litigiu ( pe fond sau excepție).
Deși s-a indicat ca temei de drept și art.111 pr.civ. prin acțiune nu s-a solicitat constatarea unui drept, ci pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, indicarea greșită a unui text de lege nu leagă instanța, aceasta calificând cererea după intenția și scopul urmărit de parte prin promovarea acțiunii, or, în speță, reclamanta a urmărit pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, având ca temei de drept art.5 alin.2 Titlul X din legea 247/2005, coroborate cu dispozițiile legale invocate de reclamant, respectiv art.1073 și următoarele civ. care reglementează executarea în natură a obligației.
Nici critica referitoare la greșita soluționare a excepției prescripției acțiunii nu este fondată. De principiu, termenul de prescripție curge din momentul încheierii convenției, însă deținerea bunului de către promitentul cumpărător cu acordul promitentului vânzător, echivalează cu o recunoaștere a dreptului, iar termenul de prescripție nu curge, cum corect a reținut tribunalul.
Criticile formulate pe fondul cauzei sunt și acestea nefondate.
Valabilitatea convenției încheiate de reclamantul și - a fost constatată într-un litigiu anterior. Discuțiile dintre aceste părți din luna decembrie 2005 constituie o încercare de negociere cu privire fie la revocarea convenției, fie la modificarea prețului, însă acordul nu s-a realizat, așa încât promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare a rămas valabilă, căci o promisiune bilaterală au încheiat părțile, ambele asumându-și obligații, una de a vinde, cealaltă de a cumpăra, mai mult cumpărătorul a achitat și prețul, plata unei diferențe modice în timpul procesului- determinată de cursul valutei, fiind fără relevanță, neechivalând cu o neexecutare.
Antecontractul de vânzare -cumpărare (promisiune bilaterală) nu putea fi denunțat unilateral de apelanta pârâtă -, actul juridic bilateral creează drepturi și obligații corelative.
Neîncheierea actului autentic între și - în intervalul de timp 2003-2005 și o eventuală culpă în lipsa de operativitate a reclamantului în obținerea documentației cadastrale și lipsa de diligență în păstrarea titlului, este fără relevanță, câtă vreme convenția părților era valabilă- producând efecte juridice, iar dreptul la acțiune nu era prescris.
Numai în cazul în care actul autentic era valid, promitentul cumpărător era îndrituit să obțină daune. În situația în care acesta invocă nulitatea absolută a actului autentic pentru fraudă- rea credință a părților, titularul dreptului de a cumpăra, în temeiul antecontractului, are alegerea între a cere daune de la promitentul vânzător sau a formula acțiunea dedusă judecății.
Nu prezintă relevanță nici obținerea unor subvenții pentru cultivarea terenului de către reclamant, iar excepția neexecutării întocmai a obligației de plată a prețului nu este fondată, diferența fiind achitată de îndată. Prin urmare, promitenta vânzătoare nu putea denunța antecontractul, obligația sa de a vinde reclamantului fiind neexecutată.
S-a invocat drept cauză de nulitate a actului autentic de vânzare-cumpărare, reaua credință a părților, tribunalul reținând din probele administrate că societatea cumpărătoare, prin mandatar avea cunoștință la momentul încheierii actului, că vânzătoarea încheiase anterior un antecontract de vânzare-cumpărare cu reclamantul, ceea ce dovedește reaua credință a acestuia. Actul juridic fiind încheiat cu fraudarea dreptului reclamantului de a cumpăra terenul - ambele părți cunoscând existența antecontractului, nu mai are relevanță că nu a fost notat în cartea funciară. Cu privire la aprecierea probelor din care s-a reținut frauda părților la încheierea actului autentic, reaua lor credință, se constată că apelantele nu au formulat critici.
În consecință, motivele formulate de apelante sunt neîntemeiate, urmând ca în baza art.296 pr.civ. să se respingă apelurile, iar în temeiul art.274 pr.civ. apelantele pârâte să fie obligate la cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru la care a fost obligat intimatul reclamant pentru instanța de fond și onorariu de avocat, respectiv 1571 lei RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de pârâtele reclamante cu domiciliu ales în B, sector 3,-, -2,.A,.4,.10 și SC SRL T cu sediul ales la & ASOCIAȚII cu sediul în B, sector 2,-,.13B,.A,.6,.16, împotriva sentinței nr.309 din 3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul pârât domiciliat în C,-, -.15, jud.
Obligă reclamantul la 571 lei taxă judiciară de timbru aferentă cererii de repunere în situația anterioară.
Obligă apelanții pârâți la 1571 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red.jud. / 10.11.2009
tehnored. P/5ex
14 Octombrie 2009
Președinte:Tudora DrăceaJudecători:Tudora Drăcea, Mariana Moț
