Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 205/2009. Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 205/2009

Ședința publică din 15 decembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu

JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei

JUDECĂTOR 3: Danusia

GREFIER:

S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, apelurile declarate de reclamanții - - COM SRL- la sediul procesual ales la cabinet de avocat, și de către pârâții - SA, în nume propriu și în calitate de curator special al pârâților:, în nume propriu și în calitate de curator special al pârâților:, G, împotriva sentinței comerciale nr. 491 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr-, având ca obiect acțiune în constatare.

Se constată că la data de 11 decembrie 2009, s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea apelanților-pârâți și din partea apelantei - pârâte - SA.

dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 8 decembrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 491 din data de 11 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Clujs -a luat act de respingerea, ca neîntemeiată, a excepției inadmisibilității acțiunii în constatare, formulată de reclamantele -COM C, împotriva pârâților - C, având ca obiect constatare calitate acționari/neacționari, excepție invocată de pârâții, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 23 iulie 2008.

Prin aceeași hotărâre s-a luat act de respingerea, ca neîntemeiată, a excepției autorității de lucru judecat în prezenta cauză a deciziei civile nr. 22/7 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, excepție invocată de pârâții, G, și prin încheierea pronunțată în ședința publică din 23 iulie 2008.

Totodată, s-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor -COM, excepție invocată de pârâții, G, și

S-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes a reclamantelor în ceea ce privește primul petit al cererii, având ca obiect constatare calitate acționari/neacționari, excepție invocată de pârâții,.

S-a admis excepția lipsei de interes a reclamantelor în ceea ce privește cel de al doilea petit al cererii precizate, având ca obiect anularea registrului acționarilor reconstituit la data de 3 iulie 2002 conform hotărârii Consiliului de Administrație din 11 iunie 2002, excepție ridicată din oficiu.

De asemenea, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantele - COM, și în contradictoriu cu pârâții: C (în nume propriu și pentru pârâta ), G, (), -, (), -, (), (), și, în consecință s-a constatat că reclamanta COM și pârâții mai jos arătați au calitatea de acționari ai pârâtei SA, după cum urmează:

-. crt.	NUME/ ACȚIONAR	NR. ACȚIUNI
1.	COM	-
2.	1719
3.	10
4.	1375
5.	1719
6.	1444
7.	413
8.	()	413
9.	3782
10.	1719
11.	29395
12.	138
13.	4728
14.	3439
15.	5157
16.	1719
17.	1719
18.	413
19.	10
20.	413
21.	138
22.	138
23.	413
24.	3782
25.	()	756
26.	413
27.	2
28.	138
29.	5
30.	413
31.	2
32.	1444
33.	3439
34.	3782
35.	10727
36.	138
37.	2
38.	413
39.	1719
40.	1032
41.	413
42.	5669
43.	413
44.	()	2132
45.	138
46.	481
47.	1513
48.	3782
49.	1719
50.	()	413
51.	413
52.	3438
53.	1719

S-a constatat că au calitatea de acționari și următorii terți:

-. crt.	NUME ACȚIONAR	NR. ACȚIUNI
1.	413
2.	138
3.	413
4.	481
5.	413
6.	3782
7.	1444
8.	413
9.	()	756
10.	(N)	1719
11.	1032
12.	()	138
13.	138
14.	413
15.	1444
16.	860
17.	413
18.	LUCRETIA	275
19.	1719
20.	413
21.	413
22.	756
23.	1719
24.	138
25.	756
26.	413
27.	1719
28.	138
29.	413
30.	138

S-a constatat că pârâții: 1., 2., 3., 4., 5., 6., 7., 8., 9., 10., 11., 12., 13., 14. și 15. nu au calitatea de acționari ai pârâtei

S-a respins, ca neîntemeiat, primul capăt de cerere în măsura în care s-a solicitat constatarea calității de acționar în persoana reclamantelor 1. și 2. și a pârâtelor: 1., 2. și 3., respectiv lipsa calității de acționar în persoana pârâților: 4. și 5..

În final, s-a respins, ca lipsit de interes, capătul de cerere având ca obiect anularea registrului acționarilor reconstituit la data de 3 iulie 2002 conform hotărârii Consiliului de Administrație din 11 iunie 2002 și au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut in esenta ca:

Cu privire la exceptia de inadmisibilitate, invocata de catre paratii, instanta a respins-o prin incheierea sedintei publice din data de 23.07.2008 și a respins, ca neîntemeiată, excepția autorității de lucru judecat în prezenta cauză a deciziei civile nr. 22/7 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, excepție invocată de pârâții, G, și - SA.

Cu privire la exceptia de inadmisibilitate pentru neindeplinirea conditiilor prevazute de dispozitiile art. 111. prima instanta a retinut ca reclamantele nu ar avea deschisa calea unei actiuni in realizare decat la nivel teoretic. Astfel, administratorii paratei - SA au recunoscut calitatea de actionar doar doamnei si doar cu o participatie de 1, 39% din totalul actiunilor paratei Sc SA. Or, daca aceasta situatie ar fi cea reala, reclamantelor le-ar fi inchisa calea procedurala invocata de catre parati, ele neavand, conform pozitie consiliului de administratie calitatea de actionare, iar, desi teoretic ar avea deschisa calea actiunii in realizare, nu i se recunoaste procentul cerut de lege din capitalul social al paratei pentru a obtine cu succes obligarea consiliului de administratie la convocarea unei hotarari AGA sau includerea unui punct pe ordinea de zi, in conditiile art. 119 alin. 1 din Legea 31/1990.

Mai mult, prima instanta a retinut ca a obtinut o ordonanta presedintiala de obligare a societatii comerciale si a paratului G la mentionarea in registrul actionarilor a cesiunilor de actiuni, insa hotararea judecatoreasca irevocabila nu a fost executata, situatie in care inceperea unui nou demers,in realizare, ar fi la fel de lipsita de consecinte practice. Prima instanta a avut in vedere si aparenta de drept pe care o creaza deciziile 1080/15.03.2006 pronuntata de catre ICCJ in dosar numarul - si numarul 3546/14.11.2006 pronuntata de ICCJ in dosar - care le indreptateste pe reclamante sa detina o cale de atac efectiva.

Cu privire la exceptia autoritatii de lucru judecat prima instanta a retinut ca nu este indeplinita conditia triplei identitati de parti, obiect si cauza. Partile sunt diferite, iar cauza este total alta. Daca in dosarul de reclamantele urmaresc recunoasterea reciproca de catre toti actionarii paratei - SA a calitatii de actionar in favoarea celorlalte parti din proces si a numarului de actiuni, parata fiind chemata in judecata doar din perspectiva opozabilitatii hotararii, cauza litigiului - a vizat pretinsa nelegalitate a unei manifestari de vointa a paratei - SA, aspect cu totul diferit de cauza actiunii de. Cu privire la obiect si acesta este diferit: anulare hotarare AGA de recunoasterea calitatii de actionar.

Cu privire la cel de al doilea petit avand ca obiect anularea registrului actionarilor, in ședința publică din 11 februarie 2009, instanța a admis excepția lipsei de interes a reclamantelor în ceea ce privește cel de al doilea petit al cererii precizate, având ca obiect anularea registrului acționarilor reconstituit la data de 3 iulie 2002 conform hotărârii Consiliului de Administrație din 11 iunie 2002, excepție ridicată din oficiu. Pentru a pronunța soluția de admitere a excepției lipsei de interes instanța a analizat în primul rând natura nulității invocate de reclamante, precum și natura juridică a registrului acționarilor, ca act juridic. Petitul al doilea al cererii precizate se referă la anularea registrului acționarilor, iar termenul de "anulare" este utilizat, în limbajul juridic, de regulă, atunci când partea interesată invocă existența unei nulități relative, spre deosebire de situația invocării unei nulități absolute, când, de regulă, se utilizează sintagma "constatarea nulității". Verificând motivele invocate de reclamante în susținerea acestui petit, instanța reține că reclamantele au invocat atât motive de ordine publică, care ar putea conduce la constatarea unei nulități absolute - inexistența unei hotărâri AGA privind reconstituirea acestui registru, necompetența organului societar care a luat hotărârea de a reconstitui acest act juridic, cauza ilicită a reconstituirii acestui act juridic, cât și motive de ordine privată, referitoare la neînscrierea cesiunilor de acțiuni în favoarea reclamantelor cesionare.

Date fiind momentul reconstituirii registrului acționarilor - 2002 și data formulării precizării de acțiune - 2 iulie 2008, motivele de nulitate de ordine privată referitoare la neînscrierea pretinselor drepturi ale reclamantelor nu pot fi analizate, o cerere în anulare bazată pe aceste motive fiind, pe de o parte, prescrisă, iar pe de altă parte nefiind aptă să conducă la desființarea întregului registru al acționarilor, deoarece poate influența doar înregistrările din acest registru referitoare la situația reclamantelor.

Analizând natura juridică a registrului acționarilor, ca act juridic (negotium juris), instanța, din coroborarea dispozițiilor art. 73 alin. 1 lit. c și art. 98 din Legea nr. 31/1990, actualizată, a retinut că registrul acționarilor este un act juridic unilateral, întocmit de societatea comercială organizată ca societate pe acțiuni, care cuprinde ansamblul înscrierilor referitoare la emiterea, transmiterea și, eventual, anularea acțiunilor societății, respectiv constituirea, transmiterea și pierderea dreptului de proprietate asupra acțiunilor societății. Acest act juridic este distinct de actele juridice de cesiune sau constituire a vreunui drept asupra acțiunilor, care sunt înscrise în cuprinsul său. Registrul acționarilor reprezintă, practic, evidența completă și diacronică a drepturilor trecute și prezente asupra fiecărei acțiuni/pachet de acțiuni și, privit în ansamblu, a capitalului social al societății pe acțiuni în cauză, valabilitatea sa, ca act juridic, fiind distinctă de cea a cesiunilor de acțiuni menționate în conținutul său, privit cainstrumentum. Din această perspectivă, registrul acționarilor este comparabil, ca act juridic (negotium juris) cu o carte funciară, care reprezintă o evidență similară a constituirii, transmiterii și pierderii dreptului de proprietate și a altor drepturi asupra unui imobil individualizat.

Din coroborarea dispozițiilor art. 73 alin. 1 lit. c și art. 98 din Legea nr. 31/1990, actualizată cu cele ale art. 1 din HG nr. 885/1995, actualizată, instanța a mai retinut ca registrul acționarilor se deschide și se ține la zi de către organul societar care asigură administrația societății comerciale pe acțiuni, nefiind necesară adoptarea vreunei hotărâri AGA, ordinară sau extraordinară, pentru deschiderea sau ținerea acestui registru. Din această perspectivă, susținerea reclamantelor potrivit căreia reconstituirea registrului acționarilor pe baza hotărârii consiliului de administrație al pârâtei - SA s-ar fi efectuat cu încălcarea competențelor organelor societare este lipsită de temeinicie, deoarece astfel cum rezultă din istoricul pârâtei - SA (29-70, și, în concret 36-38 vol. III) și din conținutul procesului verbal nr. 20/11 iunie 2002 al ședinței consiliului de administrație al pârâtei - SA (192-195 vol. III) persoanele care au luat hotărârea reconstituirii registrului acționarilor erau membrii consiliului de administrație al pârâtei - SA la data de 11 iunie 2002, având calitatea și capacitatea prevăzute de lege pentru a lua această decizie. Cât privește cauza pretins ilicită a acestui act juridic reconstituit, din coroborarea răspunsurilor date la interogatorii de pârâții (299, răspunsul nr. 6 vol. IV), G (303, răspunsurile nr. 3, 4, 6, 7, 8 vol. IV), (306, răspunsurile nr. 1, 3, 6 vol. IV), (310, răspunsurile nr. 2, 4, 6, vol. IV), (fostă ) (314, răspunsurile nr. 2, 3, 4, 6, 7, 8) și (315, răspunsurile nr. 1, 2, 3, 4, 6, 7, 10, vol. IV) cu recunoașterea expresă a reclamantelor cuprinsă în precizarea de acțiune (89, vol. III, penultimul paragraf, instanța reține că măsura reconstituirii registrului acționarilor de către consiliul de administrație al pârâtei - SA a fost temeinic justificată, la data de 11 iunie 2002 consiliul de administrație găsindu-se în situația de a nu avea unul dintre registrele a căror deschidere și ținere era obligatorie conform legii, deoarece reclamanta, în momentul pierderii calității de administrator, nu a predat consiliului de administrație legal învestit acest registru, în materialitatea sa, fie în formă scrisă, fie sub forma unei colecții electronice de date. În consecință, nu se poate reține existența vreunei intenții a consiliului de administrație de a întocmi un registru al acționarilor fals, neconform realității. Cât privește neînscrierea în acest registru a cesiunilor de acțiuni de care s-au prevalat reclamantele, acest refuz a fost motivat prin nerecunoașterea legalității acestor cesiuni de către consiliul de administrație, poziție exprimată în mod neechivoc față de reclamante.

Instanta a concluzionat cu privire la aceasta exceptie a lipsei de interes cu privire la cererea de anulare a registrului actionarilor că, în eventualitatea admiterii acestui capăt de cerere, societatea pârâtă s-ar găsi în situația de a nu mai avea nicio evidență a situației juridice a capitalului său social, nefiind formulat vreun capăt de cerere referitor la obligarea pârâtei - SA să (re)constituie registrul acționarilor pe baza situației care ar fi constatată în urma admiterii petitului ce a format obiectul acțiunii introductive de instanță. Desigur, în situația admiterii acestui prim petit, pârâta - SA ar fi nevoită să ia în considerare structura acționariatului constatată prin prezenta hotărâre, însă, pentru a da efect unei astfel de constatări a structurii acționariatului de către instanță, actualul consiliu de administrație al pârâtei - SA nu este nevoit să reconstituie registrul acționarilor, ci poate efectua schimbările necesare prin modificarea conținutului registrului acționarilor, fără a fi afectată validitatea formală și de fond a acestui act juridic, ci doar a anumitor înscrieri din conținutul său. Astfel, reclamantele nu au făcut dovada vreunui folos practic al obținerii constatării nulității absolute a registrului acționarilor pentru a își valorifica pretinsele drepturi derivate din cesiunile de acțiuni arătate în cuprinsul cererii introductive de instanță.

Mai mult, instanța a avut în vedere și faptul că reclamantele nu au făcut dovada conținutului registrului acționarilor anterior datei de 11 iunie 2002 pentru a proba lipsa de obiect a noului act juridic reconstituit. Astfel, actele de la 209-261,.492-562 vol. I nu pot fi luate în considerare ca dovezi ale registrului acționarilor anterior datei de 11 iunie 2002, în primul rând datorită caracterului lor parțial, neexistând o continuitate temporală completă a înscrierilor și, în al doilea rând, datorită imposibilității determinării identității persoanei care le-a semnat și a datei întocmirii unora dintre aceste înscrisuri si in consecinta a admis exceptia invocata din oficiu.

Cât privește excepția lipsei de interes a reclamantelor de a obține constatarea calității de acționari/neacționari a persoanelor arătate în primul petit al cererii, excepție invocată de pârâții, instanța instanta a retinut că această excepție este neîntemeiată. Astfel, excepția lipsei de interes a fost invocată de pârâții arătați în cuprinsul aliniatului anterior în măsura în care acțiunea nu ar fi vizat contractele de cesiune încheiate de reclamanta, în calitate de cesionar, cu unii dintre pârâții persoane fizice, în calitate de cedenți. Dat fiind faptul că prin primul capăt de cerere reclamantele s-au prevalat de toate contractele de cesiune de acțiuni încheiate de, în calitate de cesionar, cu unii dintre pârâții persoane fizice, în calitate de cedenți, nefiind astfel întrunită situația ipoteză a excepției invocate de pârâții, această excepție urmează a fost respinsa ca neîntemeiată, în temeiul dispozițiilor art. 1169.civ.și art. 129 alin. 1.proc.civ.

Cât privește excepția lipsei calității procesuale a reclamantelor, și - COM SRL, excepție invocată de pârâții, G, și - SA, instanța a retinut că această excepție ar fi fost incidentă în cauză în măsura în care reclamantele nu ar dovedi identitatea între persoanele lor și cele care, aparent, ar fi titularele drepturilor a căror constatare au solicitat- Verificarea aparenței acestui drept presupune doar identificarea existenței unei aparențe de titlu în favoarea reclamantelor în ceea ce privește pachetele de acțiuni la care au făcut referire în primul petit al cererii precizate: - acțiuni pentru - COM SRL, 66067 acțiuni pentru și 2681 acțiuni pentru. Or, reclamantele au depus la dosar (313-350 vol. I, 373-490 vol. I, 1-266 vol. III) contracte de cesiune de acțiuni și declarații date de cedenți prin care aceștia au recunoscut cesiunile și au împuternicit pe cesionari să semneze în numele lor în registrul acționarilor pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare în registrul acționarilor pentru un număr semnificativ de acțiuni, care ar putea constitui titluri în virtutea cărora reclamantele să își justifice calitatea de acționare ale pârâtei - SA, astfel încât instanța reține că, cel puțin la nivelul aparenței necesare pentru verificarea calității procesuale active, reclamantele au făcut dovada calității lor procesuale. În consecință, excepția lipsei calității procesuale a reclamantelor, și - COM SRL, invocată de pârâții, G, și - SA a fost respinsă, ca neîntemeiată

Pe fond, analizând ansamblul materialului probator aflat la dosar, instanța a reținut urmatoarele:

Pârâta - SA este o societate comercială pe acțiuni, având un capital social de -,00 lei, împărțit în - acțiuni nominative, fiecare acțiune având o valoare de 5 lei. (97 vol. III). Evidența participării fiecărui acționar la capitalul social la data pronunțării prezentei hotărâri este consemnată de către societate în registrul acționarilor, ținut în formă scrisă de consiliul de administrație al pârâtei - SA, cu respectarea condițiilor de formă ale acestui registru impuse de HG nr. 885/1995, actualizată (218-312 vol. II). Prin primul capăt de cerere, reclamantele au solicitat, practic, instanței, pe calea acțiunii în constatare, să stabilească structura acționariatului pârâtei - SA, indicând toate persoanele pe care le-au considerat acționare ale pârâtei - SA la data sesizării instanței (reclamantele și pârâții de la pct. 2), indicând totodată și cota de participare a fiecărei persoane dintre cele mai sus arătate la capitalul social al pârâtei - SA. De asemenea, au indicat și o listă de persoane care nu ar avea calitatea de acționar (pârâții de la pct. 3), intenționând să stabilească acest aspect în contradictoriu cu pârâții de la pct. 3 pe calea unei hotărâri judecătorești care să le fie opozabilă. Astfel cum s-a arătat și în cuprinsul încheierii pronunțate în ședința publică din 23 iulie 2008, strict teoretic, pe calea unei cereri extrajudiciare, reclamantele ar fi putut obliga consiliul de administrație al pârâtei - SA la convocarea AGA sau ar fi putut include pe ordinea de zi problema înscrierii drepturilor de care se prevalează în registrul acționarilor, respectiv ar fi putut adresa o simplă cerere în acest sens administratorilor, cerere a cărei încuviințare ar fi rămas la latitudinea exclusivă a administratorilor.

În realitate însă, la momentul introducerii cererii de chemare in judecata prima instanta a retinut ca reclamantele se găseau în poziția de a nu avea deschisă calea mai sus arătată decât la nivel teoretic. Astfel cum rezultă din poziția constată a consiliului de administrație al cărui mandat nu este conferit printr-o hotărâre AGA suspendată, compus din d-nii G, și, compus din hotărârea - SA nr. 1 din 5 februarie 2007 (119-121 vol. III), prezentată pe larg în cuprinsul deciziei nr. 22/7 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr- (12-17 vol. III), administratorii pârâtei - SA au recunoscut calitatea de acționar doar d-nei și doar cu o participație de 1,39% din totalul acțiunilor pârâtei - SA. Or, dacă această situație ar fi cea reală, reclamantelor și - COM SRL le-ar fi închisă calea procedurală mai sus arătată, ele neavând, conform poziției consiliului de administrație, calitatea de acționare, iar reclamantei, deși teoretic i-ar fi deschisă calea acțiunii în realizare, practic aceasta nu ar avea nici o eficiență, deoarece procentul deținut de aceasta din capitalul social al pârâtei nu i-ar permite nici obligarea consiliului de administrație la convocarea unei AGA, nici includerea unui punct pe ordinea de zi având ca obiect tragerea la răspundere a administratorilor pentru modul de ținere a registrului acționarilor.

În același context, instanta a aratat și faptul că afirmațiile pârâților referitoare la neformularea de către reclamante către administratori a unor cereri de înscriere în registrul acționarilor a contractelor de cesiune de care se prevalează ca titluri translative de proprietate asupra acțiunilor nu sunt reale, fiind contrazise de înscrisurile depuse de reclamante la 165-168 vol. I și la 1-4,.75-78 vol. IV, care atestă în mod neechivoc cererea reclamantei de înscriere a contractelor în care a avut calitatea de cesionară în registrul acționarilor, notificată pârâtei - SA prin predare la data de 17 iunie 2002 sub nr. 821 și sub nr. 1072/17 iunie 2002 prin intermediul BEJ nr.. În același sens, instanța reține și faptul că reclamanta a formulat o cerere de pronunțare a unei ordonanțe președințiale prin care să fie obligați pârâții G și - SA să înregistreze în registrul acționarilor un nr. de 140.102 acțiuni despre care a pretins că îi aparțineau, admisă prin ordonanța președințială nr. 3160/24 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 7340/2002, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1522/16 octombrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 4567/2002 (156-157 vol. I). Or, în prezentul registru al acționarilor nu s-a efectuat această înregistrare, astfel cum rezultă din conținutul acestui registru (218-312 vol. II) și din decizia nr. 22/7 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr- (12-17 vol. III), registrul acționarilor fiind reconstituit fără a se pune însă problema unei eventuale restabiliri a situației anterioare înregistrării cesiunilor respective.

Or, în această situație, nu se poate imputa reclamantelor faptul că, în situația neobținerii pe calea executării silite de către reclamanta a realizării drepturilor sale, recunoscute pe calea unei acțiuni în realizare (chiar cu efecte limitate în timp), nu au urmat aceeași cale a acțiunii în realizare, prin solicitarea obligării consiliului de administrație al - SA la înscrierea contractelor de cesiune despre care reclamantele pretind că ar fi titlurile lor asupra acțiunilor. În ceea ce privește eventualul caracter efectiv al acțiunii în constatare în ceea ce privește o eventuală recunoaștere a calității de acționar în favoarea reclamantelor, tribunalul a avut în vedere faptul că o eventuală admitere a acțiunii în constatare ar duce la pronunțarea unei hotărâri cu caracter declarativ, opozabilă pârâților, despre care reclamantele pretind că (o parte dintre aceștia) constituie totalitatea acționarilor pârâtei - SA, stabilindu-se, în ipoteza mai sus arătată, structura acționariatului la o dată limită stabilită cu ocazia analizei pe fond a cererii.

În acest context, trebuie avute în vedere și deciziile nr. 1080/15 martie 2006 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr. - (60-67 vol. I), respectiv nr. 3564/14 noiembrie 2006 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr. - (83-90 vol. I), prin care acțiunile în anularea unor contracte de cesiune prin care reclamantele pretind că ar fi dobândit o cotă-parte din capitalul social al pârâtei - SA superioară procentului de 50% au fost respinse irevocabil. Această situație le îndreptățește pe reclamante să aibă la dispoziție o cale procedurală efectivă în exercitarea căreia să poată opune pârâților drepturile de care se prevalează prin invocarea deciziilor nr. 1080/15 martie 2006 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr. - și nr. 3546/14 noiembrie 2006 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr. -.

În acest context, instanța a avut în vedere și poziția Curții Europene a Drepturilor Omului, exprimată cu ocazia analizei conținutului dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în decizia pronunțată în cauza Artico c/a Italiei, potrivit căreia scopul Convenției este acela de a apăra drepturi concrete și efective, realizabile și nu teoretice sau iluzorii. În același sens, Curtea a decis în cauza Lungoci c/a României, 2006 (par. 43), în sensul că: faptul că reclamantul a avut acces la o instanță doar pentru ca acțiunea sa să fie respinsă ca inadmisibilă, ca urmare a unor dispoziții legale nu îndeplinește exigențele stabilite prin dispozițiile art. 6 par. 1 din Convenție.

Fiind învestită cu stabilirea structurii acționariatului, instanța a analizat în continuare situația juridică a capitalului social al pârâtei - SA în vederea stabilirii, la data pronunțării hotărârii, 11 februarie 2009, persoanelor care au calitatea de acționari ai pârâtei - SA, stabilind și cota de participare a fiecărui acționar la capitalul social, cu indicarea numelor tuturor acționarilor, indiferent dacă aceștia au fost sau nu chemați în judecată. Procedând astfel, instanța nu se va pronunța asupra unor aspecte care să exceadă limitelor sesizării, deoarece hotărârea care se va pronunța are caracter strict declarativ, neputând constitui drepturi în favoarea vreunei persoane dintre cele menționate în dispozitivul hotărârii, efectele hotărârii fiind limitate la recunoașterea unor drepturi în favoarea persoanelor menționate în dispozitivul hotărârii, în măsura în care acestea sunt dovedite cu mijloacele de probă aflate la dosar, respectiv fiind limitate la asigurarea opozabilității lor față de aceleași persoane menționate în dispozitivul hotărârii. Or, pentru asigurarea caracterului unitar și coerent al acestei hotărâri, instanța a apreciat necesară menționarea tuturor persoanelor care au calitatea de acționari ai - SA și indicarea numărului de acțiuni pe care fiecare dintre acestea le deține (prin adiționarea lor obținându-se totalul de - acțiuni).

Verificând aspectele de fapt și de drept mai sus menționate, instanța a retinut că, în perioada anilor 2002-2003 (care urmează a fi precizată temporal mai jos), reclamanta, în calitate de cesionară, a încheiat cu mai mulți pârâți persoane fizice și alți acționari ai pârâtei - SA, în calitate de cedenți, contracte de cesiune de acțiuni, încheiate în formă scrisă. Cu privire la 88 dintre aceste contracte a fost constatată nulitatea absolută prin decizia nr. 603/R/10 iulie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul 561/2003/ (100-112). Aceste contracte au fost indicate prin mențiunea "DA" din tabelul de mai jos. Ulterior pronunțării deciziei nr. 603/R/10 iulie 2003, o parte dintre cedenții din contractele a căror nulitate absolută a fost constatată prin decizia nr. 603/R/10 iulie 2003 au încheiat noi contracte de cesiune a acțiunilor cu cesionara, prin efectuarea de mențiuni scrise pe contractele de cesiune inițiale. Pachetele de acțiuni respective au fost înscrise în cea de a cincea coloană a tabelului.

Situația contractelor de cesiune de acțiuni încheiate inițial de acționarii persoane fizice ai pârâtei - SA, în calitate de cedenți, cu reclamanta, în calitate de cesionară, se prezintă după cum urmează:

Nume acționar	-. acțiuni deținute anterior cesiunii către reclamanta	-. acțiuni cesionate reclamantei	Daca contractul a fost anulat prin decizia nr. 603/R/10 iunie 2003 de Ap. Tg.	-. acțiuni cesionate reclamantei după pronunțarea deciziei nr. 603/R/10 iunie 2003 de Ap. Tg.	-. filei la care se găsește contractul de cesiune în dosar
413	413	DA	0	25-26 ol.IV
413	413	NU	-	205-206 vol IV
1651	1651	NU	1651	153-155 vol IV
3782	3782	DA	3782	11-12 vol. IV
3782	3782	DA	3782	13 vol. IV
1719
138	138	DA	-	136 vol. IV
3714	3704	NU	-	144-145 vol. IV
413	413	NU	-	245-246 vol. IV
413	413	NU	-	255-256 vol. IV
756	756	NU	-	247-248 vol. IV
1719	1719	DA	1719	42 vol. IV
1375
3782	3782	DA	-	88-89 vol. IV
138	138	NU	-	185-186 vol. IV
413	413	NU	-	157-158 vol. IV
413	413	NU	-	209-210 vol. IV
1719	1719	NU	-	226-227 vol. IV
3782	3782	NU	-	146-148 vol. IV
3782	3782	NU	-	169-171 vol. IV
413	413	DA	-	112 vol. IV
894	894	DA	894	19-20 vol. IV
1032	1032	NU	-	253-254 vol. IV
481	481	NU	-	261-262 vol. IV
1719	1719	DA	-	85-86 vol. IV
1719
1719	1719	DA	1719	71-72 vol. IV
413	413	DA	413	45 vol. IV, 384 vol.
1444
481
413
2751	2751	NU	-	197-198 vol. IV
413	413	DA	-	132 vol. IV
413
1032	1032	NU	-	189-190vol. IV
3782
3782	3782	DA	-	122 vol. IV
756	756	NU	-	167-168 vol. IV
1444	1444	DA	-	133 vol. IV
1719	1719	DA	1719	63-64 vol. IV
1719
1719	1719	NU	-	179-180 vol. IV
138	138	NU	-	187-188 vol. IV
756	756	NU	-	149-150 vol. IV
756	756	DA	-	104-105 vol. IV
1719	1719	DA	-	87 vol. IV
()	756	756	NU	-	207-208 vol. IV
()	1032	1032	NU	-	163-164 vol. IV
413	413	DA	-	120-121 vol. IV
1719
1444	1444	NU	-	263-264 vol. IV
()	756	756	DA	-	79-80 vol. IV
(căs. )	481	481	NU	-	249-250 vol. IV
413	413	NU	-	243-244 vol. IV
138	138	NU	-	251-252 vol. IV
3782	3782	DA	-	137-138 vol. IV
1651
756	700	DA	700	410 vol. I, 44 vol. IV
138
(N)	1719	1719	DA	-	128-129 vol. IV
413	413	DA	413	58 vol. IV
1719	1719	NU	-	234-235 vol. IV
()	756	756	NU	-	172-174 vol. IV
1719	1719	NU	-	257-258 vol. IV
1857	1857	NU	-	224-225 vol. IV
3782	3782	DA	3782	9-10 vol. IV
1418	1418	NU	-	191-192 vol. IV
4728
756	756	DA	-	90 vol. IV
3782	3782	DA	3782	65-66 vol. IV
138	138	NU	-	230-231 vol. IV
3439
413	413	DA	-	140 vol. IV
1032
413	413	NU	-	156 vol. IV
3782	3782	DA	3782	5-6 vol. IV
1719
()	138	138	DA	-	139 vol. IV
1719
1719
BANCSI	138	138	NU	-	213-214 vol. IV
275	275	DA	-	126 vol. IV
413
894	894	NU	-	159-160 vol. IV
413	413	DA	-	107 vol. IV
()	138	138	DA	-	123 vol. IV
3782	3772	NU	-	133 vol. IV
( )	756	756	DA	756	69-70 vol. IV
3782	3782	DA	3782	23-24 vol. IV
138	138	NU	-	193-194 vol. IV
413
1444
481	481	NU	-	265-266 vol. IV
1719	1719	NU	-	151-152 vol. IV
( mostenitor, prin )	859	859	DA	-	108-109 vol. IV
( mostenitoare)	860	-	-	-	-
413	413	DA	-	119 vol. IV
481	481	NU	-	203-204 vol. IV
413
LUCRETIA	275	275	DA	-	101 vol. IV
138
481	481	NU	-	237-238 vol. IV
138	138	NU	-	232-233 vol. IV
275	275	NU	-	241-242 vol. IV
1719	1719	DA	-	135 vol. IV
138
413
756	756	DA	-	134 vol. IV
138	138	DA	138	50 vol. IV
413	413	DA	-	124 vol. IV
3782
()	756
138	138	DA	138	46 vol. IV
413	413	NU	-	267 vol.
413	413	DA	-	118 vol. IV
3782	3782	DA	3782	17-18 vol. IV
413
413	413	DA	-	110-111 vol. IV
()	138	138	NU	-	217-218 vol. IV
138	138	DA	138	53-54 vol. IV
756	756	DA	-	113 vol. IV
3782	3780	DA	3780	40-41 vol. IV
()	756	756	DA	-	114-115 vol. IV
756	756	NU	-	223-224 vol. IV
756
3782	3782	DA	3782	67vol. IV
1719	1719	DA	1719	73-74 vol. IV
3782
138
413	413	NU	-	211-212 vol. IV
5
()	1719	1719	DA	1719	36-37 vol. IV
3782
138	138	NU	-	201-202 vol. IV
413
1719	1719	DA	1719	55-56 vol. IV
1651	1651	DA	1651	61-62 vol. IV
3782	3780	DA	3780	48 vol. IV
3782	3782	DA	-	81-82 vol. IV
1444
1719	1719	DA	-	97-98 vol. IV
1719	1719	NU	-	239-240 vol. IV
894	894	DA	894	38-39 vol. IV
138	138	NU	-	161-162 vol. IV
3439
3163	3163	DA	-	130 vol. IV
413	413	DA	413	43 vol. IV
138
756	756	DA	-	102-103 vol IV
3782	3782	DA	-	31 vol. IV
138	138	NU	-	183-184 vol. IV
756	756	DA	756	34-35 vol. IV
1719	1719	DA	1719	29-30 vol. IV
413	413	NU	-	228-229 vol. IV
1719	1719	DA	-	127 vol. IV
413	413	DA	-	95-96 vol. IV
1719	1719	DA	-	131 vol. IV
481	481	DA	481	60 vol. IV
1444	1444	NU	-	235-236 vol. IV
3782
138
3782	3780	DA	3780	7-8 vol. IV
413
3782	3782	DA	-	116-117 vol. IV
( -)	138	138	DA	138	59 vol. IV
LUCRETIA	1719	1719	DA	1719	16 vol. IV
()	1719	1719	NU	-	219-220 vol. IV
1719	1719	NU	-	221-222 vol. IV
756	756	DA	756	51-52 vol. IV
1719
1032
413	413	DA	-	28 vol. IV
1719	1719	DA	1719	27 vol. IV
5200
413
()	1719
138	138	DA	-	125 vol. IV
413	413	DA	-	91-92 vol. IV
138
756	756	DA	756	47 vol. IV
413	413	DA	-	106 vol. IV
756	756	DA	756	32-33 vol. IV
481
1719	1719	DA	-	99-100 vol. IV
1513
413	413	NU	-	165-166 vol. IV
E	413	413	DA	413	68 vol. IV
138	138	NU	-	195-196 vol. IV
3782	9270	DA	-	141 vol. IV
275	275	NU	275	177-178 vol. IV
1719
413	413	NU	-	199-200 vol IV
894	894	NU	-	215-216 vol. IV
413	413	NU	-	175-176 vol. IV
1719	1719	DA	1719	21-22 vol. IV
138	138	DA	-	93-94 vol. IV
1032	1032	NU	-	259-260 vol. IV
()	3782	3782	DA	3782	57 vol. IV
413
413
1719	1719	DA	-	83-84 vol. IV
1719
1719	1719	DA	1719	14-15 vol. IV
138	138	NU	-	181-182 vol. IV
1719

Instanta a precizat desemenea ca în contractul de cesiune de acțiuni din 10 iunie 2002 de la 25-26 din vol. IV încheiat între, în calitate de cedentă și reclamanta, în calitate de cesionară, există o mențiune referitoare la "reconfirmarea contractului". Nefiind însă datată, nu poate produce efectele unui nou contract de cesiune încheiat între, în calitate de cedentă și reclamanta, în calitate de cesionară, deoarece prin decizia nr. 603/R/10 iulie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul 561/2003/ (100-112) s-a constatat nulitatea absolută a contractului din 10 iunie 2002 și nu se poate determina data efectuării mențiunii. Situația pârâtei se prezintă după cum urmează: aceasta a decedat, iar acțiunile sale au revenit moștenitorilor: 859 acțiuni d-lui - și 860 de acțiuni d-nei. D-l, prin d-l a cesionat inițial cele 859 de acțiuni reclamantei (108-109 vol. IV), însă prin decizia nr. 603/R/10 iulie 2003 Curții de Apel Târgu Mureșs -a constatat nulitatea absolută a acestui contract, care nu a mai fost reîncheiat cu reclamanta. La 23 august 2007, d-l, prin d-l, a cesionat cele 859 de acțiuni pârâtului G (308 vol. II). D-na nu și-a cesionat cele 860 de acțiuni moștenite vreunei persoane. Faptul că prin contractul de cesiune din 20 iunie 2002 acționara a înstrăinat 9270 de acțiuni reclamantei nu poate face dovada că ar fi deținut acest număr de acțiuni, numărul real al acțiunilor deținute de acționara fiind cel care rezultă din registrul acționarilor (230 vol. II) - 3782, pentru restul acțiunilor contractul fiind nul conform principiuluinemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipso habet. Oricum, prin decizia nr. 603/R/10 iulie 2003 Curții de Apel Târgu Mureșs -a constatat nulitatea absolută a acestui contract.

încheierii contractelor mai sus arătate, reclamanta, în calitate de cedentă, a încheiat cu reclamanta, în calitate de cesionară, cinci contracte de cesiune de acțiuni, la 25 octombrie 2002, pentru 34000 de acțiuni, la 7 noiembrie 2002 pentru 30000 de acțiuni, la 20 noiembrie 2002, pentru 28000 de acțiuni, la 3 decembrie 2002, pentru 32.000 acțiuni și, în fine, la 18 decembrie 2002 pentru 14295 acțiuni (316, 321, 330, 331, 332 vol. I), respectiv reclamanta, în calitate de cedentă, a încheiat cu reclamanta - COM SRL, în calitate de cesionară, cinci contracte de cesiune de acțiuni subsecvente, după cum urmează: la 1 noiembrie 2002, pentru 34000 de acțiuni, la 7 noiembrie 2002 pentru 30000 de acțiuni, la 20 noiembrie 2002, pentru 28000 de acțiuni, la 3 decembrie 2002, pentru 32.000 acțiuni și, în fine, la 18 decembrie 2002 pentru 14295 acțiuni (318, 319, 322, 323, 333 vol. I), în total - acțiuni.

Instanța mai reține că părțile s-au prevalat atât de decizia nr. 603/R/10 iulie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul 561/2003/ (100-112), cât și de decizia nr. 1080/15 martie 2006 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr. - (60-67 vol. I) ale căror considerente par a se găsi în contradictorialitate.

În realitate însă, efectele cele două hotărâri arătate în aliniatul anterior nu se suprapun decât aparent. Astfel, prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureșs -a constatat nulitatea absolută a 88 de contracte de cesiune de acțiuni încheiate între acționarii și pârâții mai sus arătați, în calitate de cedenți și reclamanta, în calitate de cesionară, acest proces fiind purtat între o parte din acționarii și pârâții cedenți, în calitate de reclamanți și, respectiv, o parte din acționarii și pârâții cedenți, și - SA, în calitate de pârâți, nulitatea absolută a acestor cesiuni fiind opozabilă tuturor acestor părți. Prin decizia nr. 1080/15 martie 2006 pronunțată de ÎCCJ, instanța supremă a stabilit că cele cinci contracte de cesiune de acțiuni încheiate între reclamanta, în calitate de cedentă și reclamanta, în calitate de cesionară, respectiv contractele subsecvente încheiate între reclamanta și reclamanta - COM SRL sunt valabil încheiate, părțile acestui litigiu fiind: G, reclamanți și, - COM SRL și - SA, pârâți. După cum rezultă din tabelul de mai sus, pârâții G, nu au încheiat nici un contract de cesiune de acțiuni cu reclamanta, iar pârâtul, deși a încheiat un contract de cesiune de acțiuni cu reclamanta, acest contract nu a fost anulat prin decizia nr. 603/R/10 iulie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș.

În consecință, aplicând principiul relativității efectelor hotărârilor judecătorești, instanța reține că acționarilor care au obținut anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu reclamanta nu le este opozabilă decizia nr. 1080/15 martie 2006 pronunțată de ÎCCJ, între aceștia și reclamantă producându-și efectele decizia nr. 603/R/10 iulie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș. În același sens, reclamantelor și - COM SRL nu le este opozabilă decizia nr. 603/R/10 iulie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș.

Cu toate acestea, simpla aplicare a principiului de drept mai sus arătat, al relativității efectelor hotărârilor judecătorești, conduce la existența unor drepturi de proprietate concurente asupra unor acțiuni ale pârâtei - SA, care trebuie analizate prin aplicarea coroborată a principiilor care guvernează instituția nulității:quod nullum est nullum producit effectumșinemo plus juris transferre ad alium potest quam ipse habet. Constatarea prin decizia nr. 603/R/10 iulie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureșa nulității absolute a 88 dintre contractele de cesiune de acțiuni încheiate între o parte dintre acționarii pârâtei - SA, în calitate de cedenți, arătați în tabelul de mai sus și reclamanta, în calitate de cesionară, are ca și consecință lipsirea de orice efecte a acestor contracte, retroactiv, determinând astfel inexistența acțiunilor obiect al acestor contracte de cesiune la momentul încheierii de către reclamanta a contractelor de cesiune subsecvente cu reclamanta la 25 octombrie 2002, la 7 noiembrie 2002, la 20 noiembrie 2002, la 3 decembrie 2002 și la 18 decembrie 2002 (316, 321, 330, 331, 332 vol. I). În mod similar, aplicarea principiuluinemo plus juris transferre ad alium potest quam ipse habetdetermină ca nici reclamanta să nu poată transmite reclamantei - COM SRL un număr de acțiuni superior celui dobândit de la reclamanta, aplicarea acestui principiu conducând la inexistența acțiunilor obiect al acestor contracte de cesiune în patrimoniul reclamantei la momentul încheierii, în calitate de cedentă, cu reclamanta - COM SRL, în calitate de cesionară, a celor cinci contracte de cesiune de acțiuni subsecvente, după cum urmează: la 1 noiembrie 2002, la 7 noiembrie 2002, la 20 noiembrie 2002, la 3 decembrie 2002 și la 18 decembrie 2002 (318, 319, 322, 323, 333 vol. I).

Desigur, contractele de cesiune de acțiuni "reconfirmate" de cedenții acționari ai pârâtei - SA și de cesionara reclamantă ulterior pronunțării deciziei nr. 603/R/10 iulie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș reprezintă noi acorduri de voință, care au avut ca efect transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor respective în patrimoniul reclamantei. În acest context, se impune reiterarea considerentelor Înaltei Curți de Casație și Justiție care, în decizia nr. 4048/11 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, a statuat că excluderea cedenților de la drepturile fundamentale conferite de dreptul de proprietate asupra acțiunilor prin nerecunoașterea valabilității cesiunilor de acțiuni în măsura în care declarațiile de cesiune a acțiunilor nu au fost consemnate în registrul acționarilor, din pricina contestării în justiție a cesiunilor, reprezintă o gravă încălcare a principiilor de echitate.

Din coroborarea contractelor de cesiune de acțiuni încheiate între o parte dintre acționarii pârâtei - SA, în calitate de cedenți și reclamanta, neanulate prin decizia nr. 603/R/10 iulie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș cu contractele de cesiune de acțiuni "reconfirmate" ulterior pronunțării deciziei nr. 603/R/10 iulie 2003 de Curtea de Apel Târgu Mureș și cu înregistrarea din registrul acționarilor referitoare la deținerea de către reclamanta a unui număr de 3782 acțiuni, rezultă că numărul maxim de acțiuni deținut de reclamanta a fost de - acțiuni, pachet pe care l-a cesionat în totalitate către reclamanta, care, la rândul său, l-a cesionat în totalitate reclamantei - COM SRL. Diferența până la cele 207.043 acțiuni pe care reclamantele au pretins că le dețin (- COM SRL - - acțiuni, - 66067 acțiuni și - 2681 acțiuni) este reprezentată de acțiuni care au fost inițial cesionate reclamantei și care au fost anulate prin decizia nr. 603/R/10 iulie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, nefiind "reconfirmate" ulterior de către acționarii cedenți. Cât privește situația acțiunilor obiect al contractelor de cesiune de acțiuni cu privire la care s-a respins cererea de constatare a nulității absolute prin sentința civilă nr. 483/C/20 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr. 7943/2003 (94-99 vol. I), menținută prin decizia civilă nr. 533/11 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr. 6454/2004 (92-93 vol. I) și prin decizia nr. 3564/14 noiembrie 2006, pronunțată de ICCJ, secția comercială, în dosarul nr. - (83-90 vol. I), acestea sunt incluse în pachetul de acțiuni cesionat inițial de reclamanta reclamantei și, subsecvent, de reclamanta reclamantei - COM SRL.

, contractele de cesiune de acțiuni încheiate între reclamanta, în calitate de cedentă și reclamanta - COM SRL, în calitate de cesionară la 1 noiembrie 2002, la 7 noiembrie 2002, la 20 noiembrie 2002, la 3 decembrie 2002 și la 18 decembrie 2002 (318, 319, 322, 323, 333 vol. I), și-au produs efectele translative de proprietate în aceleași limite ale pachetului de - acțiuni, conform principiului mai sus enunțat,nemo plus juris transferre ad alium potest quam ipse habet.

Pentru identitate de acțiune, tribunalul reține aplicabilitatea aceluiași principiunemo plus juris transferre ad alium potest quam ipse habetși în ceea ce privește cesiunile ulterioare de acțiuni încheiate între acționarii pârâtei - SA care și-au înstrăinat inițial acțiunile reclamantei (prin contracte care nu cad în sfera de incidență a deciziei nr. 603/R/10 iulie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș sau care, deși nule absolut în baza acestei decizii, au fost reconfirmate) și care au fost înstrăinate ulterior unui alt acționar decât reclamantele. În consecință, aceste cesiuni ulterioare, chiar dacă au fost înscrise în registrul acționarilor, sunt lipsite de efecte juridice din perspectiva constatării care se va efectua în continuare în baza art. 111.proc.civ. acționarii cedenți nemaifiind proprietari ai acestor acțiuni, pentru a le putea cesiona prin contractele ulterioare înscrise în registrul acționarilor în favoarea noilor cesionari (de ex. pârâtul G). Cât privește cesiunile ulterioare efectuate de acționari care nu și-au înstrăinat acțiunile reclamantei, acestea vor fi luate în considerare, drepturile acestor acționari cedenți nefiind afectate de vreo cesiune neînscrisă în registrul acționarilor.

Tribualul a precizat ca, verificarea pe cale incidentală a contractelor de cesiune de acțiuni mai sus indicate în aliniatul anterior nu poate conduce la concluzia valabilității sau nevalabilității lor, analiza fiind efectuată strict din perspectiva stabilirii producerii sau neproducerii efectelor lor translative de proprietate, fără ca tribunalul să se pronunțe asupra unei eventuale nulități a vreunui astfel de contract, singurele nulități avute în vedere fiind cele stabilite irevocabil prin decizia nr. 603/R/10 iulie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș.

Cu privire la cheltuiellile de judecata prima instanta a retinut ca având în vedere faptul că stabilirea structurii acționariatului pârâtei - SA profită tuturor acționarilor, reclamante sau pârâți, în temeiul art. 276.proc.civ. a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți în cadrul prezentului proces.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții COM, și pârâții, în nume propriu și în calitate de curator special al pârâților:, în nume propriu și în calitate de curator special al pârâților:, G,.

În apelul formulat de pârâții, întemeiat pe prevederile art. 287.pr.civ. s-a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de "", și ca inadmisibilă, în principal, sau neîntemeiată în subsidiar, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de apel, pârâții-apelanții au arătat că acțiunea formulată este inadmisibilă în întregul său având în vedere că prin acțiunea inițială s-a solicitat constatarea calității de acționar al "" a reclamantelor, în contradictoriu cu societatea și cu alți acționari ai acesteia, precum și stabilirea numărului de acțiuni deținute de către unii pârâți, respectiv inexistența dreptului de proprietate asupra acțiunilor pentru alți pârâți.

Față de aceste petite, apelanții au ridicat excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, dat fiind că reclamantele au deschisă calea acțiunii în realizare, aceea de a solicita societății menționarea contractelor de cesiune în Registrul acționarilor societății, având în vedere că intenția reclamantelor este aceea de a obține, în contradictoriu cu societatea și cu ceilalți acționari, recunoașterea calității de acționar ca rezultat al acelor contracte de cesiune, iar certificarea calității de acționar, se dobândește prin această înscriere în Registrul acționarilor societății, întemeiat și pe prev. art. 98, art. 123 alin. 3 din Legea societăților comerciale.

Astfel, au apreciat pârâții, acțiunea pe care reclamantele o au la dispoziție pentru atingerea acestui deziderat este aceea de a înscrie dreptul lor în evidențele societății și nu o constatare a calității de acționar, care se vrea de fapt o constatare că ar fi deja înscriși în Registrul de acționari al societății - care este o stare de fapt - de asemenea inadmisibil a face obiectul unei acțiuni în constatare.

Pe de altă parte, au arătat pârâții, deși prin încheierea din 23 iulie 2008, instanța de fond a respins această excepție, prin considerentele asupra fondului cauzei au confirmat tocmai argumentele juridice aduse în sprijinul acestei excepții, fiind evident faptul că, pentru realizarea pretenției urmărite prin primul petit, există o acțiune în realizare, aceea de a obliga Consiliul de administrație al societății la efectuarea înregistrării contractelor de cesiune invocate de către reclamante, ceea ce atrage conform art. 111.pr.civ. inadmisibilitatea acțiunii în constatare.

În opinia pârâților, considerentele reținute de către instanța de fond pentru a justifica admisibilitatea acțiunii sunt fundamental greșite, deoarece nu se poate susține faptul că reclamantele nu ar fi avut deschisă o cale efectivă de acțiune în justiție, atât timp cât puteau cere, pe calea unei acțiuni de fond, atât obligarea Consiliului de administrație al la operarea în Registrul Acționarilor a contractelor de cesiune de acțiuni, cât și, în baza art. 119 din Legea societăților comerciale, obligarea Consiliului de Administrație la convocarea unei având la bază o dată de referință la care contractele de cesiune de acțiuni invocate de către reclamante să fi fost operate sau considerate a fi fost operate în Registrul acționarilor.

De asemenea, pârâții au apreciat ca fiind nelegală și reținerea instanței în sensul că pentru a ataca o hotărâre sau pentru a solicita discutarea unei chestiuni noi în cadrul trebuie ca acționarul reclamant să dețină cel puțin 5% din acțiuni (condiție la care se face referire în motivarea respingerii excepției inadmisibilității acțiunii prin încheierea din 23 iulie 2008). În argumentare, pârâții au arătat că până la data de 1 decembrie 2006, conform art. 117¹, în forma în vigoare la aceea dată, în societățile pe acțiuni de tip închis, cum este cazul în speță, pe ordinea de zi putea fi introdusă o nouă chestiune în discuție de către orice acționar, oricare ar fi fost procentul de acțiuni deținut, pragul de 5% fiind introdus prin Legea nr. 441/2006.

În aceste condiții, au apreciat pârâții, calea deschisă de lege este aceea de a solicita obligarea consiliului de administrație al societății să opereze aceste cesiuni, raport juridic între cesionar și societate prin organul său, care nu presupune o, iar ulterior, în calitate de acționar menționat în Registru, în baza acelei hotărâri pronunțate, să solicite convocarea unei conform legii. Astfel, decizia invocată în considerente, Artico c/a Italia, nu are aplicabilitate în speță, deoarece cesionarii unor acțiuni au la dispoziție mijloacele juridice efective de realizare a intereselor lor legitime, pe calea unor proceduri judiciare.

Din aceiași perspectivă, pârâții au relevat că trebuie privit și petitul de anulare a Registrului Acționarilor, formulat prin precizarea de acțiune care este, de asemenea, inadmisibil formal. Astfel, onform art. 73 din Legea societăților comerciale republicată, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru existența Registrelor acționarilor și corecta lor ținere. Dat fiind faptul că societatea este un subiect de drept recunoscut, iar funcționarea sa interesează ordinea publică, organizarea și funcționarea internă a societății este supusă unui regim legal imperativ, nefiind permisă terților formularea unor acțiuni vizând verificarea modului de îndepinire a acestor obligații, cu excepția creditorilor în cazul deschiderii procedurii falimentului. Pentru a proteja existența societății, doar aceasta, prin intermediul unei, are dreptul de a trage la răspundere administratorii pentru modul de întocmire al Registrelor. În consecință, pârâții au pretins că terților, fie ei și pretinși acționari, nu le este permisă o acțiune directă care să vizeze modul de ținere al Registrelor societății, inclusiv "valabilitatea" acestora, doar societatea, prin organul său de voință, are dreptul legal de a solicita desființarea sau refacerea Registrului acționarilor sau de a cenzura modul în care acesta este ținut.

În opinia pârâților, în acest context primează excepția inadmisibilității, deoarece calea juridică aleasă de cei ce se pretind acționari este una greșită. Chiar dacă ar avea reclamantele calitatea de acționari ai societății, unica formă permisă de lege a societăților comerciale de a acționa este aceea de a convoca o care să hotărască asupra corectei țineri a Registrelor și asupra eventualei atrageri a răspunderii administratorilor în caz de încălcare a obligațiilor art. 73 din Legea societăților comerciale, astfel că se impune admiterea excepției de inadmisibilitate a acțiunii.

În subsidiar, pârâții au arătat că în speță este incidentă excepția lipsei interesului promovării acțiunii, n măsura în care, așa cum a reținut și instanța de fond, acțiunea vizează înscrierea unor acțiuni în Registrul acționarilor și, implicit, stabilirea acționariatului societății. Astfel, acțiunea este lipsită de interes, deoarece o astfel de hotărâre nu poate fi pusă în executare ci, pentru a opera cesiunile în Registrul acționarilor, este nevoie tot de o acțiune în realizare. De asemenea, așa cum a reținut și instanța de fond, petitul privitor la anularea Registrului acționarilor societății este lipsit de interes, pentru că nu poate rezulta nici un folos practic pentru reclamante din situația consecutivă admiterii unei astfel de cereri și anume, lipsa unui Registru al acționarilor societății.

Față de petitul de constatare a nulității Registrului acționarilor, pârâții au mai ridicat excepția lipsei calității procesual active și cea a puterii de lucru judecat.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, pârâții au învederat că egistrul acționarilor unei societăți comerciale fiind un document intern, nu poate face obiectul unor acțiuni pornite de către terțe persoane, care să intervină astfel în viața internă a societății, raportat și la art. 73 care stabilește expres faptul că administratorii nu răspund decât față de societate pentru existența registrelor și corecta lor ținere. Așa cum se arată în doctrină, în situația în care legea indică persoanele care, în anumite situații, pot acționa în justiție, terțe persoane chiar dacă ar putea justifica un interes direct și personal, nu au vocație de a sta în justiție pentru simplul motiv că legea nu le-a conferit calitate procesuală. Cum doar societatea comercială, prin organul statutar îndrituit în acest sens, are calitatea de a verifica și sancționa modul de ținere al registrelor sale, și, implicit, de a formula eventuale acțiuni în legătură cu acestea, apare evident că reclamantele nu pot avea calitate procesual activă.

În legătură cu aceasta, pârâții au apreciat motivarea instanței de fond, în sensul că simpla invocare de către reclamante a calității de acționar este suficientă pentru a avea calitate procesuală activă, ca fiind contrară textelor legale, în speță art. 73 din Legea nr. 31/1990, deoarece într-o astfel de acțiune societatea trebuie să aibă calitatea de reclamantă, nu de pârâtă, doar aceasta fiind titulară a dreptului la acțiune, iar acționarii, reali sau pretinși, nu pot acționa direct în acest sens, ci doar mediat, prin intermediul organului statutar al societății, Adunarea generală a acționarilor.

Referitor la excepția puterii de lucru judecat, pârâții au arătat că rin p. decizia nr. 22/2007 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr- a fost respinsă cererea reclamantelor din prezentul dosar, "" și de constatare a nulității din 20 Aprilie 2005 "", nulitate solicitată pentru faptul că acestea, în calitate de acționare, nu ar fi fost convocate. Considerentul esențial în respingerea acțiunii a fost acela că "a procedat conform legii al societății (condus de G) atunci când a convocat acționarii înscriși în Registrul acționarilor reconstituit la 03.07.2002, acesta fiind unicul ținut la sediul societății, înscris și în conformitate cu dispozițiile nr.HG 885/1995 și, în consecință, unicul opozabil "" "

Cât privește Registrul depus de către ca fiind al societății, acesta a fost înlăturat, ca nefiind opozabil societății și nici ținut conform dispozițiilor legale. Cât privește pretinsa calitate de acționar s-a reținut că reclamantele "nu au solicitat niciodată înscrierea în Registrul acționari lor societății".

Doctrina este unanimă în a considera că se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul cât și considerentele esențiale ale unei decizii, acelea fără de care acesta nu poate fi înțeles, deoarece considerentele esențiale fac parte implicit din dispozitiv. Tranșarea problemei registrului societății este un astfel de considerent, care se bucură de puterea lucrului judecat între reclamante și societate.

Autoritatea de lucru judecat poate fi invocată și dacă în cel de al doilea proces sunt și alte părți alături de cele între care s-a purtat litigiul inițial. Dar, este lesne de observat, au relevat pârâții, că în speță prin petitul din precizarea de acțiune se vizează tot Registrul societății "" reconstituit de la 3.07.2002, fundamentat pe dreptul de a reprezenta societatea și de a întocmi aceste Registre, chestiune tranșată în primul litigiu. Există și identitate de cauză, invocându-se tot existența unui alt Registru al societății, ținut de și calitatea reclamantelor de acționari ai societății dobândită în baza unor contracte de cesiune declarate valabile.

Asupra fondului cauzei, principala critică adusă sentinței de fond de către pârâții vizează ignorarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 98 din Legea societăților comerciale, incidente în speță, conform cărora transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă dematerializată nu se poate face decât prin declarație făcută în Registrul acționarilor de cedent și cesionar. În lipsa acestor declarații, dreptul de proprietate asupra acțiunilor rămâne în favoarea persoanelor înscrise în Registrul acționarilor.

De asemenea, în lipsa mențiunilor în Registrul acționarilor nu se poate cere recunoașterea calității de acționar al societății, în condițiile în care, corect a reținut instanța de fond faptul că Registrul acționarilor societății este cel depus în probațiune de societate, prin reprezentantul său legal, G, fiind esențial a se analiza care sunt acțiunile menționate în Registru, înscrierea având efect constitutiv de drepturi.

În ceea ce privește situația mențiunilor în Registrul de acționari ai societății, pârâții au învederat că indiferent dacă este privit ca o manifestare de voință care emană de la societate sau ca un înscris cerut de lege, Registrul Acționarilor nu poate să provină decât de la organul societății, valabil ales, care are atribuțiile legale în acest sens, respectiv Consiliul de Administratie al societătii. Astfel, începând cu luna iulie 2001, așa cum corect a reținut și instanța de fond, pârâții au precizat că singurul al societății "" valabil numit este cel condus de către G, în baza din 2001, necontestată niciodată, a din 20 aprilie 2005, mentinută valabilă în fond, apel și recurs în procesul intentat de către aceleași reclamante și a din februarie 2007, nesuspendată. În schimb toate de numire a d-nei, în calitate de administrator a societății, au fost invariabil declarate nule absolut, în prezent fiind nule absolut irevocabil toate din perioada 2002 - 2006, și suspendată ultima, cea din anul 2007. În concluzie, pârâții au susținut că singurul Registru al acționarilor valabil al societății este cel ținut de către

Contractele de cesiune invocate de către cele trei reclamante ca fiind titlurile care justifică pretinsa calitate de acționar au fost considerate de către pârâți ca fiind inopozabile și față de societate, nu numai față de adevărații acționari, deoarece reclamantele "" și nu au cerut niciodată administratorului societății, d-ul G, menționarea acestor contracte de cesiune în Registrul acționarilor.

Față de această susținere, pârâții au arătat că în mod greșit s-a reținut în motivarea încheierii din data de 23 iulie 2008 și în motivarea hotărârii că a solicitat menționarea a 140.121 acțiuni, a căror proprietară pretinde că este, pe calea unei ordonanțe președințiale care nu ar fi fost pusă în executare. Astfel, nu a cerut niciodată d- G menționarea În Registrul de acționari a contractelor de cesiune pe care le invocă drept titlu pentru proprietatea asupra acțiunilor din prezenta acțiune. Prin prezenta acțiune nu se solicită de către această reclamantă constatarea calității de proprietar cu privire la cele 140.102 acțiuni care au făcut obiectul notificării din 17.06.2002 și a Ordonanței nr. 3.160/2002, ci cu privire la alte acțiuni, cumpărate ulterior lunii iulie 2002, așa cum se arată și în cuprinsul acțiunii introductive. De asemenea nu a solicitat niciodată menționarea unor contracte, declarate nule prin decizia nr. 603/2003 a Curții de Apel Mureș, și considerate "reconfirmate" ulterior de către instanța de fond.

Totodată, apreciază pârâții, greșit s-a reținut faptul că ar fi încercat să menționeze contractele în Registrul acționarilor, sens în care a fost depusă o notificare la data de 17.06.2002 la societate, iar ulterior la data de 24.06.2002 s-ar fi pronunțat o ordonanță președințială care să oblige la acest lucru, însă Gar efuzat să efectueze aceste mențiuni, motiv care ar justifica conduita ulterioară de a nu mai cere menționarea contractelor.

În acest context, pârâții au subliniat faptul că o astfel de menționare nu a fost posibilă având în vedere că nu exista Registrul acționarilor, datorită culpei anterior al societății, condus chiar de către, care, fie nu a ținut, fie a refuzat să predea acest registru noului Consiliu de Administrație, în acest sens fiind procesul-verbal întocmit de executor, aspect reținut corect de către Instanța de fond.

Prin răspunsul la notificare, înregistrat sub nr. 1073/2002 la executor u, s-a solicitat expres d-nei să aducă Registrul pentru a se putea în concret efectua acele mențiuni, dar aceasta nu s-a conformat acestei cerințe, așa cum atestă și procesul-verbal nr. 846/21.06.2002. Situația este identică și în ceea ce privește punerea în executare a ordonanței, imposibilă raportat la lipsa Registrului acționarilor.

În aceste condiții, a continuat procesul de reconstituire a Registrului acționarilor, conform decizie Consiliului de administratie a societătii din data de 11.06.2002, la care d-na a fost notificată să se prezinte și să declare numărul de acțiuni pe care le deține, nsă aceasta a refuzat să se prezinte. Și dacă persoanele care au efectuat reconstituirea ar avea cunoștință despre existența unor contracte de cesiune, ele nu pot să menționeze, chiar administratori fiind, cesiunile în Registrul acționarilor. Conform art. 98 din Legea nr. 31/1990, doar cedentul și cesionarul sau mandatarii lor pot să semneze în Registrul acționarilor cesiunea, însă d-na a refuzat să îndeplinească procedura legală care condiționează transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor. Astfel, este contrar realității considerentul instanței de fond conform căruia Registrul acționarilor societății a fost reconstituit fără a se pune eventual problema unei restabiliri a situației anterioare cesiunilor respective. Pe de o parte, nu exista în mod real ce repune în situația anterioară, deoarece astfel de mențiuni nu au fost niciodată efectuate, lipsind Registrul, iar pe de altă parte, reconstituirea s-a făcut pe baza declarațiilor acționarilor, declarație pe care a refuzat să o facă. De asemenea, prin procesul-verbal de la. societății "" din 28.11.2003 s-a dispus către administratorii societății radierea oricăror mențiuni eventual existente în favoarea d-nei, cu privire la acțiunile care au făcut obiectul contractelor declarate nule absolut, astfel că nu se mai poate vorbi de lipsa unei manifestări de voință din partea societății pentru restabilirea situației anterioare, chiar dacă s-ar considera că, în abstract, o astfel de menționare ar fi trebuit să existe.

Referitor la contractele de cesiune a căror menționare a fost solicitată prin ordonanța președințială respectivă, s-a relevat faptul că acestea sunt cele declarate nule absolut prin decizia civilă nr. 603/2003 a Curții de Apel Mureș, și privesc acțiuni asupra cărora prin prezenta acțiune nu se pretinde de către a fi proprietară și asupra cărora prin procesu-verbal de la. societății "" din 28.11.2003 s-a dispus către administratorii societății radierea oricăror mențiuni eventual existente în favoarea d-nei.

Cât privește efectele ordonanței din 24.06.2002, conform dispozițiilor art. 581 din pr.civ. pârâții au arătat că instanța poate dispune, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice și nu măsuri cu caracter definitiv. Astfel că ordonanța poate avea eventuale efecte provizorii doar până la finalizarea dosarului privind valabilitatea acestor contracte, care au fost declarate nule absolut.

În realitate de o conduită abuzivă se fac vinovate reclamantele, care, în loc să parcurgă procedurile prevăzute de lege, menționarea în Registrul acționarilor și convocarea unei conform dispozițiilor legale au "făcut" zeci de simulacre de Adunări generale, toate nule absolut sau respinse la menționare, pentru că nu exista nici măcar un convocator și o informare a celorlalți asociați, prin care și-au arogat nelegal calitatea de a reprezenta societatea, ulterior intrând și în posesia bunurilor societății.

Astfel, au apreciat pârâții, eventuala valabilitate a acestor contracte de cesiune, stabilită prin decizia nr. 1.080/2006 a, nu poate face aceste contracte opozabile adevăraților proprietari sau societății, și în nici un caz nu se poate considera că prin această hotărâre fi statuat asupra calității de acționar, acesta nefiind obiectul litigiului și nici un considerent esențial al deciziei.

Pârâții au făcut și mențiunea că, între timp unii dintre acționarii înscriși în Registrul acționarilor societății, au cesionat o parte dintre acțiunile deținute, conform statutului societății, către alți acționari, prin licitație.

O altă critică adusă de pârâții hotărârii atacate se referă la fundamentul greșit juridic conform căruia actele de cesiune de acțiuni, declarate nule absolut prin decizia nr. 603/2003 a Curții de Apel Mureș, "reconfirmate" de către unii acționari ar reprezenta noi manifestări de voință, cu efect de dobândire a calității de acționar de către cesionar.

În acest sens, pârâții au subliniat faptul că din punct de vedere teoretic, o nulitate absolută precum cea retinută în spetă prin decizia mentionată nu poate fi confirmată niciodată, în nici un fel de către părti, iar pe de altă parte, un astfel de considerent încalcă decizia nr. 603/2003 a Curții de Apel Mureș, lipsind-o de efecte.

În concluzie, în opinia pârâților, nu pot avea calitate de acționar, iar instanța nu poate constata o astfel de calitate pentru reclamantele "" și, deoarece au achiziționat acțiuni de la un neproprietar, și nu au cerut niciodată menționarea acestor acțiuni nominative în Registrul societății, și nici pentru acțiunile cesionate invocate pe calea prezentei acțiuni, deoarece nu a cerut niciodată menționarea acestor acțiuni nominative în Registrul acționarilor, iar în prezent o astfel de menționare nici nu ar mai fi posibilă, deoarece nu mai figurează cedenții ca și proprietari ai acțiunilor în Registrul acționarilor.

Pentru aceste motive, pârâții au considerat nefondată acțiunea formulată chiar dacă aceasta a fost considerată admisibilă.

În drept au fost invocate prevederile art. 50, 54, 72, 73, 98 din Legea nr. 31/1990 republicată, art. 4, 5 din Legea nr. 26/1990, art. 1,2,3,4 și 5 din nr.HG 885/1995, art. 111, 274.pr.civ.

Reclamantele COM, șiprin memoriul de apel formulat au solicitat dmiterea acestuia, desfiintarea, anularea și modificarea în întregime a sentintei comerciale nr. 491 din 11 februarie 2009 si trimiterea dosarului spre rejudecare primei instante, respectiv Tribunalului Comercial Cluj precum și admiterea în întregime, asa cum a fost formulată, a actiunii, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamantele au arătat că prin actiunea pe care au format-o au solicitat instantei să se constate calitatea lor de actionari ai pentru un număr de actiuni si un procent determinat, să se constate numărul de actiuni si procentul detinut de ceilalti actionari precum si că unele persoane nu (mai) detin calitatea de actionari ai

Totodată, au mai solicitat instantei să dispună si nulitatea absolută a registrului actionarilor reconstituit la data de 03.07.2009 conform Hotărârii Consiliului de administratie din 11.06.2002.

Actiunea introductivă este justificată de contestarea constantă de către unii dintre pârâți a calității de actionari ai a reclamantelor si a recurentei si/sau a procentelor detinute din totalul actiunilor precum si de constituirea de către unii pârâți a unui registru al actionarilor cu încălcarea prevederilor legale, registru care nu reflectă situatia actionarilor

Referitor la hotărârea instanței de fond, reclamantele au arătat că aceasta a admis în parte actiunea pe care au formulat-o, constatând că COM este actionar al detinătoare a 136.881 de actiuni (50.44%) față de 138.295 (51 %) cât detine în realitate si că si nu sunt actionari ai. Cu privire la ceilalti actionari, în mod corelativ, tinând seama de totalul necontestat de 271.165 de actiuni în care e împărtit capitalul social al societății, instanța a constatat fie că au mai mult fie mai putin, fie sunt actionari, fie nu sunt.

Pentru a se pronunta pe fondul cauzei, au arătat reclamantele, instanța a încercat analiza transmisiunilor de actiuni la care reclamantele au făcut referire prin prisma cronologiei contractelor, a tipurilor de contracte. Astfel, referitor la cronologie, instanța de fond a stabilit că u încheiat cu mai multi pârâți (actionari ai ) contracte de cesiune de actiuni prin care a dobândit actiuni ale societății, iar cu privire la 88 dintre contractele încheiate de u, instanța a retinut doar că prin decizia Curtii de Apel Târgu M nr. 603/R/10.07.2003 acestea au fost anulate, fără însă a mentiona un aspect relevant si anume faptul ca prima instanța, respectiv Tribunalul Cluj, a respins actiunea privind nulitatea contractelor, confirmând valabilitatea lor.

Referitor la tipurile de contracte, reclamantele au arătat că instanța de fond a retinut existenta: contractelor încheiate de cu actionari si anulate de instanță; contractelor dintre si actionari pentru "reconfirmarea" celor 88 de contracte anulate pe care le considera "noi contracte"; contractele dintre u si alti actionari neanulate de către vreo instanța; contractele dintre u si; contractele dintre si COM și contractele dintre alti actionari ai

In plus potrivit instantei de fond, oricare dintre cesiunile de actiuni, care au făcut initial obiectul celor 88 de contracte si care nu au fost reconfirmate si care au fost încheiate între cedentii (actionarii care au vândut initia lui ) si alti actionari decât reclamantele și COM sunt valabile.

În continuarea motivării apelului, reclamantele au relevat că instanța de fond a admis în mod gresit exceptia lipsei de interes a petitului al doilea privind nulitatea Registrului actionarilor reconstituit la data de 3 iulie 2002, conform hotărârii Consiliului de Administratie al din data de 11 iunie 2002, motiv pentru care se impune desfiintarea în tot a sentintei si trimiterea spre rejudecare a cauzei primei instante.

De asemenea, reclamantele au criticat hotărârea și din perspectiva faptul că, instanța a argumentat lipsa de interes a COM si a reclamantelor de a solicita dispunerea nulității absolute pornind de la premiza că pronuntarea nulității Registrului actionarilor reconstituit la data de 3 iulie 2002 conform hotărârii Consiliului de Administratie al din data de 11 iunie 2002 nu le-ar aduce nici un folos practic, mai mult, ar prejudicia societatea si pe ceilalti actionari care s-ar afla în situatia de a nu mai avea nici o evidență a situatiei juridice a capitalului social, nefiind formulat un capăt de cerere referitor la obligarea SA. să reconstituie registrul actionarilor în baza situatiei ce ar fi constatată în urma admiterii actiunii.

Față de cele invocate de prima instanță, reclamantele au învederat că nici unul dintre argumentele invocate nu justifica admiterea exceptiei lipsei de interes, invocată din oficiu de către instanță, caracterul de act juridic unilateral al Registrului actionarilor privit de instanța ca instrumentum nu justifica lipsa interesului, având în vedere că registrul actionarilor produce efecte independent de înscrierile pe care le contine.

Au susținut reclamantele că instanța a omis să analizeze interesul declarat al COM si al lor în cuprinsul cererii introductive precizate, interes raportat la efectele pe care înscrierea cesiunilor într-un registru sau în altul, potrivit opiniei instantei, produce efecte diferite. Acest aspect, au apreciat reclamantele, reise atât din prevederile art. 98 din Legea nr. 31/1990 cât si din interpretarea pe care pârâții o dau neînscrierii într-un anumit registru (a registrului reconstituit) a cesiunilor în baza cărora reclamantele au dobândit dreptul de proprietate asupra actiunilor.

În aceste condiții, reclamantele au apreciat că interesul mai sus enuntat trebuia analizat în conditiile în care instanța a retinut că uaf ăcut toate demersurile posibile, inclusiv o actiune în realizare, admisă de către instanța de judecată, în vederea înscrierii în registrul actionarilor a cesiunilor consfintite prin cele 88 de contracte si fără însă să obtină realizarea dreptului legitim solicitat. A mai retinut instanța, în acest context, că sustinerile pârâților referitoare la inexistanta unei solicitări din partea d-nei în vederea înscrierii cesiunilor sunt neadevărate, iar că la momentul înregistrării actiunii introductive reclamantele se găseau în situatia de a nu avea calea actiunii în realizare (pentru obtinerea înscrierii cesiunilor în registrul actionarilor) decât la nivel teoretic, adică fără eficiență.

Acelasi interes, au mai susținut reclamantele, trebuia analizat si prin prisma existentei la dosar a doua documente denumite "registrul actionarilor", unul depus de pârâți, iar altul depus de reclamante, în conditiile în care în registrul depus de reclamante existau toate înscrierile despre care pârâții afirmau că nu se regăsesc în registrul depus de ei.

Argumentul privind comparația registrului actionarilor cu o carte funciară, în opinia reclamantelor nu este unul convingător, atâta timp cât în cazul existentei a doua cărti funciare privitoare la acelasi imobil, în mod evident una trebuind desfiintată.

Mai precizează reclamantele că, este de neînteles ca, în situatia în care se dovedeste că, datorită unor neîntelegeri dintre actionari cu privire la structura actionariatului si la componenta consiliului de administratie, s-a ajuns in situatia în care actionarii societății să se prevaleze de registre ale actionarilor diferite, paralele, care nu cuprind aceleasi înscrieri, instanța de fond să considere lipsită de interes cererea de constatare a nulității unuia dintre ele.

Nu subzistă, în opinia reclamantelor, nici argumentul conform căruia în urma anulării registrului actionarilor, ar fi viciate interesele societății care ar rămâne, în situatia inexistentei unei cereri de obligare a să reconstituie registrul în baza hotărârii judecătoresti, fără o evidență a structurii actionariatului pentru următoarele motive: în situatia admiterii exceptiei si mentinerii registrului prezentat de pârâți (chiar si ca instrumentum) si în lipsa unei cereri de obligare a la operarea înscrierilor conform sentintei, societatea ar detine un registru al actionarilor ("instrumentum") fără vreo folosință pentru că nu exprima situatia capitalului social in sensul invocat de instanța.

Admiterea gresită a exceptiei si respingerea ca lipsit de interes a petitului privind nulitatea registrului actionarilor reprezintă o rezolvare a procesului fără a intra în cercetarea fondului, în sensul dispozitiilor art. 297 alin. 1.pr.civ. sens în care reclamantele consideră că se impune desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.

De asemenea, reclamantele apreciază că instanța, desi a respins ca lipsit de interes petitul al doilea, a solutionat fondul acestuia cu încălcarea principiului contradictorialității, fără a-l pune în dezbaterea părtilor, motiv pentru care se impune anularea sentintei de fond, iar în vederea respectării dublului grad de jurisdictie, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.

O altă critică formulată de reclamante se referă la faptul că instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin 2.pr.civ. în speta dispozitiile art. 129 alin 2, motiv pentru care se impune anularea sentintei.

Reclamantele au mai criticat sentinta primei instanțe și datorită faptului că aceasta s-a pronuntat asupra fondului petitului nr. 2, în sensul că a solutionat acest petit, analizând în mod evident motive de fond, fără însă a pune în discutia părtilor aspectele relevante în solutionarea cererii. Mai mult instanța a "stabilit" situatia de fapt statuând că la data "reconstituirii" registrului, persoanele care l-au reconstituit aveau calitatea de membri ai Consiliului de administratie a si că nu ar exista o cauză ilicită în reconstituirea acestuia, dimpotrivă măsura reconstituirii fiind temeinic justificată, iar motivul reconstituirii ar fi fost pretinsa nepredare a acestui registru de către u, astfel că refuzul Consiliului de administratie condus de dI. de înscriere a cesiunilor solicitate de u, a fost justificat de pozitia exprimată în mod neechivoc de către Consiliu de Administratie cu privire la nelegalitatea cesiunilor.

Reclamantele consideră ca instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității în sensul în care, fără a pune în discutia părtilor aspectele de fond, s-a pronuntat asupra acestora, omițând că acest principiu cărmuieste atât relatiile dintre părti cât si dintre acestea din urma si instanță.

Având în vedere că cererea de chemare în judecată poate fi formulată numai în primei instante, solutie legislativă care se întemeiază pe necesitatea respectării principiului celor doua grade de jurisdictie, consacrat de art. 282 alin. 1.pr.civ. reclamantele învederează că solutionarea de către prima instanța a fondului cauzei fără a-l pune în discutia părtilor constituie un motiv întemeiat de anulare a sentintei si trimitere a cauzei spre rejudecare în primei instante, situație în care sunt incidente dispozitiile art. 297 alin. 2.pr.civ. având în vedere și faptul că doctrina este unanimă în a considera că solutia mai sus mentionata se impune întotdeauna când necercetarea fondului s-a datorat admiterii în mod gresit a unei exceptii de formă sau de fond.

Cu privire la fondul cererii de anulare a registrului actionarilor, in mod gresit instanța a statuat ca hotărârea "reconstituiri" registrului actionarilor era o atributie a Consiliului de Administratie. Deschiderea si tinerea registrului actionarilor este într-adevar de competenta Consiliului de Administratie insa reconstituirea in sine a unui registru trebuia făcuta în urma aprobării, iar în acest scop a fost convocată si din 3 iulie 2009 care însă nu a mai votat reconstituirea registrului.

In mod gresit instanța a retinut ca persoanele care au reconstituit registrul actionarilor erau membrii Consiliului de Administratie. Din documentele de la dosar reiese in mod indubitabil următoarea stare de fapt:

- o parte dintre pârâți, membri Consiliului de Administratie al in acea perioada pretind ca la data de 11 iunie 2002 au hotărât "reconstituirea" registrului actionarilor;

- în sedintele anterioare ale Consiliului de Administratie, deci anterior pretinsei sedinte din 11 iunie 2002, s-a discutat in repetate rânduri despre constituirea unui registru al actionarilor în forma scrisă si nu reconstituirea, întrucât până la acea data nu a existat un registru al actionarilor in forma scrisa olograf;

- în sedinta din data de 19 iunie 2002, deci ulterior pretinsei sedinte din 11 iunie 2002, la pagina 3 penultimul paragraf, membrii consiliului de administratie discutau despre inexistenta unui registru al actionarilor în forma scrisă si despre încercarea nereusită din februarie 2002 de a redacta un astfel de registru;

- la data de 20 iunie 2002, membrii consiliului de administratie condus de dl. au votat înscrierea în registrul actionarilor tinut în forma computerizată a cesiunilor notificate de d-na.

- în sedinta din 2 iulie 2002 dl. Gaf ost demis din functia de presedinte al consiliului de administratie;

- la. din 3 iulie 2002, când sustin pârâții ca ar fi fost "reconstituit registrul", întreg Consiliul de Administratie a fost revocat fiind numit un nou consiliu de administratie, condus de d-na, consiliu care a rămas în functie până în anul 2003.

de cele mai sus aratate, reclamantele apreciază că este evidenta eroarea instantei de fond care a retinut că la data de 3 iulie 2002, data presupusei reconstituiri, consiliul de administratie condus de dI. G mai era în functie si putea să "reconstituie" registrul actionarilor.

Legat de temeinicia retinerilor instantei de fond cu privire la inexistenta registrului actionarilor, ca urmare a presupusei nepredări a acestuia de către d-na în urma preluării acestui document de la consiliul de administratie condus de dl., reclamantele au arătat că, asa cum reiese din documentele existente la dosar, la data de 12 iulie 2002, deci dupa reconstituire, registrul actionarilor a fost predat de către consiliul de administratie revocat către noul Consiliu condus de d-na, reieșind astfel că pretinsa reconstituire a registrului la data de 3 iulie 2002 nu avea cum să fie ulterioară predării de către consiliul condus de dl. a registrului actionarilor. Asadar nu existau motive întemeiate pentru "reconstituire".

Nu în ultimul rând, instanța de fond a retinut că refuzul consiliului de administratie condus de dl. de a înscrie cesiunile notificate ar fi unul justificat deci legal față de aprecierile acestui consiliu cu privire la legalitatea cesiunilor, reclamantele au precizat că Consiliul de administratie nu are atributii de verificare a legalitatii contractelor de cesiune, fiind obligat să efectueze pur si simplu înscrierile, eventualul control de legalitate revenind instantelor judecătoresti.

de cele mai sus învederate si față de cele inserate în actiunea introductiva, reclamantele au apreciat că se impune admiterea petitului al doilea si anularea registrului actionarilor "reconstituit" la data de 3 iulie 2002.

de abordarea instantei referitoare la transmisiunile de actiuni (diacronica) se impunea ca necesară administrarea probei cu expertiza contabilă, motiv pentru care, de asemenea, se impune anularea sentintei de fond având în vedere și respectarea dublului grad de jurisdictie, respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.

Instanța a omis un aspect principal in cadrul analizei transmisiunilor de actiuni si anume corelarea datei contractelor si a numărului de actiuni cu seriile actiunilor care au făcut obiectul contractelor. Acest aspect este unul esential pentru stabilirea structurii actionariatului, având în vedere ca are un capital social compus din actiuni nominative dematerializate identificate cu serii, astfel că numai din corelarea seriilor actiunilor cu data contractelor se putea urmări "traseul unei actiuni" de la detinătorul initial la cesionarul final.

În această situație, reclamantele consideră ca instanța a încălcat dispozitiile legale privind rolul activ al instantei în sensul în care potrivit disp. art. 129 pct. 5, aceasta ar fi trebuit, în vederea prevenirii oricărei greseli privind aflarea adevărului în cauză, să dispună din oficiu efectuarea unei expertize. Aceasta critica este justificată având în vedere că din considerentele hotărârii atacate reiese că în lipsa unui raport de expertiză, instanța nu a putut stabili cu precizie traseul actiunilor în urma cesiunilor subsecvente, aspect esential referitor la admisibilitatea cererii COM

Față de cele mai sus mentionate si reiterând necesitatea respectării principiului celor doua grade de jurisdictie, consacrat de art. 282 alin. 1.pr.civ. reclamantele consideră că se impune desfiintarea sentintei de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare cu obligativitatea de a se efectua o expertiză contabilă.

Pe fondul cauzei, reclamantele au apreciat că prima instanța a reținut greșit starea de fapt, motiv care justifică modificarea sentintei si admiterea în totalitate a cererii introductive.

Pentru crearea unei imagini reale asupra stării de fapt, respectiv transmisiunile de actiuni cu respectarea grupării pe contracte, a seriilor actiunilor si a cronologiei, inclusiv a efectelor hotărârilor judecătoresti față de cesiunile încheiate înre actionari reclamantele au întocmit un tabel care urmăreste cesiunile initiale, reconfirmarile si în baza căruia pot fi aplicate posibilele interpretări ale hotărârilor judecătoresti.

Astfel, față de cele înscrise în tabel si față de actele depuse în probatiune si pe care instanța nu le-a avut în vedere, reclamantele au precizat că exista si alte contracte din grupul celor 88 anulate prin decizia Curtii de Apel Târgu M nr. 603/R din 10 iulie 2003, pe care le-a detaliat în cuprinsul motivelor de apel.

În raport de cele prezentate, reclamantele au considerat că instata a retinut gresit starea de fapt si a calculat în consecință gresit numărul de actiuni detinut de reclamante, respectiv numai din însumarea actiunilor gresit alocate calculate de reclamantele-apelante, reiese un număr de 18.416 actiuni neatribuite lor, reprezentând un procent de 6,791 % din totalul actiunilor de asemenea, instanța de fond, în mod gresit a calculat numărul de actiuni transmise de d-na d-nei numai cu referire la numărul de actiuni aditionând actiunile din contractele reconfirmate cu cele neatacate sau neanulate si transmițându-le d-nei fără să seama că transmisiunile au avut la baza identificarea fiecărei actiuni după serie, ceea ce chiar si în situatia în care s-ar accepta rationamentul juridic al primei instante, ar conduce la un rezultat diferit privind situatia structurii actionariatului.

Nu în ultimul rând, au considerat reclamantele, se impune a fi învederată si omisiunea instantei de fond care a retinut că încheierea contractelor dintre si a avut loc după momentul respingerii de către Tribunalul Cluja cererii de anulare a celor 88 de contracte de cesiune si anterior pronunțării deciziei Curtii de Apel Târgu -M nr. 603/R din 10 iulie 2003, aspect de fapt deosebit de important în analiza efectelor acestei decizii cu privire la cesiunile de actiuni încheiate între reclamante.

Pentru acest motiv se impune o reanalizare si reconsiderare a situatiei de fapt în functie de documentele existente deja la dosar si de corelarea acestora cu rezultatele unei expertize contabile de specialitate, în urma căreia să se dispună modificarea sentintei apelate si admiterea în întregime a actiunii introductive precizate.

Un alt motiv de apel pe care l-au promovat reclamantele se referă la faptul că instanța de fond a pronuntat hotărârea apelată cu încălcarea legii.

Referitor la această critică, reclamantele au arătat că instanța a analizat actele depuse la dosar si a pronuntat hotărârea apelată pornind de la ideea existentei a 6 categorii de contracte de cesiune actiuni. Valabilitatea transmisiunilor de actiuni si drepturile de proprietate au fost stabilite în functie de modul în care instanța de fond a interpretat efectele hotărârilor judecătoresti pronuntate în legatură cu contractele de cesiune. Pentru a ajunge la rezultatul privind situatia actionarilor cuprinsă în sentinta apelată, instanța a pornit de la principiul conform căruia nici unul dintre cele 88 de contracte anulate prin decizia Curtii de Apel Târgu M nr. 603/R din 10 iulie 2003 nu a transmis proprietatea asupra actiunilor cesionarei u care pe cale de consecință, nu a putut să o transmita mai departe d-nei, indiferent de momentul la care a operat această transmisiune, în speță înainte de anularea celor 88 de contracte prin decizia nr. 603/R din 10 iulie 2003. Asadar instanța a statuat că singurele actiuni pe care putea să le transmită d-nei, si pe care l-ar fi si transmis, sunt cele pe care le avea initial, cele pe care le-a dobândit în baza contractelor de cesiune "reconfirmate" si cele pe care le-a dobândit de la alti actionari si nu au fost niciodată anulate.

Pentru a statua astfel, reclamantele au apreciat că instanța de fond a analizat efectele deciziei nr. 603/R din 10 iulie 2003 în functie de doar doua principii de drept, respectiv principiul relativității efectelor hotărârilor judecătoresti și principiul care guvernează efectele nulității.

În raport de acestea, reclamantele au considerat că ratiunea instantei de fond este fundamental gresită si încalcă legea deoarece, singura hotărâre judecătoreasca care anulează cesiuni cu actiuni ale este decizia nr. 603 din 10.07.2003 si se refera la cele 88 de cesiuni [07.06 - 15.06.2002] care au avut ca obiect cumulat 140,102 actiuni [51.66%] cesionar fiind în toate situatiile. Lăsând la o parte interpretarea efectelor deciziei nr. 603 din 10 iulie 2003, după pronuntarea acesteia, au fost reconfirmate prin noi semnături un număr de 42 de cesiuni din cele 88 anulate, acestea fiind în fapt noi cesiuni si au avut ca obiect cumulat 84,251 actiuni [31,07%] cesionar fiind în toate situatiile aceeasi.

In limita numărului de actiuni detinute de, vazând si seriile actiunilor vândute, aspect neluat în seamă de instanța de fond, trebuie dată eficiență contractelor de cesiune dintre - și de la (cedent) către (cesionar).

Pentru a demonstra greseala instantei de fond, reclamantele consideră că trebuie analizate efectele deciziei nr. 603/R a Curtii de Apel Târgu -M corelate cu cele ale deciziei nr. 1.080 din 15 martie 2006, de interpretarea acestora depinzând, soarta celor 55,851 actiuni [20,59%].

Interpretarea logică si corectă a hotărârii nr. 603/R, în opinia reclamantelor trebuia să seama de succesiunea în timp e evenimentelor, precum și de alte hotărâri judecătoresti - sentinta civilă nr. 4660/C/2002 din 9 octombrie 2002 Tribunalului Cluj prin care a fost respinsă în primă instanță cererea de anulare a celor 88 de contracte de cesiune; încheierea contractelor de vânzare cesiune între si, după 9 octombrie 2002; încheierea contractelor de cesiune între si COM, după 9 octombrie 2002 precum și decizia nr. 603/R din 10 iulie 2003. De asemenea, aveau relevanță și alte hotărâri judecătoresti, ulterioare care s-au referit direct si explicit la efectele deja produse de cesiunile anulate prin decizia nr. 603/R, anterior anularii, concret: cesiunile dintre (cedent) si (cesionar) dar si cesiunile dintre (cedent) si (cesionar) au fost validate expres prin decizia nr. 1080 din 15 martie 2006.

De asemenea, trebuia ca instanța să țină seama de faptul că actionarii care nu au fost părti în dosarul în care s-a pronuntat decizia nr. 1.080 din 15 martie 2006 sunt cei care nu au contestat cesiunile dintre si si dintre si, cesiunile de actiuni produc efectele prin sine, nefiind necesară o validare judecătoreasca a valabilității. Aceste cesiuni produc față de cei care nu le-au contestat ca si față de cei care le-au contestat si au fost respinse contestatiile, efecte cel putin ca si cesiunile niciodatăcontestate si pe care instanța de judecata le-a considerat ca fiind valabile.

Față de cele de mai sus, reclamantele au considerat că instanța de fond a făcut o gresită aplicare a principiilor de drept invocate, omițând să facă aplicarea si a principiilor de drept care reprezinta exceptiile de la efectele nulității unui act juridic civil, având în vedere că efectele nulității diferă, în primul rând, după cum nulitatea este totală sau partială iar, în al doilea rând, în functie de ceea ce s-a întâmplat după încheierea actului juridic civil lovit de nulitate, mai exact după cum actul a fost sau nu executat si după cum au fost încheiate sau nu acte juridice ulterioare în legatură cu aceleasi drepturi. Referitor la exceptiile de la principiu anularii actului juridic subsecvent si implicit de la principiul retroactivității, s-a învederat de către reclamante că acestea se întemeiază pe principiul ocrotirii bunei credinte si pe principiul asigurării securității si stabilității circuitului juridic civil. Conditiile aplicării celor două principii sunt ca actul subsecvent să fie unul cu titlu oneros, iar subdobânditorii să fie de bună-credință.

In speta, reclamantele au apreciat că buna lor credință si a COM a fost stabilita în mod clar prin decizia nr. 1.080 din 15 martie 2006, decizie care se bucură de puterea lucrului judecat.

Referitor la buna credință a dobânditoarelor subsecvente, aceasta trebuia analizată de instanța prin prisma succesiunii evenimentelor, conform căreia a dobândit cu titlu oneros actiunile de la după ce Tribunalul Comercial Cluja validat cele 88 de contracte de cesiune, mai mult, si nu au fost părti în acel proces.

de cele mai sus, reclamantele au considerat că în mod gresit instanța a statuat că efectele deciziei Curtii de Apel Târgu -M nr. 603/R din 10 iulie 2003 au retroactivat si cu privire la contractele subsecvente încheiate între si si între, în sensul în care, desi în registrul actionarilor erau mentionate seriile actiunilor înstrăinate prin aceste contracte subsecvente, instanța de fond a considerat că obiect al contractelor îl fac doar actiunile dobândite de si neanulate prin decizia nr. 603/

Pârâta C-, prin apelul formulat a apreciat, în primul rând, sentința instanței de fond ca fiind contradictorie, având în vedere, pe de o parte ca fiind valabil Registru Acționarilor, care statuează structura acționariatului, deoarece nu există motiv de nulitate, iar pe de altă parte, sentința apelată stabilește o altă structură a acționariatului diferită de cea din Registru Acționarilor valabil.

Astfel, arată pârâta, pe de o parte, instanța consideră ca fiind corectă procedura urmată de, care după ce a încheiat cele 88 de contracte de cesiune, ulterior anulate de Curtea de Apel Târgu Mureș prin Decizia nr. 603/2004, a solicitat înscrierea lor în Registrul Acționarilor după care a obținut Ordonanța Președințială nr. 3.160/2002, iar pe de altă parte, instanța de fond admite acțiunea în constatare a COM, care nu a solicitat, în prealabil, înscrierea în Registru Acționarilor valabil și nici prin prezenta acțiune nu solicită înscrierea.

În al doilea rând, a mai menționat pârâta, instanța de fond trecând peste autoritatea de lucru judecat a decizia nr. 603/2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, care anula definitiv și irevocabil cele 88 de contracte de cesiune din perioada 2002 - 2003, arătat că aceste contracte au fost reconfirmate, astfel că sancțiunea aplicată de instanță nu a fost irevocabilă, ci dimpotrivă ea a fost înlăturată de chiar părțile aflate în culpă pentru că au încheiat contracte nule și deși nu lipsa consimțământului părților a fost cauza de nulitate, reconfirmarea acoperă încălcarea oricărei dispoziții legale, statutare sau hotărâri judecătorești irevocabile. Mai mult decât atât, reconfirmarea nu ar fi operat individual pentru fiecare contract în parte, adică fiecare parte să-și reconfirme contractul la care a participat, ci reconfirmarea a operat global, confirmarea făcută de unele părți s-a extins la toate contractele în bloc. Asfel, de exemplu, pentru 3.163 actiuni, pentru 7.56 actiuni, pentru 3.780 actiuni, pentru 756 actiuni, pentru 3.782 actiuni, pentru 1.719 actiuni, pentru 1.719 actiuni, nu doar că nu au putut, dar nici nu au reconfirmat individual cesiunile și, cu toate acestea, reconfirmarea globală vizează și contractele lor.

În continuarea motivelor de apel, pârâta a arătat că problema o reprezintă existența simultană a două structuri de acționariat pe care societatea trebuie să le respecte concomitent la convocarea adunărilor, la eliberarea dividentelor etc. Astfel, pe de o parte există Registru Acționarilor valabil deoarece nu există motiv de nulitate, a cărui înscrieri au efect constitutiv de drepturi, fapt recunoscut și de reclamante în notele de ședință depuse în cauză, prin invocarea prevederilor art. 177 alin. 1 lit. a din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 98 din Legea nr. 31/1990, iar pe de altă parte sentința comercială nr. 491/2009 contrară dispozițiilor legale și fără susținere în probatoriu administrat în cauză.

De asemenea, pârâta a subliniat faptul că prin prezenta acțiune se solicită instanței de judecată să se constate că în temeiul contractelor de cesiune încheiate în anii 2002 - 2003 validate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1.080 și decizia nr. 3.564, reclamantele dețin 76,35% din totalul acțiunilor, pârâții de rândul 2 - 55 dețin fiecare câte un procent cuprins între 1,92 și 0,02%, iar pârâții de rândul 56 - 69 nu dețin actiuni.

Privitor la obiectul acțiunii, pârâtă a relevat faptul că niciunde în cele 12 pagini ale acțiunii introductive, precum și nici în celelalte precizări, note de ședință etc. nu se identifică în mod concret contractele (părțile între care au fost încheiate, ziua, locul, un număr de ordine sau înregistarare, obiectul fiecărui contract în parte). Totodată, nu se indică care reclamantă cu care pârât a contractat și câte acțiuni a dobândit de la fiecare pârât, când, unde, cum, la ce preț. Toate contractele sunt tratate global. Contracte de cesiune încheiate în anii 2002 - 2003 sunt și cele 88 de contracte, unicele depuse în probațiune, anulate definitiv și irevocabil de Curtea de Apel Târgu Mureș prin decizia nr. 603/2004.

În aceste condiții, pârâta a criticat soluția instanței de fond pentru faptul că aceasta a considerat că este posibilă acoperirea nulitătii absolute sanctionate de Curtea de Apel Târgu Mureș în decizia nr. 603/2004 prin reconfirmarea de către părtii, deși nu lipsa consimtământului a fost cauza de nulitate.

Pe de altă parte, la contractele de cesiune menționate în decizia nr. 1.080 și decizia nr. 3.564, pârâții din prezentul dosar nu au fost parte pentru a-i obliga în vreun fel și nici la judecarea litigiilor din dosarele nr- și nr-, marea majoritate a pârâților nu au participat. Mai mult decât atât, aceste hotărâri judecătorești nu sunt opozabile nici măcar societății care a fost parte în proces, cu atât mai puțin ar putea fi opozabile celor neparticipanți la judecată. Din această perspectivă, u pot fi retinute sustinerile reclamantelor conform cărora aceste cesiuni de actiuni, care au avut drept urmare transmiterea către ele a 24.1% și respective 51% din capitalul social, sunt opozabile societătii, parte în procesul în care a fost discutată valabilitatea contractelor de cesiune, date fiind prevederile imperative și formaliste ale art. 123 alin. 3 Legea societăților comerciale, în raport de care reclamantele ar fi trebuit să urmeze indicatia Curtii de Apel Cluj, adică să urmeze calea parcursă în 2002 de reclamanta, respectiv să solicite înscrierea în Registru Actionarilor și în caz de refuz să se adreseze instantei cu o acțiune în realizarea dreptului (obligatie de a face, de înscriere cu efect constitutiv în Registrul Actionarilor) și nu ab initio să promoveze o actiune în constatare.

Un al doilea aspect subliniat de pârâtă se referă la lipsa oricărei probe cu privire pârâții de rândul 2-55, care ar deține fiecare câte un procent cuprins între 1,92 și 0,02%, iar pârâții de rândul 56-69 nu ar deține acțiuni. Referitor la aceasta, pârâta a apreciat că nu se poate pretinde că fie în temeiul unor contracte, care fie nu toți pârâții au fost parte fie au fost anulate definitiv și irevocabil de Curtea de Apel Târgu Mureș prin decizia nr. 603/2004, fie că în temeiul unor alte contracte, la care nciunul din pârâți nu au fost parte, sunt temeiul afirmație cum că pârâții de rândul 2-55, care ar deține fiecare câte un procent cuprins între 1,92 și 0,02%, iar pârâții de rândul 56-69 nu ar deține acțiuni.

Cu toate acestea, pârâta consideră că a făcut proba contrară depunând la dosar Registru Acționarilor, iar considerentele deciziei nr. 22/2007 a Curții de Apel Cluj au putere de lucru judecat între pârâtă și reclamante, adică sunt obligatorii chiar dacă acest proces nu are același obiect și aceeași cauză.

În acest context pârâta a menționat că a mai fost chemată în judecată de reclamante și în dosarul nr- unde aceleași reclamante au depus același înscris care emană de la ele și se intitulează registrul acționarilor, solicitând constatarea nulității absolute a din 20.04.2005 pe motiv că nu au fost convocați acționarii înscrisi în acest registru, dar Tribunalul Comercial Cluj a respins acțiunea prin sentința nr. 97/2006, iar Curtea de Apel Cluja menținut soluția prin decizia nr. 22/2007 înlăturând acest înscris deoarece nu a fost întocmit în baza prev. nr.HG 885/1995 și nu a fost depus niciodată la sediul, arătându-se că unicul registru al acționarilor, care-i cuprinde pe toți acționarii societății, fiind acela depus la dosar de, și faptul că nu este imputabil societătii că în acest registru nu au mai fost operate mentiuni din anul 2002, întrucât cesionarii actiunilor și, în mod special, cele două reclamante, nu au făcut dovada că au solicitat să opereze cesiunile validate prin deciziile nr. 1.080/2006 și nr. 3.564/2006 ale Înaltei Curti de Casatie și Justitie și nici nu s-au adresat instantei în acest sens.

Din această perspectivă, a arătat pârâta, în considerentele deciziei nr. 22/2007 s-a arătat că nu pot fi reținute sustinerile reclamantelor conform cărora aceste cesiuni de actiuni care au avut drept urmare transmiterea către ele a 24.1% și respective 51% din capitalul social, sunt opozabile societătii, parte în procesul în care a fost discutată valabilitatea contractelor de cesiune, date fiind prevederile imperative și formaliste ale art. 123 alin. 3 Legea nr. 31/1990.

Având în vedere aceste considerente ale deciziei nr. 22/2007 a Curții de Apel Cluj, pârâta apreciază că se explică dispozitivul și se reflectă în el. Astfel cererea de constatare a nulității absolute aa S., deoarece reclamantele înscrise în înscrisul intitulat registrul acționarilor nu ar fi fost convocate, tocmai pentru că unicul și adevăratul Registru al Acționarilor prezentat de societate, atât în acel litigiu cât și în acesta a fost respectat. Reclamantele nu apar în Registrul Acționarilor prezentat de, atât în acel litigiu cât și în acesta, deoarece nu au solicitat societății înscrierea și nici nu au promovat o acțiune în realizarea dreptului, prin care să solicite societății înscrierea în Registrul Acționarilor. Din acest motiv, această parte din considerentele deciziei nr. 22/2007 a Curții de Apel Cluj, care explică dispozitivul și se reflectă în el, intră în puterea lucrului judecat, adică este obligatorie chiar dacă acest proces nu are același obiect și aceeași cauză.

În această situație, a arătat pârâta, reclamantele au solicitat anularea Registrului Acționarilor, deși referitor la Registrul Acționarilor considerentele deciziei nr. 22/2007 au putere de lucru judecat între și reclamante, adică sunt obligatorii chiar dacă acest proces nu are același obiect și aceeași cauză.

Instanța a respins acest petit ca fiind lipsit de interes, deoarece interesul reclamantelor ar fi să se înscrie în Registrul Acționarilor, anularea neavând nicio finalitate. Cu atât mai mult cu cât dacă Registrul Acționarilor ar fi incomplet sancțiunea nu ar fi anularea ci soluția ar fi completarea lui.

În concluzie, a apreciat pârâta, reclamantele ar fi trebuit să urmeze indicatia Curtii de Apel Cluj din decizia nr. 22/2004, adică să urmeze calea parcursă în 2002 de reclamanta precum și să solicite să opereze în registru cesiunile validate prin deciziile nr. 1.080/2006 și nr. 3.564/2006 ale Înaltei Curti de Casatie și Justitie și nici nu s-au adresat instantei în acest sens.

Referitor la faptul că reclamantele au invocat în apărare și Ordonanța Președințială nr. 3.160/24.06.2002, pârâta susține că aceasta se referă la niște contracte anulate prin decizia nr. 603/2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, care nu mai pot fi înscrise și nu la contractele de cesiune invocate în acest litigiu de către COM și, persoane la care nr. 3.160/2002 nu face nicio referire. Totodată, dacă prezentul litigiu ar avea ca obiect aceleași contracte de cesiune ca și nr. 3.160/2002, ar rezulta că există deja un titlu executor care ar face lipsită de interes o acțiune de obținere a unui al doilea titlu executor.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile rt. 287 alin.(2)pr.civ. și art. 98 și 177 din Legea nr. 31/1990.

Prin apelul formulat de numiții, G, în calitate de curator special al numiților:, -, -, IRON, și și în calitate curator special al numiților:, CA și, s-a solicitat schimbarea în parte a sentinței comerciale nr. 491/2009 a Tribunalului Comercial Cluj, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților.

O primă critică formulată de apelanții se referă la modul în care Tribunalul Comerciala soluționat excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, în temeiul dispozițiilor art. 111.pr.civ, în contextul în care reclamanții aveau deschisă calea acțiunii în realizarea dreptului.

Astfel, au arătat apelanții, soluționând excepția, instanța de fond, a considerat că cele trei reclamante nu aveau posibilitatea de a obține o Hotărâre care să oblige consiliul de administratie al la operarea în registrul acționarilor a contractelor de cesiune de acțiuni de care înțeleg să se prevaleze. În plus, instanța a reținut că reclamanta uao bținut prin Ordonanța Președințială nr. 3.160/2002 a Tribunalului Cluj, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1.522/2002 a Curții de Apel Cluj, obligarea de a înregistra în registrul acționarilor, cu titlu provizoriu, până la soluționarea dosarului nr. 561/2003 aflat pe rolul Curții de Apel Tg. Esențială, au considerat apelanții, este precizarea, omisă în acest context de instanța de fond, că soluția pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mac onstatat nulitatea absolută a respectivelor contracte de cesiune, dar gnorând acest aspect, concluzia instanței de fond incriminează administratorul societății pentru refacerea registrului fără operarea cesiunilor de acțiuni. Totodată, faptul că u nu a continuat procedura executării silite pentru a transpune în practică ordonanța obținută este în exclusivitate culpa acesteia, Codul d e procedură civilă oferindu-i toate mijloacele legale pentru executarea unei obligații de a face. Concluzia pe care instanța fondului o extrage din această situație de fapt este în contradicție totală cu dispozițiile Codului d e procedură civilă privind executarea silită. Astfel, instanța consideră că nicio cale legală nu mai rămâne la dispoziția reclamantei pentru realizarea dreptului său constând în înregistrarea în registrul acționari lor a contractelor de cesiune de acțiuni la care facem trimitere prin prezenta cerere, cu excepția acțiunii în constatare. Concluzia este fundamental greșită și ignoră tocmai obținerea ordonanței președințiale de către reclamanta care a dovedit astfel indiscutabil existența unei căi de realizare a dreptului și mai mult decât atât, faptul că acesta îi era cunoscută. Aspectul lipsit de orice argumentație din soluția instanței de fond constă în faptul că celelalte două reclamante și chiar și u, pentru toate contractele de cesiune de care se prevalează, cu excepția prezentei acțiuni în constatare, nu au realizat niciun demers judiciar din care să rezulte că o acțiune în realizarea dreptului ar fi fost prescrisă.

În raport de cele de mai sus, apelanții apreciază concluzia instanței de fond că o acțiune în constatare este unica soluție, ca fiind lipsită atât de argumente juridice cât și de argumente de natură faptică.

În consecință, apelanții au solicitat admiterea excepției inadmisibilității acțiunii în constatare, în contextul în care reclamanții în mod vădit au la dispoziție calea acțiunii în realizarea drepturilor de care se prevalează.

Referitor la fondul cauzei, apelanții au criticat soluția instanței de fond pornind de la cadrul procesual pe care instanța l-a considerat admisibil, respectiv cel al acțiunii în constatare declaratorie. Din această perspectivă, apelanții au arătat că unicul mijloc de probă folosit de cele trei reclamante pentru a-și dovedi dreptul de proprietate asupra numărului de acțiuni pe care îl pretind, îl constituie o serie de contracte de cesiune sub semnătură privată care, în viziunea reclamantelor, sunt prin ele însele acte translative de proprietate, făcând dovada dreptului de proprietate în mod absolut în contradicție chiar cu înregistrările din registrele societății. Obiectul acestor contracte de cesiune îl constituie vânzarea-cumpărarea unui număr variabil de acțiuni.

Și în privința interpretării date de către instanța de fond prev. art. 98 din Legea nr. 31/1990, care cuprind reglementările legale a transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor nominative dematerializate, apelanții au apreciat ca instanța a interpretat eronat aceste dispoziții, respectiv că a considerat operațiunea tehnică de subscriere în registrul acționarilor semnată de cedent și de cesionar ca o simplă cerință de opozabilitate, neafectând valabilitatea transferului acțiunilor. Această opinie, au considerat apelanții, se întemeiază pe interpretarea pe care doctrina interbelică o dădea transferului de actiuni în conditiile art. 171 Cod comercial, însă în prezent doctrina actuală, în unanimitate, a adoptat o altă poziție, în acest sens fiind și practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În aceste condiții, apelanții au apreciat ca nelegală soluția instanței de fond, care nu a ținut seama de faptul că un contract de cesiune poate fi considerat un act translativ de proprietate doar în condiția respectării formalităților cu caracter imperativ stipulate de art. 98 din Legea 31/1990, iar concluzia care se desprinde este aceea că cele trei reclamante cu actele sub semnătură privată intitulate contracte de cesiune și neoperate în registrul acționarilor nu pot face dovada dobândirii nici unui drept de proprietate.

În argumentare a soluției date, instanța de fond reține în mod corect că în situația celor 88 contracte de cesiune încheiate de u cu un număr de acționari a fost constatată nulitatea absolută a acestor contracte prin Decizia nr. 603/R/10.07.2003 pronunțată de Curtea de Apel Tg. M în dosarul 561/2003. Ceea ce instanța interpretează total incorect este subscrierea făcută de unele părți contractante pe respectivele contracte anulate prin decizia amintită, subscriere care confirmă în mod expres contractele de cesiune de acțiuni anulate. Interpretarea instanței de fond cu privire la această confirmare este în contradicție chiar cu conținutul scriptelor respective întrucât instanța le consideră noi acte de cesiune de acțiuni și le interpretează ca atare. Conținutul concret al respectivelor subscrieri arată fără putință de dubiu faptul că părțile semnatare au intenționat în mod expres să confirme actul anterior de cesiune ca urmare a anulării acestuia de către instanță. fiind faptul că instanța de fond a dat valență de acte noi acestor înscrieri interpretare care, pe lângă că e în contradicție cu orice dispoziție legală, reprezintă și un plus petita mai mult decât evident, reclamantele nefăcând niciun moment vorbire în acțiunea lor de aceste noi contracte.

Mai întâi, dacă interpretăm actele respective ca fiind ceea ce părțile declară că sunt o confirmare a unui contract constatat ca nul absolut printr-o decizie irevocabilă, trebuie să precizăm faptul că nulitatea absolută nu poate fi confirmată. În privința contractelor anulate prin Decizia 603/2003 a Curții de Apel Tg. M, a fost vorba de nulitatea absolută a respectivelor contracte. Dacă ar fi fost vorba de o nulitate relativă, actul de confirmare expresă era posibil doar în situația în care viciul care afecta actul juridic lovit de nulitate relativă (cauza de nulitate relativă) ar fi încetat în momentul confirmării deoarece în caz contrar însuși actul de confirmare este anulabil. Mai trebuie reținut legat de acest aspect faptul că inadmisibilitatea confirmării actului juridic lovit de nulitate absolută nu trebuie confundată cu refacerea actului juridic nul absolut.

Interpetarea dată de instanță respectivelor subscrieri nu este în măsură să justifice logic și coerent soluția dispusă. Astfel, este de neînțeles cum, în condițiile în care cele 88 de contracte au fost anulate prin decizia nr. 603/10.07.2003 a Curții de Apel Tg. M, subscrierile acestora vizând confirmarea contractelor realizându-se tot în anul 2003 ulterior respectivei decizii și cu toate acestea, în perioada octombrie decembrie 2002 d-na a putut dobândi acțiunile care făceau obiectul acestor contracte și totodată să le transmită Societății, în condițiile în care, în interpretarea instanței de fond, a devenit proprietara acțiunilor confirmate de abia în cursul anului 2003, fiind mai mult decât evident faptul că în anul 2002 nu putea transmite acțiunile dobândite în temeiul unor contracte încheiate un an mai târziu.

O ultimă critică formulată de apelanți, vizează inconsecvența instanței de fond în argumentarea soluției sale. Astfel, deși recunoaște registrul acționarilor încheiat și prezentat în instanță de consiliul de administrație reprezentat de dl. G ca un act juridic valabil și deci opozabil tuturor, o serie de operațiuni înscrise în condițiile respectării legii în respectivul registru nu sunt recunoscute, fără însă a se argumenta în mod convingător de ce. O serie de contracte de cesiune de părți sociale ulterior apărute în viața societății și operate în registrul acționarilor sunt considerate nevalabile fără ca niciun argument legal să susțină această opinie.

Pentru toate aceste argumente, apelanții au solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.

Reclamantele -COM, și precum și pârâții,au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelurilor formulate.

Reclamantele -COM, șiau solicitat modificarea în întregime a sentinței instanței de fond și admiterea în întregime a cererii introductive, având în vedere faptul că instanța de fond în mod corect a respins excepția inadmisibilității, argumentele și criticile aduse de apelanții fiind neîntemeiate.

Astfel, reclamantele consideră, că existența unor acțiuni în realizare poate fi apreciată numai în raport de aceeași pârâți, nu și în raport de existența unor acțiuni împotriva altor persoane decât cele indicate ca pârâți în acțiunea în constatare și numai după admiterea acțiunii în constatare, acționarilor cărora le este recunoscută calitatea de acționar le este deschisă calea provocării mecanismelor societare de tragere la răspundere a administratorilor.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii în anularea Registrului Acționarilor reconstituit de condus de dl. G, reclamantele au arătat că în mod corect instanța a considerat că față de natura juridică a Registrului acționarilor, acțiunea în anulare este admisibilă, în măsura în care prin aceasta se tinde la dovedirea faptului că înscrierea succesiunii tuturor cesiunilor de acțiuni în Registrul acționarilor s-a făcut cu încălcarea unor norme legale imperative, sens în care soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii în anularea Registrului acționarilor reconstituit este temeinică și legală.

În privința motivului de apel constând în reiterarea excepției lipsei de interes în promovarea acțiunii pe fond, reclamantele au arătat că acțiunea în constatare nu vizează înscrierea cesiunilor în registrul acționarilor ci recunoașterea calității de acționar, iar odată recunoscută calitatea de acționar au deschisă calea unei acțiuni în realizare.

Referitor la excepția puterii de lucru judecat invocată de pârâții-apelanți, reclamantele au relevat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, neexistând tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Pe fondul cauzei, reclamantele au arătat că la fel ca și în cazul excepțiilor invocate, pârâții pornesc de la o premisă greșită și anume pretinsa validare de către instanța de fond a Registrului Acționarilor reconstituit, înscrisul a cărui anulare reclamantele au solicitat-

Totodată, reclamantele au apreciat că aplicabilitatea prev. art. 98 din Legea nr. 31/1990 trebuie analizată în contextul abuzului continuu săvârșit de președintele Consiliului de Administrație al, dl. G, iar aceste prevederi nu au un caracter imperativ, părțile putând să deroge de la acestea sau să completeze prevederile acestora, aspect confirmat și de către practica judiciară.

În final, reclamantele au apreciat ca fiind corecte reținerile instanței cu privire la faptul că cedenții au confirmat acte nule absolut, deoarece în speță este vorba despre noi contracte necontestate până în prezent și care produc efecte juridice de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor cesionat, fiind vorba de un nou consimțământ exprimat neechivoc de către cedenți și cesionari, consimțământ care a fost exprimat față de pronunțarea deciziei nr. 33 din 2003 Curții de Apel Tg.

Pârâții,prin întâmpinare au solicitat respingerea apelului formulat de reclamante, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea pârâții au arătat că reclamantele se fac vinovate de o conduită abuzivă, deoarece în loc să parcurgă procedurile prevăzute de lege, menționarea în Registrul acționarilor, fie chiar și pe calea unei proceduri judiciare precum și convocarea unei, au "făcut" zeci de simulacre de adunări generale, toate nule absolut sau respinse la menționare, arogându-și nelegal calitatea de a reprezenta societatea.

Privitor la greșita aplicare a legii invocată de reclamante, pârâții-apelanți au arătat că în cauză sunt incidente prev. art. 98 rap. la art. 123 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, care prevăd că transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă dematerializată nu se poate face decât prin declarația făcută în registrul acționarilor de către cedent și cesionar, iar în lipsa acestor declarații, dreptul de proprietate asupra acțiunilor rămâne în favoarea persoanelor înscrise în Registrul acționarilor.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de apel retine urmatoarele:

Anterior analizarii exceptiilor peremptorii si absolute invocate de catre apelantele intimate (inadmisibilitate, lipsa calitate procesuala activa si autoritate de lucru judecat cu privire la petitul de anulare a registrului actionarilor) exceptii a caror eventuala admitere ar avea drept consecinta schimbarea in tot sau in parte a sentintei apelate, instanta are obligatia procedurala de a analiza cu prioritate cererile de anulare sau desfiintare in intregime a sentintei comerciale apelate, cereri a caror prezumtiva temeinicie ar avea drept consecinta trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta.

In opinia apelantelor - Com, si trimiterea cauzei spre rejudecare este justificata de admiterea eronata a exceptiei lipsei de interes invocata din oficiu de catre prima instanta cu privire la petitul avand ca obiect anularea,registrului actionarilor reconstituit la data de 3. 07. 2002, conform Hotararii Consiliului de Administratie al din data de 11.06.2002, Analiza argumentelor primei instante si a criticilor consistente invocate prin calea de atac promovata de catre apelantele anterior enuntate releva in opinia instantei de apel temeinicia solutiei pronuntate de catre prima instanta. Astfel, consecventa logicii juridice, prima instanta a retinut in esenta ca nu exista un interes al reclamantelor de a cere anularea registrului actionarilor, deoarece in acest registru reclamantele trebuie sa-si inscrie dreptul asupra actiunilor pretins dobandite prin actele de cesiune invocate.

Instanta de apel retine cu privire la aceasta exceptie a lipsei de interes ca, in situația admiterii primului capat de cerere, asa cum in realitate s-a produs prin sentinta primei instante, chiar daca admiterea a fost partiala, pârâta ar fi nevoită să ia în considerare structura acționariatului constatată prin sentinta apelata, însă, pentru a da efect unei astfel de constatări a structurii acționariatului de către instanță, actualul consiliu de administrație al pârâtei - SA nu este nevoit să reconstituie registrul acționarilor, ci poate efectua schimbările necesare prin modificarea conținutului registrului acționarilor, fără a fi afectată validitatea formală și de fond a acestui act juridic. Astfel, in mod legal si temeinic prima instanta a retinut ca reclamantele nu au făcut dovada vreunui folos practic al obținerii constatării nulității absolute a registrului acționarilor, deoarece au nevoie de existenta acestui registru pentru a-și valorifica drepturile derivate din cesiunile de acțiuni arătate în cuprinsul cererii introductive de instanță.

Argumentele invocate de catre apelante pentru demonstrarea interesului nascut, actual si legitim nu pot fi retinute deoarece, pe de o parte, in ciuda demersurilor anterioare intreprinse in vederea inscrierii in registrul actionarilor, apreciate ca fiind reale de catre prima instanta, admiterea irevocabila integrala sau partiala a primului capat de cerere va constata calitatea de actionar a reclamantelor in contradictoriu cu toti ceilalti actionari si in contradictoriu cu insasi societatea comerciala SA, asa incat reclamantele vor avea un nou temei pentru a solicita aceasta inscriere.

Mai mult, apelantele afirma ca interesul trebuia analizat si prin prisma existentei la dosar a doua documente intitulate,registrul actionarilor, unul depus de catre parati iar altul depus de catre reclamante. In opinia instantei de apel, argumentul invocat este total neintemeiat deoarece problema existentei a doua registre ale actionarilor a fost transata anterior irevocabil de catre instantele judecatoresti. Prin decizia 22/2007 a Curtii de Apel Cluj pronuntata in dosar numarul -, a fost respinsa cererea reclamantelor din prezentul dosar de constatare a nulitatii AGA din 20.04.2005 a - SA, nulitate solicitata pentru faptul ca acestea, in calitate de actionare nu ar fi fost convocate. Considerentul esential in respingerea cererii de chemare in judecata a fost acela ca,a procedat conform legii Consiliul de Administratie al Societatii (condus de catre G) atunci cand a convocat actionarii inscrisi in Registrul actionarilor reconstituit la data de 3.07.2002, acesta fiind unicul tinut la sediul societatii, in scris si in conformitate cu dispozitiile HG 885/1995 si in consecinta, unicul opozabil - SA. Cat priveste registrul detinut de catre acesta a fost inlaturat ca nefiind opozabil societatii si nici tinut in conformitate cu dispozitiile legale.

mentinerii solutiei de admitere a exceptiei lipsei de interes cu privire la petitul al doilea al cererii de chemare in judecata, instanta apreciaza ca deopotriva inutila si lipsita de obiect analiza celorlalte exceptii invocate de catre paratii apelanti cu privire la acest petit: exceptia lipsei calitatii procesuale active si exceptia autoritatii de lucru judecat.

Cu privire la solicitarea de anulare a sentintei comerciale apelate, cerere formulata de catre aceleasi apelante - Com, si, instanta de apel apreciaza aceasta cerere ca fiind neintemeiata. Astfel, apelantele invoca in sprijinul acestei cereri faptul ca desi a respins ca lipsit de interes petitul al doilea, a solutionat in fapt fondul acestui petit cu incalcarea principiului contradictorialitatii (fara a-l pune in dezbaterea partilor).

Aceste sustineri ale apelantelor nu pot fi acceptate deoarece prima instanta nu a solutionat fondul acestui petit, ci in considerarea calitatii exceptiei invocate din oficiu ca fiind exceptie de fond (nu una de procedura) a enuntat tangential in solutionarea exceptiei anumite considerente fara de care conditia esentiala a interesului nu putea fi analizata. Nu se poate afirma insa ca prin enuntarea unor aspecte relevante din starea de fapt care sta la baza demersului procedural al reclamantelor (alaturi de temeiurile juridice) prima instanta a solutionat pe fond al doilea petit dedus judecatii, pozitia apelantelor reclamante in acest sens fiind neconforma realitatii.

Solutionarea dosarului de catre prima instanta a fost realizata intr-o maniera care a garantat pe deplin toate drepturile participantilor la un proces echitabil, inclusiv din perspectiva dispozitiilor art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. In special a fost asigurata contradictorialitatea cu privire la toate aspectele deduse judecatii de catre parti sau invocate din oficiu de catre instanta, in conditiile in care toate argumentele de fapt si de drept au fost supuse cenzurii argumentate a partii adverse celei care le-a invocat, iar exceptia invocata din oficiu de catre instanta a fost supusa dezbaterii partilor. Cu privire la acelasi petit de anulare a registrului actionarilor au fost invocate de catre toate partile implicate in proces considerente care tin de fond, pe de o parte de catre reclamante prin cererea de chemare in judecata iar de catre parati prin intampinarile depuse.

Desigur ca, in conditiile in care cu privire la acest petit a fost invocata o exceptie, ulterior admisa, solutia nu a mai transat fondul, insa cu toate acestea partile au formulat in conditii de deplina contradictorialitate ample consideratii care vizau fondul, fiind respectat pe deplin dreptul la aparare. Nu in ultimul rand, chiar daca aspectele invocate de catre apelante ar fi fost intemeiate, nu se impunea in opinia instantei de apel desfiintarea cu trimitere spre rejudecare catre prima instanta (solutie contrara principiului asigurarii dreptului la un proces echitabil care implica si solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil), deoarece apelul fiind o cale devolutiva de atac toate aspectele care tin de solutionarea cauzei pot fi reluate si reanalizate cu deplina respectare a drepturilor procesuale ale partilor, in ipoteza in care aceste drepturi au fost incalcate de catre prima instanta, ipoteza neindeplinita in cazul concret dedus judecatii.

C de al doilea argument invocat de catre reclamantele apelante in vederea anularii sentintei comerciale se refera la incalcarea rolului activ de catre prima instanta, deoarece nu a dispus efectuarea probei cu expertiza, asa cum avea posibilitatea in baza dispozitiilor art. 129 alin. 5. In opinia instantei de apel argumentul este neintemeiat deoarece, pe de o parte, orice proba poate fi administrata pentru prima data in instantei de apel si mai mult, nici instanta de apel nu a considerat utila efectuarea unei expertize (cerere in probatiune respinsa la termenul din data de 27.10.2009), chiar daca prin apelul declarat apelantele au cerut administrarea acestei probe.

Cu privire la celelalte exceptii respinse de catre prima instanta si reiterate de catre apelantele parate, instanta de apel retine urmatoarele:

Exceptia inadmisibilitatii actiunii in constatarea calitatii de actionar a fost solutionata in mod legal si temeinic de catre prima instanta. Astfel, in primul rand in mod intemeiat apelantele reclamante sustin faptul ca in interpretarea prevederilor art. 111. admisibilitatea formularii unei actiuni in constatare raportat la posibilitatea formularii unei actiuni in realizare trebuie analizata prin raportare la aceleasi parti. Astfel, variantele de actiuni in realizare pe care paratii apelanti le invoca (actiunea impotriva consiliului de administratie in vederea obligarii acestuia la inscrierea actiunilor dobandite prin cesiune in registrul actionarilor, actiunea in raspundere impotriva consiliului de administratie pentru incorecta tinere a registrului actionarilor) nu pot fi indreptate impotriva celorlalti actionari sau pretinsi actionari, asa cum este formulata actiunea in constatare dedusa judecatii in prezentul dosar, deoarece acestia nu ar avea calitate procesuala pasiva in cererile in realizare enuntate.

Deasemenea, aceste posibile variante de actiuni in realizare indicate de catre paratii apelanti, anterior enuntate, sunt la dispozitia reclamantelor apelante numai dupa recunoasterea calitatii de actionari in contradictoriu cu ceilalti actionari si in baza probelor administrate, insa de acesti alti actionari sau posibili actionari (chemati in judecata in acest dosar), reclamantele apelante nu au la indemana o actiune in realizare. Mai mult, actiunea impotriva administratorilor intemeiata pe dispozitiile art. 73 din Legea 31/1990, invocata de catre paratii apelanti este o actiune in daune, nu o actiune in rectificarea sau intocmirea unor registre, asa incat posibilitatea de actiune in realizare invocata de catre paratii apelanti nu este una efectiva.

pe aceasta aplicabilitate a dispozitiilor art. 73 alin. 1 lit c, invocata de catre paratii apelanti, a, pentru enuntarea unui exemplu de cerere in realizare aflata la indemana reclamantelor, instanta de apel retine ca in conformitate cu textul legal:, Administratorii sunt solidar raspunzatoride societatepentru: existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere, Reiese ca administratorii sunt solidar raspunzatori pentru modul de tinere a registrelor doar de societate, nu si de actionari sau pretinsi actionari. In consecinta, actionarii, in mod individual, nu pot trage la raspundere pe administratori pentru modul de tinere a registrelor, pentru exercitarea unei astfel de actiuni fiind necesara vointa societatii exprimata intr-o hotarare AGA. Aplicand acest rationament si presupunand ca reclamantele au calitatea de actionare, ar rezulta ca reclamantele au la dispozitie o actiune in realizare prin exercitarea careia ar putea obtine o eventuala rectificare a mentiunilor pretins eronate inscrise in registrul actionarilor sau o inscriere a datelor neinscrise in acest registru. Un alt element care insa trebuie avut in vedere este conditia legala de detinere a unui procent de 5% din actiuni prevazuta de art. 119 alin. 1 din Legea 31/1990. In aceste conditii, reclamantele nu ar avea deschisa calea decat la nivel teoretic. Astfel, pozitia constanta a consiliului de administratie este aceea ca administratorii - SA au recunoscut calitatea de actionar doar reclamantei si doar in procent de 1, 39% din actiuni. In consecinta, reclamantelor si - Com SRL nu le-ar fi deschisa aceasta posibilitate de actiune, iar reclamantei, desi teoretic i-ar fi deschisa aceasta posibilitate a unei actiuni in realizare, practic nu ar avea nici o eficienta deoarece procentul recunoscut de catre parati nu i-ar permite obligarea consiliului de administratie la convocarea AGA, nici includerea unui punct pe ordinea de zi avand ca obiect tragerea la raspundere a administratorilor pentru modul de tinere a registrului actionarilor.

Mai mult, paratii nu au respectat si nu au executat efectele unei hotarari judecatoresti irevocabile prin care reclamantele au solicitat si obtinut obligarea paratilor G si - SA la inscrierea cesiunilor de actiuni in registrul actionarilor (ordonanta presedintiala 3160/24.06.2008 irevocabila prin respingerea recursului). In aceasta situatie nu se poate imputa reclamantelor faptul ca, in situatia neobtinerii pe calea executarii silite de catre reclamanta a realizarii drepturilor sale, recunoscute pe calea unei actiuni in realizare, chiar cu efecte limitate in timp, nu au urmat aceeasi cale a actiunii in realizare, prin solicitarea obligarii consiliului de administratie al - SA la inscrierea contractelor de cesiune despre care reclamantele pretind ca ar fi titlurile lor asupra actiunilor.

Cu ocazia solutionarii acestei exceptii trebuie enuntata si aparenta de drept care reiese din deciziile 1080/15.03.2006 pronuntata in dosar numarul - al ICCJ respectiv decizia 3546/14.11.2006 pronuntata de catre ICCJ in dosarul - prin care actiunile in anularea unor contracte de cesiune prin care reclamantele pretind ca ar fi dobandit o cota-parte din capitalul social al paratei - SA superioara procentului de 50% au fost respinse irevocabil. Aceasta aparenta de drept indreptateste reclamantele la o cale procedurala efectiva prin care sa poate opune paratilor aceste drepturi.

Nu in ultimul rand trebuie enuntata si pozitia Curtii Europene a Drepturilor Omului care in decizia Artico c/a Italiei aap recizat ca scopul Conventiei este acela de a apara drepturi concrete si efective, realizabile, in nici un caz teoretice si iluzorii. In acelasi sens Curtea a decis in cauza Lungoci c/a Romania ca: situatia in care reclamantul a avut acces la o instanta doar pentru ca actiunea sa sa fie respinsa ca inadmisibila, ca urmare a unor dispozitii legale nu indplineste exigentele stabilite prin art. 6 din CEDO.

Cu privire la exceptia lipsei de interes a reclamantelor apelante de a solicita constatarea calitatii de actionar in contradictoriu cu ceilalti actionari, solutia primei instante este corecta, deoarece motivarea acestei exceptii din partea paratilor apelanti se bazeaza pe o simpla speculatie, aceea a imposibilitatii reclamantelor de a pune in executare o astfel de hotarare, deoarece este nevoie de o actiune in realizare ulterioara. Chiar acceptand teza sustinuta de catre apelantii intimati, instanta de apel nu vede care ar fi impedimentul pentru reclamantele apelante de a introduce ulterior o astfel de cerere in realizare.

Prima instanta a respins ca neintemeiata si exceptia lipsei calitatii procesuale active. Instanta de apel considera intemeiata motivarea primei instante conform careia această excepție ar fi fost incidentă în cauză în măsura în care reclamantele nu ar dovedi identitatea între persoanele lor și cele care, aparent, ar fi cesionarele drepturilor invocate. Verificarea aparenței acestui drept presupune doar identificarea existenței unei aparențe de titlu în favoarea reclamantelor în ceea ce privește pachetele de acțiuni la care au făcut referire în primul petit al cererii de chemare in judecata: - acțiuni pentru - COM SRL, 66067 acțiuni pentru și 2681 acțiuni pentru. Or, reclamantele au depus la dosar (313-350 vol. I, 373-490 vol. I, 1-266 vol. III) contracte de cesiune de acțiuni și declarații date de cedenți prin care aceștia au recunoscut cesiunile și au împuternicit pe cesionari să semneze în numele lor în registrul acționarilor pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare în registrul acționarilor pentru un număr semnificativ de acțiuni, care ar putea constitui titluri în virtutea cărora reclamantele să își justifice calitatea de acționare ale pârâtei - SA, astfel încât instanța reține că, cel puțin la nivelul aparenței necesare pentru verificarea calității procesuale active, reclamantele au făcut dovada calității lor procesuale.

Cu privire la temeinicia demersului dedus judecatii instanta se va pronunta cu prilejul analizarii apelului cu privire la fond. Altfel spus, instanta apreciaza ca reclamantele invoca dobandirea calitatii de actionar si isi sustin demersul prin administrarea unui probatoriu, situatie in care au calitate procesuala activa. Desigur ca in baza analizarii acestui probatoriu instanta va stabili pe fondul cauzei daca reclamantele apelante au intr-adevar calitatea de actionar si in ce procent, iar in opinie minoritara instanta va analiza daca reclamantele isi dovedesc calitatea de actionar prin administrarea probatoriului specific prevazut de dispozitiile art. 98 din Legea 31/1990 - declaratie facuta in registrul actionarilor de catre cedent si cesionar.

Raportat la chestiunea rămasă în divergență respectiv aplicabilitatea art. 98 din legea societăților comerciale instanța reține că potrivit acestui text legal transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă dematerializată nu se poate face decât prin declarație făcută în registrul acționarilor de cedent și cesionar. În lipsa acestor declarații dreptul de proprietate asupra acțiunilor rămâne în favoarea persoanelor înscrise în registrul acționarilor.

Dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative se transmite prin declarația făcută în registrul acționarilor societății emitente subscrisă de cedent și de cesionar, personal sau prin reprezentanți și prin mențiunea corespunzătoare făcută pe titlu.

O primă întrebare pe care o poate genera, fără îndoială, în practica judiciară un astfel de enunț este aceea dacă formalitățile relevate de dispoziția legală citată instituie condiții de fond, de formă sau de opozabilitate față de terți a actelor juridice translative de proprietate referitoare la acțiunilor nominative dematerializate.

Pentru a putea formula un răspuns întemeiat, este necesar să pornim de la natura juridică a acțiunilor nominative materializate. Deoarece astfel de acțiuni sunt considerate bunuri mobile incorporale, textul nu impune o anumită formalitate pentru valabila transmitere a dreptului de proprietate, declarația subscrisă de cedent și mențiunea făcută pe titlu cu privire la titlul cu care s-a făcut transmiterea dreptului de proprietate nu trebuie calificate decât ca niște cerințe ad probatione iar declarația subscrisă de cedent și de cesionar ori de mandatarii lor în registrul acționarilor nu trebuie calificată decât ca o cerință de publicitate legală, necesară pentru a face opozabilă terților operațiunea respectivă, translativă de proprietate. Așadar, dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative materializate se va transmite valabil dacă actul juridic translativ de proprietate va fi încheiat cu respectarea cerințelor de fond și de formă, cerute de lege pentru fiecare caz în parte, cerințe la care se vor adăuga ca și cerințe speciale de probațiune și publicitate, declarația subscrisă de cedent și de cesionar înregistrată în registrul acționarilor.

Teza ultimă a alin 1a art 98 potrivit căreia "prin actul constitutiv se pot prevedea și alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor ne permite să concluzionăm că prevederile art 98 sunt dispozitive, chiar supletive, părțile semnatare ale unui act constitutiv ori acționarii majoritari, după constituirea societății- în condițiile actului constitutiv vor putea institui și alte formalități pentru probațiunea și publicitatea legală a transmiterii dreptului de proprietate asupra respectivelor categorii de acțiuni".

De altfel, în reglementarea Codului comercials -a observat, însă că potrivit principiilor de drept comun, acțiunea ca orice alt bun, se transmite între părți prin simplu consimțământ. Menționarea în registru este necesară pentru a face operațiunea opozabilă societății.

Prin urmare, numai acționarul care este înscris în registru va putea exercita drepturile aferente calității de acționar.

În Legea nr. 31/1990 art. 98 alin 1 exprimă în termenii categorici că dreptul de proprietate al acțiunilor nominative se transmite prin declarația făcută în registrul acționarilor emitentului și pe mențiunea făcută pe acțiune.

Deoarece majoritatea doctrinei recente a exprimat punctul de vedere potrivit căruia în condițiile art. 98 din legea societăților comerciale este o condiție privind transmiterea dreptului de proprietate se pune în discuție problema admisibilității clauzelor restrictive a transmisibilității acțiunilor deoarece pe lângă modalitatea analizată legea dă dreptul ca prin actul constitutiv să se prevadă și alte modalități de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor nominative prin contracte încheiate în formă autentică. ȘI în acest caz pentru a fi opozabil societății transferul trebuie adus la cunoștința acesteia.

În concluzie, înscrierea declarație în registrul acționarilor și a mențiunilor pe acțiuni au rolul de a face opozabilă transmiterea față de societate și terți.

Pornind de la această premisă instanța reține că între părțile în litigiu există un conflict determinat de conflictul dintre acționari ce nu poate justifica o aplicare stricto sensu a textului legal. Acest aspect rezultă cu prisosință din însăși decizia pronunțată de ÎCCJ cu nr. 4048/11 decembrie 2007. Cu alte cuvinte, neînscrierea în registrul acționarilor nu echivalează cu lipsa dreptului de proprietate.

Este de principiu că textul art. 98 din legea societăților comerciale trebuie aplicat cu efect constitutiv însă, în speță trebuie avută în vedere starea conflictuală între administratori, acționari, în sensul constatării calității și titlului de proprietate al părților precum și contestarea documentelor majore respectiv registrul acționarilor.

Datorită conflictului intern dintre părți în speță art. 98 trebuie interpretat în sensul efectului de opozabilitate.

Aceasta deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 73 alin 1 lit c din Legea nr. 31/1990 administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența și corecta ținere a registrelor, deci inclusiv pentru existența și corecta ținere a registrului acționarilor, în cuprinsul căruia se evidențiază cesiunile acțiunilor nominale dematerializate, potrivit art. 98 alin 1 teza II-a din Legea nr. 31/1990. În condițiile în care administratorii răspund pentru modul în care își îndeplinesc această obligație doar față de societate, rezultă, cu titlu de principiu, că acționarii, în mod individual, nu pot trage la răspundere pe administratori pentru modul de ținere a registrului acționarilor, pentru exercitarea unei astfel de acțiuni în răspundere fiind necesară voința societății exprimată într-o hotărâre a AGA. Aplicând acest raționament și presupunând, pentru moment, că reclamanții nu ar avea calitatea de acționar ar rezulta că aceștia au la dispoziție în mod indirect, prin solicitarea organizării unei AGA conform art. 117 alin 1 respectiv art. 119 alin 1 sau 3 din legea societăților comerciale, pe ordinea de zi a căreia să se includă exercitarea acestei acțiuni, o acțiune în realizare prin exercitarea căreia ar putea obține o eventuală rectificare a mențiunilor pretins eronate înscrise în registrul acționarilor sau o înscriere a mențiunilor (intenționat sau din culpă) neînscrise în acest registru.

În realitate însă, reclamanții se găsesc în situația de a nu avea deschisă calea acestei acțiuni decât la nivel pur teoretic. Dacă s-ar admite teza potrivit căreia art. 98 din legea societăților comerciale trebuie aplicat în speță în sensul în care înscrierea din registrul acționarilor are efect constitutiv s-ar deschide astfel calea abuzului întrucât din întreaga probațiune rezultă o neexecutare a obligațiilor de înscriere în registrul acționarilor a contractelor de cesiune.

Așa cum rezultă din poziția constantă a consiliului de administrație al cărui mandat nu este conferit printr-o hotărâre AGA suspendată, compus din d-nii G, și, compus din hotărârea AGOA - SA nr. 1 din 5 februarie 2007 (119-121 vol III) prezentată pe larg în cuprinsul deciziei nr. 22 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr-, administratorii pârâtei - SA au recunoscut calitatea de acționari doar lui și cu participație de 1,39 % din totalul acțiunilor pârâtei - SA.

Ori dacă această situație ar fi cea reală, reclamantelor și - COM SRL le-ar fi închisă calea procedurală de stabilirea calității de acționar, ele neavând, conform poziției consiliului de administrație, calitatea de acționare, iar reclamantei deși teoretic i-ar fi deschisă calea acțiunii în realizare, practic aceasta nu ar avea nici o eficiență, deoarece procentul deținut de ea din capitalul social al pârâtei nu i-ar permite nici obligarea consiliului de administrație la convocarea unei AGA, nici includerea unui punct de ordinea de zi având ca obiect tragerea la răspundere a administratorilor pentru modul de ținere a registrului acționarilor.

În același context, trebuie menționat și faptul că afirmațiile pârâților referitoare la neformularea de către reclamanți către administratori a unor cereri de înscriere în registrul acționarilor a contractelor de cesiune de care se prevalează ca titluri translative de proprietate asupra acțiunilor nu sunt reale, fiind contrazise de înscrisurile depuse la filele 165-168 vol I ce atestă cererea reclamantei de înscriere a contractelor în care a avut calitatea de cesionară în registrul acționarilor.

Totodată, este de reținut și faptul că reclamanta a formulat o cerere de pronunțare a unei ordonanțe președințiale prin care să fie obligați pârâții G și - SA să înregistreze în registrul acționarilor un număr de 140.102 acțiuni despre care a pretins că îi aparțineau, cerere admisă prin ordonanța președințială nr. 3160 din 24 iunie 2002 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 7340/2002, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1522/16 octombrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 4567/2002.

Or, prezentul registru al acționarilor care se susține că este cel real, nu reflectă această înregistrare astfel cum rezultă și din decizia nr. 22 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr- fapt care nu poate fi explicat decât prin neefectuarea înregistrării cesiunilor celor 140.102 acțiuni, fie prin adoptarea unei hotărâri AGA ulterioare de restabilire a situației anterioare înregistrării.

Din actele de la dosar nu rezultă că ar fi avut loc înregistrarea acestor cesiuni, urmată de o hotărâre AGA de restabilirea situației anterioare înregistrării, ci rezultă că, în urma somației din 25 iunie 2002 comunicată pârâtului G și pârâtei - SA, primul dintre aceștia a efectuat o înregistrare a cesiunilor într-un înscris denumit "situație repartizare acțiuni valabilă la 8 septembrie 1999". Ulterior, registrul acționarilor a fost reconstituit, fără a se pune însă problema unei eventuale restabiliri a situației anterioare înregistrării cesiunilor respective.

Toate aceste aspecte prezentate au format convingerea instanței atunci când a pronunțat soluția în opinie majoritară că deși textul art. 98 are efect constitutiv, în speță acest efect nu a putut fi materializat datorită numeroaselor litigii dintre părți așa încât practic este imposibil aplicarea lui, singura soluție posibilă fiind aceea a stabilirii de către instanța de judecată a numărului de acțiuni deținut de fiecare dintre acționari.

Nu este de ignorat nici faptul că instanța a fost investită și cu un petit de anulare a registrului acționarilor situație în care instanța a ajuns la concluzia că admisibilitatea acesteia trebuie analizată din perspectiva stabilirii naturii sale de act juridic în sensul denegotium iuris(operațiune juridică) sau deinstrumentum(înscris).

Din punctul de vedere al opiniei majoritare recunoașterea dreptului reclamantelor la acțiunea în realizare este indisolubil legată de aplicabilitatea dispozițiilor art. 98 din legea societăților comerciale deoarece prin negarea unei atare acțiuni formulată în condițiile art. 73 alin 1 lit c din Legea nr. 31/1990, neînsoțită de o posibilitate efectivă de a li se analiza susținerile referitoare la pretinsa lor calitate de acționar, inclusiv în ceea ce privește numărul acțiunilor, ar aduce atingere dreptului reclamantelor la un proces echitabil, din perspectiva caracterului efectiv al accesului la o instanță independentă și imparțială stabilită prin lege.

Atâta timp cât se de către părți calitatea de acționar, problemele legate de însăși funcționarea și administrarea societății, a se aprecia că aceste diferende pot fi soluționate printr-o simplă înscriere a acțiunilor în registrul acționarilor așa cum prevăd dispozițiile art. 98 se tinde a se nega dreptul de acces la justiție în sensul stabilirii calității de acționar al părților.

A se face trimitere așa cum se arată în opinia minoritară la aplicarea dispozițiilor privind dizolvarea societății este practic imposibil de realizat deoarece pentru a se dispune o atare măsură, trebuie cunoscut înainte numărul acțiunilor deținute de fiecare dintre părți ceea ce în speță s-a negat cu obstinență, fapt ce a determinat promovarea acestei acțiuni.

Dimpotrivă, a lăsa la latitudinea părților înregistrarea sau neînregistrarea acțiunilor în registrul acționarilor după cum interesele uneia sau alteia o cer generează un abuz de drept și un haos fapt ce este demonstrat prin numeroasele litigii purtate între părți.

Așa fiind, urmează a se analiza temeinicia motivelor de apel din perspectiva celor mai sus arătate.

Pârâta - SA este o societate comercială pe acțiuni, având un capital social de -,00 lei împărțit în - acțiuni nominative, fiecare acțiune având o valoare de 5 lei. Evidența participării fiecărui acționar la capitalul social la data pronunțării hotărârii apelate a fost consemnată de către societate în registrul acționarilor, ținut în formă scrisă de consiliul de administrație al pârâtei - SA.

Prin primul capăt de cerere reclamanții au solicitat instanței, pe calea acțiunii în constatare, să stabilească structura acționariatului pârâtei - SA, indicând toate persoanele pe care le-au considerat acționare ale pârâtei - SA la data sesizării instanței indicând totodată și cota de participare a fiecărei persoane la capitalul social. S-a mai indicat și o listă de persoane care nu ar avea calitatea de acționar, intenționând să stabilească acest aspect în contradictoriu cu pârâții de la pct 3 pe calea unei hotărâri judecătorești care să le fie opozabilă.

Deoarece sub aspectul pronunțării primei instanțe asupra excepțiilor invocate, a existat un punct de vedere unitar în soluționarea apelului, urmează a se analiza temeinicia pretențiilor părților.

Astfel, Curtea reține că prima instanță a fost investită cu stabilirea structurii acționariatului sens în care, a analizat situația juridică a capitalului social al pârâtei - SA în vederea stabilirii la data pronunțării hotărârii (11 februarie 2009) a persoanelor care au calitatea de acționari ai pârâtei stabilind și cota de participare a fiecărui acționar la capitalul social, cu indicarea numelui tuturor acționarilor.

Astfel, în perioada 2002-2003 reclamanta în calitate de cesionară, a încheiat cu mai mulți pârâți persoane fizice și alți acționari ai pârâtei - SA, în calitate de cedenți, contracte de cesiune de acțiuni, încheiate în formă scrisă, pentru pachete de acțiuni a căror pondere în cadrul capitalului social al pârâtei - SA a fost analizată din perspectiva hotărârilor judecătorești pronunțate de-a lungul timpului cu privire la părțile din litigiu.

Astfel, cu privire la 88 din contractele de cesiune a fost constatată nulitatea absolută prin decizia nr. 603/R/10 iulie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Târgu - Ulterior, pronunțării acestei decizii o parte din cedenții din contractele a căror nulitate absolută a fost constatată prin decizie au încheiat noi contracte de cesiune a acționarilor cu cesionara, prin efectuarea de mențiuni scrise pe contractele de cesiune inițiale. Așa s-a ajuns la înscrierea pachetelor de acțiuni respective în tabelul realizat și cuprins în hotărârea primei instanțe în cea- de-a cincea coloană.

Pe de altă parte, a fost detailată situația contractelor de cesiune de acțiuni încheiate inițial de acționarii persoane fizice ai pârâtei - SA în calitate de cedenți, cu reclamanta în calitate de cesionară aflându-se în considerentele hotărârii atacate (10-16).

În mod întemeiat prima instanță a reținut că părțile s-au prevalat atât de decizia nr. 603 din 10 iulie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M cât și de decizia nr. 1080/15 martie 2006 pronunțată de ÎCCJ ale căror considerente par a se găsi în contradictorialitate.

Cu toate acestea, în mod judicios prima instanță a constatat că în realitate efectele celor două hotărâri nu se suprapun decât aparent.

Astfel, prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureșs -a constatat nulitatea absolută a 88 de contracte de cesiune de acțiuni încheiate între acționarii și pârâții indicați în acțiune în calitate de cedenți și reclamanta în calitate de cesionară, acest proces fiind purtat între o parte din acționarii și pârâții cedenți, în calitate de reclamanți și respectiv o parte din acționarii și pârâții cedenți, și SF SA în calitate de pârâți, nulitatea absolută a acestor cesiuni fiind opozabilă tuturor acestor părți.

Prin decizia nr. 1080 din 15 martie 2006 ÎCCJ, s-a stabilit de către instanța supremă că cele cinci contracte de cesiune de acțiuni încheiate între reclamanta în calitate de cedentă și reclamanta în calitate de cesionară precum și contractele subsecvente încheiate între cea din urmă și reclamanta - COM SRL sunt valabil încheiate iar părțile acestui litigiu fiind G, ca reclamanți și, - COM SRL și - SA în calitate de pârâți.

Așa fiind, prin aplicarea principiului relativității efectelor hotărârilor judecătorești instanța a reținut că acționarilor care au obținut anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu reclamanta nu le este opozabilă decizia 1080/2006 a ÎCCJ, între aceștia și reclamantă producându-și efectele decizia 603/10 iulie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Târgu - În același sens, reclamantelor și - COM SRL nu le este opozabilă decizia 603/2003 pronunțată de Curtea de Apel Târgu -

Mai apoi, prima instanță a făcut aplicarea coroborată a tuturor principiilor ce guvernează instituția nulității pronunțându-se și asupra contractelor de cesiune de acțiuni "reconfirmate" de cedenții acționari ai pârâtei - SA și de cesionara reclamantă ulterior pronunțării decizie 603/2003 a Curții de Apel Târgu Mureș.

În concluzie, motivele de apel invocate de apelanți pentru considerentele mai sus expuse apar ca fiind neîntemeiate așa încât în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă vor fi înlăturate cu consecința menținerii în integralitate a hotărârii pronunțată de prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Cu majoritate de voturi respinge ca neîntemeiate apelurile declarate de către apelanții, toti cu sediul procesual ales in C-N,--4,. 23, jud. C A, cu sediul in C-N, Calea, nr. 1, jud. C, prin curator special desemnat de instanță, cu domiciliul procesual ales in C-N,-,. 45, jud. C, G, cu sediul procesual ales in C-N,-,. 12, jud. C, toti cu domiciliul procesual ales in C-N,-,. 55, jud. C, COM, și, toti cu domiciliul procesual ales in C-N,-, etaj 3, jud. C împotriva sentinței comerciale nr. 491 din 11 februarie 2009 pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr- pe care o menține în întregime.

Respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către părți.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER

- - - - - -

Cu opinie separată

Cu opinie separată în sensul admiterii apelurilor declarate de, A, prin curator special desemnat de instanță, G, în sensul schimbării sentinței comerciale nr. 491/11.02.2009 pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj în dosarul - și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții - COM SRL, și, ca neîntemeiată, precum și de respingere ca neîntemeiat a apelului declarat de reclamanții - COM SRL, și. împotriva aceleiași sentințe.

JUDECĂTOR

--- -

In opinia minoritara:

In ceea ce priveste solutia pe fond a primei instante de admitere in parte a cererii de chemare in judecata, in opinie minoritara instanta considera solutia pronuntata ca fiind neintemeiata, pentru urmatoarele argumente:

Conform pozitiei procesuale a reclamantelor apelante, partile adverse au invocat obsesiv ( 509) pe parcursul solutionarii apelului dispozitiile art. 98 din Legea 31/1990. In opinie minoritara, instanta apreciaza faptul ca invocarea cu obstinatie de catre paratii apelanti a acestui text legal este justificata, deoarece prima instanta nu a analizat incidenta acestui text legal in cauza dedusa judecatii, iar pe de alta parte constructiile juridice formulate de catre reclamantele parate pentru a inlatura aplicarea acestui text legal sau pentru a-i inlatura efectele acceptate majoritar de practica si doctrina judiciara sunt depotriva neconvingatoare si inacceptabile pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

Astfel, conform art. 98 din Legea 31/1990 a societatilor comerciale:,Dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative emise in forma materiala se transmite prin declaratie facuta in registrul actionarilor si prin mentiunea facuta pe titlu, semnata de cedent si de cesionar sau de mandatarii lor.Dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative emise in forma dematerializata se transmite prin declaratie facuta in registrul actionarilor, semnata de cedent si de cesionar sau de mandatarii lor, In lipsa acestor declaratii, dreptul de proprietate asupra actiunilor ramane in favoarea persoanelor inscrise in Registrul actionarilor. In opinie minoritara, instanta isi insuseste punctul de vedere covarsitor majoritar in doctrina si practica judiciara conform caruia in acceptiunea art. 98 din Legea 31/1990, inscrierea in registrul actionarilor are efect constitutiv de drepturi. Opinia singulara in doctrina care confera acestei inscrieri un efect de opozabilitate (, Legea Societatilor Comerciale, editura, B, 2007) are la origine o confuzie intre sensul actual al art. 98 si dispozitiile art. 171 Cod Comercial care vorbea despre,stabilirea, dreptului de proprietate asupra actiunilor si nu despre,transmiterea, dreptului de proprietate. Distinctia nu este una pur teoretica sau intamplatoare, ci reflecta evolutia conceptiei despre societatea comerciala la nivel european, de la o asociere contractuala la o,institutie, care odata ce a dobandit personalitate juridica priveste ordinea publica, astfel ca dupa acest moment problema structurii actionariatului depaseste sfera interesului privat al cedentului si cesionarului si priveste si ordinea publica si interesul general, fiind supus unei reglementari stricte.

In esenta, reclamantele apelante sustin ca in cazul unor neintelegeri grave intre asociati care impiedica derularea proceselor firesti unei societati comerciale si care se concretizeaza in,confiscarea, registrului actionarilor de catre un grup de actionari sau de catre administratori si impiedicarea altor actionari sau a unor terti de a-si inscrie actiunile dobandite prin cesiune, dispozitiile legale nu pot fi aplicate, deoarece cesionarii nu beneficiaza de mijloace efective prin care sa realizeze formalitatile prevazute de textul enuntat.

In opinia minoritara a instantei, este inacceptabila ideea potrivit careia un text de lege este aplicabil sau nu in functie de imprejurarea potrivit careia intre actionarii unei societati comerciale exista o relatie armonioasa sau o stare conflictuala, asa cum confirma starea de fapt din cazul concret dedus judecatii. Acceptarea unei astfel de opinii are neajunsul de a anticipa bulversarea generalizata a ordinii de drept, in conditiile in care un text legal ar fi incident sau nu in functie de exista sau inexistenta unei stari conflictuale intre persoanele care iau parte la raportul juridic pe care acea norma il reglementeaza. Dimpotriva, Legea societatilor comerciale nu face nici o distinctie si nu exista nici o exceptie de la aplicarea textului de lege pentru eventuale situatii in care ar exista divergente.

Chiar prezentul litigiu confirma necesitatea unui caracter constitutiv al inscrierilor in registrul actionarilor, in lipsa acestui efect existand riscul unor majoritati paralele ale actionarilor, unele care figureaza in registrul actionarilor si altele care ar beneficia doar de contracte de cesiune de actiuni, oculte sau nu, cu consecinte nefaste asupra societatii, angajatilor, creditorilor si mediului de afaceri in general.

In acest context legislativ enuntat, temeinicia unui demers de constatare a calitatii de actionar in contradictoriu cu ceilalti actionari depinde de o proba esentiala si anume dovada inscrierii cu efect constitutiv a cesiunii in registrul actionarilor, in conditiile art. 98 din Legea 31/1990. In conditiile in care in cazul concret dedus judecatii o astfel de proba nu a fost administrata, cererea de chemare in judecata avand un astfel de obiect este in mod esential neintemeiata.

Prin deciziile nr. 1080/15.03.2006 pronuntata de catre Inalta C de Casatie si Justitie in dosarul -, respectiv nr. 3546/14.11.2006 pronuntata de catre Inalta C de Casatie si Justitie in dosarul -, cererile de chemare in judecata avand ca obiect anularea unor contracte de cesiune prin care reclamantele au pretins ca au dobandit o cota parte din capitalul social al paratei - SA superioara procentului de 50% au fost respinse irevocabil. Prin aceste decizii s-a recunoscut implicit valabilitatea cesiunilor si dobandirea astfel a calitatii de cesionar de catre reclamante. Este insa imperios necesar sa facem distinctia intre calitatea de cesionar si calitatea de actionar. Calitatea de actionar include si calitatea de cesionar, insa pentru dobandirea calitatii de actionar mai este necesara pe langa o valabila cesiune de drepturi si indeplinirea formalitatilor cu efect constitutiv reglementate prin dispozitiile art. 98 din Legea 31/1990 anterior enuntat.

Paratii apelanti s-au concentrat concluziile pe parcursul solutionarii cauzei pe ideea identificarii unor actiuni in realizare pe care le-ar fi avut la indemana reclamantele apelante (fara a-si manifesta disponibilitatea identificarii vreunei ipoteze de solutionare amiabila a starii conflictuale care ar evita necesitatea obtinerii unui titlu executoriu impotriva lor). In replica, reclamantele apelante au insistat pe ideea ca orice demers in realizare ar fi in concret ineficient pentru depasirea acestei situatii de blocaj deoarece persoanele care detin registrul actionarilor refuza intr-o maniera categorica efectuarea unor mentiuni cu privire la contractele de cesiune invocate, nu s-au conformat nici unui titlu executoriu care a avut acest obiect (ordonanta presedintiala 3160/24.06.2002, irevocabila prin respingerea recursului) iar prin aceasta situatie sunt afectati deopotriva cedentii (actionari inscrisi in registrul actionarilor), a caror vointa de a-si ceda drepturile societare in schimbul unui pret nu este respectata si cesionarii care nu-si pot valorifica drepturile dobandite prin inscriere in registrul actionarilor in locul cedentilor cu privire la actiunile cedate.

In opinia minoritara a instantei, inainte de a identifica argumente care sa inlature aplicarea unui text legal, partile implicate aveau obligatia sa identifice daca nu exista vreo norma care sa reglementeze posibilitati de actiune in aceasta ipoteza concreta de blocaj societar determinat de neintelegerile grave dintre asociati, actionari sau dintre asociati si persoanele din consiliul de administratie, concretizate in zeci de litigii si nesfarsite contestatii reciproce care blocheaza circulatia libera a actiunilor societatii comerciale, relatia societatii comerciale cu tertii si in final chiar activitatea acesteia si realizarea scopului in vederea realizarii caruia societatea comerciala a fost constituita. O astfel de rezolvare legala exista si consta in dizolvarea societatii comerciale, deoarece,affectio societatis, care a stat la baza constituirii acestei entitati este in prezent exclusa in conditiile starii de fapt expuse chiar de catre parti.

Conform art. 227 lit. e din Legea 31/1990, tribunalul poate hotara dizolvarea societatii comerciale pentru,cazuri temeinice, iar doctrina juridica si practica judiciara sunt unanime in a aprecia ca, prin motive temeinice se inteleg si neintelegerile grave intre actionari care impiedica functionarea societatii. Prin notiunea de actionari in acest context trebuie inteles in primul trand cedentii drepturilor a caror vointa nu este respectata prin refuzul inscrierii cesiunii.

Desigur ca instanta nu a fost investita cu o astfel de cerere si nu se poate sesiza din oficiu, insa starea conflictuala generalizata pare sa depaseasca sfera unui interes strict privat datorita sirului nesfarsit de procese care ridica in definitiv probleme de buna administrare a justitiei. In aceste circumstante, enuntarea solutiilor oferite de lege pentru starea de fapt enuntata nu mai poate fi ocolita de catre instantele investite, ci dimpotriva, trebuie cu perseverenta promovata.

interminabil de cauze deduse judecatii, probat prin hotararile judecatoresti depuse in probatiune, constituirea unor organe de administrare paralele, existenta a doua registre de actionari, contestarea constanta a calitatii de administrator intre diverse persoane care-si aroga aceasta calitate, convocarea unor adunari AGA de catre diverse factiuni de actionari sau pretinsi actionari, urmata de cereri automate anulare sau constatare a nulitatii absolute a hotararilor adoptate in aceste conditii releva o situatie bulversanta care afecteaza iremediabil in opinia instantei functionarea societatii comerciale si relatia acesteia cu prezumtivii parteneri contractuali si derularea efectiva a operatiunilor comerciale. In opinie minoritara, instanta apreciaza ca starea de fapt reprezinta o concretizare a ipotezei vizate de textul enuntat intr-o maniera care poate fi cu greu repetata in practica judiciara si probeaza fara echivoc neintelegerile grave, ireconciliabile dintre actionari.

Reclamantele apelante, prin pozitia procesuala sustinuta ( 509) invoca aceasta stare conflictuala accentuata intre actionarii societatii - SA avand ca obiect principal contestarea reciproca a calitatii de actionar si a inscrierilor in registru actionarilor,probata cu prisosinta si de notorietate la nivelul instantelor clujene, in scopul inlaturarii aplicarii unui text de lege. Pentru toate considerentele anterior expuse, solicitarea reclamantelor apelante este inacceptabila si dispozitiile art. 98 din legea 31/1990 este pe deplin aplicabil, deoarece aplicarea unui text de lege nu poate fi facultativa, conditionata sau circumstantiata de o stare conflictuala iremediabila.

Pentru toate aceste argumente, in baza dispozitiilor art. 296 alin. 1. apelul declarat de catre paratii apelanti se impune a fi admis, apelul declarat de catre reclamantele apelante se impune a fi respins, iar sentinta apelata schimbata in tot in sensul respingerii ca neintemeiata a cererii de chemare in judecata.

JUDECĂTOR

- - -

Red/Dact/

10 ex/18.01.2010

Președinte:Claudia Idriceanu
Judecători:Claudia Idriceanu, Axente Irinel Andrei, Danusia

Vezi şi alte speţe de drept comercial: