Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 21/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE A P
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
DECIZIA NR.21
Ședința publică din data de 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Chirica Elena
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de pârâta SC SRL P PRIN LICHIDATOR SC P, cu sediul în P,-, județ P, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 688 din 01 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant TRIBUNALUL PRAHOVA, cu sediul în P,-, județ P, cod poștal -.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 11 februarie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a permite lichidatorului judiciar SC P al debitoarei SC SRL P să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 18 februarie 2008 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față reține următoarele;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamantul TRIBUNALUL PRAHOVA a chemat în judecată pe pârâta SC SRL prin lichidator judiciar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate denunțat de drept contractul de execuție nr. 1/1996 încheiat între părți și până la soluționarea irevocabilă a acțiunii s-a solicitat blocarea contului de garanție de bună execuție nr. -- deschis la BRD P de către pârâtă la începutul lucrărilor, alimentat lunar de către reclamantă prin reținerea procentului de 5% din valoarea lucrărilor executate conform prevederilor contractuale.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin contractul de execuție nr. 1/1996 încheiat între părți s-au contractat lucrările privind executarea obiectivului de investiții Palatul de Justiție P, cu o durată de execuție de 43 luni calendaristice. S-a menționat că prin sentința comercială nr. 66/7.02.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 293/2005 a fost admisă cererea administratorului judiciar și s-a dispus începerea procedurii falimentului debitorului SC SRL- antreprenorul general al obiectivului de investiții, dispunându-se dizolvarea societății și ridicarea dreptului de administrare.
A precizat reclamanta că pârâta a ascuns cu rea-credință această situație, continuând să execute împreună cu subantreprenorii lucrările contractate și, mai mult, a procedat și la emiterea de facturi ce poartă denumirea și ștampila debitoarei, în contradicție cu art. 45 alin. 1 din Lg. 85/2006 care obligă societățile în insolvență să emită corespondența cu mențiunea "în faliment" și prin nota de constatare întocmită de Președintele Tribunalului la data de 29.10.2007 s-a luat cunoștință de acest fapt, s-a luat măsura ca facturile pe lunile septembrie și octombrie să nu mai fie achitate, iar în baza art. 86 alin. 1 din Lg. 85/2006 reclamanta a transmis în data de 11.10.2007 notificare societății lichidatoare prin care a solicitat acesteia să opteze pentru menținerea sau denunțarea contractului de execuție nr. 1/1996, însă până la data de 12.11.2007 când expira termenul lichidatorul judiciar nu a comunicat investitorului opțiunea cu privire la această solicitare.
În final s-a arătat că în baza aceluiași text de lege, în lipsa unui răspuns contractul se consideră denunțat, iar acest lucru a fost adus la cunoștința administratorului judiciar, solicitându-i-se și predarea stadiilor fizice executate până la data de 12.11.2007, reclamanta fiind în situația de a suferi prejudicii ca urmare a imposibilității executării restului de lucrări pentru finalizarea acestei investiții.
Potrivit disp. art. 115-119 pr. civ. pârâta a formulat întâmpinare-cerere reconvențională (fila 34) solicitând pe această cale respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că datorită unor probleme financiare și decontărilor întârziate, în 2005 conturile antreprenorului general au fost blocate, acesta intrând în executare silită, iar pentru ca lucrarea să nu fie afectată, cu acordul scris al beneficiarului, s-au încheiat contracte de subantrepriză cu alți constructori, metodologia stabilită în scris între părțile contractante a fost ca facturile să fie emise în continuare tot de antreprenorul general, dar banii să fie virați direct în conturile subantreprenorilor, pe cale de reconvențională solicitând constatarea valabilității contractului nr. 1/19 decembrie 1996 menținut în temeiul art. 86 din Lg. 85/2006.
Prin sentința nr. 688 din 01 septembrie 2008 a Tribunalului Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul-pârât TRIBUNALUL PRAHOVA, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC SRL prin lichidator, s-a constatat reziliat de drept contractul de execuție nr. 1/1996 încheiat între părți și s-a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată și tot ca neîntemeiată s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a reținut că la data de 19 decembrie 1996 s-a încheiat contractul de investiții nr. 1 între Tribunalul Prahova în calitate de achizitor-investitor și SC SA în calitate de antreprenor general, având ca obiect executarea lucrărilor la obiectivul de investiții "Palatul Justiției - P", menționându-se în contract că, condiții generale de contractare, precum și condiții speciale și suplimentare, fac parte integrantă din contract.
Se mai reține prin sentință că prin sentința nr. 271/24.05.2006 a Tribunalului Prahova, judecătorul-sindic a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC SA, iar ulterior, prin sentința nr. 66/7.02.2007 s-a dispus trecerea la procedura falimentului, dizolvarea societății și ridicarea dreptului de administrare, reținându-se că în nota de constatare încheiată la data de 29.10.2007 s-a consemnat că lichidatorul judiciar desemnat în dosarul de faliment, nu a notificat investitorul Tribunalul Prahova despre deschiderea procedurii, după rămânerea irevocabilă a sentinței și nici nu a înaintat o notificare potrivit art. 86 din Lg. 85/2006 privind menținerea sau denunțarea contractului nr. 1/1996, reclamantul notificând lichidatorul judiciar prin adresa cu nr. 4621/A/11.10.2007, prin care a solicitat să opteze pentru menținerea sau denunțarea contractului de execuție în temeiul prevederilor art. 86 alin. 1 din legea insolvenței.
Ulterior, apreciind că nu s-a răspuns în termen la notificarea înaintată,se reține prin sentință, că tribunalul a emis adresa cu nr. 5459/21.11.2007 prin care comunică lichidatorului judiciar că începând cu data de mai sus se consideră denunțat prin efectul legii contractul nr. 1/1996 și solicită predarea stadiilor fizice executate până la acea dată și a cărții tehnice a imobilului, pe de altă parte, punctul de vedere al lichidatorului judiciar fiind că s-a răspuns în termen notificării în sensul menținerii contractului și deși în conținutul adreselor se face referire la notificarea prin care se solicită optarea pentru menținerea sau denunțarea contractului, acestea poartă în antet numărul dosarului de faliment și numele judecătorului sindic, astfel că au fost înaintate la dosarul de faliment prin rezoluțiile aplicate la 5.11.2007 și respectiv 7.11.2007. Același lichidator judiciar, după primirea notificării de denunțare a contractului, a trimis reclamantului adresa cu nr. 5521/26.11.2007 prin care îi aduce la cunoștință că a procedat în mod legal și în termen la menținerea contractului și solicită plata facturilor restante.
Se reține prin sentință că dizolvarea unei societăți comerciale constituie prima fază judiciară a încetării existenței acesteia și în conformitate cu prevederile art. 233 alin. 4 din Lg. 31/1990, societatea dizolvată își păstrează personalitatea juridică doar pentru operațiunile de lichidare, prin urmare, după data dizolvării, în oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, capacitatea juridică a societății se restrânge la actele și operațiunile necesare lichidării, astfel că persoanele care asigură conducerea se vor rezuma doar la gestionarea patrimoniului societății, legea interzicând întreprinderea de noi operațiuni.
Totodată, se reține prin sentință, că în conformitate cu prevederile art. 86 din Lg. 85/2006 în vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul poate să mențină sau să denunțe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen, atât timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate și cum textul de lege are în vedere contracte de închiriere neexpirate sau alte contracte similare, nu se poate concluziona că după trecerea la faliment a unei societății se mai pot menține contracte care să presupună desfășurarea unei activități de către debitoare, o astfel de interpretare ar nesocoti prevederile art. 233 alin. 4 din Lg 31/1990, precum și art. 86 alin. 6 din Lg. 85/2006, care obligă lichidatorul judiciar ca la momentul trecerii la faliment să procedeze de urgență la desfacerea contractelor de muncă ale personalului societății.
Se arată prin sentință că SC SA nu mai poate continua activitatea în sensul executării contractului de investiții nr. 1/1996, după data intrării în faliment și a dizolvării sale prin sentința nr. 66/7.02.2007 și cum termenul de denunțare este unul generic, instanța a constatat că de la acel moment s-a produs rezilierea de drept a contractului în temeiul dispozițiilor legale menționate mai sus, precum și a celor contractuale consemnate în art. 16.2 din condițiile generale de contractare, considerente pentru care prin sentință a admis în parte acțiunea și a constatat reziliat de drept contractul de execuție nr. 1/1996, încheiat înmtre părți, iar cu privire la capătul de cerere privind blocarea contului de garanție de bună execuție, l- respins ca neîntemeiat, întrucât sumele de bani din acest cont se află la dispoziția beneficiarului până la expirarea duratei de garanție conform art. 3.14 din contractul părților, iar pe de altă parte, pentru ca investitorul să dispună de aceste disponibilități, trebuie să formuleze pretenții împotriva modului de executare a contractului, ceea ce nu s-a dovedit în cauză și pe cale de consecință a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională.
Impotriva sentinței nr. 688 din 01 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția comercială și de Contencios Administrativ, a declarat recurs pârâta SC SRL, prin lichidator P, instanța calificând calea de atac ca fiind un apel, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute în art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, în sensul că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, a acordat altceva, ceea ce reprezintă mai mult decât se ceruse, deoarece deși s-a solicitat de către reclamanta, constatarea denunțării contractului întrucât lichidatorul nu a răspuns în termen de 30 zile, instanța de fond a constatat reziliat de drept acel contract.
Printr-un alt motiv de apel, apelanta se referă la prevederile art. 304 pct. 7 pr.civ. arătând că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, întrucât motivațiile cu privire la desfacerea contractelor de muncă ale personalului și cu privire la contractele de închiriere neexpirate sunt motive străine de pricina dedusă judecății, acesta fiind constatarea valabilității sau denunțării unui contract prin expirarea sau nu a opțiunii în termen de 30 de zile, instanța interpretând greșit cauza actului juridic dedus judecății și a judecat altceva decât se solicitase.
Un alt motiv de apel vizează faptul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, cu privire la motivarea că după intrarea în faliment firma nu mai putea să onoreze contractul o apreciază falsă, întrucât încă din 2005, cu acordul și semnătura tribunalului activitatea era desfășurată de subcontractanții agreați de tribunal, menționați în actul adițional nr. 14/2005, debitoarea fiind doar o verigă formală prin care se derula contractul, interesul debitoarei fiind să ia un comision, ceea ce îi averea, iar interesul general, care ar fi trebuit să fie și al tribunalului este de a se fi continuat și finalizat construcția.
Arată apelanta că este falsă și motivarea că art. 86 se referă doar la perioada de observație sau de organizare - când este numit administrator judiciar, și nu și pentru perioada falimentului când firma e dizolvată, instanța neputând desființa anumite dispoziții din lege după interesul cauzei, art. 86 referindu-se clar atât la administrator cât și la lichidator, ori lichidatorul este numit odată cu trecerea la faliment, când se și dizolva societatea, iar societatea își păstrează personalitatea juridică pentru actele necesare în perioada lichidării și acest contract este un act menținut în perioada lichidării de către lichidator, astfel că privilegiul denunțării sau menținerii oricărui contract este acordat de lege administratorului judiciar și lichidatorului și nu poate fi luat într-o speță proprie de Tribunalul Prahova.
Se solicită admiterea recursului.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din apel, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele;
Critica apelantei că instanța a acordat ce nu s-a cerut, că a acordat altceva, ceea ce reprezintă mai mult decât s-a cerut, este nefondată.
Prin acțiunea cu care a fost investită prima instanță reclamantul Tribunalul Prahovaa solicitat să se constate denunțarea de drept a contractului de execuție nr. 1/1996, încheiat între reclamant în calitate de beneficiar al obiectivului de investiții,
" Palatul de Justiție P " și pârâtă în calitate de antreprenor general al lucrării și totodată până la soluționarea irevocabilă a acțiunii a solicitat blocarea contului de garanție de bună execuție, deschis la BRD P de către pârâtă la începutul lucrărilor și prin sentința apelată a fost admisă în parte acțiunea și a constatat reziliat de drept contractul de execuție nr. 1/1996, încheiat între părți, rezilierea de drept a contractului având ca efect încetarea pentru viitor a contractului, același efect pe care îl are și denunțarea de drept a contractului de execuție, dar cum pârâta nu a comunicat reclamantului în termenul stabilit opțiunea sa cu privire la menținerea sau denunțarea de drept a contractului, instanța a constatat intervenirea rezilierii de drept a contractului.
Rezilierea de drept a contractului de execuție încheiat între cele două părți, a fost dispusă de către prima instanță, deoarece prin sentința nr. 271/24 mai 2006, judecătorul sindic de la Tribunalul Prahovaa dispus deschiderea procedurii insolvenței societății antreprenoare și după intrarea în faliment, a dizolvării societății antreprenoare SC SRL și ridicarea dreptului de administrare, prin sentința nr. 66 din 7.02.2007, aceasta nu mai putea continua activitatea în sensul executării contractului de investiții nr. 1/1996, deoarece odată cu dizolvarea societății, potrivit dispozițiilor art. 233 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, societatea dizolvată își păstrează personalitatea juridică doar pentru operațiunile de lichidare.
Totodată capacitatea juridică a societății antreprenoare, în urma dizolvării, restrângându-se doar la actele și operațiunile necesare lichidării, persoanele din conducerea societății rezumându-se doar la gestionarea patrimoniului societății, dispozițiile art. 233 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, prevăzând că din momentul dizolvării, directorii și administratorii nu mai pot întreprinde noi operațiuni, în caz contrar aceștia fiind răspunzători pentru acțiunile întreprinse, prin sentința de intrare în faliment dispunându-se și ridicarea dreptului de administrare a societății de către persoanele din conducerea societății.
In consecință, dispunându-se dizolvarea, intrarea în faliment a societății antreprenoare și ridicarea dreptului de administrare, aceasta numai putea continua lucrările ce au făcut obiectul contractul de investiții nici direct ca antreprenor general și nici prin subantreprenori, deoarece ea nu mai putea continua activitatea cu privire la lucrările ce fac obiectul contractului de execuție și totodată nu mai putea încasa contravaloarea lucrărilor și efectuarea plăților către subantreprenori, întrucât singurele operațiuni pe care le puteau efectua erau cele strict legate de lichidarea societății și potrivit dispozițiilor art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, dispunându-se trecerea la faliment a societății antreprenoare, lichidatorul judiciar trebuia să procedeze de urgență la desfacerea contractelor de muncă ale personalului societății, astfel încât lucrările ce fac obiectul contractului de execuție nr. 1/1996, nu mai puteau fi continuate, societatea antreprenoare fiind lipsită de forța de muncă, calificată și necalificată în efectuarea lucrărilor de construcție ce fac obiectul contractului.
De asemenea nu se putea continua activitatea și efectua lucrările ce fac obiectul contractului de execuție, cu subantreprenorii, deoarece societatea antreprenoare ca antreprenor general, trebuie să supravegheze, și să recepționeze lucrările efectuate de subantreprenori și aceasta este lipsită de forța de muncă calificată în supravegherea și recepționarea lucrărilor ce fac obiectul contractului de execuție.
Termenul de denunțare a contractului de execuție, solicitat prin acțiunea formulată de intimatul reclamant, este unul generic, corect și legal instanța de fond a constatat că de la momentul intrării în faliment și dizolvării societății antreprenoare s-a produs rezilierea de drept a contractului, în temeiul dispozițiilor art. 233 alin. 2 și 4 din Legea nr. 31/1990, art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 și ale art. 16.2 din condițiile generale de contractare, ce fac parte integrantă din contractul de execuție nr. 1/1996 și unde se prevede că intervine rezilierea de drept a contractului atunci când contractantul (antreprenorul) a fost declarat falit, situație care se regăsește în cauza soluționată prin sentința apelată.
Critica apelantei că hotărârea apelantă nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau că motivele avute în vedere la pronunțarea hotărârii sunt străine de natura pricinii dedusă judecății, este nefondată.
Desfacerea contractelor de muncă ale personalului este prevăzută ca o obligație a lichidatorului judiciar, potrivit art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, dispoziții ce obligă lichidatorul judiciar să procedeze de urgență la desfacerea contractelor de muncă ale personalului societății, la momentul trecerii la faliment, aceasta fiind unul din motivele avute în vedere de către prima instanță la pronunțarea sentinței apelate, motive ce nu sunt străine de natura pricinii așa cum greșit susține apelanta, sentința apelată cuprinzând motivele de fapt și de drept avute în vedere la darea soluției și care nu sunt contradictorii sau străine de natura pricinii, instanța de fond reținând corect și legal că dizolvarea unei societăți comerciale constituie prima fază judiciară încetării existenței acesteia, iar intrarea în procedura falimentului împiedică societatea antreprenoare să continue activitatea cu privire la lucrările ce fac obiectul contractului de execuție nr. 1/1996.
Critica apelantei că hotărârea este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, este nefondată.
Contractul de execuție nr. 1/1996, încheiat între părți, cu privire la efectuarea lucrărilor la " Palatul de Justiție P ", prevede că executarea lucrărilor se efectuează de antreprenorul general SC SRL P, și nu de subantreprenorii cu care apelanta înțelege să continue activitatea și cum antreprenorul general a intrat în procedura falimentului și s-a dispus dizolvarea societății, societatea dizolvată își păstrează personalitatea juridică și capacitatea juridică doar cu privire la actele și operațiunile strict legate de procedura și operațiunile necesare lichidării, persoanele din conducerea societății asigurând doar gestionarea patrimoniului societății, dispozițiile art. 233 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, interzicând pentru personalul de conducere întreprinderea de noi operațiuni, aceste dispoziții prevăzând că în caz contrar acest personal fiind solidar răspunzător pentru acțiunile întreprinse.
Așa fiind, pentru toate aceste considerente, apelul formulat se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC SRL P PRIN LICHIDATOR SC P, cu sediul în P,-, județ P, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 688 din 01 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant TRIBUNALUL PRAHOVA, cu sediul în P,-, județ P, cod poștal -.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 februarie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Red.
Tehnored. CMF
4.ex/19.o2.2009
dos.fond - - - Tribunal P
jud.fond -
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Chirica Elena
