Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 226/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 383/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.226
Ședința publică de la 19.05.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimata, împotriva încheierii din data de 21.09.2007 și a sentinței comerciale nr. 13948/23.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin consilier juridic cu delegație la dosar și intimata prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta prin consilier juridic susține verbal motivele de apel dezvoltate în scris, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii și a sentinței atacate și în consecință respingerea acțiunii ca neîntemeiată, învederând că la fond a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, întrucât trebuia formulată acțiune în realizare; excepția prescripției dreptului material la acțiune, în baza art. 39 din Legea 137/2002, care prevede că termenul de prescripție este de o lună de la data la care reclamantul a cunoscut existența actului atacat. De asemenea învederează că a invocat excepția autorității de lucru judecat.
Intimata prin avocat solicită respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, învederând că în ce privește inadmisibilitatea, acțiunea în constatare formulată în temeiul art. 111 civ. reprezintă singurul remediu juridic, acțiunea propusă de AVAS tinde la discutarea altui drept juridic deja soluționat. În ce privește prescripția, instanța de fond a apreciat corect că termenul de prescripție este cel de drept comun, de 3 ani și nu cel special, întrucât nu se atacă o operațiune sau un act prevăzut de actele normative speciale din materia privatizării. Cu privire la autoritatea de lucru judecată, învederează că nu întrunește cele trei elemente cerute de disp.art. 1201 civ. Pe fond, acțiunea se întemeiază pe disp.art. 12 al.1 din HG 577/2002, care prevăd faptul că AVAS poate revoca oferta pentru motive întemeiate, iar revocarea unilaterală nu poate interveni decât până la încheierea convenției. Depune concluzii scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința comercială nr. 13948/23.11.2007 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și a constatat intervenit acordul de voință și încheierea la 14.01.2005 a contractului de vânzare - cumpărare acțiuni între AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și reclamanta, având ca obiect pachetul de 26.965 acțiuni reprezentând 30,6 % din capitalul social al SC SA
În motivarea hotărârii instanța de fond a reținut că prin încheierea pronunțată în ședința din 21.09.2007 au fost respinse excepțiile invocate de către pârâtă a lipsei calității de reprezentant a reclamantei, acțiunea fiind semnată numai de apărătorul reclamantei; excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 625 din 20.02.2006 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială definitivă și irevocabilă prin care a fost respinsă acțiunea reclamantei potrivit articolului 12 din HG nr. 577/2004; precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei în raport de articolul 39 din Legea nr.137/2002.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că susținerile pârâtei în sensul că societatea privatizată, SC SA nu a avut stabilit prin actul constitutiv dreptul de preferință la cumpărarea acțiunilor, conform articolului 47 alineat 2 din Legea nr. 137/2002 este, față de împrejurarea că prin hotărârea adunării generale extraordinare a acționarilor nr.1/20.02.2003, SC SA s-a transformat dintr-o societate deținută public într-o societate de tip închis, hotărârea înscrisă în Registrul Comerțului T, retrăgând de la tranzacționare pe piața a acțiunilor societății.
Urmare a acestui fapt acțiunile societății nu mai puteau fi vândute decât cu exercitarea dreptului de preferință al celorlalți acționari, fapt statuat prin actele normative invocate de ambele părți, nefiind semnificativă formalitatea înregistrării în statut a dispoziției legale.
A mai arătat instanța de fond că speța este analizată și prin prisma prevederilor articolului 1295 cod civil și articolului 37 Cod comercial, revocarea unilaterală a ofertei urmând a se raporta la principiul contractelor consensuale, respectiv la împrejurarea că în 14.01.2005 oferta pârâtei și acceptarea societății SA s-au întâlnit astfel încât a intervenit consimțământul clar exprimat, neviciat al ambelor părți în vinderea și cumpărarea pachetului de acțiuni. Conform principiilor enunțate de articolul 1295 Cod civil și articolului 37 Cod comercial, contractul de vânzare - cumpărare acțiuni se consideră încheiat în momentul în care pârâta și-a exprimat acordul de voință cu privire la cumpărarea de către SC SA a pachetului respectiv, concret, la momentul declarării ca și câștigătoare a licitației a acesteia. Toate operațiunile ce urmau acestui fapt se încadrează în respectarea caracterului formal pe care trebuie să-l îndeplinească contractul de vânzare - cumpărare, astfel încât oferta nu mai putea fi revocată unilateral de către nici una din părți, fără a putea fi invocate vicii de natură a dăinui în mod neechivoc consimțământul liber exprimat al ambelor părți.
Invocarea articolului 43 din HG nr.577/2002, a apreciat instanța de fond, reprezintă un aspect privitor la împrejurări formale ale concretizării contractului de vânzare - cumpărare, consimțământul de principiu fiind deja exprimat în 14.01.2005, iar caracterul neimperativ al acestei norme, invocat de pârâtă, operează și în favoarea reclamantei, în sensul că nu era obligatoriu o negociere ulterioară a prevederilor contractuale, textul arătând că acest clauze "vor putea" fi definitivate în cele 10 zile. Atâta vreme, a mai arătat instanța de fond, cât invocarea articolului 12 din HG nr.577/2002 nu este susținută de argumente legale categorice care să impună revenirea asupra acordului exprimat, susținerile pârâtei pe acest text fiind nerelevante și nefondate, întrucât nu sunt indicate "motivele întemeiate" ale revocării ofertei.
O soluție contrară, a apreciat instanța de fond, ar lăsa deschisă calea abuzurilor din partea pârâtei, care, fără argumente legale care să refere la reclamantă și la procedura licitației, detaliate cu temeiul de drept al acestora poate desființa oricând un acord legal exprimat, fiind cunoscut principiul general al dreptului comercial în baza căruia consensul părților reprezintă încheierea tranzacției, pentru răstunarea acestei stări de fapt firești fiind necesar ca oricare dintre părți să-și respecte acordul exprimat iar în cazul în care îl retrage, să indice concret "motivele întemeiate" conform articolului 12 alineat 4 din HG nr. 577/2002 pentru care a intervenit revocarea. A mai reținut instanța de fond că aspectul principal invocat de către pârâtă, al neprevederii în actul constitutiv al societății SA al dreptului de preferință, a fost cunoscut de către pârâtă la momentul demarării licitației, astfel încât nu poate constitui un motiv ulterior încheierii acesteia pe de altă parte însăși legea statuând asupra acestui aspect în privința societății de tip închis.
Așa fiind, cum motivul revocării licitației i-a fost cunoscut pârâtei încă de la începutul procedurii și cum pârâta nu a probat pe parcursul judecării cauzei motivele întemeiate care au condus la revocare, instanța de fond a apreciat întemeiată acțiunea reclamantei și a admis-o astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, precum și a încheierii de ședință din 21.09.2007, pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială fiind înregistrat astfel dosarul nr- din 21.02.2008.
În motivarea apelului pârâta a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că acțiunea nu este admisibilă în baza articolului 111 Cod procedură civilă, partea putând cere realizarea dreptului.
În al doilea rând, apelanta a arătat că prin sentința comercială nr. 625 din 20.02.2006 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei în contradictoriu cu și SA prin care aceasta a solicitat să se dispună înregistrarea sa ca acționar în Registrul Acționarilor SC SA ținut la SA, ca urmare a încheierii la data de 14.01.2005 a contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni cu pentru pachetul reprezentând 30,6% din capitalul societății, instanța apreciind că, potrivit articolului 12 din HG nr. 557/2004 și articolului 37 Cod comercial, S poate revoca oferta pentru motive de oportunitate, ce nu pot fi cenzurate de instanță, în aceste condiții contractul de vânzare - cumpărare neputând fi considerat ca încheiat.
Cum, prin sentința atacată instanța de fond a admis acțiunea reclamantei în baza articolului 37 Cod comercial și articolului 1295 Cod civil și a HG nr.577/2002, articolului 12, în ambele litigii având calitatea de pârâtă. iar pe cea de reclamantă, nu se mai poate pune în discuție dreptul de a revoca oferta de vânzare, fiind întrunite condițiile prevăzute de articolul 1201 Cod civil, scopul final urmărit de reclamantă fiind același.
În al treilea rând, apelanta a susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, și nu cel special, de o lună, prevăzut de articolului 39 din Legea nr.137/2002, dreptul reclamantei fiind născut la data de 17.03.2005, dată la care reclamanta a cunoscut actul atacat.
În fine, în ceea ce privește aprecierile instanței de fond privitoare la fondul cauzei, apelanta a susținut că în mod greșit instanța de fond a inversat raportul dintre legislația specială, derogatorie, și normele de drept comun, raportându-se în principal la normele de drept comun și, în ultima instanță la normele speciale pe care le-a aplicat trunchiat.
Astfel, arată apelanta pârâtă articolul 56 din HG nr. 577/2002 cuprinde prevederi referitoare la încheierea contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni, în cazul metodei licitației, cum este cazul în speță, stabilind că acesta se poate încheia cu respectarea, în mod corespunzător a prevederilor articolului 43, care dispune la rândul său, ca în termen de 10 zile de la data întocmirii Procesului verbal prevăzut de articolul 42 comisia de negociere și ofertantul declarat câștigător vor putea definitiva și încheia contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni, precum și orice alte documente prevăzute la articolul 38 litera a dacă este cazul.
Această înseamnă, opinează apelanta, că dispozițiile legale precitate nu sunt imperative, legiuitorul neinstituind pentru AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B obligația de a încheia contractul de vânzare - cumpărare, ca urmare a adjudecării licitației, în speță revocându-și oferta de vânzare - cumpărare de acțiuni, potrivit dispozițiilor articolului 12 alineat 2 din HG nr.577/2002 care, potrivit articolului 37 Cod comercial este revocabilă până ce contractul nu este perfect.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare, depunând concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Nu au fost solicitate probe în apel.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
După cum a arătat în motivarea acțiunii, intimata reclamantă, a semnat la data de 21.01.2005 contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni încheiate cu, urmare a invitației adresate de, fapt necontestat de către apelantă, astfel încât din punctul său de vedere contractul a fost încheiat, reclamanta devenit proprietara pachetului de acțiuni reprezentând 30,6% din capitalul social al SC SA putând solicita instanței constatarea existenței dreptului său, conform articolului 111 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile articolului 1201 Cod civil, cele două acțiuni având atât obiect diferit (obligația de a face și acțiunea în constatare) cât și temeiuri de drept diferite.
Ori, privită din punct de vedere al părților, puterea lucrului judecat este restrânsă la acele puncte litigioase care au format obiectul litigiului și care au fost rezolvate prin dispozitiv, adică acea parte a hotărârii care determină dreptul recunoscut sau tăgăduit de hotărârea pronunțată.
Considerentele hotărârii nu participă la autoritatea de lucru judecat decât în măsura în care conțin sau lămuresc drepturi provocate de părți și cuprinse în dispozitiv. Stările de fapt, motivele fără valoare dispozitivă, avute în vedere în fundamentarea soluției pronunțate, nepurtând asupra unui raport juridic dedus judecății, nu au putere de lucru judecat (, decizia nr.2/1987).
S-a mai arătat în practica Instanței Supreme că reclamantei căreia i s-a respins o primă acțiune poate să intenteze o nouă acțiune pe o altă cauză, nu există autoritate de lucru judecat, deci nu există rațiunea de a-i refuza acest drept (, decizia civilă nr. 203/1950).
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, în mod corect instanța de fond a reținut că în speță nu se aplică termenul de prescripție de o lună prevăzut de articolul 39 din Legea nr. 137/2002, fiind vorba despre o acțiune în constatarea existenței unui drept, cererile în constatare, fiind considerate unanime ca fiind imprescriptibile ( a se vedea - secția civilă, decizia nr. 3107/1994).
În fine, pe fondul cauzei, este necontestat de către apelanta pârâtă faptul că intimata reclamantă a câștigat licitația cu strigare din data de 14.01.2005, fiind încheiat în acest sens Procesul Verbal de Adjudecare din 14.01.2005 la sediul (filele 25-27 dosar ) pentru o valoare a pachetului de acțiuni de 781.985.000 lei, fiind invitată de către să semneze contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni, fapt ce s-a întâmplat (filele 7-18 dosar ), urmând ca apelanta pârâtă să-i trimită un exemplar din acest contract semnat și înregistrat la.
Apelanta nu a trimis însă exemplarul din contractul semnat de reprezentanții săi, iar, urmare a notificărilor intimatei reclamante, a comunicat că și-a revocat oferta de vânzare (filele 28 - 32 dosar ), în conformitate cu articolul 12 alineat 1 și articolului 12 alineat 1 litera d din HG nr. 577/2002.
Potrivit însă dispozițiilor articolului 37 alineat 2 din Legea nr.137/2002, "contractul de vânzare a bunului adjudecat se încheie, sub sancțiunea nulității, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data adjudecării licitației -".
Și articolul 42 din HG nr. 577/2002 prevede ca, după încheierea negocierilor cu ofertantul selectat, să se încheie un care vor fi cuprinse clauzele ce va conține contractul de vânzare - cumpărare, iar articolul 43 dispune ca în termen de 10 ziler de la data întocmirii procesului verbal prevăzut la articolul 42 să se încheie (definitiveze și încheia) contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni.
Aceleași prevederi sunt redate și prin dispozițiile articolelor 56, 57 din HG nr.577/2002 care se referă la întocmirea procesului verbal de licitație și a contractului de vânzare - cumpărare a pachetului de acțiuni cu respectarea prevederilor articolului 43, ceea ce înseamnă că în termen de 10 zile părțile vor putea definitiva și încheia contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni, dar nu mai târziu de acest de 10 zile.
Dispozițiile articolelor 58-61 din HG nr.577/2002 privitoare la licitația cu strigare nu cuprind alte dispoziții referitoare la nevalidarea licitației, decât în condițiile articolului 61, dacă la licitație nu se prezintă nici un ofertant, caz în care instituția publică, în speță, poate decide organizarea unei noi licitații cu strigare sau schimbarea metodei de privatizare.
Așadar, per a contrario, schimbarea metodei de privatizare sau revocarea ofertei în condițiile articolului 12 alineat 1 din HG nr. 577/2002 nu se puteau face decât până la acceptarea ofertei, respectiv până la ținerea licitației și adjudecării pachetului de acțiuni către intimata reclamantă.
În mod netemeinic apelanta invocă dispozițiile articolului 47 din Legea nr. 137/2002 căci acestea dispun în sensul ca în cazul societății comerciale închise, acționarii pot să își exercite dreptul de preferință la cumpărarea acțiunilor, numai în caz contrar instituția publică implicată putând vinde acțiunile prin oricare dintre metodele prevăzute de lege.
Faptul că dreptul de preferință nu era prevăzut în actul constitutiv al societății privatizate se explică prin aceea că aceasta fusese anterior societății deschisă, ale cărei acțiuni erau cotate pe piața, fiind transformată prin voința adunării generale extraordinare a acționarilor într-o societate de tip închis căreia i se aplicau regulile și prevederile legale incidente.
Astfel, cum dreptul de preemțiune al acționarilor este un drept prevăzut de lege pentru societățile pe acțiuni declarate închise potrivit legii de reglementare a piețelor de capital, în mod firesc i se aplică și societății SA, dispozițiile legale nefiind înlăturate expres prin voința acționarilor.
Dincolo însă de rațiunea sau motivațiile subiective ale apelantei în a aprecia în mod unilateral că după ținerea în mod legal a unei licitații și adjudecarea pachetului de acțiuni, poate să mai revoce unilateral oferta de vânzare, stau atât dispozițiile legii speciale, HG nr. 577/2002, articolul 12 alineat 1 care vorbesc expres despre "revocarea ofertei", cât și dispozițiile dreptului comun în materia încheierii contractelor.
Astfel, problema forței obligatorii a ofertei privește momentele anterioare acceptării ei, după ce a fost acceptată, aveam de-a face cu un contract format, în privința căruia sunt aplicabile regulile privind puterea obligatorie a contractului.
În acest sens dispozițiile articolului 37 Cod comercial, invocate chiar de către apelantă în susținerea apelului, prevăd că până în momentul încheierii contractului, oferta și acceptarea sunt revocabile.
Teza a doua a articolului 37 Cod comercial precizează: "Cu toate acestea, deși revocarea împiedică ca, contractul să devină perfect, dacă ea ajunge la cunoștința celeilalte părți după ce aceasta întreprinse executarea lui, atunci cel ce revocă contractul răspunde de daune interese".
Față de stadiul actual al legislație noastre, s-a pus problema în practică și în doctrină, că cea mai bună reparație este considerarea contractului ca fiind încheiat.
De altfel, potrivit articolului 35 Cod comercial, contractul se consideră încheiat în momentul cunoașterii de către ofertant a acceptării ofertei, iar, conform articolului 36 Cod comercial, contractul se consideră încheiat în momentul când destinatarul a executat contractul ori a întreprins executarea lui, aceste fapte ținând loc de acceptarea expresă.
Așa fiind, în mod temeinic instanța de fond a constatat intervenit acordul de voință al părților și încheiat contractul de vânzare - cumpărare acțiuni la 14.01.2005, data ținerii și adjudecării licitației, dată la care s-au întâlnit oferta și acceptarea ofertei, nemaiputând opera o revocare unilaterală a ofertei, deoarece la momentul acceptării ofertei suntem, potrivit dispozițiilor și principiilor dreptului civil și comercial, în prezența unui contract format.
Nici dispozițiile legii speciale, teoretic derogatorii de la regulile dreptului comun, nu sunt însă derogatorii de la principiile de drept care sunt universal valabile.
Astfel, după cum am arătat, articolul 12 alineat 1 din HG nr.577/2002 prevede posibilitatea revocării ofertei, fără a menționa însă că această revocare s-ar putea realiza altfel decât în condițiile dreptului civil și comercial, respectiv până la data acceptării ofertei, în speță până la data ținerii licitației, la 14.01.2005.
Cum am menționat, motivațiile mai mult sau mai puțin subiective și legale ale apelantei care au determinat atitudinea acesteia în sensul revocării ofertei după data adjudecării licitației sunt lipsite de relevanță (dacă societatea avea sau nu prevederile dreptului de preferință în actul constitutiv), atâta timp cât revocarea ofertei nu s-a făcut potrivit dispozițiilor legale, înainte de acceptarea acesteia, situație în care, după cum a reținut instanța de fond, ne aflăm în prezența unui contract de vânzare - cumpărare acțiuni legal încheiat, având ca obiect pachetul de 26.965 acțiuni reprezentând 30,6% din capitalul social al SC SA.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de prevederile articolelor 294-296 Cod procedură civilă, respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11 sector 1, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în T, str. B,. 25,. C,. 4, Județ T și ales în B, la ȘI ASOCIAȚII din-,.7C,.2,.6,. 42,sector 4.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 19.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
11.06.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond: -
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu
