Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 238/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr. 238
Ședința publică de la 18 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Alina Pănescu
JUDECĂTOR 2: Maria Cristina Șcheaua
GREFIER: - -
======
Pe rol fiind, soluționarea cererii de apel formulată de apelanta SC IMOBILIARE SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 3080 din 26.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta, reprezentată de avocat, cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 2202/2007, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a învederat Curții faptul că apelanta a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, cererea de restituire a taxei judiciare de timbru în sumă de 2. 009 lei.
Apelanta, prin avocat, solicită restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 2. 009 lei.
În temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 150 Cod procedură civilă, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea cererii de apel.
Apelanta, prin avocat, pune concluzii de admitere a cererii de apel astfel cum a fost formulată, solicitând schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 3080/04.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de Imobiliare în contradictoriu cu pârâții și G.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială sub nr-, reclamanta Imobiliare a chemat în judecată pe pârâții și G și a solicitat instanței să dispună în principal pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare a imobilului situat în B, str. -. - nr. 8, sector 5, având în vedere că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de a face stabilită prin promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nr. 1591/20.06.2001. În subsidiar, a cerut obligarea pârâților la plata clauzei penale în cuantum de 413.280 lei (RON) întrucât aceștia nu și-au executat obligația de a încheia contractul de vânzare-cumpărare a imobilului, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Cererea a fost motivată în sensul că reclamanta a încheiat cu pârâții promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. -/19.09.2000, având ca obiect imobilul situat la adresa arătată. Prețul vânzării a fost stabilit la 110.000 dolari și urma a fi achitat astfel: 45.000 dolari la momentul semnării, cum s-a întâmplat, iar 65.000 de dolari urmau să fie achitați în 8 rate lunare. Ulterior încheierii promisiunii, s-a încheiat novația acesteia autentificată sub nr. -/20.06.2001, reclamanta devenind, prin acordul părților, noul debitor al obligației de cumpărare a imobilului, realizându-se substituirea numitei. În cuprinsul novației s-a precizat că aceasta reprezintă chitanța descărcătoare pentru suma de 58.000 dolari, dată debitorului obligației de cumpărare. Reclamanții susțin că pârâții, în calitate de promitenți vânzători, și-au încălcat obligația de a vinde imobilul și nu s-au prezentat în fața notarului pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, deși au fost notificați în acest sens. În cazul în care primul capăt de cerere va fi considerat ca neîntemeiat, reclamanta a solicitat admiterea celui de-al doilea capăt de cerere reprezentând prejudiciul suferit în caz de neexecutare a obligațiilor stabilite. În drept au fost invocate prevederile art. 969, 1066, 1073 și 1075.civ.
La termenul din data de 27.11.2007 reclamanta a depus cerere de renunțare la capătul doi din cererea de chemare în judecată.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut că prețul vânzări este de 110.000 dolari în echivalent lei la data plății, iar plata prețului potrivit antecontractului urma să se facă astfel: 45.000 dolari plătibili la momentul semnării contractului, cum s-a întâmplat, 65.000 de dolari care urmau să fie achitați în 8 rate lunare de câte 7.205 dolari la care se adaugă o ultimă tranșă de 7.000 de dolari.
Instanța a arătat că, în realitate s-a plătit doar avansul, iar pentru suma de 65.000 de dolari s-a invocat un act de novație autentificat la 20.06.2001, prin care reclamanta se în drepturile promitentei cumpărătoare urmând ca între ele să-și regularizeze această datorie. S-a susținut că actul de novație constituie o "chitanță descărcătoare" de 58.000 de dolari dată debitorului obligației de cumpărare, rămânând un rest de preț neachitat de 7.000 de dolari.
Prima instanță a considerat că actul de novație este în realitate un act adițional la antecontract, cum rezultă din art. 2. Acest articol care prevede regularizarea prețului conform unei înțelegeri care se va încheia ulterior este în vădită contradicție cu dispozițiile art.1303- 1304.civ. privind prețul determinat sau determinabil și condiția fundamentată a caracterului sincer și efectiv al prețului.
S-a arătat că vânzarea este nulă în lipsă de preț, iar înțelegerea ulterioară dintre părți cu privire la preț are semnificația unui nou contract.
S-a concluzionat că actul de novație care are valoare de act adițional la antecontract creează o identitate între vânzător și cumpărător cu efectul principal fraudarea dispozițiilor art. 1203-1304.civ. ceea ce atrage respingerea acțiunii având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Împotriva sentinței comerciale nr. 3080/04.03.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a declarat apel în termen legal apelanta Imobiliare Aceasta a criticat sentința ca netemeinică și nelegală invocând următoarele motive de apel redate în esență:
1) Instanța de fond a interpretat în mod greșit actul de novație ca fiind un act adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare. Potrivit art. 977.civ. interpretarea ce urmează a se da contractului trebuie să se facă pornind de la voința reală, de la acordul real al voințelor părților, și nu de la cuvintele în care acest acord a fost exprimat. În mod greșit instanța a calificat novația ca fiind un act adițional, prin încheierea acesteia părțile exprimându-și voința de a schimba debitorul obligației de vânzare-cumpărare, respectiv D-na cu Imobiliare, care a preluat toate obligațiile acesteia. De asemenea, instanța de fond a reținut greșit că s-a plătit doar avansul de 45.000 de dolari, interpretând greșit prevederile art. 2 din novație, din care rezultă cu certitudine că promitenții-vânzători au primit suma de 58.000 dolari, după încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare, rămânând de achitat suma de 7.000 de dolari.
2) Instanța de fond a reținut în mod greșit că au fost încălcate dispozițiile art. 1303-1304.civ. privind prețul determinat sau determinabil și condiția fundamentală a caracterului sincer și efectiv al acestuia. Prețul a fost stabilit încă de la momentul încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare la suma de 110.000 dolari americani, fiind determinat sau determinabil din momentul încheierii contractului. Totodată prețul corespunde realității, fiind raportat la valoarea de piață a anului 2000 (momentul semnării promisiunii) și a fost stabilit cu intenția reală de a fi cerut și plătit, lucru dovedit prin faptul că s-a și achitat mare parte din acesta. Prețul este serios, în concordanță cu valoarea de circulație a bunului. Este nefondată motivarea instanței de fond cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 1303- 1304.civ. dovedind că sunt îndeplinite condițiile cu privire la preț și anume că acesta este determinat sau determinabil, sincer și serios.
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel expuse, se constată că nu este fondat.
Prin promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 1887/19.09.2000, pârâții, în calitate de promitenți-vânzători, s-au obligat față de, în calitate de promitentă-cumpărătoare, să perfecteze vânzarea imobilului format din casa și terenul de pe acesta situat în Municipiul Str. -. -, nr. 8, sector 5, pentru prețul de 110.000 dolari americani plătibili în echivalent lei la data plății.
Cu privire la modalitatea de plată a prețului vânzării, părțile au stabilit ca suma de 45.000 dolari americani, în echivalent lei, să fie plătiți la semnarea prezentei înțelegeri, iar suma de 65.000 de dolari americani, în echivalent lei, în 8 rate lunare a câtre 7205 dolari, urmate de o ultimă în valoare de 7.000 dolari. S-a consemnat declarația promitenților -vânzători referitoare la primirea sumei de 45.000 dolari americani, în echivalent lei, declarație care constituie chitanță descărcătoare pentru suma primită.
La art. 7 din antecontract s-a stipulat răspunderea contractuală în caz de neplată la scadență a unei rate, prevăzându-se la alin. 1 plata de penalități de întârziere pe o perioadă de 30 de zile de la scadență. La alin. 2 al articolului s-a convenit că, dacă după 30 de zile de la scadență nu s-au plătit integral rata și penalizările corespunzătoare, părțile convin rezilierea de drept a prezentei înțelegeri", iar la alineatele următoare s-au menționat despăgubirile pe care părțile le datorează în caz de reziliere pentru neplata ratei și a penalizărilor corespunzătoare.
La art. 8 alin. 1 din antecontract s-a stipulat că "în situația în care, din orice motiv, imputabil sau nu părților, promitenții-vânzători nu își respectă promisiunea irevocabilă, ori transferul proprietății nu poate avea loc. prezenta înțelegere se reziliază de drept, în temeiul prezentului pact comisoriu de gradul IV, fără îndeplinirea altor formalități ori intervenția instanței de judecată".
La alin. 2 al aceluiași articol s-a convenit ca "în cazul încetării prezentei înțelegeri din orice alte cauze decât cea de neplată menționată la articolul precedent (reziliere, anulare, denunțare unilaterală etc.), noi, promitenții-vânzători vom plăti promitentului-cumpărător, cu titlu de despăgubire convențională, suma deja plătită de către promitentul-cumpărător plus 65.000 dolari americani".
La data de 20.06.2001 a avut loc novația prin schimbarea debitorului obligației de cumpărare a promisiunii de vânzare-cumpărare, părțile, de comun acord, substituind pe cu apelanta Imobiliare S-a mai consemnat în cuprinsul acestui înscris autentificat sub nr. 1591/20.06.2001 de la art. 2 că art. 6 al promisiunii se va modifica și va avea următoarea formă: (1)"în contul prețului vânzării, conform art. 5, noi, promitenții-vânzători declarăm că mai avem de primit de la debitorul obligației de cumpărare, până la data semnării prezentei, suma de 7.000 (șaptemii) dolari americani, în echivalent lei" și (2) "prezentul constituie chitanță descărcătoare pentru debitor privind suma achitată ulterior încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 1887/19.09.2000, respectiv pentru suma de 58.000(cincizecișioptde mi) dolari americani".
Din interpretarea clauzelor acestor înscrisuri rezultă că înscrisul reprezentând " promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare" nu este un act adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare, ci o novație prin schimbarea uneia dintre părțile antecontractului, respectiv a promitentului-cumpărător.
Referitor la prețul vânzării, se constată că acesta a fost stabilit în mod neechivoc de către părțile contractante, la suma de 110.000 de dolari americani.
Cu privire la modalitatea de achitare a prețului convenit de părți, prin promisiunea de vânzare-cumpărare s-a consemnat achitarea avansului de 45.000 de dolari americani, iar prin novația acestei promisiuni s-a consemnat achitarea sumei de 58.000 de dolari americani, rămânând de achitat suma de 7.000 de dolari americani.
Se deduce că prețul stabilit este determinat prin chiar antecontract și nu a fost modificat prin novația prin schimbare de promitent-cumpărător. Totodată, nu s-a făcut dovada că acesta nu ar fi sincer și serios, pentru a atrage nulitate contractului pentru lipsa prețului, așa cum a reținut prima instanță.
Cu toate acestea, nu se poate dispune pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare a imobilului, deoarece, în primul rând, apelanta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii obligației asumate contractual de plată integrală a prețului stabilit în antecontract, respectiv de plată și a restului de preț în sumă de 7.000 de dolari.
În al doilea rând, nu se poate pronunța în cauză o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare față de clauza contractuală prevăzută la art. 8 alin. 1 din antecontract și prin care se instituie un pact comisoriu de gradul IV, în situația în care, din orice motiv, imputabil sau nu părților, promitentul-vânzător nu își respectă promisiunea de vânzare ori transferul proprietății nu poate avea loc.
Deoarece nu s-a realizat transferul proprietății, din orice motiv, imputabil sau nu părților, se constată că în cauză a operat pactul comisoriu de gradul IV prevăzut în antecontract, iar acesta, fiind rezoluționat de plin drept, nu își mai poate produce efectele.
Cu privire la capătul doi din cererea de chemare în judecată, se constată că apelanta-reclamantă a renunțat la judecată prin cererea depusă la prima instanță la data de 27.11.2007.
Pentru aceste considerente și cu suplinirea motivării primei instanțe, se constată că hotărârea de respingere a acțiunii reclamantei este legală și temeinică.
În consecință, în baza art. 296.pr.civ. va fi respins apelul ca nefondat.
Având în vedere cererea apelantei de restituire a taxei judiciare de timbru achitate în plus, faptul că cererea de apel a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 1650 lei, iar taxa judiciară de timbru în sumă de 2009 lei este achitată în plus față de cuantumul taxei judiciare de timbru datorate, în baza art. 23 din Legea nr. 146/1997, va fi admisă cererea apelantei de restituire a taxei judiciare de timbru achitate în plus și se va dispune restituirea către apelantă a sumei de 2009 lei achitată în plus cu titlu de taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta SC IMOBILIARE SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 3080 din 26.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Admite cererea apelantei de restituire a taxei judiciare de timbru achitate în plus și dispune restituirea către aceasta a sumei de 2009 lei achitată în plus cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /5 ex/18.06.2009
Președinte:Eugenia Alina PănescuJudecători:Eugenia Alina Pănescu, Maria Cristina Șcheaua
