Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 249/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.249/A/COM
Ședința publică din 26 noiembrie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
GREFIER: - -
S-a luat în pronunțare apelul formulat de către pârâta împotriva sentinței civile nr.242/PI/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra apelului și concluziile părților au avut loc în ședința publică din data de 20 noiembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru azi, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la judecătoria Timișoara sub nr.14774/20 octombrie 2005 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta să se constate ca fiind false facturile nr. -/31 mai 1999 în valoare de 35.711.000 lei și nr.-/31 mai 1999 în valoare de 634.900 lei emise de pârâtă și drept consecință să le anuleze.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că a derulat raporturi comerciale cu pârâta în perioada martie -iulie 1999 în sensul că reclamanta a cumpărat de la pârâtă carburanți, iar pentru încasarea prețului mărfii vândute emitea facturi ce erau achitate de către prin diferite instrumente de plăți, file CEC și ordine de plată.
Reclamanta a motivat că în data de 5 februarie 2002 a chemat în judecată pe, solicitând Tribunalului Timiș să emită o somație de plată privind obligarea acesteia la plata sumei de 169.557.026 lei constând din suma de 29.884.521 lei cu titlu de contravaloare facturi neachitate și 139.672.505 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Reclamanta a arătat că instanța a admis acțiunea și a obligat-o la plată.
S-a susținut de către că în dosarul nr.2034/2002 al Tribunalului Timiș, nu a depus înscrisuri doveditoare pentru pretenția de 29.884.521 lei debit de fapt fictiv, suma fiind stabilită aleatoriu de către reclamantă.
S-a specificat de către reclamantă, ca urmare a insistențelor sale, cu ocazia soluționării căii de atac promovate de ea, respectiv acțiunea în anulare, ce a făcut obiectul dosarului nr. 3773/2002 al Tribunalului Timiș, aceasta a prezentat un script intitulat, "situația facturilor emise de către și modul lor de încasare" semnat de către directorul.
S-a precizat de către reclamantă faptul că Situația cuprinde un număr de 42 de facturi în valoare de 150.714.971 lei în loc de 40 de facturi care s-au derulat între părți.
S-a motivat de către reclamantă că din cele 42 de facturi, 2 sunt false, neprimite de și neînregistrate în contabilitatea sa și anume:
--/31 mai 1999 în valoare de 35.711.000 lei
--/31 mai 1999 în valoare de 634.900 lei.
Reclamanta a menționat că a formulat plângere penală împotriva directorului pentru comiterea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, cauza fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă judecătoria Timișoara sub nr. 2667/PI/2005.
Cu prilejul cercetării penale care a avut loc, s-a propus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de fals în înscrisuri, fiind prescrisă fapta penală și răspunderea pentru faptă, astfel că nu s-a mai trecut la administrarea de probe pentru dovedirea falsului și depistarea autorului.
Ca atare, s-a menționat de către reclamantă că a formulat prezenta acțiune civilă pentru ca instanța în temeiul art.184 proc.civ. să constate falsul prin orice mijloc de probă.
Prin sentința civilă nr.10570/24.11.2005, pronunțată în dosarul nr.14774/2005, judecătoria Timișoaraa declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta în contradictoriu cu pârâta în favoarea Tribunalului Timiș.
Cauza declinată de judecătoria Timișoaraa fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr.97/9.01.2005.
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 11434/28.11.2005 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta să se constate ca fiind false facturile nr.-/31 mai 1999 în valoare de 35.711.000 lei și nr. -/31 mai 1999 de 634.900 lei emise de pârâtă și drept consecință să le anuleze.
Prin încheierea ședinței publice din data de 21 februarie 2006, pronunțată în dosarul nr.97/COM/2006, Tribunalul Timișa dispus conexarea dosarului nr.97/COM/2006 al Tribunalului Timiș la nr.11434/COM/2005 al Tribunalului Timiș.
Prin sentința civilă nr.213/PI/7.03.2006 pronunțată în dosarul nr.11434/COM/2005, Tribunalul Timișa respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtei
Tribunalul a constatat ca neîntemeiată cererea reclamantei cu motivarea că "verificarea de scripte" prevăzută de art.177-185.proc.civ. nu poate fi invocată ca acțiune separată ci ca mijloc de apărare.
Prin decizia civilă nr.138/6 iunie 2006, pronunțată în dosarul nr.3096/COM/2006 Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 213/PI/7.03.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 11434/Com/2005 în contradictoriu cu pârâta Lad esființat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Timiș.
Curtea a reținut că față de conținutul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale pronunțată în dosar nr. 2667/PI/2005, prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii formulate de reclamantă în temeiul art. 184.proc.civ. și prin aceasta instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului cauzei.
S-a considerat de către C, că ne aflăm în situația reglementată de art. 184 Cod procedură penală, prima instanță urmând să cerceteze pe cale separată, prin orice mijloace falsul invocat de reclamantă.
Cauza trimisă spre rejudecare de către Curtea de APEL TIMIȘOARA, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 409/20 februarie 2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis excepțiile autorității de lucru judecat și a prescripției și a respins acțiunea formulată de reclamanta L împotriva pârâtei
Prin decizia civilă 142/A/Com/24 mai 2007, pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis apelul declarat de reclamanta L împotriva sentinței civile nr. 409/20.02.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta L, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că excepțiile admise de prima instanță nu sunt întemeiate.
Cauza trimisă spre rejudecare de către Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia civilă nr. 142/Com/24 mai 2007 fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 242/PI/22.04.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș - Secția Comercială și de contencios Administrativ a admis acțiunea în constatare formulată de reclamanta L în contradictoriu cu pârâta
A constatat că facturile nr. -/31.05.1999 in sumă de 35.711.000 ROL și nr. -/31.05.1999 in sumă de 634.900 ROL emise de către pârâtă sunt false și a dispus anularea facturilor nr. -/1999 și -/1999.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părți s-au derulat raporturi comerciale, livrările fiind efectuate iar prețul facturat respectiv la 42 facturi, la 40 dintre ele reclamanta nu a avut însă obiecții insă pentru cele două facturi amintite, invocă aspectul că nu sunt semnate de delegatul său, sau un reprezentant cu atribuții legal delegate, ci de o persoană necunoscută, ștampila reclamantei nefiind aplicată astfel încât livrările sunt fictive, iar facturile false, in dosarul de față existând mai multe concluzii scrise in care reclamanta reiterează petitul acțiunii inițiale și îl dezvoltă.
S-a reținut de asemenea că in cadrul celor două livrări cu facturile constatate, raporturile comerciale trebuiau să fie dovedite de pârâtă întrucât riscul pentru livrarea unor mărfuri îi aparține din moment ce legal beneficiarul, in litigiu reclamanta, poate să refuze plata mărfii iar la dosar in acest context, deși s-au solicitat de către instanță probe, pârâta nu a fost in măsură să probeze cu avize de expediere, procese verbale de recepție sau alte acte și documente, faptul concret că a livrat marfa care a fost preluată de reclamantă prin reprezentantul său legal.
S-a constatat de către instanță că o semnătură pe factură, ca fiind delegatului reclamantei, dacă a fost constatată ca falsă și fictivă, fără ca pârâta să dovedească livrarea si preluarea legală la recepție a mărfii, nu poate prezenta relevanță juridică.
Față de cele expuse, tribunalul conf. art 969, 970, 1037 Cod civil, art. 177-185. pr. Civ și art 274. pr. Civ, a admis acțiunea in constatare formulată de reclamantă, a constatat că facturile nr. -/31.05.1999 in sumă de 35.711.000 ROL și nr. -/31.05.1999 in sumă de 634.900 ROL emise de către pârâtă sunt false și a dispus anularea facturilor nr. -/1999 și -/1999 și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 7549,10 RON cheltuieli de judecată ca parte căzută in pretenții.
Împotriva sentinței civile nr. 242/PI/22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat apel în termen legal pârâta
Prin apelul formulat, pârâta apelantă a susținut că instanța de fond nu a administrat probe pentru soluționarea corectă a litigiului și în cazul în care s-ar fi studiat dosarul nr. 2034/Com/2002 al Tribunalului Timiș având ca obiect somație de plată s-ar fi observat că cele două facturi nu au fost depuse la instanță deoarece ele nu au fost incluse printre celelalte facturi, nefăcând obiectul dosarului soluționat.
Pârâta apelantă a solicitat instanței să observe că în dosarul nr. 2034/Com/2002 al Tribunalului Timiș având ca obiect somație, au fost depuse 15 facturi neachitate de în sumă totală de 29.884.521 lei la care s-au calculat penalitățile iar facturile a căror nulitate se solicită nu figurează între cele 15 facturi.
Pârâta apelantă a specificat referitor la lipsa avizelor de expediție și a proceselor verbale de recepție pentru marfa livrată, că aceasta are o motivație mai mult decât justificată prin faptul că reclamanta personal sau prin reprezentanți se prezintă direct la stația de livrare a carburanților pentru ridicarea mărfii, nefiind nevoie în acest caz de avize de expediere și recepție.
S-a menționat de către pârâtă faptul că reclamanta nu a refuzat nici o dată marfa livrată și că raporturile contractuale s-au derulat încă 4 luni după emiterea așa ziselor facturi false.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta intimată Laa rătat că în fața primei instanțe s-au administrat probe cu înscrisuri de comparație, societatea prezentând specimenele de semnătură în original și copie pentru administratorul societății cât și dovezi ale semnăturilor tuturor salariaților
S-a menționat că în fața instanței de judecată, administratorul societății a cărui semnătură a fost falsificată pe cele două facturi în litigiu, executat probe de scris cu semnătura sa.
Ținând cont deci de faptul că între semnătura acestuia și cea de pe facturi este o diferență notorie, de necontestat si vizibila fără dificultate, ca semnătura nu a fost executata prin imitare ci efectiv fiind o cu totul alta decât a administratorului s-a menționat cu totul corect că nu s-a dispus in final expertiza grafologică, socotindu-se îndestulătoare probele deja administrate.
Reclamanta intimată a susținut că, sub nici o forma nu se justifica administrarea unei expertize contabile solicitata de apelanta care sa "demonstreze" predarea către ea a carburanților, aceasta in lipsa unor documente corespunzătoare care trebuiau sa se găsească exact la intimata si pe care putea sa le prezinte instanței, daca le-ar fi deținut ( de observat ca instanța a solicitat paratei-apelante sa prezinte orice fel de document ar fi deținut ( de observat că instanța solicitat pârâtei apelante să prezinte orice fel de document ar fi deținut în sensul predării către ea a mărfii).
Deci, s-a apreciat ca neavenită și neîntemeiată critica administrării expertizei contabile.
S-a susținut că apelanta nu-si poate invoca propria culpa, privitor la faptul ca in dosarul somației de plata nr. 2034/Com/2002 al Tribunalului Timiș, nu a depus cele doua facturi false, atâta timp cat le-a menționat totuși in propriul Tabel semnat de ea. in care preciza dinamica derulării raporturilor; comerciale: indicarea tuturor facturilor emise către ea, indicarea tuturor plaților efectuate de ea, și efectuarea diferenței dintre două situații, rezultând debitul solicitat de apelanta.
S-a mai arătat că, pentru a rezulta un debit, în Tabelul cu pricina au fost cuprinse și cele două facturi false, în lipsa cărora societatea era creditoare cu suma de 6.461.379 lei iar nu debitorii intimatei.
Mai arată că, cu prilejul judecării contestației in anulare de către Curtea de APEL TIMIȘOARA, in dosarul nr. 2929/2005 ( acvirat dosarului de fond), in contradictoriu cu însăși SC SRL, chiar aceasta a prezentat instanței cele doua facturi urmare criticii lor cum ca ele lipsesc din dosarul de fond, deși apar înscrise în Tabelul alcătuit de intimată.
Examinând apelul declarat de pârâta prin prisma motivelor de apel invocate, a dispozițiilor art. 295 al.1 Cod proc.civ. cât și din oficiu, Curtea reține că acesta este întemeiat urmând să fie admis pentru următoarele considerente:
În mod nejustificat prima instanță a apreciat că în ceea ce privește 2 facturi din totalul de 42 de facturi, livrările sunt fictive iar facturile sunt false și că în cauză pârâta nu a fost în măsură să probeze cu avize de expediere, procese verbale de recepție sau cu alte acte faptul concret că a livrat marfa care a fost preluată de reclamantă prin reprezentant legal.
Potrivit dispozițiilor art. 184 Cod proc.civ. când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă prin orice mijloace de dovadă.
Prima instanță a considerat ca fiind false facturile nr. -/31.05.1999 și nr. -/31.05.1999 emise de către pârâtă și a dispus anularea acestora fără să indice mijloacele de probă în urma cărora a stabilit falsul în cauză.
Se reține că în dosarul nr. 2034/Com/2002 al Tribunalului Timiș având ca obiect somație de plată, la care a făcut referire reclamanta prin acțiunea introductivă, au fost depuse un număr de 15 facturi în sumă de 29.884.521 lei la care s-au calculat penalități de întârziere în sumă de 139.672.505 lei.
Printre cele 15 facturi menționate nu au figurat și cele două facturi a căror nulitate s-a solicitat a se constata de către reclamantă.
În ceea ce privește Situația privind facturile emise către L și modul lor de încasare, din analiza acesteia reiese că potrivit tabelului, s-au recunoscut plățile efectuate de reclamantă în sumă de 120.830.450 lei rămânând facturi neîncasate în sumă de 29.884.521 lei.
Potrivit situației de la fila 14 dosar nr.3773/COM/2002, cele două facturi a căror anulare s-a solicitat de către reclamantă, au figurat ca fiind încasate.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 296.proc.civ. Curtea urmează să admită apelul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.242/PI/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată; să schimbe în tot hotărârea apelată în sensul că:
Se va respinge acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei având ca obiect acțiune în constatare. Fără cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta, cu sediul procedural ales în Municipiul T,-, jud. T, împotriva sentinței civile nr.242/PI/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată, cu sediul în T,-, jud.
Schimbă în tot hotărârea apelată în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei având ca obiect acțiune în constatare.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
DR. - - - - -
GREFIER,
- -
Se comunică un exemplar din decizie
pârâta apelantă, cu sediul procedural ales în Municipiul T,-, jud. T,
reclamanta intimată, cu sediul în T,-, jud.
Red.06.01.2009
Tehnored 4 ex.07.01.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Maria Ofelia Gavrilescu
