Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 281/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.281
Sedinta publica din 03.06.2009
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Minodora Condoiu
JUDECĂTOR 2: Ana Maria State Ungureanu
Grefier - -
*************
Pe rol solutionarea cererii formulate de reclamanta - SERV SRL în contradictoriu cu pârâta având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 27.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 03.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată la 24 august 2006 reclamanta C Serv SRL I cheamă în judecată pe pârâta Regia Autonomă a Distribuției și "România " B solicitând instanței ca prin hotărâre a ce va pronunța să constate că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru cumpărarea activului denumit Cinematograful "", inclusiv Complexul cabinei de proiecție și două birouri, situat în I,-, prin negociere directă și să oblige pe pârâtă la executarea în natură a obligației, respectiv la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului menționat deținut de reclamantă în calitate de locatar, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința comercială nr.3772 din 19 martie 2007 îndreptată prin încheierea din 17 aprilie 2007 - Tribunalul București -Secția a- VI-a comercială admite acțiunea reclamantei și obligă pe pârâtă să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu reclamanta pentru activul denumit Cinematograful "", inclusiv complexul cabinei de proiecție și două birouri, situat în I,. - 1 nr.48, conform contractului de închiriere nr.1705/8 septembrie 2003, cu 24 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reținând, în acest sens, că reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de art.12 și 14 din Legea nr.346/2004, fiind o societate din categoria M-urilor, care deține activul în baza contractului de închiriere nr.1705/8 septembrie 2005 și a efectuat investiții care depășesc 15% din valoarea activului conform Raportului de evaluare întocmit cu privire la starea activului la data preluării, valoarea acestora fără investiții, valoarea investitiilor și prețul de vânzare, pe baza căruia a adresat pârâtei la 13 iunie 2006 cererea de vânzare-cumpărare prin negociere directă, iar activul - care face parte din patrimoniul pârâtei - este disponibil în sensul art.12 din legea menționată, fiind utilizat exclusiv de reclamantă.
Prin decizia comercială nr.476 din 23 octombrie 2007 Curtea de Apel București -Secția a- VI-a comercială admite apelul formulat de apelanta pârâtă împotriva sentinței instanței de fond pe care o anulează și reține cauza spre rejudecare, constatând, în acest sens, că încheierile de ședință de consemnare a dezbaterilor, ca și de amânare a pronunțării, care fac parte integrantă din hotărârea prin care se pune capăt litigiului, nu sunt semnate de judecător, așa cum prevăd - imperativ - dispozițiile art.147 Cod procedură civilă, fiind - deci - incidente dispozițiile art.297 alin.2 teza a-II-a Cod procedură civilă.
Prin decizia comercială nr.76 din 12 februarie 2008 Curtea de Apel București -Secția a- VI-a comercială respinge acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată, reținând că, deși reclamanta deține activul - încadrat în categoria activelor incluse în procesul de privatizare conform art.2 din HG nr.1874/2006 și înscris la poziția 191 din Anexa 2 la menționatul act normativ - în baza contractului de închiriere nr.1705/8 septembrie 2003, fiind utilizator conform dispozițiilor aceluiași act normativ, în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr.346/2004, evocate de reclamantă, ci cele cuprinse în art.67 din OG nr.39/2005 și ale HG nr.1874/2006, acest din urmă act normativ fiind cel care reglementează etapele privind vânzarea activelor către utilizatorii actuali care îndeplinesc condițiile art.14 Capitol 2 din Anexa I, fără însă a stabili o obligație în sarcina pârâtei de a vinde menționatul activ, ci doar o posibilitate, cu precizarea că o astfel de vânzare s-ar putea realiza în urma negocierii directe cu locatarii și cu respectarea metodologiei prevăzute de art.15-20 din actul normativ arătat, condiții constatate de instanță ca neîndeplinite în cauză, lipsind consimțământul pârâtei pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare a activului în litigiu.
Împotriva deciziilor de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziilor comerciale și, pe cale de consecință, menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Prin decizia nr.3473 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială s-a respins recursul declarat de reclamanta C SERV SRL I împotriva deciziei nr.476 din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel București -Secția a- VI-a comercială ca nefondat. S-a admis recursul declarat de aceeași parte împotriva deciziei nr.76 din 12 februarie 2008 a Curții de Apel București -Secția a- VI-a comercială pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Ca urmare a admiterii recursului declarat împotriva deciziei nr.76 din 12 februarie 2008 a Curții de Apel București - Secția a VI a Comercială, cauza a fost înregistrată sub nr- pe rolul Curții de Apel București - Secția a VI a Comercială.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Prin decizia comercială nr.3473 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială s-a respins recursul declarat de reclamanta - SERV SRL I împotriva deciziei nr.476 din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel București - Secția a VI a Comercială ca nefondat și s-a admis recursul declarat de aceeași parte împotriva deciziei nr.76 din 12 februarie 2008 a Curții de Apel București - Secția a VI a Comercială pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În ceea ce privește recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 476 din 23 noiembrie 2007 a Curții de Apel București - Secția a VI a Comercială, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că recursul formulat împotriva deciziei nr.476 din 23 octombrie 2007 a Curții de Apel București -Secția a- VI-a comercială nu este fondat, instanța criticată pronunțând o decizie motivată în fapt și în drept, ea constatând că încheierea de ședință care consemnează dezbaterile în fond ca și cea de amânare a pronunțării, cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art.147 Cod procedură civilă, nu au fost semnate de judecător astfel că exercitarea controlului judiciar asupra compunerii instanței, prezenței părților, concluziilor formulate și conținutului apărărilor în fapt și în drept este imposibilă, instanța făcând și o corectă aplicare a dispozițiilor art.297 alin.2 teza a- II-a Cod procedură civilă.
Referitor la recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr.76 din 12 februarie 2008 pronunțată de aceeași instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că recurenta reclamantă a adresat cererea de cumpărare a activului în litigiu, deținut ca locatar în baza contractului de închiriere nr.1705/8 septembrie 2003, încheiat cu pârâta intimată, la data de 13 iulie 2006, deci după intrarea în vigoare la 17 iulie 2005 a nr.OG39/2005 care este astfel aplicabilă cauzei și care, la articolul 67, prevede că "vânzarea sălilor și de spectacol cinematografic, a terenurilor aferente acestora, aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea "România " se poate face pe baza unor strategii specifice, emise de Ministerul Culturii și cultelor, pentru fiecare societate", care vor cuprinde criteriile și modalitățile de realizare a vânzării, în conformitate cu prevederile legale în materie, OG nr.39/2005 având în anexă lista cu sălile și grădinile de spectacol cinematografic care se află în proprietatea privată a statului și în administrarea "România ", deci care pot face obiectul vânzării, listă care - la poziția 202 - menționează activul în litigiu, activ disponibil întrucât nu mai este utilizat de către intimata pârâtă din 2003, cel puțin, și în prezent, potrivit actului adițional nr.2/20 noiembrie 2006 la contractul de închiriere nr.1705/8 septembrie 2003. S-a mai reținut că instanța de apel nu a analizat dispozițiile evocate din perspectiva recurentei, ca societate care a solicitat cumpărarea unui activ disponibil aflat în proprietatea privată a statului și în administrarea pârâtei intimate, nu a stabilit nici care sunt "prevederile legale în materie" la care trimit dispozițiile art.67 din OG nr.39/2005 în condițiile în care - la momentul introducerii acțiunii - dispozițiile HG nr.1784/2006 nu erau în vigoare și deci nu puteau fi incidente, menționatul act normativ fiind, de altfel, în prezent anulat.
Cu alte cuvinte prin decizia comercială nr.3473 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție motivul pentru care s-a dispus casarea cu trimitere a fost acela a analiza incidența în cauză a prevederilor OG nr.39/2005 deoarece cererea de cumpărare a activului în litigiu deținut de locatar în baza contractului de închiriere nr.1705/8 septembrie 2003a fost introdusă după intrarea în vigoare a nr.OG 39/2005 care este astfel aplicabilă cauzei.
Așadar Înalta Curte de Casație și Justiție a dezlegat problema de drept aplicabilă cauzei prin decizia nr.3473 din 20 noiembrie 2008 care a stabilit cu putere de lucru judecat că în cauză este aplicabilă nr.OG39/2005 și nu nr.HG1784/2006. În acest context amintim că articolul 315 alin.1 Cod procedură civilă prevede că, în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Potrivit articolului 67 alin.1 din nr.OG39/2005 privind cinematografia, diminuarea participației statului la unitățile aflate sub autoritatea Ministerului Culturii și Cultelor, prevăzute la articolul 66, precum și vânzarea sălilor și de spectacol cinematografic și terenurilor aferente acestora, aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea Reiei Autonome de Distribuție și Exploatare a ""se poate face pe baza unei strategii emise de Ministerul Culturii și Cultelor aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Prin apariția HG nr.1874/2006 a fost aprobată strategia privind vânzarea sălilor de spectacol cinematografic, precum și a terenurilor aferente acestora, aflate în proprietatea privată a statului și administrarea.
HG nr.1874/2006 a fost anulată prin decizia nr.2579/20.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.
Față de faptul că articolul 67 alin.1 din nr.OG39/2005 privind cinematografia se referă la situația în care vânzarea sălilor și de spectacol cinematografic și a terenurilor aferente acestora aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a "România "se pot face pe baza unei strategii specifice emise de Ministerul Culturii și Cultelor,iar nr.HG 1874/2006 prin care s-a aprobat strategia privind vânzarea sălilor de spectacol cinematografic precum și a terenurilor aferente a fost anulată prin decizia nr.2579/20.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal rezultă că nu există un act normativ care să reglementeze vânzarea cinematografelor. În același context subliniem că Ordinul nr.2461/2004 al Ministerului Culturii și Cultelor prin care au fost aprobate noi norme metodologice privind vânzarea unor active disponibile ale România în baza căruia s-a declanșat acțiunea de vânzare prin negociere directă a activelor disponibile ale a fost abrogat prin Ordinul nr.2258 din 05.09.2005 emis de Ministerul Culturii și Cultelor.
Deși prin decizia nr.3473 din 20 noiembrie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu putere de lucru judecat că în cauză este aplicabilă nr.OG39/2005, reclamanta arată în susținerea cererii (și după casare) că legea aplicabilă speței este Legea nr.346/2004 privind stimularea întreprinderilor mici și mijlocii în concret articolul 12 alin.1 lit. b și alin.2, articolelor 13 și 14.
Fără a interpreta ca fiind o motivare subsidiară a prezentei decizii, Curtea reține că este adevărat că articolul 12 alin.1 lit. a din Legea nr. 346/2004 prevede că întreprinderile mici și mijlocii au acces privitor la închirierea, concesionarea sau leasingul activelor disponibile ale regiilor autonome, societăților/companiilor naționale și societăților comerciale cu capital majoritar de stat, însă articolul 13 alin.2 lit. a din aceeași lege definește activul disponibil ca fiind acel activ neutilizat de regia autonomă pentru o perioadă de cel puțin 3 luni.
Analizând clauzele contractuale din contractul de închiriere nr.1705 din 08.09.2003 și a actului adițional reiese că prin articolul 10 lit.c locatarul (- SERV SRL)s-a obligat să asigure toate condițiile pentru ca "România " - Filiala să poată desfășura activitate cinematografică prin efectuarea a cel puțin 5 spectacole zilnic (sau cel puțin 10 ore de proiecție zilnic), între orele 1100- 2100.
Or, în condițiile în care în baza contractului de închiriere și a actului adițional s-a stipulat dreptul de a organiza spectacole cinematografice, deci de a folosi în continuare activul cinematografic "" rezultă că acesta nu mai îndeplinește condiția de activ disponibil și în consecință nu poate fi vândut.
Având în vedere considerente arătate Curtea reține că în cauză cererea reclamantei prin care solicită să se constate că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru cumpărarea activului denumit cinematograful "" inclusiv complexul cabinei de proiecție și 2 birouri situat în I,-, Județul I prin negociere directă și obligarea pârâtei la executarea în natură a obligației, respectiv încheierea contractului de vânzare-cumpărare, este neîntemeiată urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta - SERV SRL cu sediul în I,-,. 825,. A,. 4,. 17, Județ I și cu sediul ales în B,.av. str G- nr.15, sect.1, în contradictoriu cu pârâta cu sediul în B, sector 1,- și în B, sector 1, Bd.-. -, nr. 12-14.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 3 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
Ex. 4
24.06.2009
Președinte:Minodora CondoiuJudecători:Minodora Condoiu, Ana Maria State Ungureanu
