Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 29/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 29/2009
Ședința publică de la 18 FEBRUARIE 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelul declarat de reclamanta - GRUP SA împotriva sentinței civile nr. 2479/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții TEATRUL NAȚIONAL C N și MINISTERUL CULTURII, cultelor ȘI NAȚIONAL, având ca obiect acțiune în constatare.
Se constată că la data de 16.02.2009 pârâtul Teatrul Național CNa depus concluzii scrise prin care solicită respingerea apelului formulat ca netemeinic și nefondat iar la data de 17.02.2009 reclamanta a depus concluzii scrise. La data de 17.02.2009 pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor și Național a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului ca netemeinic, nefondat și nelegal.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.02.2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.479 din data de 20 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluj, au fost respinse ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR și excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, invocate de către acelasi pârât.
De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta GRUP B, împotriva pârâtelor TEATRUL NAȚIONAL " " din C-N, și MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta GRUP a chemat în judecată pe pârâții TEATRUL NAȚIONAL " " C-N și MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, solicitând instanței să constate că, contractul de execuție de lucrări nr. 1.763 din data de 06.07.2004, prelungit succesiv prin acte adiționale, este în vigoare, să oblige pârâtul TEATRUL NAȚIONAL " " C N la respectarea obligațiilor asumate prin contract și prin protocolul din data de 07.07.2004, să constate suspendarea obligațiilor contractuale asumate de către cele două părți, până la aprobarea finanțării pentru lucrările contractate asigurate de ordonatorul principal de credite, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că a încheiat cu TEATRUL NAȚIONAL " " C-N un contract de execuție de lucrări, având ca obiect principal efectuarea unor reparații la imobilul în care instituția își derulează activitatea. Durata contractului a fost stabilită la 24 de luni, lucrările au început la data stabilită, însă pârâții nu au permis ca în intervalul de 24 de luni să se realizeze de către executant mai mult de 32% din totalul lucrărilor contractate. Au apărut disensiuni între părți la sfârșitul anului 2006, iar printr-o adresă din 29.11.2007, Teatrul Național a notificat încetarea de drept a contractului prin neprelungirea termenului de execuție. Deși prin actul adițional, durata contractului a fost stabilită până la 31.12.2007, acest termen este condiționat de executarea lucrărilor programate pentru anul 2007. În anul 2007 nu a putut fi desfășurate activități de reparații capitale din motive care ține exclusiv de nealocarea resurselor de finanțare din partea ordonatorului de credite. Termenul de 24 de luni putea fi respectat doar în condițiile în care s-ar fi lucrat permanent, prin asigurarea fronturilor de lucru și a continuității finanțării.
Printr-o adresă din 19.01.2007, Teatrul Național a comunicat că va primi din partea ministerului o sumă de aproximativ 5,5 milioane euro pentru finalizarea lucrărilor de reparații capitale ale instituției. Reclamanta a arătat disponibilitatea de a continua lucrările de reparație până la soluționarea problemelor de finanțare. Cu privire la suspendarea obligațiilor contractuale, reclamanta arată că, cu o totală bună credință dorește continuarea lucrărilor contractate, în momentul rezolvării problemelor de finanțare, iar până la acest moment, drepturile și obligațiile părților trebuie suspendate, deoarece Teatrul Național își poate îndeplini obligațiile doar condiționat de finanțarea asigurată de către ordonatorul de credite, Ministerul Culturii și Cultelor.
În drept, au fost invocate disp. art. 969, 970, 978, 1.073, 1.079.civ.
Ministerul Culturii și Cultelor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată. Pârâtul a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece contractul a fost încheiat între reclamantă și Teatrul Național. În consecință, nu există identitate între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.
Mai mult, față de Ministerul Culturii și Cultelor nu a fost îndeplinită procedura prealabilă de conciliere, fiind obligatorie în litigiile comerciale. Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a arătat că potrivit ultimului act adițional din 24.01.2007, executantul a fost de acord ca valoarea lucrărilor pe care le va executa în anul 2007, să se încadreze strict în valoarea de finanțare aprobată, iar sumele și lucrările care vor depăși valoarea aprobată, să fie considerate ca fiind efectuate pe cheltuiala executantului. Termenul limită a fost 31.12.2007, iar acest termen nu poate fi depășit decât prin acordul părților.
În drept au fost invocate disp. art. 109, 111, 112, 115, 137.pr.civ. și 720 și urm. pr.civ.
Pârâtul TEATRU NAȚIONAL " " CNa solicitat instanței respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepțiile invocate de către pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, instanța a apreciat aceste excepții întemeiate.
Astfel, pârâtul are calitate procesuală pasivă, în calitate de ordonator principal de credite, fiind astfel obligat la asigurarea surselor de finanțare pentru renovarea imobilului în care își desfășoară activitatea Teatrul Național din C- Deși pârâtul nu este parte în contract, are obligația de a asigura finanțarea contractului, iar datorită acestui raport cu una dintre părțile contractului are calitate procesuală pasivă într-un eventual litigiu generat de contractul analizat. În consecință, deși nu este parte în contract, eventuala admitere a cererii de chemare în judecată, ar produce efecte și față de pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, deoarece executarea contractului, a obligațiilor asumate nu se poate realiza în lipsa finanțării, iar Ministerul Culturii și Cultelor este singura instituție abilitată legal să asigure surse de finanțare, fapt consemnat și prin clauzele contractuale. Astfel, prin contractul încheiat Teatrul Național s-a obligat să efectueze plățile în limita plafonului de finanțare asigurat de ordonatorul principal de credite Ministerul Culturii și Cultelor.
Cu privire la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, argumentele invocate de către pârâtul de rândul 2 au fost apreciat ca nefiind pertinente.
Astfel, procedura prealabilă de conciliere nu trebuia efectuată prealabil introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, deoarece este vorba de un litigiu neevaluabil în bani, iar conform art. 7201alin. 1.pr.civ. procedura prealabilă este obligatorie doar în cazul litigiilor comerciale evaluabile în bani. De asemenea, obiectul cererii de chemare în judecată este determinat, licit și posibil, iar o pretinsă excepție a lipsei de obiect reprezintă în realitate o apărare de fond, conform argumentelor ce o susțin.
Cu privire la fondul cererii de chemare în judecată, instanța a reținut următoarele:
La data de 05.07.2004, a fost încheiat între părți contractul de execuție de lucrări nr. 28, având ca obiect efectuarea unor reparații capitale la Teatrul Național " " din C-N, în schimbul unui preț determinat de 73.698.586 mii lei pentru execuția și finalizarea lucrărilor. Conform art. 3 din contract, executantul, reclamanta din prezenta cerere s-a obligat să execute și să finalizeze lucrarea în decurs de 24 de luni calendaristice, de la data intrării în vigoare a contractului. Prin actele adiționale succesive, depuse în probațiune la dosar, clauze contractuale esențiale au fost modificate.
Prin actul adițional nr. 1/2006 s-a modificat prețul contractului, precum și alte clauze privind executarea obligațiilor, iar durata acestui act adițional a fost stabilită până la data de 31.12.2006, cu referire la lucrările efectuate în anul 2006. Actul adițional nr. 2/19.08.2006 a modificat anumite obligații contractuale referitoare la valoarea lucrărilor și la lucrările suplimentare, însă termenul până la care actul adițional și-a realizat efectele a rămas același, 31.12.2006, făcându-se trimitere la primul act adițional cu privire la acest aspect. La data de 24.01.2007, s-a încheiat al treilea și ultimul act adițional, care prevede că valoarea lucrărilor ce se vor executa în anul 2007 la obiectivul Teatrul Național se vor încadra strict în valoarea de finanțare aprobată, sumele ce vor depăși valoarea aprobată, considerându-se efectuate pe cheltuiala executantului și nu vor fi decontate în anul 2007.
Conform unei clauze lipsite de echivoc,durata prezentului act adițional, respectiv a contractului încheiat între părți, este până la data de 13.12.2007, În consecință, având în vedere durata termenului contractual stabilit prin contractul nr. 28/05.07.2004, prelungit în mod succesiv prin actele adiționale anterior descrise până la 31.12.2007, instanța de fond a apreciat că este total neîntemeiată solicitarea reclamantei de a constata acest contract ca fiind în vigoare.
Conform art. 969.civ. contractul este legea părților (pacta sunt servanda), toate clauzele contractuale au fost negociate și acceptate de părți, inclusiv clauza privind durata termenului contractual. În lipsa unui nou acord al părților, efectele contractului încheiat între părți au încetat la data de 31.12.2007. A constata ca fiind în vigoare contractul de execuție de lucrări nr. 1763/06.07.2004, echivalează cu modificarea de către instanță a contractului încheiat între părți, în lipsa unui acord al acestora, fapt inadmisibil prin prisma libertății contractuale care guvernează raporturile juridice de drept privat.
respingerii primului petit, instanța de fond a respins ca neîntemeiată și cererea de obligare a pârâtului Teatrul Național " " din C-N, la respectarea obligațiilor contractuale asumate prin contractul inițial și prin actele adiționale, în special, obligațiile referitoare la punerea la dispoziție a amplasamentului lucrării liber de orice sarcini (fronturile de lucru). Soluționarea acestui petit accesoriu depinde pe deplin de modul în care a fost solutionat primul petit, cererea de chemare în judecată principală anterior analizată. În condițiile în care instanța a reținut ca fiind expirat termenul contractual și a respins cererea de constatare a faptului că actul juridic dintre părți este încă în vigoare, s-a impus în mod necesar respingerea petitului prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la îndeplinirea unei obligații asumate prin acest contract, al cărui termen s-a împlinit la 31.12.2007. De asemenea, efectele unui contract care nu mai este în vigoare, nu au putut fi suspendate de către instanță, motiv pentru care și a treia cerere cu care a fost investită instanța, cerere cu un vădit caracter accesoriu, a fost la rândul ei respinsă ca neîntemeiată.
Mai mult, a relevat instanța de fond, o eventuală suspendare a efectelor unui contract, chiar referitoare la un contract care încă își produce efectele, încalcă la rândul său principiul libertății contractuale și al obligativității efectelor contractului dintre părți.
În baza art. 274 alin. 1.pr.civ. cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece pârâtele nu au căzut în pretenții.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, reclamanta GRUP B, solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii apelate si analizarea cauzei pe fond sub toate aspectele, ca o consecință admiterea actiunii formulată pe fond.
Dezvoltându-și motivele de apel, reclamanta a criticat, în principal, hotărârea instanței de fond din perspectiva faptul că deși a avut la dosarul cauzei toate înscrisurile, respectiv contractul și actele adiționale, aceasta a interpretat greșit legea, acordând întâietate dispozițiilor art. 969. civ. iar în subsidiar, s-a criticat hotărârea pentru faptul că nu au fost coroborate limitele încetării de drept a contractului.
Astfel, relevă reclamanta, chiar și din economia disp. 969. civ. reținute de instanța de fond ca fiind aplicabile în cauză, rezultă că înțelegerile au putere de lege, dar sub condiția acordului ambelor părți, instanța nefăcând o interpretare corectă a contractului dedus judecății, care pentru a fi putut înceta era necesară îndeplinirea cumulativă a obligațiilor asumate de părți.
De asemenea, reclamanta a arătat că în mod neîntemeiat, instanța de fond nu a reținut culpa în îndeplinirea obligațiilor beneficiarului Teatrul Național " " C-N, având în vedere faptul că, contractul nu putea înceta prin interpretarea dată, de ajungere la termen, numai datorită duratei acestuia, atâta vreme cât chiar obiectul pentru care se încheiase convenția nu a fost dus la îndeplinire.
A susținut reclamanta faptul că instanța, a avut în vedere doar o prevedere din ultimul act adițional al contractului, care, numai interpretată în mod singular, poate fi considerată ca fiind "lipsită de echivoc", în realitate, termenul este condiționat de îndeplinirea obligațiilor din contract, astfel încât obiectul și scopul acestuia să fie realizate în totalitate.
În opinia reclamantei, aceasta este o premisă pentru care Tribunalul Comercial Cluj ar fi putut, chiar și în parte, admite actiunea în ceea ce privește suspendarea obligatiilor dintre părti, motivat de condiția îndeplinirii obiectului contractului.
De asemenea, s-a criticat și faptul că instanța, în mod greșit, a reținut faptul că "efectele contractului încheiat între părți au încetat la data de 31.12.2007", fapt ce nu poate fi posibil, chiar prin prisma libertății contractuale care guvernează raporturile juridice de drept privat, întrucât efectele contractului pot înceta ori prin îndeplinirea obiectului contractului, ori prin voința expresă a părților contractante, fapt ce nu poate fi reținut, cel puțin în cazul societății-reclamante, iar părțile nu au renunțat în mod expres la obligațiile contractuale, așa încât contractul poate produce efecte.
Mai mult decât atât, arată apelanta, însăși prevederile contractului de execuție lucrări întăresc faptul că și după ajungerea la termen a contractului, după îndeplinirea obiectului acestuia, efectele nu încetează. Astfel până la îndeplinirea obligațiilor cu privire la garanția de bună execuție, returnarea acesteia și garanția tehnică a lucrării contractul continuă să producă efecte pentru toate părțile contractante.
O altă critică formulată de reclamantă se referă la faptul că instanța de judecată, a făcut o confuzie între obligațiile ce iau naștere prin semnarea unui contract, și efectele pe care aceste obligații le produc.
În susținerea acestei critici, reclamanta relevă că rin p. acțiunea sa nu a solicitat să se constate suspendarea efectelor contractului, cum în mod greșit a reținut instanța, ci suspendarea obligațiilor contractuale asumate celor două părți, deoarece, în condițiile date, efectele nu încetează, acestea doar modificându-se în raport de îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract.
Analizând apelul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta GRUP a chemat în judecată pe pârâții TEATRUL NAȚIONAL " " C-N și MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, solicitând instanței să constate că, contractul de execuție de lucrări nr. 1.763 din data de 06.07.2004, prelungit succesiv prin acte adiționale, este în vigoare, să oblige pârâtul Teatrul Național " " C N la respectarea obligațiilor asumate prin contract și prin protocolul din data de 07.07.2004, să constate suspendarea obligațiilor contractuale asumate de către cele două părți, până la aprobarea finanțării pentru lucrările contractate asigurate de ordonatorul principal de credite, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că a încheiat cu Teatrul Național " " C-N un contract de execuție de lucrări, având ca obiect principal efectuarea unor reparații la imobilul în care instituția își derulează activitatea. Durata contractului a fost stabilită la 24 de luni, însă datorită unor împrejurări legate de lipsa de finanțare și de imposibilitatea pârâtului de rând 1 de a pune la dispoziția reclamantei întreg frontul de lucru, obiectul contractului nu a fost executat în totalitate până la momentul la care a expirat durata acestuia.
Starea de fapt a fost corect reținută de către prima instanță, care a arătat că la data de 05.07.2004, a fost încheiat între părți contractul de execuție de lucrări nr. 28, având ca obiect efectuarea unor reparații capitale la Teatrul Național " " din C-N, în schimbul unui preț determinat de 73.698.586 mii lei pentru execuția și finalizarea lucrărilor. Conform art. 3 din contract, executantul, reclamanta din prezenta cerere s-a obligat să execute și să finalizeze lucrarea în decurs de 24 de luni calendaristice, de la data intrării în vigoare a contractului.
Cele două părți contractante au semnat 3 acte adiționale, după cum urmează:
Prin actul adițional nr. 1/2006 s-a modificat prețul contractului, precum și alte clauze privind executarea obligațiilor, iar durata acestui act adițional a fost stabilită până la data de 31.12.2006, cu referire la lucrările efectuate în anul 2006.
Actul adițional nr. 2/19.08.2006 a modificat anumite obligații contractuale referitoare la valoarea lucrărilor și la lucrările suplimentare, însă termenul până la care actul adițional și-a realizat efectele a rămas același, 31.12.2006, făcându-se trimitere la primul act adițional cu privire la acest aspect.
La data de 24.01.2007, s-a încheiat al treilea și ultimul act adițional, care prevede că valoarea lucrărilor ce se vor executa în anul 2007 la obiectivul Teatrul Național se vor încadra strict în valoarea de finanțare aprobată, sumele ce vor depăși valoarea aprobată, considerându-se efectuate pe cheltuiala executantului și nu vor fi decontate în anul 2007.
Tribunalul a subliniat împrejurarea că acest ultim act adițional cuprinde o clauză lipsită de echivoc, conform căreia,durata prezentului act adițional, respectiv a contractului încheiat între părți, este până la data de 13.12.2007,
Aceasta este stipulația contractuală pe baza căreia a fost respinsă acțiunea, considerându-se că instanța nu poate interveni pentru a anihila manifestarea de voință a părților, conform art. 969 Cod civil.
Prin motivele de apel, se arată că tribunalul nu a realizat o interpretare corectă a contractului dedus judecății, fiind necesară îndeplinirea cumulativă a obligațiilor asumate de părți, înainte de a fi considerat ca încetat. În esență, reclamanta consideră că simpla ajungere la termenul stabilit pentru încetarea raporturilor contractuale, nu este suficientă pentru a se aprecia contractul ca lipsit de efecte, în condițiile în care, din culpa pârâtului nu au fost îndeplinite în acest interval în totalitate obligațiile părților.
Reclamanta mai relevă că, atâta vreme cât se arată dispusă să execute lucrările contractate și cât acestea nu au putut fi finalizate în interiorul termenului contractual, nu există nici un temei pentru respingerea acțiunii introductive, întrucât s-a ajuns în această situație datorită culpei pârâtului, care nu a dispus de sumele de bani necesare pentru achitarea reparațiilor și nu a fost în măsură să elibereze, în totalitate, frontul de lucru pentru a putea permite executantului aducerea la îndeplinire a propriilor obligații contractuale.
Pe de altă parte, pârâtul a arătat că este real că nu dispus de mijloacele financiare necesare, pe întreaga durată de derulare a contractului, însă nu este mai puțin adevărat faptul că, chiar și atunci când a avut disponibilități, reclamanta nu a executat lucrările conform clauzelor stabilite, motiv pentru care sumele de bani au fost returnate la sfârșitul anului bugetului Ministerului Culturii, în anii 2005 și 2006.
Curtea apreciază că motivele de apel nu sunt întemeiate, întrucât prima instanță a apreciat în mod corect incidența în cauză a prev. art. 969 Cod civil, pe care le-a aplicat prin raportare la clauzele contractuale.
Astfel, nu poate fi reținută apărarea conform căreia prev. art. 5 din actul adițional nr. 3/2007 se referă numai la termenul contractual stabilit în vederea executării lucrărilor aferente anului 2007, întrucât rezultă fără echivoc din cuprinsul acestui articol faptul că el privește și termenul contractului nr. 1.763/2004 ( 22 dosar fond), stabilind că efectele lui încetează la data de 31.12.2007.
Or, în condițiile în care prezenta acțiune a fost introdusă la data de 4 martie 2008, după expirarea termenului contractual, petitul 1 apare ca fiind nefondat, toate efectele create în urma acordului de voință al părților fiind limitate în timp până la data de 31.12.2007.
Curtea achiesează la poziția tribunalului conform căreia, în aceste condiții, nu este permisă intervenția instanței în contract, în sensul de a fi constatat acesta ca fiind în vigoare, expirarea termenului stabilit de comun acord producând efectele vizate la momentul încheierii actului adițional nr. 3, respectiv inexistența unor raporturi contractuale.
Instanța apreciază că efectele încetării contractului ca urmare a expirării termenului se produc independent de împrejurarea că, până la acel moment, nu au fost îndeplinite în totalitate clauzele contractuale, o astfel de condiție nefiind necesară pentru a constata incidența prev. art. 969 cod civil și art. 5 din actul adițional nr. 3/2007.
Într-o astfel de situație, reclamanta avea la dispoziție două căi, respectiv fie de a se prevala de prev. art. 12.1 din contract, conform căruia avea posibilitatea de a solicita pârâtului prelungirea termenului de execuție a lucrărilor, fie de a solicita obligarea acestuia la plata unor despăgubiri, datorate imposibilității executării propriilor obligații, în situația când această imposibilitate se datorează culpei celeilalte părți și în măsura în care poate dovedi faptul că a suferit astfel un prejudiciu.
De remarcat este și împrejurarea că, în opinia instanței, în prima situație, reclamanta trebuia să acționeze conform contractului, respectiv să solicite pârâtului prelungirea termenului, în caz de dezacord fiind posibilă intervenția instanței, însă astfel de acțiuni trebuia a fi demarate înainte de expirarea termenului stabilit pentru data de 31.12.2007, ceea ce nu este cazul în speță.
În egală măsură, trebuie subliniată și împrejurarea că prezenta cerere nu este întemeiată pe dispozițiile art. 12 din contract și nici nu este formulată într-o manieră care ar putea fi interpretată ca o solicitare de punere în aplicare a acestor prevederi contractuale.
Ca atare, dată fiind această situație, reclamanta are la dispoziție cea de-a doua posibilitate arătată mai sus, respectiv aceea a solicitării unor daune interese, caz în care instanța va fi ținută să se pronunțe în mod expres asupra existenței și gravității presupusei culpe contractuale a pârâtului.
Acestea sunt considerentele pentru care Curtea apreciază că, în cadrul prezentului dosar, nu este relevantă analiza unei astfel de culpe, întrucât expirarea termenului contractual își produce pe deplin efectele, independent de motivele pentru care reparațiile nu au fost executate conform clauzelor.
Toate cele mai sus expuse sunt o consecință a obligativității contractului în raporturile dintre părțile contractante și a simetriei existente între modul de încheiere a acordului și cel de modificare, desfacere ori desființare a acestuia.
În doctrină au fost analizate și cazuri de încetare a contractului, altele decât acordul părților ori denunțarea unilaterală, fiind enumerate decesul debitorului în cazul contractelor intuitu personae, prorogarea legală și suspendarea temporară a puterii obligatorii a acordului, aceasta din urmă fiind permisă numai în cazul intervenției unui caz de forță majoră, constatându-se însă că starea de fapt invocată de către reclamantă nu se încadrează în nici una dintre aceste situații.
Ca atare, nu pot fi reținute nici apărările referitoare la faptul că efectele contractului pot înceta ori prin îndeplinirea obiectului contractului, ori prin voința expresă a părților contractante, o astfel de abordare ignorând principiul pacta sunt servanda și împrejurarea că acordul părților a fost acela de a limita în timp aceste efecte până la data de 31.12.2007.
Aceste susțineri nu pot fi contrazise nici de faptul că, chiar după expirarea termenului, părțile sunt ținute de îndeplinirea obligațiilor cu privire la garanția de bună execuție, returnarea acesteia și garanția tehnică a lucrării, întrucât acestea sunt aspecte accesorii obligației principale asumate de către reclamantă, respectiv executarea și finalizarea lucrării "reparații capitale la Teatrul Național " " C-N", iar data de mai sus a fost stabilită ca dată limită în vederea aducerii la îndeplinire a obligației principale.
Pentru toate aceste considerente, Curtea achiesează la poziția conform căreia se solicită, în esență, instanței să se substituie în drepturile și obligațiile pârâtului de rând 1, prin încălcarea termenului stabilit chiar de către reclamantă, de comun acord cu pârâtul, motiv pentru care, văzând și prev. art. 296.pr.civ. apelul va fi respins cu consecința menținerii soluției primei instanțe, în condițiile în care toate cele 3 petite sunt contrare principiului obligativității contractului.
Astfel, clauzele stabilite de către părți și prev. art. 969 Cod civil pot fi reținute ca pertinente atât pentru a aprecia caracterul nefondat al primului petit, cât și pentru a respinge solicitarea de obligare a pârâtului la respectarea propriilor obligații, în lipsa unui contract, precum și în vederea respingerii constatării suspendării obligațiilor contractuale, în condițiile în care acțiunea a fost formulată după expirarea termenului și fără a ține cont de drepturile conferite părților prin dispozițiile art. 12 din contract.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta GRUP B împotriva sentinței civile nr. 2.479 din 20 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red./Dact./5 ex.13.03.2009.
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Mirela Budiu
