Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 314/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2252/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 314
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
GREFIER - -
********************
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelanta pârâtă - K & SRL și apelanta reclamantă - - împotriva sentinței comerciale nr.10538/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - SRL și - -.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 04 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 11 iunie 2009 și 18 iunie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelurilor comerciale de față;
Prin sentința comercială nr.10538/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active, fiind respinsă ca neîntemeiată și acțiunea formulată de către reclamanta - -, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în ce privește excepția lipsei calității procesuale active, aceasta nu operează întrucât există identitate între reclamantă și subiectul activ al raportului juridic dedus judecății, reclamanta justificând interesul în sensul valorificării dreptului de creanță.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că motivul de nulitate absolută invocat de societatea reclamantă și anume frauda la lege și cauza imorală pentru contractul de ipotecă autentificat sub nr.1581 din 22.08.2003 este inexistent. Din contractul de ipotecă a cărui nulitate absolută se solicită s-a constata în opinia primei instanțe că în cuprinsul acestuia este menționată atât suma pentru care se garantează, cât și situația imobilului, iar pe de altă parte față de incidența viciilor contractului de cesiune asupra contractului de ipotecă mai sus-menționat, în ce privește nulitatea absolută a contractului de cesiune s-a pronunțat sentința comercială nr.9094 din 2008.
Instanța de fond a mai reținut că în speță nu a fost nerespectat principiul dublei specializări potrivit articolului 1774 și 1776 Cod civil.
Împotriva acestei soluții au declarat apel,în termen, motivat pârâta - K & SRL și reclamanta - - care au criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta pârâtă - K & SRL invocă în motivele de apel faptul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiate (critica fiind doar sub acest aspect), întrucât - - nu are calitate procesuală activă în promovarea unei cereri de chemare în judecată prin care să solicite nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub nr.1581 din 22.08.2003 de notarul public, pentru fraudă la lege și cauză imorală, act încheiat între - SRL și - K & -.
Apelanta reclamantă - - critică soluția instanței de fond pentru următoarele aspecte:
Prima instanță a lăsat nesoluționat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă autentificat sub nr.1581 din 22.08.2003 pentru cauză imorală și fraudă la lege.
Au fost încălcate dispozițiile articolului 1774 și 1776 din Codul civil privind principiul dublei specializări în materie de ipotecă, precum și cele ale articolului 1535-1536 din Codul civil, privind mandatul special. S-a invocat că este lovit de nulitate absolută contractul de ipotecă sus-menționat, întrucât potrivit prevederilor legale din Legea nr.31/1990, în vigoare la data încheierii contractului de ipotecă, administratorul societății trebuia să aibă un mandat special pentru a putea ipoteca imobilele din patrimoniul societății, dat în baza hotărârii.
Examinând apelurile declarate de către pârâta - K & SRL și reclamanta - -, în raport cu motivele de apel invocate, cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente în cauză, cu prevederile articolelor 294 și 295 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la 11.03.2004 pe rolul Judecătoriei Vâlcea, reclamanta - - le-a chemat în judecată pe pârâtele - SRL și - -, solicitând constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă autentificat sub nr.1580 din 2.08.2003, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâtele au încheiat contractul de ipotecă cu scopul garantării unei creanțe în cuantum de 219.678 USD și 453.489 Euro, asumată de către pârâta - SRL față de pârâta - -, fără ca înscrisul să cuprinsă elementele cerute pentru valabilitate și anume precizarea bunului asupra căruia se instituie ipoteca, precum și cuantumul creanței.
Prin sentința civilă nr.4075 din 8.09.2005, Judecătoria Râmnicu Vâlceaa admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1
Prin sentința civilă nr.1092 din 19.01.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, a fost admisă excepția necompetenței materiale, cu consecința declinării soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului București.
Prin cererea precizatoare înregistrată la 29.03.2006, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute și a contractului de ipotecă nr.1581 din 22.08.2006, precum și a contractului de cesiune de creanță încheiat la 06.01.2006 între cele două pârâte, în ceea ce privește cel de -al doilea contract, nulitatea fiind determinată de cauză ilicită și fraudarea legii, învederându-se de asemenea că valoarea creanței datorate de către pârâta - SRL este de 138.393,80 Euro.
Prin încheierea din 24.05.2006 la solicitarea pârâtei, instanța a constatat tardivitatea cererii completatoare față de prevederile articolului 132 Cod procedură civilă, coroborat cu articolul 134 Cod procedură civilă, cererea fiind formulată ulterior primei zi de înfățișare când părțile legal citate pot pune concluzii în fond, condiții apreciate ca fiind întrunite la termenul din 26.03.2004.
Prin sentința comercială nr.1933 din 14.02.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București a respins excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată, fiind respinsă și cererea formulată de către reclamanta - - privind constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă nr.1580 din 22.08.2003.
de această cauză, pe rolul Tribunalului Bucureștia fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta - - sub nr- prin care s-a solicitat în contradictoriu cu pârâta - SRL, - K & SRL și - K & -, constatarea valorii creanței datorate și garantate în sumă de 138.393,80 Euro, constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă nr.1581 din 22.08.2003 pentru fraudă la lege și cauză imorală, nulitatea contractului de cesiune de creanță încheiat la 6.01.2006 între pârâtele - K & SRL și - K & -, întocmit cu fraudarea legii pentru cauză ilicită.
Prin decizia comercială nr.591 din 3.12.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială în dosarul nr-, s-a dispus disjungerea dosarului -, a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a declinat dosarul nr- având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă nr.1581 din 22.08.2003, în favoarea Tribunalului București. S-a constatat conflict negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin decizia nr. 922 din 5.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că nu există conflict de competență.
Prin încheierea pronunțată la 25.06.2007 în dosarul nr- Tribunalul Bucureștia dispus disjungerea capătului 2 de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă nr.1581 din 2003, a admis excepția de litispendență și a dispus înaintarea dosarului la Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Astfel, obiectul prezentei cauze îl reprezintă doar petitul 2 al cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta - -, înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a VI a Comercială sub nr- din 4.07.2006, prin care s-a solicitat să se constate doar nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub nr.1581 din 22.08.2003 al și, pentru fraudă la lege și cauză imorală.
În dezvoltarea acestui capăt de cerere s-a invocat că atât în practica judiciară cât și în literatura de specialitate, contractul de ipotecă este supus sub sancțiunea nulității absolute principiului dublei specializări, respectiv a determinării exacte a bunului ipotecat și valorii creanței garantate.
Reclamanta mai invocă și faptul că acest contract de ipotecă este lovit de nulitate și din cauza mențiunilor eronate consemnate în cuprinsul său,fiind lovite de nulitate absolută și cesiunea de debit încheiată la data de 20.05.2002, fiind încheiată de debitoarea - SRL în scopul micșorării activului său patrimonial în dauna reclamantei, actul prezentând și unele vicii de formă.
Astfel, motivele de apel invocate de către reclamanta - - sunt nefondate, întrucât instanța de fond a soluționat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă nr. 1581/22.08.2003 pentru cauză imorală și fraudă la lege, așa cum s-a invocat în petitul doi, argumentând și dezvoltând în considerente motivele respingerii pentru toate aspectele invocate chiar de către reclamantă în petitul doi al cererii introductive mai sus-menționate.
În ce privește principiul dublei specializări în materie de ipotecă, așa cum corect a reținut și instanța de fond, nu s-au încălcat dispozițiile articolului 1774 și 1776 din Codul civil.
Potrivit acestui principiul, ipoteca trebuie să fie determinată sub dublu aspect, atât asupra imobilului afectat de garanție ( articolul 1774 Cod civil), cât și asupra valorii creanței garantate ( articolul 1776 Cod civil). În speță, aceste două condiții sunt satisfăcute, fiind determinat atât imobilul afectat garanției, precizându-se pe lângă istoricul proprietății,locația, suprafața și vecinătățile acestuia, dar și creanța garantată.
Corect a reținut instanța de fond și faptul că față de incidența viciilor contractului de cesiune asupra contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1581/2003, în ce privește nulitatea absolută a contractului de cesiune s-a pronunțat sentința comercială nr.9094/2008, iar incidența principiului "resoluto iure dantis" cu aplicația particulară constând în principiul "accesorium sequitur principale" se justifică doar în cazul desființării actului juridic principal pe cale judiciară.
Și prin încheierea de ședință din data de 23.03.2007, tribunalul a admis excepția de inadmisibilitate invocată de pârâta - K & -, întrucât o instanță de judecată nu poate cenzura o hotărâre judecătorească irevocabilă care a stabilit valoarea creanței la - dolari SUA și - Euro.
Este vorba de sentința comercială nr.13455 din 9.12.2004 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, prin care s-a admis cererea - K & - de emitere a unei ordonanțe prin care pârâta - SRL să-i plătească sumele mai sus -menționate.
Față de obiectul petitului doi al cererii de chemare în judecată, cu care instanța a fost investită, respectiv nulitatea absolută a contractului de ipotecă nr.1581/22.08.2003 pentru fraudă la lege și cauză imorală (cauza) invocarea direct în apel a nulității contractului pentru o altă cauză, respectiv pretinsa incapacitate a reprezentantul legal al - SRL de a încheia contractul de ipotecă nr. 1581/2003, nu este posibilă, în caz contrar încălcându-se și dreptul la apărare al părților potrivnice ce ar fi private de un grad de jurisdicție. Pe cale de consecință și acest motiv de apel este nefondat.
Nefondat este și motivul de apel invocat de către pârâta apelantă - K & SRL, care a criticat soluția primei instanțe doar asupra excepției, nu și asupra fondului, întrucât în cauză nu operează excepția lipsei calității procesuale active, reclamanta având calitatea de creditoare a pârâtei - SRL, justificând interesul în sensul valorificării dreptului de creanță, existând identitate între reclamantă și subiectul activ al raportului juridic dedus judecății, iar pe de altă parte, nulitatea absolută poate fi invocată de către orice persoană interesată.
Pentru considerentele expuse Curtea apreciază ca fiind legală și temeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond, motive pentru care în temeiul dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate apelurile declarate de către pârâta - pârâtă - K & SRL și reclamanta - -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanta pârâtă - K & SRL cu sediul ales în B, la Cabinet de avocat din, nr.1,. 16,.2,.6,. 50, sector 5 și apelanta reclamantă - - cu sediul în Râmnicu V,-, Județ V, împotriva sentinței comerciale nr.10538/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - SRL cu sediul în B, sector 1,-, -. 1,. 3L, cu sediul ales în B din- și în B, sector 6,-,. 5P,. 9,. 8,. 339 și - - cu sediul ales în B, la av. din,nr. 1,. 16,.2,.2,. 37,sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 18.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red. Jud.
Tehnored.
ex.8
30.06.2009
.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Carmen Mihaela NegulescuJudecători:Carmen Mihaela Negulescu, Eugenia Voicheci
