Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 34/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 34/
Ședința publică de la 16 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor, în rejudecare după casare, declarate de pârâtul și reclamanta Asociația B împotriva Sentinței nr. 753/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Se constată că la dosar s-au înregistrat, în original, concluzii scrise suplimentare din partea pârâtului apelant, iar din partea reclamantei apelante Asociația B, în original și xerocopie, concluzii scrise și în xerocopie: Contract de asistență juridică nr. 22/30.01.2009, două OP din 18. 2009, Factura nr. -/11.03.2009, OP din 13 apr. 2009, Factura nr. -, Adițional nr.1/05.03.2007 la Contractul de asistență juridică nr. 37/22.02.2005, Factura fiscală nr. -/01.06.2007 și Chitanța nr. -/01.06.2007, Factura fiscală nr. -/04.06.2007 și Chitanța nr. -/04.06.2007, Factura nr. -/14.06.2007 și Chitanța nr. -/14.06.2007, Factura nr. -/26.06.2007 și Chitanța nr. -/26.06.2007, Factura nr. -/25.09.2007 și Chitanța nr. -/25.09.2007, de cont nr. 17/22.08.2007, Factura nr. -/21.08.2007 și OP din 21 aug. 2007, Chitanțele nr. -, nr. - și Factura nr. -, toate din 25.01.2008, de cont nr. 30 din data de 11.12.2007, OP din 10 dec.2007, Factura nr. -/10.12.2007, OP din 09.01.2008, Factura nr. -/09.01.2008, OP din 14 ian.2008, Factura nr. -/11.01.2008, OP din 10 ian.2008, Factura nr. -/10.01.2008, Contract de asistență juridică nr. 135 din 6.09.2007, OP din 06.02.2008, Factura nr. -/06.02.2008, de cont nr. 15 din data de 11.04.2008, OP din 09 apr.2008, Factura nr. -/09.04.2008OP din 17.07.2008, Factura nr. -/17.07.2008, de cont nr. 24 din data de 29.07.2008, OP din 29.07.2008, Factura nr. -/28.07.2008, Contract de asistență juridică nr. 58/27.03.2008, OP din 20.10.2008, Factura nr. -/20.10.2008.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 aprilie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor de față,
Constată, prin acțiunea înregistrată la 5.07.2004 pe rolul Tribunalului Brașov reclamanta Asociația Bas olicitat în contradictoriu cu pârâtul și SC R SA B și pentru opozabilitate cu pârâtul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov să se constate că este titulara dreptului de proprietate asupra unui pachet de 33.002 acțiuni emise de SC R SA B, reprezentând 80 % din capitalul societății, în subsidiar să se dispună anularea contractului de împrumut încheiat fără dată pentru suma de 1.650.080.000 lei încheiat cu pârâtul, iar în subsidiar dacă nu se va admite nici primul, nici al doilea petit să se constate nulitatea absolută ca și contract de gaj și titlu executoriu a clauzei cuprinse în art. 3 contractului de împrumut și, de asemenea, să se dispună radierea din Registrul Comerțului B și registrul acționarilor a mențiunilor ilegal făcute în privința calității de acționar a pârâtului la SC R SA.
În motivarea primului capăt de cerere, reclamanta arată că avea o cotă de contribuție de 80 % din capitalul social al SC R SA, însă pârâtul și-a arogat abuziv calitatea de acționar majoritar în lipsa vreunui act de cesiune și în absența unei hotărâri privind cesiunea.
Reclamanta mai arată că după ce a constatat că i-a fost avansată o sumă de bani fără titlu valabil de către pârât, a restituit-o acestuia la data de 30.04.2004, astfel că se impune să se constate că garanția reală mobiliară aferentă a rămas fără obiect.
În ce privește capătul 2 de cerere reclamanta arată că, contractul de împrumut este anulabil, întrucât a fost semnat de o persoană ce nu o putea reprezenta și lipsește consimțământul prevăzut de art. 948 cod civil și mențiunea stipulată de art. 1180 Cod civil.
Referitor la capătul 3 de cerere, reclamanta arată că, clauza înscrisă la art. 3 din contract este lovită de nulitate absolută, deoarece tinde la modificarea structurii acționariatului printr-un alt act decât cel legal prevăzut.
Ulterior, prin precizarea formulată la 15.09.2004, reclamanta a arătat că își precizează primul capăt de cerere, însă reformulează motivarea, în sensul că solicită să se constate că este titulara dreptului de proprietate asupra acțiunilor în litigiu, deoarece a restituit la termenul contractual întreaga sumă împrumutată de la pârâtul, și completează acțiunea cu un nou petit având ca obiect constatarea nulității absolute a mențiunilor înscrise de pârât în Registrul Acționarilor SC R SA privind transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de 33.002 acțiuni.
Reclamanta a mai formulat o ultimă precizare de acțiune la data de 6 octombrie 2004, în care arată că înțelege să restrângă și să precizeze acțiunea în ce privește atât obiectul, cât și părțile cauzei, în sensul că renunță la judecata față de pârâtul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov și față de pârâta SC R SA.
Astfel precizat, reclamanta susține că obiectul acțiunii constă în solicitarea de a se dispune anularea contractului de împrumut încheiat fără dată pentru suma de 1.650.080.000 lei între reclamantă și pârâtul, precum și a contractului accesoriu de garanție reală mobiliară inserat în contractul de împrumut, anularea declarației înscrise de pârâtul în Registrul Acționarilor SC R SA privind transferul dreptului de proprietate asupra unui pachet de 33.002 acțiuni, precum și radierea din registrul acționarilor și din Registrul Comerțului Bam ențiunii ilegal făcute privind calitatea de acționar a pârâtului la SC R SA, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea ultimei precizări, reclamanta arată că, contractul de împrumut și cel accesoriu de garanție reală mobiliară au fost încheiate cu încălcarea regulilor și limitelor de competență ale Asociației B în privința actelor care angajează patrimonial asociația, iar admiterea petitului 2 este o consecință a declarării nulității contractului de împrumut și a celui de garanție, a lipsei acordului de voință al părților, al neîndeplinirii condiției nerambursării în termen a împrumutului și a faptului că declarația de înscriere nu reprezintă rezultatul unei proceduri de executare derulate în condițiile legii.
Prin întâmpinarea depusă la 10 septembrie 2004 și completată ulterior, pârâtul a invocat excepțiile privind inadmisibilitatea acțiunii în constatare, a lipsei calității de reprezentant a reclamantei, a lipsei calității procesuale active, a prematurității acțiunii pentru încălcarea prevederilor art. 7201Cod procedură civilă și excepția insuficientei timbrări a acțiunii, soluționate prin Încheierea din 13 octombrie 2004 Tribunalului Brașov în dosar nr. 2083/COM/2004. Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei în considerarea faptului că, contractul de împrumut este legal prin semnarea acestuia de vicepreședintele asociației ulterior aprobării de către consiliul director a contractării unui împrumut pentru constituirea aportului social la SC R SA, iar contractul de garanție a fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 99/1999.
La 14 octombrie 2004, SC R SA Baf ormulat o cerere de intervenție în interes propriu, care a fost respinsă prin Încheierea din 23 martie 2005 Tribunalului Brașov.
În urma admiterii cererii de strămutare formulată în cauză, dosarul a fost înregistrat sub nr. 6250/2005 la ribunalul Alba, instanță care, la data de 7.12.2005, a respins cererea de repunere pe rol și a menținut suspendarea judecării cauzei, dispusă la data de 9.11.2005, în baza art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, iar ca efect al admiterii recursului, cauza a fost repusă pe rol și înregistrată sub nr-.
Prin Sentința civilă nr. 753/CA/2007 a Tribunalului Albas -a respins excepția lipsei de obiect a petitelor 2 și 3 și s-a admis în parte acțiunea precizată de reclamanta Asociația B împotriva pârâtului și s-a dispus anularea declarației înscrise de pârât în registrul acționarilor SC R SA B, privind transferul dreptului de proprietate de la reclamantă la pârât cu privire la pachetul de 33002 acțiuni și radierea din registrul acționarilor și Registrul Comerțului Bam ențiunii privind calitatea de acționar a pârâtului la SC R SA S-a respins petitul privind anularea contractului de împrumut încheiat fără dată, pentru suma de 165.008 RON, între reclamantă și pârât și a contractului accesoriu de garanție reală mobiliară inserat în contractul de împrumut.
În considerentele sentinței tribunalul a reținut că pârâtul a considerat că petitele 2 și 3 ale acțiuni reclamantei au rămas fără obiect, în condițiile în care la momentul actual calitatea de acționar nu se dobândește prin efectuarea mențiunilor respective în registrul acționarilor, ci prin tradițiunea acțiunilor la purtător.
S-a apreciat că aceste susțineri nu pot determina lipsirea de obiect a acțiunii, pe de-o parte, datorită faptului că executarea hotărârii a SC R SA din data de 7.06.2006 - prin care a fost aprobată transformarea acțiunilor nominative dematerializate în acțiuni la purtător a fost suspendată prin Decizia civilă nr. 575/R/C/17.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosar nr-, până la soluționarea acțiunii în anulare ce formează obiectul dosarului nr-. Pe de altă parte, chiar și în situația în care hotărârile în cauză s-ar fi aplicat, obiectul acțiunii ar fi actual datorită interesului reclamantei ca mențiunile existente în registrele publice (registrul acționarilor, registrul comerțului) să reflecte structura reală a acționariatului în contextul în care pârâtul figurează în aceste registre ca acționar majoritar.
În ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că la data constituirii SC R SA, acționarul majoritar, respectiv Asociația B nu deținea fonduri financiare suficiente pentru a subscrie acțiunile ce îi reveneau din capitalul social, motiv pentru care s-a apelat la contractarea unui împrumut de la președintele de la acel moment, pârâtul.
S-a reținut că, la data de 9.02.2004 Consiliul Director al Asociației a aprobat contractarea împrumutului în cauză, suma respectivă fiind vărsată ca aport al Asociației la capitalul social al SC R SA.
Potrivit art. 55 din Statutul Asociației contractarea de împrumuturi este de competența Adunării Generale a Asociației, consiliul director neavând atribuții proprii în acest sens și nici Adunarea Generală nu i-a delegat astfel de competențe.
Raportat la aceste împrejurări, potrivit dispozițiilor art. 948 Cod civil, lipsa consimțământului valabil exprimat al persoanei care se obligă constituie o cauză de nulitate, sancțiune care ar trebui să fie incidentă cu privire la contractul de împrumut încheiat între părți.
Tribunalul a constatat că, evenimentele survenite ulterior încheierii contractelor, au demonstrat asanarea nulității relative, chiar dacă nu exista un act în care să menționeze expres intenția de a ratifica actul juridic anulabil, arătând că în Raportul de activitate al Asociației pe anul 2004 s-a precizat că "asociația, cu acordul Consiliului Director, ia decizia de a contracta un împrumut de la domnul ", iar în procesul-verbal al Adunării Generale a Asociaților din data de 15.06.2004 s-a stipulat că: " cu privire la contractul de împrumut, domnul a specificat că asociația a efectuat plata în termeni contractuali în 30 aprilie."
Mai arată că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1167 Cod civil, reclamanta procedând la executarea voluntară a obligației de restituire a sumei împrumutate, așa cum rezultă din ordinul de plată emis de asociație la data de 30.04.2004 și ulterior, de oferta reală de plată urmată de consemnațiune.
O astfel de situație de fapt, expusă anterior a relevat faptul că reclamanta a asanat prin actele și faptele juridice ulterioare încheierii contractului de împrumut toate posibilele cauze de nulitate relativă pe care le-ar fi putut astfel invoca, fie prin confirmare tacită neechivocă, fie prin executarea voluntară a obligației sale.
În ce privește clauza conținută de art.3 din contract, care reprezintă un contract de garanție reală mobiliară, s-a constatat că nu era necesară aprobarea a SC R SA, conform art.10 pct.1 din Actul constitutiv al societății, întrucât prin actul respectiv reclamanta nu a acceptat cesiunea acțiunilor, ci și-a asumat obligația de a încheia un act de dispoziție juridică, respectiv de cesiune, în cazul în care nu-și executa obligația de restituire a sumei împrumutate. Așadar, contractul în cauză a dat naștere unei obligații de a face în sarcina reclamantei și nu unei obligații de a da, pârâtul având posibilitatea să solicite perfectarea cesiunii dacă reclamanta nu-i înapoia împrumutul.
S-a apreciat că perfectarea cesiunii implica aprobarea prealabilă a acestei operațiuni juridice de către în condițiile precizate de art.10 pct.1 din actul constitutiv, însă în cazul în care nu se solicita acordul acesteia, neregularitatea respectivă putea fi invocată doar de persoanele vătămate, respectiv de către ceilalți acționari, pentru protejarea intereselor cărora a fost instituită această prevedere în actul constitutiv.
În ipoteza în care reclamanta nu restituia suma împrumutată și refuza să încheie cesiunea, în condițiile art. 98 din Legea nr. 31/1990 republicată, pârâtul putea să se adreseze instanței pentru a pronunța o hotărâre care să suplinească consimțământul reclamantei pentru realizarea cesiunii și să aibă ca efect transformarea obligației de a face în obligație de a da.
Prin urmare, instanța de fond a constatat că nu subzistă niciun motiv care să determine nulitatea relativă a contractului de garanție mobiliară.
Raportat la petitul 2 al acțiunii, reclamanta a învederat că declarația înscrisă de pârât în registrul acționarilor SC R SA, privind calitatea de acționar majoritar al acesteia este nelegală, datorită faptului că asociația s-a încadrat în termenul de restituire stabilit prin contractul de împrumut.
Prima instanță a apreciat că înscrisurile existente la dosarul cauzei dovedesc faptul că reclamanta și-a executat în mod benevol obligația de rambursare a împrumutului în scopul stingerii raportului obligațional și a liberării sale.
S-a mai reținut că, la data de 30.04.2004, reclamanta a luat legătura cu un reprezentant al pârâtului pentru a-i comunica numărul de cont în care urma să fie virată suma împrumutată. Urmare a acestui fapt, prin ordinul de plată emis la data de 30.04.2004, reclamanta a dispus virarea sumei împrumutate din contul său în cel indicat ca fiind al pârâtului. Banca destinatară a operațiunii de transfer, constatând că, contul indicat de plătitor nu corespundea cu titularul, a procedat la modificarea contului și a acceptat operațiunea de creditare a contului pârâtului.
Prima instanță a constatat că reclamanta și-a executat benevol obligația de restituire a împrumutului, la data de 30.04.2004, adică anterior scadenței stabilite pentru 1.05.2004, așa cum rezultă din documentele de plată și adresele emise de BCR
S-a mai menționat că, deși la 5.05.2004 pârâtul a dispus returnarea sumei ca fiind necuvenită, deoarece contul din documentul de plată nu corespundea cu simbolul contului său deschis la BCR, în aceeași zi reclamanta a reinițiat plata în contul corect al acestuia, iar ca urmare a unei noi restituiri a inițiat și procedura ofertei reale de plată finalizată la data de 30.07.2004.
Față de cele reținute, tribunalul arată că reaua credință a pârâtului este evidentă și dezvăluie intenția acestuia de a obține prin abuz proprietatea acțiunilor reclamantei.
Obligația de plată fiind executată la scadență, devin incidente dispozițiile art. 27 din Legea nr. 99/1999 - Titlul VI, conform cărora garanția reală încetează odată cu îndeplinirea obligației garantate. Deci, dreptul de garanție reală asupra pachetului de 80% din acțiunile SC R SA stingându-se prin executarea obligației de plată, pârâtul a efectuat în mod nelegal, în registrul acționarilor, mențiunea privind dobândirea calității de acționar majoritar.
Celelalte argumentele prezentate pentru justificarea susținerilor privind nelegalitatea executării garanției de către pârât nu au mai fost analizate, datorită caracterului subsidiar al acestora, examinarea lor impunându-se numai dacă instanța ar fi constatat că Asociația B nu și-a executat la termen obligația de rambursare a împrumutului.
În consecință, instanța a constatat că acțiunea precizată a reclamantei s-a dovedit a fi parțial întemeiată, sens în care o admite, dispunând anularea declarației înscrise de pârât în registrul acționarilor SC R SA privind transferul dreptului de proprietate de la Asociația B la asupra unui pachet de 33.002 acțiuni, și în consecință, radierea din registrul acționarilor și din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașova mențiunii ilegal făcute privind calitatea de acționar a pârâtului la SC R SA.
Față de dispozițiile art.274 Cod pr.civilă. și poziția exprimată de reclamantă prin concluzii scrise depuse la data de 21.05.2004 instanța a luat act că reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată în cadrul acestui proces.
Această sentință a fost atacată cu apel d e reclamantă și pârât.
Reclamanta a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de anulare a contractului de împrumut și a contractului de garanție reală mobiliară, încheiate între părți.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta a arătat că lipsește consimțământul său la încheierea acestor contracte, întrucât au fost semnate de o persoană care nu avea competențe în acest sens, s-au încheiat fără aprobarea adunării generale a reclamantei și nu sunt semnate de președintele și directorul executiv sau înlocuitorii acestuia desemnați potrivit statutului reclamantei.
Reclamanta a apreciat că doar prin semnătura unui vicepreședinte asociația nu putea fi angajată legal într-un raport juridic cu pârâtul.
Mai critică faptul că este greșit argumentul instanței potrivit căruia împrumutul nu trebuia aprobat de Adunarea Generală a Asociaților, deși art. 55 din statutul Asociației prevedea contrariul, cu atât mai mult cu cât numărul membrilor acestei adunări este cu mult mai mare decât numărul membrilor consiliului director.
Mai susține că plata sumei de 165.008 lei în contul pârâtului nu reprezintă o restituire a împrumutului, ci o restituire a unei sume avansate de pârât în lipsa unui titlu valabil.
În drept s-au invocat dispozițiile art.35, alin. 1 și 2 din Decretul nr. 31/1954, art. 55 din Statutul Asociației, art. 948 Cod civil.
Apelul reclamantei a fost timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar (fila 55 dosar - al Curții de APEL ALBA IULIA ).
În apelul formulat, pârâtul a solicitat modificarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii în întregime a cererii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâtul a arătat că instanța de fond s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, respectiv a dat mai mult decât s-a cerut, atunci când a admis petitele 2 și 3 ale cererii de chemare în judecată.
Pârâtul a arătat că, în urma precizărilor cererii de chemare în judecată a reclamantei și a renunțării la judecată din data de 6.10.2004, instanța de fond nu mai putea verifica valabilitatea restituirii împrumutului.
Mai susține că respectivele capetele de cerere admise au rămas fără obiect, întrucât acțiunile emise de SC R SA B s-au transformat din acțiuni nominative în acțiuni la purtător, iar transformarea acțiunilor nominative în acțiuni la purtător nu a fost suspendată, întrucât Decizia civilă nr. 575/R/C/2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașova fost anulată la data de 17.01.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca efect al strămutării judecării cauzei la Curtea de Apel Pitești, conform art.40, alin.5 Cod pr.civilă.
Critică faptul că plata făcută de reclamantă nu este valabilă, culpa revenindu-i exclusiv reclamantei, întrucât plata a fost făcută de reclamantă într-un cont greșit la 30.04.2004. Învederează că suma a fost restituită la data de 5.05.2004, când s-a constatat neconcordanța între contul trecut în ordinul de plată dat de reclamantă și înregistrarea contabilă făcută la BCR - Sucursala Pârâtul arată că, cu toate că reclamanta a repetat plata, acesta a restituit suma, ca nedatorată și susține că reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul a indus-o în eroare cu privire la cont.
Pentru a fi acceptată, plata trebuie să fie valabilă. Pârâtul arată că plata nu este valabilă, întrucât ordinul de plată nu conținea toate mențiunile obligatorii, în speță numărul contului, beneficiarul, iar dacă transferul nu este finalizat, banca e obligată să returneze suma primită.
Precizează că încercările de returnare a împrumutului după 3.05.2004 sunt lipsite de relevanță, întrucât pârâtul a executat garanția asupra acțiunilor proprietatea reclamantei. Creanța s-a stins prin executare silită.
Pârâtul a mai motivat apelul prin aceea că, acțiunea reclamantei fiind una evaluabilă în bani, conform art.6, alin.1, lit.b, din Ordinul nr.760/C/1999 emis în aplicarea Legii nr.146/1997, se impunea achitarea taxei judiciare de timbru, raportat la valoarea acțiunilor. Cum acțiunea nu a fost legal timbrată se impunea obligarea reclamantei la plata taxei judiciare de timbru. Pârâtul a mai solicitat să se respingă cele două capete de cerere vizând anularea mențiunilor din registrul acționarilor și registrul comerțului - drept premature. Invocând caracterul evaluabil în bani al capetelor 2 și 3 de cerere, pârâtul a susținut că reclamanta era obligată să încerce soluționarea litigiului prin conciliere directă, în conformitate cu dispozițiile art.7201- 7206Cod procedură civilă. Cum reclamanta nu a îndeplinit această procedură, acțiunea acesteia trebuia respinsă pe cale de excepție, ca fiind prematură.
Pârâtul a mai arătat că instanța de fond a încălcat și dispozițiile art.105 Cod procedură civilă, întemeindu-și convingerea pe acte care nu au fost comunicate acestuia. Pârâtul nu contestă că avea cunoștințe despre Decizia civilă nr. 575/R/C/2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, ci susține că nu a putut produce contraprobă, că această hotărâre a fost anulată la 17.01.2007 de Înalta Curte de Casației și Justiție, ca efect al strămutării cauzei la Curtea de Apel Pitești.
Apelul pârâtului a fost legal timbrat.
Prin Decizia nr. 14/1.02.2008, a Curții de APEL ALBA IULIA - Secția comercială, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamanta Asociația B și de pârâtul împotriva Sentinței nr. 753/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Alba.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți, iar prin Decizia nr. 3290/6 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială în dosar nr. - au fost admise recursurile reclamantei Asociația B și a pârâtului împotriva Deciziei nr.14/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA, casată decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a apreciat că, curtea de apel nu a examinat cauza în privința apelului reclamantei și prin prisma motivelor întemeiate pe dispozițiile art. 35 alin.1 și 2 din Decretul nr. 31/1954 coroborat cu art. 55 din statutul asociației, având în vedere că reclamanta a contestat însăși realizarea acordului de voință la încheierea contractelor a căror anulare solicitat-
Referitor la recursul pârâtului, instanța supremă a constatat că instanța de apel a respins justificat criticile privitoare la modul de soluționare a excepției insuficientei timbrări a acțiunii și a prematurității cererii, însă și recursul pârâtului este întemeiat întrucât curtea de apel era datoare să analizeze cauza exclusiv prin prisma motivelor legate de petitele cererii de chemare în judecată, conform ultimei precizări de acțiune din 6 octombrie 2004.
Aceeași instanță de control judiciar a apreciat că, în condițiile în care nu s-a examinat dacă Decizia nr. 415/12.10.2004 a Curții de Apel Brașov prin care s-a admis recursul reclamantei și s-a respins cererea formulată de pârât având ca obiect înscrierea mențiunilor referitoare la cesiunea acțiunilor realizate în temeiul contractului de garanție, a fost menționată sau nu la Oficiul Registrului Comerțului, nu se poate stabili dacă interesul reclamantei mai este actual, respectiv dacă cererea mai are obiect.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, în lipsa documentelor care să ateste situația acțiunilor din litigiu, precum și a mențiunilor existente în registrul acționarilor și la Oficiul Registrului Comerțului, sunt incidente dispozițiile art. 312 alin.3 și 5 raportat la art. 314 Cod procedură civilă, în sensul că împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr- al Curții de APEL ALBA IULIA.
Pârâtul a depus motive de apel suplimentare, arătând că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a validat plata făcută la 30.04.2004 de Asociația B în sensul stingerii obligației contractuale pe care aceasta și-a asumat- Pârâtul mai invocă drept motiv de apel faptul că judecătorul fondului a invocat și aplicat parțial, în mod nelegal, dispozițiile art. 8 din Regulamentul nr. 8/19.08.1994 privind ordinul de plată, judecătorul trebuind să aplice în cauză dispozițiile pct. 8.3 ale art. 8 din Regulamentul nr. 8/1994, și a făcut o gravă confuzie între acceptarea plății de către banca destinatară și acceptarea plății de către destinatarul însuși al plății.
Se mai susține de către pârât că instanța de fond nu a avut în vedere, la soluționarea cauzei, dispozițiile art. 70 alin. 2 și art. 73 din Legea nr. 99/1999, potrivit cu care acesta a devenit proprietarul celor 33.002 acțiuni și nici dispozițiile art. 91 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, conform cărora după emiterea acțiunilor la purtător nu mai subzistă obligația ținerii registrului acționarilor.
Pârâtul arată că al treilea capăt de cerere al acțiunii trebuia respins ca lipsit de interes în raport de dispozițiile art. 65 din Normele Metodologice nr. 773/15.04.1998, iar executarea silită specială în baza Titlului VI din Legea nr. 99/1999 ar fi legală și irevocabilă.
În rejudecare, examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate de reclamantă și pârât, raportat la actele dosarului, conform art. 295 Cod procedură civilă, coroborat cu dezlegările date prin Decizia de casare nr. 3290/6.11.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit art. 315 Cod procedură civilă, curtea de apel reține următoarele:
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin Decizia de casare nr. 3290/6.11.2008 că obiectul litigiului se circumscrie ultimei precizări de acțiune a reclamantei din data de 6 octombrie 2004 (fila 18).
În ce privește apelul declarat de reclamantă, curtea de apel constată că instanța de fond a respins temeinic capătul de cerere privind anularea contractului de împrumut și de garanție reală mobiliară încheiat de părți.
Art. 35 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 prevede că: "Persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale", iar alin. 2 stipulează: "Actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăși."
Potrivit art. 42 lit. f din Statutul Asociației B coroborat cu art. 24 pct. 2 lit. b din OG nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, consiliul director avea atribuția de a încheia acte juridice în numele și pe seama asociației.
Critica reclamantei privind încheierea valabilă a contractului de împrumut și a celui de garanție, față de dispozițiile art. 55 din statutul asociației, care prevede că doar "Adunarea Generală poate hotărî asupra contractării de împrumuturi", în absența ratificării acestor acte de către Adunarea Generală a Asociaților, trebuie analizată prin prisma aprobării împrumutului și a garanției reale de către Consiliul Director al Asociației B și dispozițiile art. 35 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 care prevăd că "faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor".
Prin urmare, chiar dacă Consiliul director și-a depășit competențele statutare prin procesul-verbal din data de 9.02.2004 (fila 64 din dosar nr. 2083/COM/2004 al Tribunalului Brașov ), în speță nu se poate reține o lipsă totală a consimțământului prevăzut de art. 948 pct. 2 Cod civil de natură să împiedice nașterea raportului juridic.
Deși reclamanta susține că a solicitat anularea unui act juridic pentru încheierea căruia nu a fost exprimat consimțământul valabil, nu a probat care din viciile de consimțământ prevăzute expres de art. 953 Cod civil afectează acest act, având în vedere că: "Consimțământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violență, sau surprins prin dol."
Din dispozițiile art. 24 alin. 2 lit. b din OG nr. 26/2000 rezultă că raporturile juridice dintre asociație și consiliul director al acesteia sunt guvernate de regulile mandatului reglementat de art. 1532 și următoarele Cod civil.
Reclamanta nu a făcut dovada anulării hotărârii consiliului director din 9.02.2004, deși art. 25 din OG nr. 26/2000 prevede posibilitatea ca deciziile consiliului director contrare legii, actului constitutiv sau statutului să fie atacate în justiție, iar art. 1546 alin. 2 Cod civil arată că mandantul este îndatorat pentru actele pe care mandatarul le face cu depășirea împuternicirii sale, dacă ulterior le ratifică în mod expres sau tacit.
Suma de 1.650.080.000 ROL primită de reclamantă de la pârât cu titlu de împrumut a fost vărsată la data de 10 februarie 2004 în contul de capital social al SC R SA B (fila 66 din dosarul nr. 2083/COM/2004 al Tribunalului Brașov ), iar garanția a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare la 12 februarie 2004.
Susținerile reclamantei apelante că plata sumei în cauză nu s-a realizat cu titlu de restituire împrumut, ci de restituire a plății nedatorate, nu pot fi însușite de instanța de apel, în condițiile în care reclamanta a folosit suma la 10.02.2004 și nu s-a manifestat în sensul restituirii la momentul primirii, ci abia la 30.04.2004.
De altfel, din Procesul-verbal al Adunării Generale a Asociației B din data de 15.06.2004 (fila 109 din dosarul 2083/COM/2004 al Tribunalului Brașov ) reiese că asociația a calificat suma primită de la pârât drept împrumut, făcându-se referire la contractul de împrumut, aspect ce se evidențiază și din Raportul de activitate al Asociației B pe anul 2004 (filele 310-311 din dosarul nr- al Tribunalului Alba ) unde se arată că împrumutul s-a contractat ca urmare a necesității stringente de a vărsa 50% din capitalul social subscris în cadrul societății R SA, iar decizia de creștere a cuantumului cotizației adoptată prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților din data de 27.03.2004 s-a luat cu scopul de a returna împrumutul contractat.
Or, din cele reținute, rezultă o ratificare tacită a contractului de împrumut de către reclamantă.
Instanța de apel nu poate reține nici critica reclamantei privind semnarea contractului de o persoană neautorizată, iar nu de cele împuternicite să reprezinte asociația, întrucât acordul directorului executiv a fost exprimat în Consiliul director al Asociației B, întrunit la data de 9.02.2004.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că apelul declarat de reclamantă este nefondat, cu consecința respingerii acestuia în baza art. 296 Cod procedură civilă.
Analizând apelul declarat de pârâtul, curtea de apel constată următoarele:
Critica pârâtului, potrivit căreia instanța de fond s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, respectiv a dat mai mult decât s-a cerut, întrucât și-a motivat soluția pe o cerere de constatare a valabilității plății prin ordin de plată la care reclamanta a renunțat, este nefondată, deoarece, prin Decizia de casare nr. 3290/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că reclamanta și-a păstrat motivul referitor la efectuarea plății la scadență - fila 16, aliniat penultim, iar instanța de fond era obligată să verifice acest motiv, întrucât a fost invocat în motivarea capătului de cerere privind anularea declarației înscrise de pârât în registrul acționarilor SC R SA (fila 115 din dosarul nr. 2083/COM/2004 al Tribunalului Brașov ).
Prin aceeași Decizie de casare nr. 3290/2008, instanța supremă a dezlegat și problemele de drept conținute în motivele de apel invocate de pârât referitoare la excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată și a prematurității cererii de chemare în judecată, apreciind că aceste motive nu sunt întemeiate.
În consecință, curtea de apel va face aplicarea dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, respingând aceste critici față de dispozițiile de la fila 15 din decizia de casare mai sus amintită: "Referitor la recursul pârâtului, curtea reține că instanța de apel a respins justificat criticile referitoare la modul de soluționare a excepției insuficientei timbrări a acțiunii și a prematurității în considerarea faptului că solicitarea de anulare a declarației din Registrul acționarilor și a radierii mențiunilor din acest registru, precum și de la Oficiul Registrului Comerțului B, în privința calității de acționar al pârâtului nu are caracterul unei cereri evaluabile în bani, în sensul art. 7201Cod pr.civilă.
Anularea mențiunilor anterior arătate nu are semnificația restituirii unor prestații exprimate în echivalent bănesc, motiv pentru care, nefiind incidente dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă, nu se impunea îndeplinirea procedurii concilierii directe și nici obligația achitării unei taxe judiciare de timbru în condițiile art. 2 din Legea nr. 146/1997".
Un alt motiv de apel invocat de pârât, care urmează a fi analizat, se referă la nevalabilitatea plății efectuate de reclamantă la data de 30 aprilie 2004 din culpa exclusivă a acesteia și, legat de acesta, la criticile formulate în cadrul motivelor suplimentare de apel privind aplicarea parțială, de către judecătorul fondului, a dispozițiilor art. 8 din Regulamentul nr. 8/1994 privind ordinul de plată, respectiv neaplicarea pct. 8.3 ale art. 8 din același regulament și confuzia ce s-ar fi făcut de către judecătorul fondului între acceptarea plății de către banca destinatară și acceptarea plății de către destinatarul însuși al plății.
Susținerea pârâtului că indicarea greșită de către reclamantă a numărului de cont în ordinul de plată echivalează cu inexistența contului și ar determina nulitatea plății, nu poate fi însușită de instanța de apel în condițiile în care banca nu s-a prevalat de prevederile art. 7.3. din Regulamentul nr. 8/1994 privind ordinul de plată, care prevede înștiințarea emitentului dacă un ordin de plată nu poate fi executat pentru că nu conține mențiunile obligatorii sau datorită insuficienței ori inconsecvenței datelor pe care le conține.
Deși reclamanta a indicat ca plata să se facă în contul 2511.2 - 20878.291 BCR - Sucursala B, banca a identificat contul pârâtului ca fiind 2511.2 - 20866.24/ROL și a acceptat operațiunea de creditare a contului pârâtului cu suma de 1.650.080.000 lei ROL potrivit adresei nr. 45854/20.03.2004 emisă de BCR B (fila 172 dosar nr. 2083/COM/2004 al Tribunalului Brașov ) și notei contabile nr. -/5.05.2004 (fila 94 din același dosar). Prin executarea ordinului de plată și intrarea sumei reprezentând împrumutul restituit în contul pârâtului la dispoziția acestuia în data de 30.04.2004, curtea de apel constată că plata făcută de reclamantă în contul pârâtului la acea dată este valabilă și liberatoare pentru reclamantă în ce privește obligația prevăzută de art. 1584 Cod civil, fiind efectuată anterior scadenței stabilite la 1.05.2004.
Deși în comunicarea către reclamantă, efectuată de către pârât în urma ofertei reale de plată (fila 218 din dosarul nr. 2083/COM/2004 al Tribunalului Brașov ), acesta susține că "suma de bani datorată a fost virată într-un alt cont decât cel indicat", acest cont nu a fost menționat în cuprinsul contractului de împrumut din 9.02.2004.
Din adresa nr. 32635/8.07.2004 emisă de BCR - Sucursala Județeană B reiese că după ce suma de 1.650.080.000 lei din Ordinul de Plată nr. 25/30.04.2004 a fost operată în creditul contului pârâtului, acesta a dispus returnarea sumei ca necuvenită, deoarece contul din documentul de plată nu corespundea cu simbolul contului său deschis la BCR - Sucursala Județeană B (fila 93 din același dosar de fond), astfel că în cauză nu erau incidente dispozițiile pct. 8.3 din Regulamentul nr. 8/1994, care prevede că un OP își încetează efectele dacă nu este nici acceptat, nici refuzat conform art. 8.1 și 8.2, întrucât și-a produs efectele, față de dispozițiile art. 8.1 lit. d din același act normativ, care stipulează momentul acceptării unui ordin de plată de către o societate bancară ca fiind acela "în care s-a creditat contul beneficiarului."
Prin urmare, instanța de apel va înlătura criticile pârâtului privind neacceptarea plății de către banca destinatară față de creditarea contului pârâtului în data de 30.04.2004 și va reține că restituirea sumei de către bancă din dispoziția pârâtului la 5.05.2004 nu este de natură să înlăture efectul liberator al plății efectuată de reclamantă.
Față de dispozițiile instanței supreme din decizia de casare (filele 17-18) în care se arată necesar a se verifica situația reală și actuală a acțiunilor, înregistrările efectuate în Registrul acționarilor și la Oficiul Registrului Comerțului, precum și menționarea la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașova Deciziei nr. 415/R/12.10.2004 a Curții de Apel Brașovs -au depus la dosarul de apel documentele relevante indicate de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv copii după Certificatul constatator nr. 8625/2.02.2009 privind SC R SA (filele 39-43 din dosarul nr- al Curții de APEL ALBA IULIA ) emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov, informații despre istoricul firmei din perioada 11.11.2003 - 9.07.2007, eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov (filele 138-167), Încheierea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov nr. 9230/5 aprilie 2005, prin care s-a dispus înscrierea în registrul comerțului a mențiunilor cuprinse în cererea de înregistrare nr. 13149/31.03.2005 și Decizia nr. 415/12.10.2004 (fila 20 din același dosar) și xerocopie după registrul acționarilor, legalizată sub nr. 182/19 martie 2009 de biroul notarului public (filele 211-218 din dosarul nr- al Curții de APEL ALBA IULIA ).
Din Certificatul constatator nr. 8625/2.02.2009 mai sus indicat coroborat cu Încheierea nr. 9230/2005 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov reiese că la data de 4.04.2005 se menționează cu nr. de intrare 13149/31.03.2005 sentința publică din 12.10.2004 (fila 42 din dosar).
Din informațiile despre istoricul firmei eliberate de Oficiul Registrului Comerțului reiese că, în urma menționării sentinței publice din 12.10.2004 (fila 150 din dosar nr- al Curții de APEL ALBA IULIA ), la data de 4.04.2005 a ieșit ca și acționar pârâtul cu 33.002 acțiuni și cu o cotă de participare de 80 % și a intrat reclamanta cu aceeași cotă de participare, însă potrivit cererii de mențiuni nr. 29914 (fila 160 din același dosar), pârâtul a fost înscris la 18.05.2006, ca asociat, cu același număr de acțiuni și cota de participare de 80 %, în timp ce reclamanta se retrăgea din societate cu 33.002 acțiuni.
Înscrierea pârâtului cu numărul de acțiuni arătat anterior s-a păstrat până la data de 8.05.2007 (filele 165-166), când au fost radiați toți acționarii persoane fizice și juridice și s-a menționat un acționariat de tip listă, astfel că interesul reclamantei raportat la Decizia nr. 415/12.10.2004 a Curții de Apel Brașov este actual, o atare cerere a reclamantei privind radierea mențiunii referitoare la calitatea de acționar a pârâtului la SC R SA B nefiind lipsită de obiect.
Nici motivul de apel invocat de pârât, potrivit căruia petitele 2 și 3 din acțiunea precizată au rămas fără obiect, ca urmare a transformării acțiunilor emise de SC R SA din acțiuni nominative în acțiuni la purtător, nu este întemeiat, întrucât conversia acțiunilor din nominative în acțiuni la purtător nu poate avea efecte asupra unei înscrieri nelegale de mențiuni în registrul acționarilor și registrul comerțului.
Reclamanta și-a dovedit calitatea de fondator al SC R SA, ce deținea la momentul înființării societății un număr de 33.002 acțiuni nominative și dematerializate (informațiile despre istoricul societății - fila 139 din dosar), iar textele legale invocate de pârât pentru a-și susține rămânerea fără obiect a petitelor 2 și 3, se referă la modul de transmitere a dreptului de proprietate - art. 98 alin. 1 și 99 din Legea nr. 31/1990 și la declararea nulității societății - art. 59 alin. 1 din același act normativ și nu pot înlătura caracterul esențial al numărului de acțiuni nominative dematerializate și a cotei de participare deținute de acționari ca și criteriu determinant în stabilirea numărului de acțiuni la purtător ce urmează a fi deținute cu ocazia conversiei din acțiunile nominative dematerializate în acțiuni la purtător.
Pe de altă parte, art. 59 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 se referă la efectele declarării nulității societății asupra actelor, iar nu la nulitatea actelor unei societăți care nu este afectată de nulitate, în speță nefiind în discuție nulitatea SC R SA
Nu subzistă nici motivul de apel, invocat de pârât, conform căruia instanța de fond a încălcat prevederile art. 105 Cod procedură civilă prin necomunicarea cu pârâtul a unor înscrisuri pe care și-a argumentat soluția.
Pârâtul susține că nu i s-a respectat dreptul la apărare prin care ar fi demonstrat că Decizia nr. 575/R/C/2006 a Curții de Apel Brașova fost anulată prin efectul admiterii la 17.01.2007 a cererii de strămutare de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Or, Decizia nr. 575/R/C/2006 a Curții de Apel Brașov, prin care s-a menținut suspendarea executării hotărârii SC R SA din data de 7.06.2006, prin care au fost transformate acțiunile nominative în acțiuni la purtător, deși anulată prin efectul dispozițiilor art. 40 alin. 5 Cod procedură civilă, ca urmare a strămutării judecății, nu a fost singurul argument al respingerii excepției lipsei de obiect a acțiunii (fila 5 alin. 3 teza II din sentința atacată), situație față de care nu sunt îndeplinite cerințele art. 105 Cod procedură civilă privind anularea sentinței atacate pentru aceste motive.
Nu este întemeiată nici critica pârâtului privind lipsa de interes a reclamantei în formularea capătului 3 de cerere, față de dispozițiile art. 65 din Normele Metodologice nr. 773/1998, motivat de neînregistrarea la registrul comerțului a transferului proprietății asupra acțiunilor la purtător, întrucât, prin sentința atacată, s-a dispus anularea din registrul comerțului a mențiunii privind calitatea de acționar a pârâtului la SC R SA, fără a se dispune asupra înregistrărilor privind acțiunile la purtător.
În xerocopia după registrul acționarilor, legalizată sub nr. 182/19 martie 2009 de biroul notarului public (filele 211-218 din dosarul nr- al Curții de APEL ALBA IULIA ), depusă la dosar de către pârât, se menționează la ultima filă "închiderea cu data de azi, 5.10.2006, a Registrului Acționarilor SC R SA, având în vedere conversia acțiunilor din acțiuni nominative în acțiuni la purtător" și se arată actele care au fost avute în vedere pentru dispunerea acestei măsuri, iar la pagina 2 registrului, în dreptul rubricilor 17-18-19, este înscrisă mențiunea "se rectifică mențiunea cuprinsă la pct. 6 în sensul că dreptul de proprietate asupra acțiunilor numerotate de la 00001 la 33002 au fost transferate de la Asociația B la nu în temeiul Legii nr. 99/1999, ci în temeiul modului de stingere a obligațiilor, care este darea în plată cuprinsă în art. 3 pct. 2 din contractul de împrumut încheiat între părțile sus numite."
Această ultimă mențiune privind temeiul transferului dreptului de proprietate asupra celor 33002 acțiuni de la reclamantă la pârât de la pagina 2, nu exista în registrul acționarilor anterior datei de 12.07.2007, când Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașova certificat conformitatea exemplarului existent în dosarul de arhivă (fila 12 din dosarul nr- al Curții de APEL ALBA IULIA ), iar, până la depunerea xerocopiei legalizate de notarul public după registrul acționarilor în dosarul de rejudecare nr- al Curții de APEL ALBA IULIA, nu a mai fost identificată în ciclurile procesuale anterioare.
Pârâtul a precizat în cadrul concluziilor scrise suplimentare (fila 242) că respectiva mențiune de stingere a datoriei prin dare în plată a fost operată fără acordul acestuia, iar reclamanta arată că mențiunea înscrisă de o persoană necunoscută, la o dată necunoscută, nu reflectă realitatea, întrucât nu a existat nicio convenție de dare în plată între părți.
Având în vedere că niciuna din părți nu invocă și nu își însușește valabilitatea mențiunii ca mijloc de probă în argumentarea susținerilor sale, iar instanța supremă a stabilit temeiul înscrierea declarației (fila 16, aliniat ultim din Decizia de casare nr. 3290/2008), rezultă că analizarea dării în plată ca temei de stingere a obligației excede limitelor casării impuse de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pe de altă parte, nu a existat nicio convenție de dare în plată între părți, care este un mijloc de stingere a obligațiilor, ce constă în acceptarea de către creditor, la propunerea debitorului, de a primi o altă prestație în locul celei pe care debitorului era obligat inițial să o execute.
Pârâtul susține, în dezvoltarea motivelor de apel suplimentare, că executarea specială a celor 33.002 acțiuni, conform dispozițiilor Legii nr. 99/1999, este finală și irevocabilă, nefiind supusă întoarcerii executării, contestării, desființării sau anulării, iar dovada calității de proprietar al acțiunilor a realizat-o prin înscrierea de stingere eliberată de Arhiva Electronică, potrivit art. 70 alin. 2 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 și mai arată că petitul 2 de cerere este inadmisibil, întrucât reclamanta nu a avut posibilitatea legală să solicite anularea actului de executare, nefiind permis de legea specială.
Inadmisibilitatea contestării executării speciale invocată de pârât este contrazisă de dispozițiile art. 104 lit. b din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, prin care se arată că nu sunt aplicabile pentru garanțiile reale prevederile Capitolului V "Executarea silită asupra bunurilor nemișcătoare", respectiv art. 406-462 Cod procedură civilă, celelalte dispoziții din Cartea V "Despre executarea silită" fiind aplicabile.
Criticile pârâtului potrivit cărora, în baza art. 63 alin. 1 raportat la art. 63 alin.4 din Legea nr. 99/1999, a fost executată garanția de creditare, nu pot fi însușite de instanța de apel, întrucât luarea în posesie a bunului afectat garanției, nu echivalează cu o adjudecare a bunului, în acest sens art. 73 din Titlul VI din Legea nr. 99/1999, stipulând că "creditorul nu își poate adjudeca bunul afectat garanției în cadrul vânzării inițiate de el, fără ca în prealabil să fi dat posibilitatea terților de a participa la vânzare, în afara cazului în care părțile au convenit altfel. Totodată, art. 69 alin. 1 și 2 din același act normativ instituie în mod expres obligația creditorului de a scoate bunurile gajate la vânzare.
Reclamanta a invocat chestiunea nelegalității modului în care pârâtul a executat silit garanția reală ca apărare în cadrul acțiunii introductive de instanță, iar anularea înscrierii calității de acționar a pârâtului este admisibilă și dacă nu s-a solicitat anularea executării silite a contractului de garanție mobiliară, în condițiile în care nu a existat o executare silită, doar mențiunea in registrul acționarilor nu face proba unei executări silite a garanției reale în condițiile Capitolului V din Titlul VI din Legea nr. 99/1999.
În această privință, instanța de fond a apreciat temeinic că, potrivit art. 27 alin. 1, Titlul VI din Legea nr. 99/1999 garanția reală a încetat în momentul restituirii împrumutului la 30.04.2004, odată cu îndeplinirea obligației garantate.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că apelul pârâtului este nefondat, impunându-se, în baza art. 296 Cod procedură civilă, respingerea acestuia.
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, în sumă totală de 119.331,2 RON (fila 225 din dosar), în baza ordinelor de plată, facturilor, chitanțelor și extraselor de cont depuse în xerocopie la dosar, curtea de apel reține că, întrucât apelul reclamantei a fost respins, aceasta are calitatea de "parte care a căzut în pretenții" potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, astfel că nu este îndreptățită să solicite obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, motiv pentru care urmează să fie respinsă cererea reclamantei Asociația B privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de pârâtul și reclamanta Asociația " B" împotriva sentinței civile nr. 753/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Respinge cererea reclamantei Asociația " B" privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 aprilie 2009.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 4/14.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Gilica Popescu
