Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 354/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2342/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 354
Ședința publică de la 02 Iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
GREFIER - -
********************
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelanta reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -AVAS și apelanta pârâtă ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR DE LA SA împotriva sentinței comerciale nr.10346/08.10.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr- și a apelului formulat de apelanta reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -AVAS, împotriva încheierii de ședință din data de 24.10.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 11 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 18 iunie 2009, 25 iunie 2009 și 02 iulie 2009 când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelurilor de față.
Prin sentința comercială nr.10346 din 8 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a admis acțiunea în formă restrânsă rămasă de soluționat a capetelor 1 și 2, formulată de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, în contradictoriu cu Asociația Salariaților de la SC SA A constatat intervenit pactul comisoriu de grad IV și în consecință rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni nr.148/27 aprilie 1995. dispus repunerea părților în situația anterioară prin anularea actelor ce au condus la diminuarea numărului de acțiuni deținut de pârâtă și respectiv prin obligarea acesteia la restituirea a 83.166 de acțiuni reprezentând 70% din capitalul social al pârâtei la momentul privatizării.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut de către prima instanță că în ce privește capetele 2 și 3 din acțiune, care au obiect patrimonial, s-a admis excepția prematurității, rămânând de soluționat primul și al doilea capăt de cerere, care sunt apreciate ca întemeiate.
Prima instanță a reținut încheierea între părțile litigante a contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 148 din 27 aprilie 1995, precum și modificarea acestui contract prin actele adiționale nr. 3 și 5 referitoare la desființare în cazul în care pârâta nu achită la scadență două rate succesive și la reeșalonarea sumei datorate reprezentând 80% din prețul contractului în data de 4 decembrie 2000.
A omologat rezultatele expertizei extrajudiciare depusă la dosar, în sensul că a constatat că părțile nu au respectat clauzele contractuale. A reținut corespondența părților, depusă la dosar, precum și suma ce a rezultat ca fiind datorată de pârâtă pentru ratele 10, 11 și parțial rata 9.
A reținut că prin solicitarea pârâtei de reeșalonare a dobânzilor și penalităților pârâta a recunoscut întârzierea la plata ratelor,motiv pentru care a făcut aplicarea actului adițional nr.3 din 20 decembrie 1999, constatând intervenit pactul comisoriu de grad IV cu consecința rezoluțiunii contractului de vânzare - cumpărare., ca o consecință legală, a dispus repunerea părților în situația anterioară.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au depus apel nemotivat reclamanta și apel motivat pârâta, ambele fiind înregistrate sub același număr unic la 12 decembrie 2008 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a a Comercială.
Reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B a depus motivele de apel la 3 februarie 2009, cu respectarea termenului prevăzut de articolul 287 alineat 2 Cod procedură civilă.
În motivarea apelului, reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B a criticat atât încheierea de ședință de la 24 octombrie 2007, cât și sentința comercială nr. 10346 din 8 octombrie 2008, ambele pronunțate în aceeași cauză.
AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B a redat conținutul cererii de chemare în judecată și a criticat încheierea de ședință de la 24 octombrie 2007 susținând că în mod nelegal a fost admisă excepția prematurității cu privire la capătul 3 al acțiunii.
În cadrul acestei critici a invocat adresa nr.CB/5648 din 28 februarie 2007, prin care a convocat-o pe pârâtă la conciliere directă, a invocat confirmarea poștală de primire de la 5 martie 2007, precum și adresa pârâtei nr.6442/2 aprilie 2007, prin care s-a solicitat amânarea convocării pentru fârșitul lunii iunie.
A susținut că într-adevăr în convocarea la conciliere a fost pretinsă o sumă mai mare decât în cererea de chemare în judecată, dar că aceasta nu atrage de plano nulitatea convocării, fiind necesar ca partea adversă să dovedească că în acest fel a suferit o vătămare. A arătat că intimata pârâtă nu a invocat nici un fel de vătămare, iar în această situație instanța nu putea invoca din oficiu excepția prematurității.
De asemenea, a mai susținut că sancțiunea respingerii unei cereri de chemare în judecată ca prematur introdusă se impune a fi aplicată numai în situația în care reclamantul nu a încercat stingerea litigiului prin conciliere.
Pentru greșita aplicare a dispozițiilor articolului 7201Cod procedură civilă a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare cu privire la capetele de cerere 3,4, și 5.
Apelul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 282 și următoarele Cod procedură civilă.
În motivarea apelului, Asociația din cadrul SC SA Sac riticat hotărârea instanței de fond pentru că soluția ar fi fost de respingere a cererii ca inadmisibilă pentru inexistența pactului comisoriu de grad IV.
A susținut că acest pact comisoriu a fost introdus prin actul adițional nr.3 din 20 decembrie 1999 dar că prin actul adițional nr.4 din 7 iulie 2000, fost modificat din nou contractul părților, nemaifiind inclus pactul comisoriu de grad IV stabilit anterior prin actul adițional nr.3/1999.
A mai arătat în susținerea acestui motiv de apel că pactul comisoriu de ultim grad nu a mai fost prevăzut nici în actul adițional nr.5 din 4 decembrie 2000.
A doua critică este întemeiată pe susținerea că rezoluțiunea contractului poate fi invocată numai de partea care și-a executat obligația contractuală. În speță, a arătat apelanta, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B nu și-a respectat obligația prevăzută de articolul 6 punctul 1 din contract, întrucât la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare societatea privatizată avea datorii către bugetul asigurărilor sociale în sumă de 68.513 USD, iar din pricina acestor datorii împotriva societății s-a solicitat și a fost deschisă și procedura insolvenței.
În raport de aceste considerente, a solicitat schimbarea în tot a sentinței comerciale pronunțată de instanța de fond, în sensul respingerii acțiunii.
La 9 martie 2009 AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B a depus întâmpinare prin care s-a apărat în fapt și în drept față de apelul părții adverse, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Este neîntemeiată și a fost înlăturată susținerea apelantei despre caracterul relativ al nulității care intervine în cazul nerespectării dispozițiilor articolului 7201Cod procedură civilă. Curtea apreciază că aceste dispoziții legale sunt imperative, că sunt de ordine publică, astfel încât nulitatea actului de procedură îndeplinit cu nerespectarea acestora este una absolută, care poate fi invocată și de instanță din oficiu, chiar dacă partea nu invocă nici o vătămare. În susținerea acestui argument trebuie avut în vedere caracterul acestora de norme de procedură, de strictă și imediată aplicare, precum și caracterul lor imperativ care decurge din forma lui verbum regens - reclamantul va încerca soluționarea, ceea ce exclude orice apreciere subiectivă a reclamantului în îndeplinirea acestor obligații.
Hotărârea primei instanțe, întemeiată pe non identitatea dintre pretențiile care figurează în convocatorul depus la fila 24 dosarului, este legală și temeinică, apelanta reclamantă recunoscând chiar în motivele de apel diferența dintre sumele pretinse și nefăcând nici o precizare cu privire la această lipsă de concordanță.
Curtea apreciază că neconcordanța sumelor din convocator și din cererea introductivă de instanță este semnificativă și trebuie luată în calcul cu atât mai mult cu cât nici convocatorul și nici cererea de chemare în judecată nu conțin elemente de detaliu care să conducă la concluzia că sumele pretinse ar fi măcar parțial identice, apelanta reclamantă nedepunând nicio dovadă a calculului pe care l-a făcut pentru determinarea acestor sume.
Ca atare, în mod corect prima instanță a conchis că nu se poate aprecia că sumele solicitate prin cererea de chemare în judecată sunt aceleași cu sumele pentru care s-a făcut convocarea la conciliere.
În plus, plecând chiar de la afirmația făcută de apelanta reclamantă în cadrul motivelor de apel, în sensul că se poate aplica sancțiunea respingerii cererii ca prematur formulată numai dacă se dovedește că reclamantul nu a încercat stingerea litigiului prin conciliere, Curtea apreciază că nu s-a dovedit în cauză intenția apelantei reclamante de a soluționa litigiul pe cale amiabilă în raport de împrejurarea că apelanta pârâtă a solicitat amânarea convocării la conciliere, justificând și argumentând motivele pentru care a făcut această solicitare, iar apelanta reclamantă nu a dovedit că a dat curs în vreun fel acestei solicitări. Această atitudine a apelantei reclamante probează lipsa de intenție a acesteia de a respecta finalitatea pentru care au fost edictate dispozițiile articolului 7201Cod procedură civilă, atitudinea trădând intenția de a face din convocarea la conciliere directă o formalitate.
Și din acest punct de vedere soluția primei instanțe este legală și temeinică, apelul urmând a fi respins în conformitate cu dispozițiile articolului 295 și articolului 296 Cod procedură civilă.
Apelul declarat de DIN CADRUL SC SA S este întemeiat și urmează a fi admis.
Așa cum în mod legal și temeinic a susținut apelanta reclamantă, prima instanță s-a limitat la a face aplicarea dispozițiilor articolului 2 din Actul adițional nr.3 la contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni încheiat de părțile litigante, fără a observa că prin actele adiționale ulterioare, aflate la filele 20-23 ale dosarului de fond, pactul comisoriu de ultim grad nua mai fost menținut ca sancțiune care operează fără intervenția instanței în cazul neplății la scadență a sumelor datorate cu titlu de.
Cum soluția primei instanțe se bazează tocmai pe existența pactului comisoriu de ultim grad, iar acest pact comisoriu a fost reținut de instanță cu nesocotirea actelor adiționale nr.4 și 5 aflate la dosar, soluția este criticabilă pentru că instanța de fond a stabilit în mod greșit situația de fapt și i-a aplicat în mod eronat dispozițiile legale incidente.
În consecință, în temeiul articolelor 295-296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de Asociația din cadrul SC SA S și va schimba în tot sentința atacată.
În raport de dispozițiile articolului 969 cu raportare la dispozițiile articolului 1020-1021 Cod civil, constatând că părțile au înlăturat din convențiile lor ulterioare pactul comisoriu de ultim grad, Curtea apreciază că nu există temei pentru ca instanța să ia act de intervenția acestui pact comisoriu și nici să constate rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare, rezoluțiunea putându-se solicita și dispune numai pe cale judiciară.
Pe cale de consecință, Curtea va respinge ca neîntemeiat primul capăt de cerere și, conform principiului accesorium sequitur principale, va respinge și capătul de cerere accesoriu referitor la repunerea părților în situația anterioară în modalitatea restituirii acțiunilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B--11 sector 1, împotriva încheierii din 24.10.2007 și împotriva sentinței comerciale nr. 10346 din 08.10.2008 pronunțate de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR DE LA SA, cu sediul în S,-, Județ
Admite apelul declarat de ASOCIAȚIA din cadrul SC SA împotriva sentinței comerciale nr. 10346 din 08.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiate capetele de cerere din cererea principală referitoare la condițiile de aplicare a pactului comisoriu, la constatarea rezoluțiunii contractului de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 148/27.04.1995 și la repunerea părților în situația anterioară prin restituirea acțiunilor.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex./21.07.209
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur
