Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 36/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 36/
Ședința publică de la 28 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta - "" - împotriva Sentinței civile nr. 1343/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Se constată că la dosar s-au înregistrat concluzii scrise atât din partea apelantei, cât și a intimatelor.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21 martie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față:
Constată că prin Sentința nr. 1343/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr- s-a luat act, în temeiul art.246 pr.civ. de renunțarea la judecată a reclamantei - " Grup" SRL împotriva pârâtei - "" - și de renunțarea intervenientei - "" - la judecata cererii de intervenție în nume propriu.
Prin aceeași hotărâre s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - "" - A I în contradictoriu cu pârâții - "" - și - " Grup" SRL; s-a constatat că obligația de garanție asumată de reclamantă față de - "" - prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1356/20.07.2004 s-a stins integral prin plata făcută de - " Grup" SRL pentru debitul rezultat din Contractul nr. 339/9.07.2004 și Actul adițional nr. 1/13.12.2005; și s-a dispus de către OCPI A radierea ipotecii înscrise în CF nr. 28965 AIa supra imobilelor de sub, cu nr.top. 1801, corp administrativ și teren construibil în suprafață de 6374 mp, depozit de 818 mp, depozit de 294 mp, depozit de 351 mp, distilerie de 1643 mp și atelier mecanic de 138 mp.
s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta - "" - prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele - " Grup" SRL și - "" -, să se constate prelungit până în luna mai 2006 Contractul de vânzare cumpărare nr.339/2004 și că produsele livrate prin facturile nr.561/30.01.206, 994/17.02.2006, 1366/10.03.2006, 1809/4.04.2006 și 2345/3.05.2006 reprezintă debit rezultat din executarea contractului susmenționat, prelungit prin acordul părților.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că la data de 9.07.2004, reclamanta reconvențională - "" - a încheiat cu pârâta reconvențională - " Grup" SRL contractul nr. 339, având ca obiect livrarea de premix vitamino-mineral la prețul convenit de părți.
Conform art. VI din contract, valabilitatea relației comerciale stabilită în baza acestuia era de 1 an de zile de la data semnării actului în cauză, cu posibilitatea prelungirii prin acordul scris al părților. În acest sens, la data de 13.12.2005 a fost încheiat actul adițional nr.1 prin care s-a prelungit valabilitatea contractului până la data de 31.12.2005.
Conform clauzelor contractuale, pentru garantarea plății prețului la termenul convenit a fost încheiat contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1396/2004 de BNP, prin care garantul ipotecar - reclamanta reconvențională - "" - a consimțit constituirea unei ipoteci de rangul I asupra imobilului proprietatea sa înscris în CF nr. 28965 localității A I, nr. ord., nr.top. 1801, până la concurența sumei de 240.000 Euro.
Ulterior datei de 31.12.2005, când a expirat valabilitatea contractului nr. 339/2004, relațiile comerciale dintre părți au continuat pe baza comenzilor scrise emise de pârâta reconvențională - " Grup" SRL și livrărilor făcute de - "" -, înregistrându-se un debit restant de 129.227 Euro, așa cum s-a reținut prin Ordonanța nr. 4/S/2007 pronunțată de Tribunalul Alba
Susținerile reclamantei reconvenționale, în sensul că și acest din urmă debit beneficiază de garanția imobiliară instituită asupra imobilului - "" - la data de 20.07.2004, au fost înlăturate cu motivarea că efectuarea unor plăți în cursul anului 2006 pentru facturi emise în anul 2005 nu dovedesc prelungirea contractului nr.339/2004, debitul derivat din acest contract putând fi achitat oricând debitoarea dispunea de disponibilități financiare în acest sens; că livrarea produselor în continuare, pe baza comenzilor - " Grup" SRL nu poate conduce la ideea că s-a prelungit vechiul contract expirat la 31.12.2005; că, de vreme ce - " Grup" SRL nu mai are la momentul actual datorii cu privire la marfa livrată în baza contractului nr.339/2004, rezultă că și contractul accesoriu de ipotecă și-a încetat efectele. Înțelegerea verbală dintre administratorul - " Grup" SRL și - "" -, invocată de aceasta din urmă, privind extinderea garanțiilor imobiliare și asupra plății mărfurilor livrate în anul 2006 nu poate produce efecte în acest sens, întrucât nu a fost definitivată conform cerințelor art. 1772.civ. respectiv prin înscris autentic; că "imposibilitatea de natură obiectivă" la care face referire - "" - pentru justificarea neîncheierii unui act scris de prelungire a contractului nr.339 nu este incidentă în cauză în condițiile în care contractul trebuia prelungit începând cu 1.01.2006, iar măsura reținerii administratorului - " Grup" SRL a fost luată la data de 10.03.2006, astfel cum rezultă din Ordonanța de reținere nr.1 din dosar nr. 39D/P/2005. Ca atare, până la momentul respectiv exista suficient timp pentru întocmirea unui act scris de prelungire a relațiilor contractuale și a unui contract de ipotecă, însă reclamanta a preferat riscul negarantării plății celui pierderii unui client; că Ordonanța nr. 4/S/2007 pronunțată de Tribunalul Alba nu conține nici o mențiune care să confirme afirmațiile reclamantei reconvenționale, în sensul că, debitul reținut în această hotărâre ca fiind datorat de - " Grup" SRL ar avea ca izvor contractul nr.339, dimpotrivă, se specifică faptul că debitul rezultă din facturile nr.561/30.01.206, 994/17.02.2006, 1366/10.03.2006, 1809/4.04.2006 și 2345/3.05. 2006 emise de creditoarea - "" -; că aspectele legate de momentul expirării valabilității contractului nr.339 au fost astfel clarificate, cu putere de lucru judecat, prin Sentința civilă nr. 1478/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr-, irevocabilă, prin care s-a stabilit că, începând cu data de 1.01.2006 între părți a operat un nou contract comercial, în formă consensuală, care nu a mai fost însoțit de garanțiile vechiului contract a cărui valabilitate încetase.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta reclamantă reconvențională - "" - cu sediul în, solicitând schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei și a admiterii acțiunii sale reconvenționale.
În motivarea apelului se susține că prima instanță a dat o greșită apreciere probelor administrate atunci când a apreciat că executarea livrărilor de produse ulterior datei de 31.12.2005 nu s-au desfășurat în baza contractului nr.339/2004 care s-a prelungit tacit între părți. În condițiile în care în speță este vorba despre un contract comercial, modalitatea prelungirii efectelor acestuia poate fi probată și testimonial având în vedere imposibilitatea de natură obiectivă care a făcut imposibilă redactarea unui act adițional în acest sens.
În condițiile în care se admite și se face dovada că respectivul contract și-a produs, în mod tacit, efectele și pentru perioada ulterioară expirării lui formale - 31.12.2005 -, se susține de către apelantă că devine incidentă regula potrivit căreia accesoriul urmează principalul și, prin urmare, s-a prelungit, în mod tacit, inclusiv contractul de ipotecă nr. 1396/20.07.2004.
Dovada prelungirii contractului nr. 339/204 pentru perioada ulterioară expirării sale și, prin urmare, a contractului de ipotecă rezultă, în opinia apelantei, din faptul că la cererea sa, timp de 5 luni reclamanta pârâtă reconvențională a fost de acord să-i livreze aceleași produse specificate în contractul inițial.
Că între părți a operat o prelungire tacită a aceluiași contract ar rezulta, în opinia apelantei, și din adresele de la fila 32-43 de la dosarul instanței de apel prin care apelanta își manifestă disponibilitatea prelungirii contractului, precum și din adresa de la fila 53 din dosar prin care apelantei i s-a solicitat un acord în legătură cu unele operațiuni de carte funciară aferente tocmai imobilelor ipotecate și care, în altă situație în care nu ar fi avut nici o legătură cu contractul de ipotecă, nu i s-ar fi cerut.
Se mai învederează de asemenea, că în fapt, părțile s-au aflat și într-o imposibilitate obiectivă de a încheia în formă scrisă un alt contract de furnizare de produse și aferent, un alt contract de ipotecă, din cauza arestării intempestive a administratorului - " Grup" SRL, acuzat în cadrul unor afaceri judiciare.
Pe de altă parte, se apreciază că Sentința nr. 1478/2007 a Judecătoriei Alba Iulia, care a statuat cu privire la faptul că, începând cu data de 1.01.2006 (după data expirării contractului nr.339 la 31.12.2005) între părți a operat un nou raport comercial, nu poate avea autoritate de lucru judecat, întrucât această hotărâre a fost pronunțată într-o contestație la executare, situație în care instanța nu era competentă să stabilească aspecte legate de perioada în care s-au derulat raporturile contractuale între părți, această competență revenind doar instanțelor comerciale.
Prin întâmpinare, pârâtele - " Grup" SRL și - "" - solicită respingerea apelului cu motivarea că, așa cum s-a reținut de către prima instanță, prin Sentința nr. 1478/2007, irevocabilă, prin Decizia nr. 521/2007 a Tribunalului Alba, s-a statuat, cu puterea lucrului judecat că, contractul de vânzare-cumpărare nr.339/9.07.2004 și-a încetat efectele la 31.12.2005, potrivit art. V și VI din contract, așa încât o nouă prelungire a acestuia putea avea loc doar în condițiile expres prevăzute de contract, respectiv prin acordul scris al părților.
Un astfel de acord putea fi realizat chiar și după arestarea administratorului societăților intimate prin numitul căruia, prin procură, i s-a transmis dreptul de administrare a tuturor afacerilor sale (fila 58).
Cât privește înscrisurile despre care face vorbire apelanta, se solicită a se aprecia că ele emană numai de la apelantă, fiind întocmite pro cauza.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată că apelul nu este fondat.
Într-adevăr, principiul forței obligatorii a contractului consacrat ca atare în legislația noastră prin textul art. 969.civ. potrivit căruia convențiile legal constituite au putere de lege între părțile contractante presupune, pe de o parte ca între ele, părțile, să nu încheie și să nu execute alte obligații decât cele stabilite prin clauzele contractuale, iar pe de altă parte, în raport cu instanța de judecată, aceasta nu va putea obliga părțile la alte obligații decât cele prevăzute prin aceleași clauze contractuale. În prezenta cauză, voința părților de a nu prelungi Contractul nr.339/9.07.2004 decât în mod expres, prin întocmirea în formă scrisă a unui act adițional, rezultă fără dubiu din textul art. VI din contract (fila 5 dosar de fond) unde se arată textual că "contractul este valabil pentru un an de zile de la data semnării sale și poate fi prelungit cu acordul scris al părților."
Că este așa, o dovedește inclusiv faptul că, în baza acestui articol, ulterior, contractul a fost prelungit prin Actul adițional nr.1/13.12.2004, până la 31.12.2005 (fila 7 dosar de fond). Dacă părțile ar fi înțeles că respectivul contract (contractul de bază) poate fi prelungit, în formă simplificată, prin comandă urmată de executare, nu ar mai fi încheiat acest act adițional.
În aceste condiții, a susține împotriva acestei voințe expres manifestate de ambele părți (de a prelungi numai în mod expres și în formă scrisă respectivul contract) că acestea au înțeles să prelungească în mod tacit același contract, după expirarea actului adițional la 31.12.2005, reprezintă o interpretare în afara literei, dar și a spiritului care a animat voința părților la momentul începerii relațiilor contractuale ceea ce, față de dispozițiile art.969 civ. nu poate fi admis.
În sprijinul aceleiași concluzii vin chiar adresele invocate de apelantă din care rezultă că a purtat o corespondență cu intimata - " Grup" SRL în vederea încheierii contractului în formă scrisă. Logic, dacă, așa cum se susține, contractul s-a încheiat în mod tacit părțile nu ar mai fi avut nevoie de o încheiere în formă scrisă a contractului, un atare demers fiind de prisos.
În aceste condiții, în mod întemeiat s-a apreciat de către prima instanță că, deși între părți au continuat relații comerciale specifice Contractului nr.339/2004 după expirarea acestuia, la 31.12.2005 aceste relații nu s-au derulat pe baza contractului inițial, ci a unor contracte încheiate în formă simplificată, în temeiul art.36 com. de comandă urmată de executare. Toate actele și demersurile efectuate de părți în această perioadă nu pot fi considerate o modalitate de manifestare a voinței în sensul art. VI din contractul inițial (de prelungire a contractului) o atare voință putând fi exprimată doar în scris, sub semnătura ambelor părți, ceea ce în cauză nu s-a făcut.
În aceste condiții, în care respectivul contract nu se apreciază ca fiind prelungit, nu se va putea reține nici argumentul reclamantei privitor la posibila prelungire automată a contractului de ipotecă pe baza principiului că, în calitate de act secundar, va urma soarta celui principal.
Un atare argument, nu va putea fi oricum acceptat, întrucât, implicând prin esența sa o formă scrisă și autentică, contractul de ipotecă nu poate fi prelungit în mod implicit, așa cum se susține.
Imposibilitatea de preconstituire a unui contract în formă scrisă între părți ulterior expirării acestuia la 31.12.2005, pentru faptul că fostul administrator al reclamantei era arestat preventiv în cadrul unor cercetări judiciare nu poate fi reținută în cauză dat fiind că acesta i-a transmis administrarea afacerilor numitului (fila 58), cu care societatea pârâtă ar fi putut teoretic, să prelungească contractul nr.339/2004 și să întocmească un contract de ipotecă în formă scrisă, potrivit art. VI din vechiul contract.
Sentința nr. 1478/2007 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunțată într-o contestație la executare nu va putea fi reținută cu titlu de autoritate de lucru judecat în cauză cum, de altfel, nu a reținut-o nici prima instanță.
Într-adevăr, pronunțând hotărârea în materia executării silite, instanța nu putea decât formal să verifice actele care ar fi avut relevanță din această perspectivă respectiv, dacă îndeplineau cerințelor formale de a fi puse în executare. Faptul de a fi constatat, în acest context, că potrivit clauzelor sale Contractul nr.339/2004 și aferent, contractul de ipotecă, au expirat și, prin urmare, nu îndeplinesc cerințele de a fi considerate titluri executorii pentru recuperarea creanțelor născute ulterior expirării contractului, nu poate fi apreciat ca o cercetare din perspectiva chestiunii de fond solicitate în prezenta cauză respectiv, posibilitatea prelungirii implicite a efectelor acestor acte peste limitele formal observate în contestația la executare.
Așa fiind, câtă vreme potrivit celor menționate prima instanță a apreciat corect relațiile contractuale dintre părți, în litera și spiritul declarat al principiului forței obligatorii a contractului, consacrat de art. 969.civ. care se impune cu aceeași autoritate atât părților, cât și instanței de judecată, în sensul respectării voinței reale a acestora, se apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică, apelul de față urmând a fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta reclamantă reconvențională - "" - cu sediul în împotriva Sentinței nr. 1343/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Obligă apelanta să plătească intimatei - "" - suma de 1190 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.03.2008.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex.5/01.04.2008
Jud fond.
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
