Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.36
Ședința publică de la 27.01.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea apelului formulat de apelantul-reclamant, împotriva sentinței comerciale nr.8480/03.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât și intimatele-pârâte, și
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea pentru a da posibilitate apelantului-reclamant să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 27.01.2009, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială la data de 22.05.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, și solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se cerceteze și să se constate falsurile săvârșite de aceștia în contractul de vânzare-cumpărare încheiat se pare la data de 27.12.1995, sub nr.1607, între în calitate de vânzător și în calitate de cumpărător, privind activul intitulat spațiul comercial d e la parterul B5,. din Bârlad, Str.-, precum și în orice alt înscris ce privește înstrăinarea acestui spațiu comercial, în baza dispozițiilor art.184 Cod pr.civ. și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată aferente.
La data de 24.06.2008, reclamantul a depus la dosar precizări prin care a solicitat ca pe lângă cercetarea și constatarea falsurilor săvârșite de pârâți în contractul de vânzare-cumpărare încheiat se pare la data de 27.12.1995, sub nr.1607, între în calitate de vânzător și în calitate de cumpărător, privind activul intitulat spațiul comercial d e la parterul blocului B5,. din Bârlad, str.-, precum și în orice alt înscris ce privește înstrăinarea acestui spațiu, în baza dispozițiilor art.184 Cod pr.civ. să se dispună desființarea înscrisurilor falsificate și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii de fals, în baza disp. art.348 Cod procedură penală și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată aferente.
Urmare dispoziției instanței de la termenul din 25.06.2008, reclamantul a depus la dosar cerere prin care a invederat că își menține acțiunea cu precizările formulate, că își menține motivarea în drept respectiv art.184 Cod pr.civ. și că solicită ca la soluționarea cauzei să participe și reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Referitor la această cerere, tribunalul a constatat la termenul din data de 03.09.2008, că potrivit art.45 alin.3 Cod pr.civ. partea care dorește participarea unui procuror la judecarea cauzei poate să-i solicite acestuia să participe, instanța nefiind obligată să facă demersuri în acest sens.
La dosarul cauzei, pârâtele SC SRL și au depus întâmpinări prin care au invocat pe lângă o serie de apărări și excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamant.
Prin sentința comercială nr.8480/08.09.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea formulată de reclamant ca inadmisibilă.
A obligat reclamantul la 2500 lei cheltuieli de judecată către pârâta
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile art.184 Cod pr.civ. (dispoziții invocate de reclamant), reținând în esență că reclamantul a solicitat instanței să se substituie organelor de urmărire penală și să facă cercetări cu privire la anumite acte și fapte care sunt definite de legiuitor ca penale.
Pe acest aspect tribunalul a arătat pe de o parte, că și în situația în care s-ar trece peste condițiile instituite de doctrină și practică pentru ca o acțiune să fie admisibilă, urmând a se cerceta în mod direct, pe cale principală dacă în speță pot fi incidente dispozițiile art.184 Cod pr.civ, constată că reclamantul nu a sesizat niciodată organele de cercetare penală și nu a făcut dovada că acțiunea publică s-a stins sau prescris.
Pe de altă parte, tribunalul a arătat că dispozițiile art.184 Cod pr.civ. nu pot fi invocate ca temei juridic în susținerea unei cereri de chemare în judecată, aceste dispoziții putând fi invocate doar cu ocazia propunerii și administrării probatoriului în cadrul unei cereri având un obiect determinat. Deci dispozițiile instituite de legiuitor în cadrul secțiunii privind administrarea probelor (inclusiv dispozițiile privind verificarea de scripte și deci și art.184 Cod pr.civ.) pot fi invocate cu ocazia propunerii probatoriului în cadrul unei cereri de chemare în judecată și nu ca obiect distinct și determinat al unei acțiuni.
Tribunalul a mai reținut că pentru a fi admisibilă, pretenția sau dreptul reclamantului trebuie să poată fi ocrotită pe calea procesuală aleasă.
Pe acest aspect, tribunalul a arătat că reclamantul a ales greșit calea procesuală solicitând ca, pe calea unei acțiuni în constatare instanța să constate pretinse falsuri existente într-o convenție.
Astfel de solicitări nu pot fi formulate decât pe cale incidentală, ca apărări, în cadrul probelor administrate în cauză și nu pe cale principală, în cadrul unei acțiuni în constatare a falsului, fără să facă referire la cauze legale de nulitate sau anulabilitate a contractului în raport cu care ar exista pretinsele falsuri.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a formulat apel în termen și legal timbrat, solicitând admiterea apelului, respingerea excepției inadmisibilității, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, acțiunea sa fiind admisibilă.
În motivarea apelului întemeiat pe dispozițiile art.297 Cod pr.civ apelantul a invocat următoarele:
-În mod greșit instanța de fond a reținut că a fost investită cu o cerere prin care s-a solicitat numai constatarea falsurilor săvârșite de pârâți în contractul de vânzare-cumpărare nr.1607/27.12.1995 și că nu s-a conformat dispoziției de a preciza obiectul cererii.
Astfel, a depus precizarea acțiunii prin care a solicitat printre altele să se dispună desființarea totală a înscrisurilor falsificate, precum și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, cerere motivată în drept pe dispozițiile legii penale.
-Instanța de fond a judecat cauza fără participarea reprezentantului Parchetului de pe lângă Tribunalul Municipiului B, nefiind de acord cu motivarea sentinței atacate.
În susținerea acestui motiv, apelantul a arătat că, în opinia sa, consideră că acțiunea formulată în baza dispozițiilor art.184 Cod pr.civ. se soluționează cu participarea procurorului, lucru învederat instanței de judecată, dar judecătorul care i-a soluționat cauza nu cunoaște dispozițiile art.129 Cod pr.civ.
-Instanța de fond a încălcat principiul disponibilității părților în desfășurarea procesului civil atunci când constată că nu au fost sesizate niciodată organele de cercetare penală și că nu s-a făcut dovada că acțiunea publică s-a stins sau prescris și că nu s-a invocat aplicabilitatea primei teze a art.184 Cod pr.civ.
În susținerea acestui motiv, apelantul a arătat că acțiunea a fost motivată printre altele pe art.184 Cod pr.civ, fără a indica teza, că nu există nici un text de lege care să-l oblige să se adreseze mai întâi organelor de cercetare penală câtă vreme a intervenit prescripția.
În sensul celor arătate, apelantul a invocat Decizia nr.XV/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Din moment ce a indicat data întocmirii actului falsificat, act depus la dosar, instanța față de data investirii, prin prisma dispozițiilor legii penale putea să stabilească dacă afirmațiile sale cu privire la prescripție sunt reale sau nu și nu să constate că nu a făcut dovada intervenirii prescripției câtă vreme nu i s-a solicitat acest lucru.
Instanța în virtutea rolului activ era obligată să sesizeze organele de cercetare penală în cazul în care ar fi constatat că nu a intervenit prescripția.
-Nu este de acord cu motivarea instanței că o acțiune nu poate fi motivată în drept pe dispozițiile art.184 Cod pr.civ. câtă vreme aceasta omite faptul că cererea este motivată în drept și pe dispozițiile legii penale.
-Instanța de fond nu ține seama de decizia nr.XV din 21.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În concluzie, apelantul a învederat că a formulat această cerere la instanța civilă deoarece, acțiunea penală s-a prescris (art.10 alin.1 lit.g pr.penală) fiind vorba de fapte penale săvârșite în anul 1993 (falsificarea semnăturii sale - fals în înscrisuri sub semnătură privată art.2901Cod penal și uzul de fals - art.291 Cod penal) despre care a aflat în momentul intervenirii prescripției, fapte care au avut drept consecință transferarea dreptului de proprietate asupra spațiului comercial situat în Bârlad, Str.-, de la parterul blocului B5, Sc.
A mai învederat că s-a adresat instanței civile în baza dispozițiilor art.184 Cod pr.civ. și cu respectarea deciziei nr.XV din 21.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
În concluzie, apelantul a solicitat admiterea apelului, respingerea excepției inadmisibilității, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, acțiunea sa fiind admisibilă.
În dovedirea apelului, apelantul a învederat că își menține cererea de probe formulată la instanța de fond prin cererea de chemare în judecată respectiv: înscrisuri, interogatoriu, verificarea de scripte conform dispozițiilor art.177 și următoarele Cod pr.civ. precum și orice mijloace de dovadă permise de legea română pe care instanța le va considera pertinente, utile și concludente, conform dispozițiilor art.184 Cod pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a combătut punctual motivele de apel invocate de apelant, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate.
La dosarul cauzei apelantul și intimata au depus concluzii scrise.
Examinând în ansamblu apelul în raport de criticile invocate și în raport de actele și lucrările cauzei, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, Curtea reține că prin cererea de chemare în judecată așa cum a fost precizată ulterior, apelantul reclamant a solicitat instanței de fond să cerceteze și să constate "falsurile săvârșite de pârâți în contractul de vânzare-cumpărare încheiat se pare la data de 27.12.1995, sub nr.1607, între în calitate de vânzător și în calitate de cumpărător, privind activul intitulat spațiul comercial d e la parterul -. din Bârlad, str.-, precum și în orice alt înscris ce privește înstrăinarea acestui spațiu comercial " și să se dispună "desființarea înscrisurilor falsificate, precum și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii de fals", în baza dispozițiilor art.184 Cod pr.civ și art.348 Cod procedură penală.
Este evident că apelantul reclamant a investit instanța de fond cu o acțiune în constatarea unei stări de fapt (cercetarea și constatarea falsurilor săvârșite de pârâți), cu consecința desființării înscrisurilor falsificate și restabilirea situației de fapt, acțiunea fiind inadmisibilă din perspectiva dispozițiilor art.111 Cod pr.civ.
Potrivit dispozițiilor art.111 Cod pr.civ. pe calea acțiunii în constatare se poate cere numai constatarea existenței sau inexistenței unui drept nu și a unui fapt.
Ori, în cauză, apelantul reclamant a solicitat instanței de fond să constate o faptă cu caracter penal, respectiv săvârșirea unui fals într-un contract autentic, fiind invocate ca temei de drept dispozițiile art.184 Cod pr.civ.
Curtea reține că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că aceste dispoziții fiind prevăzute în Codul d e procedură civilă în cadrul secțiunii privind administrarea probelor (verificarea de scripte), pot fi invocate doar cu ocazia propunerii de probe în cadrul unei acțiuni și nu ca temei distinct și determinat al unei acțiuni.
Cercetarea unei stări de fapt (în speță cercetarea și constatarea falsurilor) ține de administrarea dovezilor și nu de soluționarea acțiunii cu un astfel de obiect, calea procesuală aleasă de apelantul reclamant fiind inadmisibilă.
Astfel, în mod corect, instanța de fond a reținut cu privire la solicitările apelantului reclamant că nu pot fi formulate decât pe cale incidentală, ca apărări și nu pe cale principală în cadrul unei acțiuni în constatarea falsului, fără să se facă referire la cauze legale de nulitate sau anulabilitate a contractului de vânzare-cumpărare în raport cu care ar exista pretinsele falsuri.
De altfel, acesta a fost și scopul pentru care instanța de fond în exercitarea rolului activ instituit de dispozițiile art.129 alin.5 Cod pr.civ. prin încheierea de la termenul de judecată din 25.06.2008 a insistat și a dispus ca apelantul reclamant să-și precizeze acțiunea, apreciind că precizările depuse de acesta nu sunt suficiente.
Nu pot fi primite nici criticile vizând judecarea cauzei fără participarea reprezentantului Parchetului de pe lângă Tribunalul București, Curtea reținând următoarele argumente.
Potrivit art.45 alin.3 Cod pr.civ. "Procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în orice fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților cetățenilor".
Din aceste dispoziții legale rezultă că participarea procurorului în cauzele civile este o facultate și nu o obligație a acestuia, participarea acestuia putând fi realizată doar la cererea părții interesate și nu la solicitarea instanței de judecată, situație reținută corect de instanța de fond.
În ceea ce privește Decizia nr.XV din 21.11.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul nr.14/2005, invocată de apelantul-reclamant, Curtea apreciază că nu este aplicabilă în cauză, decizia vizând competența instanței civile de a dispune desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, în cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală.
Ori, apelantul reclamant nu a probat nici în fața instanței de fond și nici în apel, că ar fi sesizat organele de cercetare penală și că acțiunea penală s-ar fi stins în faza de urmărire penală.
În considerarea celor arătate, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, Curtea în baza art.296 Cod pr.civ. va respinge apelul formulat împotriva acesteia ca nefondat.
În baza art.274 Cod pr.civ. apelantul reclamant fiind în culpă procesuală va fi obligat la plata sumei de 2500 lei - cheltuieli de judecată către intimata, precum și la plata sumei de 10.000 lei - cheltuieli de judecată către intimata, reprezentând onorarii avocați dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant domiciliat în B,-, sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.8480/03.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât domiciliat în B, str.-.-. nr.8, - 37,.1,.5, sector 5 și intimatele-pârâte L cu sediul în B,-, -.A,.4, sector 2, cu sediul în B, Șos.- - - nr.42-44, sector 3 și cu sediul în Bârlad,-, -.AB,.P, Județul V, ca nefondat.
Obligă apelantul la plata sumei de 2500 lei - cheltuieli de judecată către intimata, precum și la plata sumei de 10.000 lei - cheltuieli de judecată către intimata
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.
Tehnored.
7 ex.
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar, Mioara Badea
