Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 37/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 37/
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta 2000 G, cu sediul în G,-,. 33, județul G, împotriva sentinței comerciale nr. 2829/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă G, strada -. - nr. 132, județul G, și intimata - intervenient G, Complex de,-, județul G, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelanta reclamantă avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că apelul dedus judecății este la al doilea termen de judecată, prin cererea formulată, apelanta nu a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, prin Serviciul registratură, la data de 28.04.2009, Tribunalul Galați - secția comercială a înaintat răspuns cu privire la dosarul solicitat, după care:
Față de cererea apărătorului apelantei reclamante care solicită termen față de lipsa dosarului nr-, Curtea apreciază că nu se impune amânarea întrucât la dosar sunt toate înscrisurile necesare, sens în care dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să studieze dosarul.
După reluarea cauzei și apelul părților, a răspuns pentru apelanta reclamantă avocat și pentru intimata intervenient consilier juridic, lipsind intimata pârâtă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în susținerea și respectiv combaterea apelului.
Reprezentantul legal al apelantei reclamante, având cuvântul, solicită admiterea apelului, casarea sentinței atacate nr. 2829/15.10.2008 a Tribunalului Galați, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță motivat de faptul că instanța nu a cercetat în totalitate fondul cauzei, arătând că, deși la fila 40 dosar fond (nr. 5509/C/2005), Regal a formulat cerere de intervenție în interes propriu, a cărei admisibilitate în principiu a fost luată în discuție la termenul din 27.06.2007, fiind admisă, ulterior, pe fondul cauzei, instanța nu s-a mai pronunțat și pe această cerere.
După aproximativ un an, la termenul din 23.07.2008, (fila 271 dosar), Regal introduce o cerere de modificare a cererii de intervenție, solicitând evacuarea de pe ponton și daune interese, față de care apelanta a invocat excepția inadmisibilității, arătând că modificarea era de fapt o nouă acțiune care trebuia disjunsă și judecată separat, excepție respinsă de instanță.
Apreciază că instanța de fond a procedat greșit când a disjuns noua cerere, întrucât trebuia să se pronunțe asupra acesteia alături de cererea principală.
Pe fond, arată că prin toate probele administrate au făcut dovada posesiei de bună credință asupra pontonului, căruia i s-au efectuat îmbunătățiri, fiind o epavă, dovada că pontonul, construit din 1940, cu nr. 724 și număr inventar 6184, fost distrus, fiind scufundat de mult, și expertiza a stabilit că nu este vorba de același ponton.
Arată că între societatea apelantă și nu există nici un contract de locațiune de gestiune; că a existat cu un contract de locație de gestiune, dar nu pentru ponton; că până în anul 2005 nu a existat nici un fel de act care să dovedească întreruperea posesiei, că abia în noiembrie 2005 au revendicat pontonul, nefiind vorba de același lucru.
Reprezentantul intimatei interveniente, având cuvântul, arată că cererea de intervenție în formă modificată a fost depusă în termen legal, la 10.07.2008, (fila 271) fiind depusă înainte de orice dezbateri, cererea fiind, ulterior, disjunsă fără a împieta cu nimic judecarea cauzei; că acțiunea apelantei nu este corect formulată în contradictoriu cu G, trebuia să obțină hotărâre judecătorească; apreciază că acesta a aparținut statului, de aceea a înțeles să se judece cu Autoritatea Navală; că le-au fost respinse normele speciale privind navigația.
Întrebat fiind dacă, la fond, au fost chemați când s-a extins cadrul procesual, arată că trebuia să se judece 2000 cu Regal întrucât administratorul a fost salariat; că nu avea interesul să-i cheme.
Precizează că hotărârea judecătorească, invocată de apelantă și depusă la dosar, îi sprijină în clarificarea situației de fapt, fiind o decizie de imputare, din 1987; că societății i s-a imputat pontonul scufundat la T, dar cu depășirea termenului; că instanța a consemnat faptele; că pontonul a fost construit în 1986 întrucât Vasul rămăsese fără ponton de acostare; că acesta este pontonul până în anul 1991 când s-a înființat; că i-a dat în locație de gestiune restaurantul; că firma a fuzionat, nu a încetat, și depune un extras de pe site-ul Ministerului Finanțelor privind prin care face dovada fuziunii.
Mai arată că se pot obține dovezi concrete în acest sens de la registrul comerțului, însă nu a avut cum să le procure la acest termen.
Apărătorul apelantei reclamante, în replică, arată că Regal, în dosarul nr. 5509/C/2005, fila 64 dosar, se folosește de publicația nr. 1421/01.03.2005, prin care arată că G face publică existența unei nave tip ponton de acostare, neînmatriculată, cu proprietar necunoscut.
Apărătorul intimatei - interveniente arată că, potrivit normelor de navigație, vasul l-au avut în proprietate și l-au vândut, rămânând pontonul de acostare pe care nu-l puteau folosi; că pentru ei posesia însemna să-l lase acolo, întrucât punerea în exploatare sau navigație a unei nave neînregistrate constituia infracțiune potrivit disp. art. 28 din Legea nr. 191/2003 privind infracțiunile la regimul transportului naval; mai arată că au înțeles să se judece cu statul și cu autoritatea respectivă.
Întrebat fiind de ce nu l-a avut înregistrat în registrele navale având în vedere că a fost un bun accesoriu vasului, arată că, deși l-a înscris, numărul de înmatriculare a fost șters; că, în fața statului, ei figurează ca proprietari fiind opozabil terților; că nu poate efectua inspecția tehnică anuală a operei vii atâta timp cât sunt în proces cu; că, din moment ce nu figurează ca operator naval, nu are nici o răspundere, efectuând toate demersurile pe cale amiabilă.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2829/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, ca fiind nefondată.
S-a respins acțiunea comercială în constatare formulată de reclamanta 2000 G în contradictoriu cu pârâta și intervenienta Regal, ca fiind nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată în temeiul disp. art. 111 din Codul d e procedură civilă și art. 1909 din Codul civil, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta. G ( în prezent.), să se constate că este posesor de bună credință a pontonului de acostare aflat la km 151 +200 Port G, mal stâng Dunăre, având lungimea de 20 metri și lățimea 7 metri, lățime maximă 7,25 metri, înălțime 3,50 metri, pescaj 1,30 metri, deplasament maxim 11 tone, posesiunea fiind netulburată din anul 1990 și până în prezent.
Prin sentința civilă nr. 77/13.02.2007 pronunțată în dosarul nr. R- având ca părți. și Autoritatea Navală Teritorială G, s-a constatat că G este proprietara pontonului de acostare amplasat la fostei nave yacht, mal stâng Port - km.151+400.
În baza sus-amintitei sentințe,. (fosta.) a fost înscrisă ca proprietar de navă ponton de - Căpitănia Zonala
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, instanța de fond a reținut că este nefondată pentru următoarele motive:
Conform art. 111 din Codul d e procedură civilă, partea care are interes poate sa facă cerere pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept.
Prin intermediul acțiunii în constatare, reclamantul solicită fie să se constate că deține un drept și că pârâtul este obligat sa îl respecte, fie că pârâtul nu deține un drept iar reclamantului nu-i incumbă obligația corelativă de a-l respecta.
Acțiunea dedusă judecății a fost calificată ca o acțiune în constatare pozitivă, deoarece se urmărește recunoașterea aspectului pozitiv al existentei unui drept, mai precis, constatarea faptului că reclamanta este titulara unui drept de proprietate și că pârâta este obligată să respecte acel drept.
Ca și clasificare, acțiunea de față are caracterul unei acțiuni în constatare provocatorii, deoarece se urmărește determinarea pârâtului (provocarea sa) la a-și preciza poziția față de dreptul pretins de reclamant, sub sancțiunea de a nu-l mai putea invoca ulterior, opunându-i-se autoritatea de lucru judecat.
Din cele expuse, reiese faptul că pârâtul în acțiunea în constatare trebuie să fie o persoană care ar avea temei juridic să conteste dreptul afirmat de reclamant.
Intr-o acțiune în constatarea dreptului de proprietate, pârâtul trebuie să fie o persoană care ar avea temei juridic să se considere proprietar asupra bunului.
Pârâtul în acțiunea în constatare nu trebuie să conteste efectiv dreptul, deoarece atunci reclamantul ar avea deschisă calea unei acțiuni în realizare, ci numai să aibă posibilitatea de a pretinde un drept asupra bunului.
S-a reținut că, în speță, pârâta are temei să invoce un drept de proprietate asupra pontonului, deoarece este constructorul bunului iar, conform art. 1470 și urm. din Codul civil, antreprenorul ce face o lucrare cu materialele sale are un drept de proprietate asupra bunului rezultat până la finalizarea lucrărilor, când proprietatea se transmite clientului. Cum pârâta a fost proprietara pontonului până la finalizarea lucrărilor de construcție, ea are temei juridic să se considere proprietară și implicit are calitate procesuala pasiva în acțiunea de față.
În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a apreciat că se impune, pentru a analiza dreptul pretins de reclamanta, să se facă distincție intre posesie și detenție precară.
Din declarațiile reclamantei s-a reținut că aceasta a obținut bunul în temeiul unui contract de locație de gestiune încheiat cu administratorului bunului de dinainte de 1989 ( G) sau cu succesorii săi juridici.
În baza acestui contract s-a transmis dreptul de a gestiona bunul respectiv. Fiind vorba de un contract de locațiune s-a transmis numai dreptul de folosință asupra pontonului, nu și dreptul de proprietate.
Rezultă că reclamanta, deși are stăpânirea materială a bunului, nu are temei sa posede bunul pentru sine (să se considere proprietara pontonului), stăpânind bunul pentru altul, fiind un simplu detentor precar în absența elementului intențional (animus).
Reclamanta nu a făcut nici dovada vreunui caz de intervertire a detenției precare în posesie.
Conform art. 1909 din Codul civil, se recunoaște proprietatea numai pentru posesorul debună credințăa unui bun mobil.
Cum reclamanta 2000. nu are această calitate, rezultă că nu i se poate recunoaște posesia de bună-credință sau dreptul de proprietate asupra pontonului.
Nu a fost primită apărarea reclamantei potrivit căreia îmbunătățirile aduse lucrului în valoare de 13721 lei ar dovedi posesia de bună credință deoarece lucrările de îmbunătățire pot fi făcute și de locatar, acesta având un drept de creanță împotriva locatorului pentru aceste îmbunătățiri.
Reclamanta se știe detentor precar în temeiul contractului de locație de gestiune și nu poate să invoce dreptul de proprietate asupra bunului fără să uzurpe bunul și să devină posesor de rea credință.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel reclamanta 2000, înregistrat sub număr unic - pe rolul Curții de APEL GALAȚI.
A criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând următoarele:
Prima instanță nu a cercetat fondul cauzei în totalitate. În dezvoltarea acestui motiv de apel, a arătat că Regal a formulat, în fața instanței de fond, cerere de intervenție în interes propriu, solicitând să se constate că este proprietara bunului mobil ponton de acostare, situat la Km 151+400 construit în anul 1940, pontonul având nr. 724 și nr. de inventar 6184. Prin încheierea din 27.06.2007, cererea de intervenție a fost admisă în principiu iar, ulterior, intervenienta și-a modificat obiectul cererii de intervenție, solicitând evacuarea reclamantei 2000 de pe pontonul 724 și daune interese pentru folosirea abuzivă a acestuia.
Apelanta-reclamantă 2000 a arătat că a invocat în fața instanței de fond excepția inadmisibilității modificării cererii de intervenție, care deja fusese admisă în principiu, considerând că modificarea cererii de intervenție trebuia disjunsă și judecată separat.
A precizat că, la termenul din 02.10.2008, instanța de fond a disjuns cererea de intervenție în interes propriu, așa cum a fost modificată.
Consideră că instanța de fond a procedat în mod greșit, în sensul că o cerere de intervenție admisă în principiu nu poate fi modificată deoarece are natura juridică a unei cereri de chemare în judecată și se îndreaptă împotriva ambelor părți din proces.
În ceea ce privește fondul cauzei, apelanta-reclamantă a susținut că, prin toate probele pe care le-a administrat, a făcut dovada unei posesii de bună credință ce întrunește cumulativ ambele elemente: animus și corpus.
Susține că nu poate fi reținută motivarea instanței de fond conform căreia ar fi existat un contract de locațiune cu privire la ponton încheiat cu. G, un astfel de act neexistând la dosar.
Din anul 1990 " 2000" a exercitat o posesie continuă, neîntreruptă și sub nume de proprietar, lucru întărit de Autoritatea Navală Căpitănia Portului G prin adeverințele eliberate, cât și de expertiza navală administrată în cauză, care a relevat numeroasele îmbunătățiri efectuate la ponton fără de care acesta, după 19 ani, nu ar mai fi existat.
Consideră că probele administrate pot sta la baza admiterii acțiunii conform art. 1909 Cod civil.
În ceea ce privește cererea de intervenție a intervenientei, Regal a precizat că a prezentat dovada că în anul 1940 pontonul construit cu nr. 724 și nr. inventar 6184 fost distrus, fiind scufundat, lucru reținut în dispozitivul sentinței civile nr. 2192/16.04.1987. În această situație, sentința civilă nr. 77/2007, pe care intervenienta o invocă, nu îi este opozabilă.
Față de aceste motive, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
S-au citat legal părțile.
Intimata-pârâtă nu a fost reprezentată în instanță și nu a formulat apărări în cauză.
Intimata intervenientă Regal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, susținând că apelanta-reclamantă posedă cu rea-credință pontonul. Dreptul de proprietate al Regal asupra pontonului în cauză a devenit opozabil și apelantei, conform art. 5111din nr.OG 42/1997, din momentul înmatriculării sub nr. 165 - GL în registrul naval. Fiind un bun mobil supus înmatriculării, art. 1909 alin. 1 cod civil nu mai poate fi aplicat.
În ceea ce privește cererea de intervenție, intimata-intervenientă a arătat că disjungerea acestei cereri nu a afectat în nici un fel judecarea pe fond a cauzei.
Referitor la natura căii de atac deduse judecății, Curtea reține că, deși reclamanta a considerat că hotărârea instanței de fond este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, intitulând ca atare cererea formulată, totuși, calea de atac a fost calificată ca fiind apel. La calificarea căii de atac s-a ținut seama că hotărârea pronunțată în acțiunea comercială, având ca obiect constatarea calității de posesor de bună credință asupra unui ponton de acostare (bun mobil cu o valoare de peste 100.000 lei) prin prisma art. 2 pct. 1 lit. a pr.civ. și art. 2821alin. 1.pr.civ. coroborat cu art. 7208.pr.civ. este supusă apelului.
Inițial, acțiunea în constatare a fost introdusă la Judecătoria Galați sub nr. 5509/C/2005, soluționată prin sentința civilă nr. 4808/2006.
Prin decizia comercială nr. 01/26.01.2007 s-a admis apelul declarat de reclamanta 2000 G împotriva sentinței civile nr. 4808/05.07.2006 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 5509/C/2005 în contradictoriu cu intimata pârâtă și intimata intervenientă Regal
S-a anulat sentința civilă nr. 4808/05.07.2006 a Judecătoriei Galați și s-a reținut cauza spre competentă soluționare.
Reținându-se cauza spre competentă soluționare, s-a efectuat o nouă repartizare aleatorie, dosarul fiind înregistrat sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, soluționat prin sentința comercială nr. 2829 din 15.10.2008 ce constituie obiectul apelului dedus judecății.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de apel, referitor la faptul că instanța de fond nu a soluționat cauza în totalitate deoarece nu s-a pronunțat pe fondul cererii de intervenție așa cum a fost formulată inițial, este neîntemeiat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Intimata-intervenientă Regal a formulat cerere de intervenție în interes propriu ( 40 dosar nr. 5509/C/2005 al Judecătoriei Galați ) în contradictoriu cu reclamanta 2000 și pârâta, solicitând să se constate că Regal este proprietara bunului mobil "ponton de acostare" asupra căruia poartă litigiul dedus judecății.
Prin încheierea din 27.06.2007 Tribunalul Galația încuviințat în principiu cererea de intervenție formulată de Regal
Ulterior, la data de 10.07.2008 intervenienta Regal a solicitat prin cerere scrisă, în temeiul art. 132 alin. 1.pr.civ. modificarea cererii de intervenție în interes propriu, susținând că s-a schimbat situația de fapt și de drept existentă la data formulării cererii de intervenție.
Prin cererea de intervenție modificată a solicitat evacuarea reclamantei 2000 de pe pontonul pe care îl ocupă în mod abuziv, cu obligarea de a-l preda intervenientei Regal, precum și plata de daune interese pentru folosirea abuzivă a pontonului, începând cu data de 17.08.2007.
Cererea de intervenție modificată a fost disjunsă prin încheierea din 02.10.2008, acesta fiind și termenul la care s-au purtat dezbaterile pe fondul cauzei.
Măsura disjungerii cererii de intervenție a fost adoptată în conformitate cu prev. art. 55.pr.civ. motivat de faptul că modificarea cererii de intervenție în acest stadiu (înainte de a se trece la dezbateri pe fondul acțiunii principale) este de natură să pricinuiască întârzierea judecării cererii.
Față de modificarea adusă cererii de intervenție, instanța de fond, în aplicarea principiului disponibilității, nu putea să se pronunțe asupra cererii de intervenție așa cum a fost formulată inițial.
Aceasta deoarece părțile au dreptul de a dispune de obiectul procesului și de mijloacele procesuale acordate de lege în acest scop iar judecătorul este ținut a se pronunța numai asupra obiectului cererii deduse judecății, conform art. 129 alin. 6.pr.civ.
Mai mult, apelanta-reclamantă, prin reprezentant, și-a manifestat acordul în ceea ce privește judecarea separată a cererii de intervenție.
Pentru aceste considerente, primul motiv de apel nu poate fi primit.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că prima instanță a soluționat cauza pornind de la o calificare greșită a acțiunii deduse judecății și, analizând calitatea reclamantei de posesor de bună-credință, respectiv de detentor precar prin raportare la intimata intervenientă Regal, care nu mai avea calitatea de parte în proces la data soluționării cauzei.
Astfel, apelanta-reclamantă a chemat în judecată pe pârâta pentru ca, în contradictoriu cu aceasta, să se constate că este posesor de bună-credință asupra pontonului de acostare. Acesta a fost cadrul procesual stabilit de reclamantă, în privința obiectului și a părților din proces, în limitele căruia instanța de fond era ținută să se pronunțe, după disjungerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de Regal
Deși din dispozitivul sentinței apelate rezultă că instanța a soluționat cauza formulată de apelanta reclamantă în contradictoriu cu pârâta și intervenienta Regal, totuși, considerentele hotărârii relevă că prima instanță a analizat fondul cauzei și a ajuns la concluzia că reclamanta este detentor precar al bunului în litigiu prin raportare la intimata-intervenientă Regal și nu la intimata-pârâtă
În acest sens, a fost reținut, ca probă concludentă, contractul de locație a gestiunii nr. 1139/26.02.1992 ( 31 dosar nr. 2639/2005 al Curții de APEL GALAȚI ) având ca obiect bunul în litigiu, încheiat între intimata-intervenientă Regal și apelanta-reclamantă (" " ) devenită 2000 Instanța de fond a ajuns la concluzia că reclamanta are calitatea de detentor precar al bunului în litigiu întemeindu-se în fundamentarea soluției pe acest înscris.
De asemeni, instanța de fond a dat o calificare greșită acțiunii deduse judecății în sensul că a pornit în cercetarea cauzei stabilind că acțiunea promovată este o acțiune în constatare pozitivă.
Într-o atare acțiune, pârâtul trebuie să fie o persoană care ar avea temei juridic să conteste dreptul afirmat de reclamant, aspect neevidențiat prin nici un mijloc de probă în cauză și nici chiar prin atitudinea procesuală a pârâtei
În cauză însă, acțiunea promovată de reclamantă este o acțiune în constituire de drepturi deoarece se tinde a se stabili că reclamanta este proprietara pontonului, având în vedere prezumția conform căreia posesia de bună-credință valorează titlu de proprietate.
Pe cale de consecință, soluționarea cauzei pe fond trebuie să pornească de la calificarea juridică corectă a acțiunii și, în raport de această calificare, să se soluționeze cauza în contradictoriu cu pârâta, parte în proces și nu în contradictoriu cu intervenienta (a cărei cerere a fost disjunsă), cum greșit a procedat instanța de fond, lăsând practic nesoluționată cauza.
În temeiul art. 297.pr.civ. va admite apelul, cu consecința desființării sentinței apelate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta " 2000" G, cu sediul în G,-,. 33, județul G, împotriva sentinței comerciale nr. 2829/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă G, strada -. - nr. 132, județul G, și intimata - intervenient G, Complex de,-, județul
Desființează, în tot, sentința apelată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.05.2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, |
Grefier, |
RD//27.05.2009
Fond:
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin
