Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 377/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 594/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 377
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Grefier ---
**********
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect apelul formulat de reclamanta - -. SA împotriva Sentinței comerciale nr.1393/26.01.2009, pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AL INSURANCE CO Unite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta prin avocat, cu împuternicire avocațială colectivă depusă la fila 15 și lipsind intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială colectivă depusă la fila 16 din dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având cuvântul pe eventuale cereri, reprezentanții părților susțin că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în apel.
Apelanta reclamantă, prin avocat, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În susținere arată că polița este absolut nulă, informă, nu conține sigiliu și condiții de valabilitate.
Intimata pârâtă, prin avocat, solicită respingerea apelului și învederează că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de cale separată.
În combaterea apelului arată că s-a încheiat un contract de reasigurare facultativ care se atașează originalului și respectă întocmai prevederile contractului original, respectiv contractul de asigurare și s-a renegociat numai cota de reasigurare.
CURTEA,
Asupra apelului comercial d e față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1393/26.01.2009 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - -. SA, în contradictoriu cu pârâta AL INSURANCE CO.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta - Asigurare- Reasigurare SA a chemat în judecată pârâta Al Insurance CO din Unite, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în conformitate cu dispozițiile art.111, să constate că a intervenit rezilierea contractului de reasigurare încheiat între reclamantă, în calitate de reasigurator, și pârâtă, în calitate de reasigurat, la data de 15.01.2007, prin intermediul brokerului, cu cheltuieli de judecată.
Deliberând asupra excepției necompetenței generale a instanțelor române, Tribunalul a reținut următoarele:
Din probele cu înscrisuri administrate rezultă că între reclamantă și societatea din, Liban, aceasta acționând în numele pârâtei AL INSURANCE CO s-au purtat negocieri în vederea încheierii unui contract de reasigurare pentru navele menționate în cererea de chemare în judecată. Acordul de voință al părților s-a întrunit la data de 25.01.2007, prin corespondență electronică. Din corespondența purtată pentru încheierea reasigurării reiese cu claritate că părțile au convenit asupra acceptării formularului de poliță de asigurare 91, dar nu au făcut dovada eliberării unei astfel de polițe. Totuși ele nu au contestat încheierea contractului.
Contractele de asigurare și cele de asigurare încheiate în condițiile prevăzute de clauzele 91 sunt supuse, astfel cum reiese din specimenul poliței, exclusiv jurisdicției engleze. Așadar, este evident că părțile au convenit ca litigiile privind această reasigurare să fie supuse jurisdicției engleze. Potrivit art.154 din Legea nr.105/1992, dacă părțile au supus, prin convenție, litigiile ce se vor naște din actul pe care l-au încheiat, competenței unei anumite instanțe, aceasta va fi investită cu competența jurisdicțională.
La aceeași concluzie se ajunge și prin aplicarea la speță a normelor juridice comunitare, respectiva Regulamentului (CE) nr.44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială. Într-adevăr, potrivit art.4 alin.1 din Regulament, dacă pârâtul nu este domiciliat pe teritoriul unui stat membru, competența este determinată, în fiecare stat membru, de legislația statului membru în cauză, sub rezerva aplicării dispozițiilor articolelor 22 și 23.
Aplicând legea română - Legea nr.105/1992, competența a fost determinată ca aparținând instanțelor engleze, astfel cum s-a arătat mai sus.
Mai mult, în speță sunt aplicabile dispozițiile de excepție ale art.23 alin.1 din Regulament, potrivit cărora "dacă prin convenția părților, dintre care una sau mai multe au domiciliul pe teritoriul unui stat membru, competența în soluționarea litigiului ce a survenit sau poate surveni în legătură cu un raport juridic determinat revine instanței sau instanțelor dintr-un stat membru, competența revine acelei instanțe sau instanțelor respective. Această competență este exclusivă, cu excepția unei convenții contrare a părților".
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 157 din Legea nr. 105/1992, tribunalul a respins acțiunea deoarece competența de soluționare a litigiului aparține unei instanțe străine.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamanta - -. SA care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate ca netemeinică și nelegală, respingerea excepției de necompetență generală a instanțelor române și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială.
În motivarea apelului s-a arătat că sentința atacată este netemeinică sub aspectul motivării, instanța de fond motivând lapidar admiterea excepției și respingerea acțiunii; instanța de fond, în mod eronat, a apreciat alegerea implicită a clauzei de jurisdicție, fără nicio motivare temeinică; instanța a apreciat că între părți s-a încheiat un contract de reasigurare într-o formă standard și anume 91, forma care ar atrage automat jurisdicția engleză.
În ceea ce privește conținutul mesajelor, instanța în mod eronat a reținut că s-ar fi ales jurisdicția prin corespondența dintre părți. În corespondența dintre părți nu s-a ridicat problema jurisdicției, or a aderării la un așa-zis formular 91.
Apelul a fost legal timbrat.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică.
Analizând întreaga cauză sub aspectul motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele aspecte:
În urma unor negocieri purtate între părți prin intermediul poștei electronice, reclamanta a primit din partea pârâtei o ofertă de reasigurare în data de 15.01.2007, ofertă care a fost acceptată în aceeași zi, încheindu-se contractul de reasigurare între absenți nr. 457. Obiectul reasigurării a constat în preluarea unei cote de risc pentru un număr de trei vapoare pentru o perioadă de 12 luni.
Părțile sunt de acord că acest contract a fost încheiat prin corespondență, dar reclamanta-apelantă susține că, în lipsa unei clauze înscrise în contractul de asigurare, competența de soluționare a cauzei revine instanțelor române conform art. 15 din Legea nr. 136/1995, iar pârâta-intimată apreciază că, dimpotrivă, contractul de reasigurare este supus jurisdicției engleze întrucât s-a încheiat în forma, fapt care atrage în mod exclusiv jurisdicția instanțelor engleze.
Curtea constată că urmează a examina, în limitele cererii de apel, problema competenței generale a instanțelor judecătorești în soluționarea cauzei întrucât prima instanță nu a examinat cauza pe fond.
Se va reține, în acest sens, că, potrivit fișei de plasament al asigurării maritime pentru corp de navă și mașini încheiată de CO., a fost utilizat formularul de asigurare 91, făcându-se referire, în cuprinsul asigurării, la INSTITUTE TIME - Corpuri de - CL 280 din 1.11.1995 (fila 56 dosar fond). Din cuprinsul aceleiași fișe, transmisă apelantei prin e-mail, în ceea ce privește reasigurarea efectuată de Al NATIONAL INSURANCE CO, s-a convenit ca asigurătorii care subscriu la aceasta să respecte condițiile, clauzele, toți termenii, amendamentele și acordurile AL NATIONAL INSURANCE CO, precum și toate soluționările, plățile și deciziile acesteia.
În cuprinsul ofertei de reasigurare înaintată de intimată și acceptată de apelantă s-a făcut referire expresă la clauzele și condițiile prezentate în anexa 1, respectiv la utilizarea formularului 91 și la condițiile Corpuri de - CL 280 din 1.11.1995.
Pentru a se aprecia asupra clauzei de jurisdicție inserată în cuprinsul formularului 91, curtea are în vedere formularul aflat la fila 68 dosar fond emis de INSTITUTUL ASIGURĂTORILOR MARITIMI din în cuprinsul căruia este menționat faptul că asigurarea încheiată în această formă va fi supusă jurisdicției exclusive a instanțelor judecătorești din Anglia, exceptând cazul în care se prevede altfel de către părți.
Din analiza acestui formular, se vor reține următoarele:
- formularul prezentat este cel standardizat, nesemnat de părțile contractului de asigurare;
- polița nu are aplicat sigiliul Departamentului Poliție de Asigurări al Institutului Asigurătorilor Maritimi din, fiind depus la dosar numai formularul utilizat în general de INSTITUTUL ASIGURĂTORILOR MARITIMI din;
- chiar în cuprinsul acestui formular se face referire la o clauză atributivă de competență în cazul în care părțile nu au optat pentru o altă jurisdicție;
- voința reală a părților din contractul de asigurare în ceea ce privește alegerea jurisdicției și legii aplicabile nu poate fi doar presupusă de curte în lipsa poliței de asigurare maritimă semnată de părțile contractului de asigurare.
Pe de altă parte, în lipsa poliței de asigurare, curtea nu se poate pronunța nici asupra formularului de asigurare maritimă care a fost folosit, având în vedere faptul că însăși pârâta a arătat că toate clauzele standard ale Institutului pot fi folosite numai cu formularul 91 emis fie de s, fie de INSTITUTUL ASIGURĂTORILOR MARITIMI din.
În consecință, este reală susținerea intimatei în sensul că reasigurătorul nu a modificat condițiile poliței originale la care a subscris, ci a aderat la acestea, dar în cauză nu s-a făcut dovada că părțile contractului de asigurare au semnat polița de asigurare conform formularului 91 depus la dosar în sensul de a supune contractul legii și jurisdicției engleze, fără a opta pentru o altă jurisdicție.
Față de aceste considerente, curtea apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada alegerii unei alte jurisdicții, respectiv a existenței unei clauze de alegere de competență între un resortisant UE și un neresortisant UE.
Curtea constată că sunt aplicabile în speță prevederile art. 149 alineat 4 din Legea 105/1992 republicată, art. 10 pct. 4 din Codul d e procedură civilă și art. 15 alineat 2 din Legea nr. 136/1905, competența de soluționare a cauzei revenind instanțelor române, respectiv Tribunalului București față de obiectul litigiului și valoarea primelor de reasigurare.
În consecință, se va admite apelul în baza art. 297 alineat 1 Cod de procedură civilă, se va desființa hotărârea atacată și cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul București - Secția a VI a Comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă - -. SA cu sediul în sector 1,-, împotriva Sentinței comerciale nr.1393/26.01.2009, pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AL INSURANCE CO Unite cu sediul ales la " " în B-,.103,.A,.5,.15, sector 3.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, --- - |
Grefier, --- |
Red.Jud.
Tehnored.
ex.4
9.10.2009
.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
