Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 38/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 38
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Gabriel Adrian
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - - BMî mpotriva sentinței civile nr. 2728 din 25.08.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - LEASING - B având ca obiect recurs împotriva încheierii de declinare.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 4 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante nu au solicitat instanței judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, față de împrejurarea că deși părțile litigante nu au solicitat judecarea pricinii în lipsă, apreciază că în speță nu sunt incidente prevederile art.242 pct.2 pr. civilă deoarece la fila 6 din dosarul cauzei, recurenta a înregistrat un script, însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, înțelegând astfel să stăruie în judecarea pricinii; sens în care rămâne în pronunțare.
După dezbaterea cauzei se prezintă av. în reprezentarea intereselor recurentei care solicită redeschiderea dezbaterilor.
Instanța, după deliberare redeschide dezbaterile în cauză.
Reprezentantul recurentei relevă instanței că a fost admisă la Tribunalul Maramureș contestația la executare formulată de către societatea pe care o reprezintă, contestație care a avut la bază ca și critică lipsa calității de reprezentant, respectiv se constată că a fost semnat acel contract de către o persoană care nu avea calitatea de reprezentant, anulându-se astfel orice formă de executare. Motiv pentru care solicită instanței amânarea judecării pricinii și acordarea unui termen de 2-3 săptămâni până la care va fi motivată hotărârea în cauză.
La solicitarea instanței de a preciza dacă prin dispozitiv se dispune că reprezentantul societății nu are calitatea de reprezentant, apărătorul recurentei arată că nu există o astfel de dispoziție în cuprinsul dispozitivului, dar că litigiului a fost promovat având ca și singură critică de fond lipsa calității de reprezentant; la acest moment fiind doar în posesia minutei.
De asemenea, la solicitarea instanței mai arată că prin acțiunea în constatare a solicitat nulitatea unor clauze contractuale.
Față de aceste precizări, instanța relevă reprezentantului părții litigante că în cauza aflat pe rol aceasta este învestită cu soluționarea recursului împotriva hotărârii de declinare și de stabilire a competenței așa cum este prevăzut la art. 13 din contract. Totodată solicită acestuia să precizeze dacă a solicitat și constatarea nulității clauzei prevăzute la art. 13 din contract.
Reprezentantul recurentei arată că nu a solicitat și anularea acestei clauze de competență.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de către reprezentantul recurentei apreciind că soluționarea contestației la executare care conduce la anularea formelor de executare în termenii contractului de leasing datorită lipsei calității de reprezentant, nu are relevanță față de obiectul recursului cu care este învestită, respectiv -verificarea competenței.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, desființarea în totalitate a sentinței recurate în sensul reținerii ca și instanță competentă Tribunalul Maramureș, reținând în motivare și aspectele învederate anterior precum și dispozițiile art.12, art.10 pct.1 pr. civilă precum și art.5 din Codul d e procedură civilă. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.728 din data de 25.08.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșs -a admis excepția de necompetență teritorială invocată de pârâta LEASING B și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii promovate de B M, în contradictoriu cu pârâta LEASING B, în favoarea Tribunalului București.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond analizând excepția de necompetență teritorială invocată de pârâta LEASING Bar eținut că în cuprinsul contractelor de leasing enumerate în petitul acțiunii, și a căror nulitate absolută se solicită a se constata, respectiv în art. 13.5, se prevede faptul că litigiile intervenite între părțile contractante vor fi deferite spre soluționare instanțelor competente de la sediul finanțatorului, în situația de față această calitate deținând-o societatea pârâtă.
Mai mult, în situația de față, a mai precizat instanța de fond, prin convenția părților nu s-a stabilit locul executării obligației, situație în care prevederile art. 10 pct. 1 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile.
Pentru considerentele sus menționate, avându-se în vedere convenția părților referitoare la modul de soluționare a litigiilor, cuprinsă în art. 13.5 din contracte precum și regula de drept comun prevăzută de art. 5 Cod procedură civilă, prima instanță a admis excepția, iar în baza art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă și-a declinat competența în favoarea instanței competente, respectiv a Tribunalului București.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B M, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Maramureș.
În argumentarea poziției sale, reclamanta a invocat atât prev. art. 1.1 și art. 1.4 din contractele de leasing încheiate între părți cât și dispozițiile art. 10 pct. 1 și art. 12.pr.civ. care statuează competența alternativă în favoarea instanței locului unde a luat naștere obligația.
Astfel, având în vedere că părțile au încheiat contractele de leasing la B M, ca urmare a comunicării modelelor tipizate și anume prin semnătură de către utilizator, reclamanta consideră că locul nașterii acestor obligații contractuale este mun. B M, situație în care, instanța deopotrivă competentă este Tribunalul Maramureș.
În sprijinul celor arătate, reclamanta a invocat și deciziile nr. 593/1995, nr. 1240/1996 și nr. 30/2000 ale Curții Supreme de Justiție prin care se statuează că pentru toate cazurile în care legea stabilește competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care din instanțele competentă să fie sesizată revine exclusiv reclamantului, instanța neputând să dispună, nici din oficiu și nici la cererea pârâtului, declinarea competenței.
Intimata LEASING B nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 2.728 din data de 25.08.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșs -a admis excepția de necompetență teritorială invocată de pârâta LEASING B și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii promovate de B M, în contradictoriu cu pârâta LEASING B, în favoarea Tribunalului București.
Instanța de fond a reținut că în cuprinsul contractelor de leasing enumerate în petitul acțiunii, și a căror nulitate absolută se solicită a se constata, respectiv în art. 13.5, se prevede faptul că litigiile intervenite între părțile contractante vor fi deferite spre soluționare instanțelor competente de la sediul finanțatorului, în situația de față această calitate deținând-o societatea pârâtă.
Intrucat prin convenția părților nu s-a stabilit locul executării obligației, prevederile art. 10 pct. 1 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile.
Părțile au înțeles să insere în cuprinsul contractelor de leasing o clauză atributivă de competență instanței de la sediul finanțatorului, și câtă vreme recurenta nu a contestat valabilitatea acestei clauze, instanța va da eficiență voinței părților.
Părțile prin alegerea unei instanțe competente au fdat eficiență art 19 cod pr civ, înlăturând cazurile de competență teritorială alternativă posibile, prevăzute de art 10 cod pr civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta B M, împotriva sentinței civile nr. 2.728 din 25 august 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - --- - -
GREFIER,
-
Red.
Dact./2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș, Gabriel Adrian
