Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 392/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 392/2008
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta - SRL T împotriva sentinței nr.175/COM/3.06.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat: avocat -, în substituirea d-nei avocat, pentru reclamanta recurentă și avocat pentru pârâții intimați -, și.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că la dosar s-a depus întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu mandatarul reclamantei recurente.
Mandatarul reclamantei recurente arată că va depune la dosar taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei până la sfârșitul dezbaterilor.
Mandatarii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat, situație față de care instanța, sub rezerva achitării taxei de timbru până la sfârșitul dezbaterilor, acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe cale de consecință respingerea excepției de necompetență materială a Tribunalului Alba și constatarea competenței materiale în soluționarea cauzei a Tribunalului Alba, cu cheltuieli de judecată.
Mandatara pârâților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința civilă nr.175/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată în favoarea Judecătoriei Alba Iulia competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâților -, și .
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Conform art.2 pct.1 lit.a din Codul d e procedură civilă, procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani sunt, în primă instanță, de competența tribunalului.
În speță, reclamanta solicită să se constate că a dobândit un drept de superficie asupra imobilului - teren înscris în CF nr.31991, A I, nr.ord. -2, cu nr.topo 2641/1/1/1/1 și nr.topo 2642/1/1/1/2 prin edificarea unui complex comercial alimentar asupra acestuia, precizând că prin obiectul său litigiul are natură comercială, deoarece complexul comercial și implicit dreptul de folosință asupra terenului pe care acesta a fost edificat face parte din fondul de comerț.
Construcția denumită complex alimentar, edificată de către reclamantă pe terenul pârâților, constituie într-adevăr un element al fondului de comerț, însă ea nu însuși fondul de comerț, definit ca ansamblul bunurilor mobile și imobile, corporale și incorporale, pe care un comerciant le afectează desfășurării activității comerciale în scopul atragerii clientelei și obținerii de profit.
Prin urmare,litigiul nu este în legătură cu fondul de comerț, ca bun unitar, ci în legătură cu un element al acesteia, respectiv în legătură cu dreptul reclamantei de ridica pe terenul dobândit de către pârâți o construcție.
Așa fiind, nu se poate considera că litigiul are un caracter comercial deoarece obiectul său nu îl constituie fondul de comerț, caz în car, într-adevăr litigiul ar fi avut natură comercială, chiar dacă în masa bunurilor ce compun fondul de comerț se regăsesc și imobilele, care se contopesc cu masa fondului.
Fiind în legătură cu dreptul reclamantei de a ridica o construcție pe terenul redobândit de către pârâți, deci în legătură cu un bun imobil, litigiul își păstrează natura civilă chiar și în situația în care una dintre părți este comerciant.
Aceasta pentru că actele juridice în legătură cu bunurile imobile sunt considerate de către Codul comercial ( art.3 pct.1 și 2 Cod comercial) ca având natura civilă, iar dispozițiile art.4 din Codul comercial stipulează că afară de faptele de comerț prevăzute de art.3 din Codul comercial se socotesc ca fapte de comerț toate celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul.
Or, natura civilă a actelor juridice ce privesc imobilele rezultă din lege, astfel că este în mod evident faptul că prezumția de comercialitate este înlăturată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL T solicitând casarea și în urma rejudecării pronunțarea unei soluții de respingere a excepției și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Alba, secția comercială.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că imobilul este un complex comercial care face parte din fondul de comerț, fiind inclus în capitalul social iar cauza nu este evaluabilă în bani, astfel că ar fi aplicabile dispozițiile art.2 pct.1 lit.a teza a doua Cod procedură civilă.
Recursul a fost legal timbrat ( fila 13 din dosar).
Pârâții -, și au solicitat prin întâmpinare respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate (fila 9).
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamantă raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea de apel reține următoarele:
Critica reclamantei privind comercialitatea cauzei întrucât bunul - complex comercial face parte din fondul de comerț și din capitalul social al societății comerciale este neîntemeiată întrucât litigiul nu este în legătură cu fondul de comerț, ci are ca obiect constatarea existenței unui drept de superficie - dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui bun imobil, împrejurare care determină natura civilă a acestuia chiar dacă o parte este comerciant.
Art.4 Cod comercial exclude din categoria faptelor de comerț actele comerciantului de natură civilă, or dreptul de superficie asupra unui imobil invocat de reclamantă are natură civilă care înlătură prezumția de comercialitate.
În consecință, în cauză nefiind incidente motive de modificare sau casare a hotărârii prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, urmează ca în baza art.312 Cod pr.civilă să fie respins recursul promovat de reclamanta - SRL T împotriva sentinței nr.175/COM/2008 a Tribunalului Alba.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL T împotriva sentinței civile nr.175/COM/3.06.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 5.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact./19.09.2008
Ex.- 2
Jud.fond.
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
