Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 395/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 592/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 395
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 2: Diana Manole
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta SC -. SA împotriva sentinței comerciale 14066 din data de 18.12.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata AL INSURANCE CO.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 21.10.2009, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 28.10.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința comercială nr.14066/18.12.2008 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, s-a admis excepția de necompetență a instanței române SC -. SA în contradictoriu cu AL INSURANCE CO.
În motivare se arată că prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat să se constate inexistența unui contract de reasigurare încheiat între reclamantă (reasigurător) și pârâtă (reasigurat) prin intermediul brokerului -, Liban, în subsidiar să se constate nulitatea absolută a acestuia.
Pârâta a arătat prin întâmpinare că între pârâți s-a încheiat un contract de reasigurare la distanță, supus legii engleze și jurisdicției engleze.
În raport de dispozițiile art.4 din Regulamentul (CE) nr.44/2001, pârâtul nefiind domiciliat pe teritoriul unui stat membru, competența este determinată de legislația națională, în speță de dispozițiile Legii 105/1992.
În speță, litigiul nu poate fi încadrat în niciuna din ipotezele dispozițiilor art.148-152, instanțele române nefiind competente, conform art.157.
În ce privește art.103 lit.d din Legea 105/1992, invocat de reclamantă, se reține că excede cadrului competenței jurisdicționale verificat de către instanță.
Reclamanta nu invocă un raport contractual, ci inexistența unui raport contractual, nefiind aplicabile dispozițiile art.15 din Legea 136/1995, art.10 pct.4 din Codul d e procedură civilă, art.11 alin.2 din Codul d e procedură civilă, fiind deci incidente normele speciale care reglementează raportul juridic de drept internațional.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal apel reclamanta, cu achitarea taxelor judiciare de timbru prevăzute de lege, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, respingerea excepției de necompetență generală a instanțelor române și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București - Secția a VI a Comercială.
În motivare, se invocă interpretarea eronată a prevederilor Legii nr.105/1992.
Instanța competentă era cea română prin prisma dispozițiilor art. 148 din Legea 105/1992 și art.15 alin.2 din Legea nr.136/1995.
Sentința atacată este netemeinică și sub aspectul motivării, considerentele fiind lapidare și neconvingătoare.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În cauză au fost respinse cererile de abținere și de recuzare ale completului de judecată.
Apelanta a administrat probe cu înscrisuri.
Analizând apelul în conformitate cu dispozițiile art.295 pr.civ, Curtea constată și reține următoarele:
Din corespondența comercială a părților, astfel cum rezultă din înscrisurile administrate la instanța de fond de către pârâta-intimată (fila 163 și următoarele) rezultă cu claritate că raporturile juridice la care face referire reclamanta în sensul încheierii unui contract de reasigurare privind 9 vapoare, (printre care și nava "" care a și suferit daune, necesitând reparații în data de 20.09.2007), au îmbrăcat forma 91, care presupune competența jurisdicției engleze.
Din actele dosarului, nu rezultă un acord de voință al părților în sensul de a înlătura jurisdicția menționată, prin alegerea competenței instanțelor române.
Susținerile apelantei reclamante în sensul lipsei efectelor juridice ale convenției invocate de intimata - pârâtă, în sensul absenței unui veritabil acord de voință, ori în subsidiar a validității convenției încheiate în aceste condiții, nu ar putea fi verificate decât de instanța competentă să soluționeze cererea.
În ce privește probele administrate în apel, se apreciază că opiniile specialiștilor englezi în urma consultanței solicitate de apelantă, nu pot avea ca efect înlăturarea aspectelor reținute anterior, reținându-se în plus rezerva exprimată chiar de către expert, în sensul că opiniile exprimate au avut în vedere expunerea situației de fapt și de drept realizate de apelanta-reclamantă, nefiindu-i prezentate spre studiu direct toate polițele de asigurare și de reasigurare.
Hotărârea apelată este motivată în fapt și în drept în conformitate cu dispozițiile art.261 pr.civ, reținându-se în mod corect că acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului București nu atrage competența de soluționare a instanței române, cu consecința respingerii acesteia, în baza art.157 din Legea 105/1992.
Pentru aceste motive, apelul va fi respins ca nefondat, în temeiul art.296 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta SC -. SA cu sediul în B,-, Sector 1 împotriva sentinței comerciale nr.14066 din data de 18.12.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata AL INSURANCE CO cu sediul ales la în B,-,.103,.A,.5,.15, sector 3.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER
- -
Red.DM.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Președinte -
Președinte:Viorica TrestianuJudecători:Viorica Trestianu, Diana Manole
