Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 409/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 534/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.409
Ședința publică de la 19.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Gabriela Sorina Prepeliță
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta - -. SA, în contradictoriu cu intimata AL INSURANCE CO, împotriva sentinței comerciale nr.13174/3.13.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 28.09.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 5.10.2009, apoi la 12.10.2009 și apoi la 19.10.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială la data de 21.12.2007 sub nr- reclamanta - -. SA a chemat în judecată pe pârâta AL INSURANCE CO cu sediul în Unite, pentru ca în temeiul dispozițiilor articolului 111 Cod procedură civilă să se constate prin hotărârea ce se va pronunța că a intervenit rezilierea contractului de reasigurare din data de 5.02.2007 încheiat între, în calitate de reasigurător și AL INSURANCE CO, în calitate de asigurat, din culpa exclusivă a asiguratului, pentru neplata de către acesta a primei de reasigurare pentru navele pe care recklamanta le-a reasigurat.
Prin sentința comercială nr. 13174 din 3.12.2008 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială a admis excepția necompetenței instanțelor române și a respins acțiunea ca nefiind de competența instanțelor române.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că Legea nr. 105/1992 care reglementează raporturile de drept internațional privat stabilește prin articolele 148-151, limitativ, cazurile în care instanța română este competentă jurisdicțional. Legea nr. 105/1992, cu excepția cazurilor de competență exclusivă, permite părților să stabilească, prin convenție,instanța competentă jurisdicțional să soluționeze litigiul dintre ele sau litigiile ce se vor naște din actul pe care l-au încheiat.
S-a mai reținut de către tribunal că din corespondența electronică purtată de părți la data de 5.02.2007 reiese că negocierile s-au purtat pentru încheierea unui contract de reasigurare facultativă în termenii și condițiile Poliței de asigurare Corp R/I-O/A: -R/I încheiată între pârâta AL INSURANCE pentru o cotă de participare de 20% din riscul asigurat și, inițial, o primă de reasigurare de 0,609% din prima stabilită în polița de asigurare.
Din înscrisurile depuse de pârâtă și necontestate de reclamantă, a mai reținut instanța de fond, reiese că negocierile asupra poliței de reasigurare au continuat în zilele de 6.02. și 7.02.2007 sub aspectul primei de reasigurare care s-a majorat de la 0,60% la 0,63%. Deși între exemplarele de poliță de reasigurare depuse de către părți există diferențe, pe exemplarul depus de către reclamantă neexistând rubrica "condiții de reasigurare" ("reinsuring conditions"), existentă pe exemplarul depus de către pârâtă, în care se stipulează că asiguratorii care subscriu la reasigurarea oferită de AL INSURANCE CO vor respecta condițiile, clauzele, toți termenii, amendamentele și acordurile AL, instanța de fond a apreciat că față de natura contractului de reasigurare, respectiv aceea de contract de adeziune, era necesar ca intenția părților de a exclude aplicabilitatea clauzei de atribuire a jurisdicției din polița inițială de asigurare (care prin trimitere la forma standardizată 91, implicit, litigiile născute din asigurarea respectivă jurisdicției instanțelor engleze) să fie prevăzută expres în cadrul poliței de reasigurare.
În lipsa unei astfel de clauze instanța de fond a apreciat că reclamanta a acceptat ca și litigiile născute din raporturile juridice de reasigurare să fie supuse jurisdicției engleze, astfel încât, în temeiul dispozițiilor articolului 157 din Legea nr.105/1992 a respins cererea ca nefiind de competența instanțelor române.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - -. SA, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr- din 27.02.2009.
În motivarea apelului reclamanta a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie, arătând că în mod greșit contractul de reasigurare a fost apreciat ca fiind un contract de adeziune, acesta având o existență de sine stătătoare, părțile putând negocia toate clauzele contractului, mai puțin -urile, Institute Time, acestea fiind niște clauze tehnice specifice asigurărilor maritime.
A mai arătat apelanta că instanța de fond aluat în considerare o singură probă, respectiv formulatul 91, instanța apreciind că această formă este supusă automat jurisdicției engleze. Or, această formă nu există, afirmă apelanta reclamantă, 91 reprezintă un simplu formulat, un model în alb, care poate fi emis de două societăți de reasigurare din Anglia, Institutul Asiguratorilor Maritimi din și, iar polița este particularizată de fiecare asigurator în funcție de diverse aspecte, asiguratul putând să insereze diverse clauze, cum este cazul în speță.
Hotărârea atacată, mai susține apelanta reclamantă, este nemotivată și nu este întemeiată în drept.
Intimata pârâtă AL INSURANCE CO a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
A arătat intimata că unicul aspect asupra căruia poartă negocierea dintre broker (respectiv ) și reasigurator este cota cedată.
Motivul pentru care reasigurarea poartă denumirea de "facultativă" fiind acela că reasiguratorul poate doar să accepte sau să refuze întreaga afacere așa cum este ea oferită pe piață.
Reasiguratul (prin broker) și reasiguratorul nu negociează și nu au negociat vreodată nici un alt element al poliței, cu excepția cotei cedate, deoarece reasiguratorul nu poate modifica condițiile asigurării originare pe care o subscrie, condiții care reglementează și raporturile dintre reasigurat și reasigurator cu caracter obligatoriu.
Contractul de reasigurare este un contract de adeziune, a arătat intimata, ceea ce face ca norma de alegere a competenței cuprinsă în polița 91, câtă vreme părțile nu au negociat-o expres, să rămână aplicabilă.
Iar atât formularul 91, cât și "Institute " prevăd expres în cuprinsul lor că sunt supuse legii și jurisdicției britanice, atâta timp cât părțile nu prevăd altfel.
Valabilitatea încheierii contractului în forma 91 nu poate fi apreciată decât de către instanțele britanice, potrivit dispozițiilor privitoare la jurisdicții cuprinse în formulat, și nu de către instanțele române.
Apelanta reclamantă a depus înscrisuri în probatoriu și concluzii scrise.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile articolului 295 alineat 1 Cod procedură civilă, constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Între apelanta reclamantă în calitate de reasigurator și intimata pârâtă (prin intermediul brokerului ) în calitate de reasigurat, s-a încheiat la data de 5.02.2007, în urma corespondenței purtate pe e-mail, (la distanță), un contract de reasigurare facultativă pentru vasul " CD!" asigurat inițial pentru suma de 2.600.000 USD.
Contractul a fost încheiat pe perioada 14.02.2007 - 13.02.2008.
Contractul conține clauza " Premium " care îi permite reasiguratului să achite prima de reasigurare în interiorul unui interval de 3 luni de la data scadenței (filele 24, 25-28).
Prima de reasigurare oferită a fost de 0,60% din valoare (15.600 USD) și stabilită în urma negocierilor la 0,63% (filele 55-57, 58-60).
Prin întâmpinare, pârâta intimată a invocat excepția de necompetență generală a instanței judecătorești din România și excepția lipsei calității pasive a pârâtei, instanța de fond analizând și pronunțându-se pe excepția dirimantă a necompetenței instanței.
În soluționarea acestei excepții, instanța a avut a dezlega aspecte legate de natura contractului de reasigurare, dacă acesta poate fi considerat un contract de adeziune și dacă forma 91 înserată în contractul de reasigurare presupune incidența legii și a jurisdicției engleze.
În ceea ce privește definiția dată contractului de reasigurare, acesta este considerat a fi un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, aleatoriu, generator de drepturi de creanță, cu existența de sine stătătoare de adeziune.
Contractele de reasigurare facultativă exprimă acordul de voință al părților cu privire la acoperirea unui singur risc, a unei părți de risc sau de riscuri specifice.
În practica instanțelor aceste contracte de reasigurare sunt cunoscute și sub denumirea de contracte de reasigurare "back to back" deoarece, odată acceptată, asigurarea originală se integrează contractului de reasigurare facultativă, iar asiguratorii nu pot invoca practici sau reguli în plus, dacă nu au înțeles să le includă în contract prin prevederi exprese derogatorii.
Din aceste motive, deși considerat ca fiind un contract de sine stătător, contractul de reasigurare este privit ca fiind în același timp și un contract de adeziune, întrucât lipsa unor clauze exprese, derogatorii de la cele înserate în contractul de asigurare inițial, atrage în mod automat aplicarea clauzelor din contractul de asigurare și în contractul de reasigurare.
Cea de-a doua problemă, vizează includerea formularului (91), acest formulat cuprinzând clauza conform căreia asigurarea respectivă este supusă jurisdicției engleze, cu excepția situației în care se stipulează contrariul.
Din cuprinsul contractului de reasigurare faculativă ( F 25-27) reiese că părțile nu au prevăzut expres jurisdicția instanțelor din România sau din orice alt stat, mențiune absolut obligatorie în ipoteza în care părțile ar fi dorit o derogare de jurisdicție conferită de (91), așa cum, în mod întemeiat, a reținut instanța de fond.
Așa fiind, în cauză se aplică regula competenței exclusive a instanțelor engleze, regulă impusă de tipul de poliță de reasigurare pentru care au optat părțile.
Susținerile apelantei în sensul că din formularul 91 ar fi preluat doar clauzele exclusiv tehnice nu sunt susținute de probe, din cuprinsul contractului de reasigurare rezultând contrariul.
În acest sens, în "Condițiile de reasigurare" ( 58-59) se menționează că " este de la sine înțeles șiconvenitcă Asiguratorii care subscriu la prezentatrebuie să se conformezesocietății ALcu privire lacondițiile, clauzele, termenii, modificările și înțelegerile-"
Nici afirmația apelantei reclamante în sensul că dacă ar fi dorit să opteze pentru jurisdicția engleză ar fi prevăzut o clauză expresă în acest sens nu este corectă întrucât, după cum am arătat, conform dreptului maritim englezesc regula în materia contratului de asigurare care include formularul (91) este aceea a competenței exclusive a jurisdicției engleze, iar excepția reprezintă competența altei jurisdicții care trebuie însă să fie stipulată în mod expres de către părțile contractante.
Cum părțile contractante au prevăzut expres încheierea poliței de asigurare în forma 91, nu pot fi incidente nici dispozițiile legale care stabilesc jurisdicția instanței române și nici dispozițiile articolului 103 lit. d cu privire la incidența legii române, în absența unor clauze exprese în acest sens, înserate în contractul de reasigurare.
Cât privește "nemotivarea" hotărârii atacate, Curtea constată că hotărârea îndeplinește condițiile impuse de dispozițiile articolului 261 pct. 5 Cod procedură civilă, instanța de fond argumentând în fapt și în drept soluția adoptată.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de formulat de apelanta - -. SA, cu sediul în B,- sector 1, în contradictoriu cu intimata AL INSURANCE CO, cu sediul ales în B, la din-,. 103,.A,.5, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.13174/3.13.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
26.10.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Gabriela Sorina Prepeliță
