Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 410/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 924/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.410
Ședința publică din data de 23.09.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta-pârâtă MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, împotriva sentinței comerciale nr.3623/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă CENTRUL DE A PERSONALULUI DIN MECANIZAREA AGRICULTURII.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.09.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.3623/12.03.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta CENTRUL DE A PERSONALULUI DIN MECANIZAREA AGRICULTURII, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primarul general, astfel cum aceasta a fost modificată la data de 26.09.2007, constatând încetarea contractului de asociere încheiat între părți sub nr.2406/1992, ca urmare a rămânerii fără obiect a acestuia și a luat că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța fondului a avut în vedere probele administrate, reținând în esență că, după finalizarea lucrărilor de construcție la imobilul care a format obiectul convenției, părțile și-au împărțit apartamentele din bloc, pe care le-au înstrăinat către terțe persoane, fiind încheiate contracte de vânzare-cumpărare cu terții dobânditori, asupra cărora a trecut și obligația plății contravalorii concesiunii terenului aferent imobilului, fiind astfel evident că, prin înstrăinarea tuturor apartamentelor, contractul de asociere intervenit între părți a rămas fără obiect, exploatarea imobilului finalizându-se prin înstrăinarea sa în totalitate către terțe persoane.
A mai constatat prima instanță că, în condițiile în care toate apartamentele au fost înstrăinate, reclamanta nu mai are obligația achitării taxei de concesiune aferentă terenului, clauza contractuală referitoare la această taxă neputând fi interpretată și aplicată de sine stătător, ci în acord cu celelalte clauze contractuale, ținând cont de scopul urmărit de părți și de modalitatea de realizare a contractului, conform dispozițiilor art.970, 977 și 982 Cod civil.
A concluzionat instanța că singura calificare juridică ce poate fi dată contractului în litigiu, este aceea a asocierii în participațiune conform art.251 Cod comercial, scopul încheierii acestuia fiind acela de a obține profit, de a exploata în comun bunul, iar nu de a institui în sarcina unuia din asociați obligații fără corespondent pentru cealaltă parte și contrare naturii juridice a contractului.
Împotriva sentinței fondului în termen legal a declarat apel pârâta Municipiul B prin Primar general, criticile formulate vizând nelegalitatea și netemeinicia acesteia fiind motivele în drept pe dispozițiile art.282 - 298 ale Codului d e procedură civilă.
Apelanta a susținut în esență că instanța fondului, a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, în condițiile în care prin contractul în litigiu s-a convenit că durata asocierii este pe toată durata existenței construcției, părțile dobândind calitatea de coproprietari.
Prin același contract astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr.2 - articolul 4, s-a prevăzut că, taxa anuală de concesionare pe durata existenței construcției este de 289.360 lei - prețuri pentru septembrie 1991, sumă care va suporta rata anuală a inflației, reclamanta având obligația de a plăti în continuare această taxă, indiferent dacă aceasta păstrează sau înstrăinează apartamentele care i-au revenit, în mod incorect prima instanță considerând că respectiva clauză este inaplicabilă.
În opinia apelantei clauza înscrisă la art.4 din actul adițional nr.2 se referă la înstrăinarea apartamentelor care au revenit reclamantei, această parte datorând taxa anuală de concesionare pentru terenul aferent, pe durata existenței construcției.
A mai arătat apelanta că prin promovarea acțiunii depusă prezentei judecăți, reclamanta urmărește să se sustragă de la îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate, mai ales că, între părți s-a derulat un alt proces, în care aceasta fost obligată prin sentința civilă nr.9550/27.11.2001 la plata pretențiilor reprezentând taxă de concesiune în baza dispozițiilor art.IX b și ale actului adițional nr.2 din contractul de asociere și că, în situația în care reclamanta obține un act juridic prin care să se constate încetarea contractului de asociere, municipalitatea nu ar mai avea suport juridic pentru a solicita plata respectivei taxe, deși aceasta reprezintă o sursă devenit la bugetul local, fiind o creanță bugetară.
Urmare admiterii căii de atac, apelanta-pârâtă solicitat schimbarea în tot a hotărârii criticate, iar pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 15.09.2008 intimata-reclamantă a solicitat respingerea apelului promovat de pârâtă ca nefondat, partea dezvoltând considerentele de fapt și de drept menite să conducă la menținerea valabilității sentinței pronunțată de instanța fondului.
În esență, intimată a învederat că obligația plății taxei de concesiune pentru teren, stabilită prin art.4 din actul adițional nr.2 la contract, a fost asumată doar până la momentul înstrăinării și de către apelant a apartamentelor care au revenit acestuia și că, după finalizarea lucrărilor de construcții, intenția părților concretizată în actul adițional nr.2 a fost aceea de a partaja în fapt și în drept imobilul, părțile neurmărind exploatarea în comun a imobilului după punerea acestuia în funcțiile. Urmare înstrăinării apartamentelor revenind fiecărei părți către terțe persoane, contractul de asociere în participațiune a rămas fără obiect, în mod corect, prin sentința apelată constatându-se că nu poate fi interpretată și aplicată de sine stătător, clauza referitoare la plata taxei de concesiune.
În calea de atac părțile nu au solicitat administrarea de probe.
Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea urmează a respinge apelul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Curtea constată că în mod întemeiat prima instanță, a apreciat că singura calificare juridică ca poate fi dată contractului în litigiu este aceea a asocierii în participațiune, guvernat de prevederile art.251 Cod comercial, părțile instituind de altfel în acest mod convenția încheiată sub nr.2406/1992.
Obiectul asocierii definit de părți prin art.1 din contract a constat în terminarea execuției lucrărilor de construcții, punerea în funcțiune și exploatarea în comun a blocului M1 din ansamblul.
Conform regulilor înscrise prin art.251 și 252 Cod comercial, asociațiunea în participațiune are loc atunci când un comerciant acordă altei persoane participarea la afacerile sale comerciale, în scopul măririi rentabilizării și pentru a împărți câștigurile și pierderile, adică participarea atât la beneficii cât și la pierderi.
Esențială pentru existența unui asemenea contract, este utilizarea, exploatarea în comun a bunului care formează obiectul asociațiunii, în prezenta cauză exploatarea în comun a construcției în scopul obținerii de profit.
Fiind un contract sinalagmatic, contractul de asociere în participațiune, pe toată durata sa, trebuie să dea naștere la drepturi și obligații reciproce între părțile contractante.
În aceste condiții, în mod justificat prima instanță a reținut că prin împărțirea și înstrăinarea apartamentelor imobilului, părțile contractante au renunțat la exploatarea comună, într-o altă modalitate a imobilului și că deci, a avut loc încetarea duratei asocierii, în momentul în care părțile au înstrăinat în totalitate apartamentele care le-au revenit corespunzător cotelor de aport.
Pornind de la această constatare, Curtea reține ca fiind întemeiată și concluzia primei instanțe privind încetarea contractului de asociere, urmare rămânerii acestuia fără obiect consecința împărțirii apartamentelor imobilului și înstrăinării acestora către terțe persoane, și a dispariției obiectului asocierii.
În condițiile încetării asociațiunii în participațiune, Curtea va constata în acord cu prima instanță, că nu poate subzista de sine stătătoare numai clauza înscrisă în art.4 din actul adițional nr.2 la contractul de asociațiune, fiind suportarea de către intimata-reclamantă a taxei de concesiune aferentă terenului și după înstrăinarea construcției edificată pe aceasta.
Această concluzie se bazează pe condiția esențială contractului de asociere în participațiune privind existența unor drepturi și obligații reciproce între părți, condiție neîndeplinită în speță urmare a încetării obiectului asociațiunii.
Curtea va avea în vedere faptul că apelanta-pârâtă nu a contestat în nici un mod, afirmația intimatei-reclamante, privind suportarea taxei de concesiune a terenului de către terțele persoane dobânditoare ale apartamentelor.
Mai mult, prin răspunsurile date la întrebările numele 6 și 7 din interogatoriul propus de reclamantă în timpul judecării fondului, pârâta a recunoscut plata respectivei taxe de către terții dobânditori.
În opinia Curții, ultima susținere evocată prin motivele de apel referitoare la preconstituirea de probe, în vederea utilizării în cadrul unui alt litigiu purtat între aceleași părți, excede cadrului prezentei judecăți, instanța investită cu soluționarea acțiunii în pretenții fiind singura competentă să aprecieze temeinicia respectivei cereri, funcție de perioada valabilității contractului, de obligațiile asumate de părți și probele administrate.
În considerarea celor expuse, în temeiul prevederilor art.296 pr.civ. Curtea va respinge apelul ca nefondat și va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă MUNICIPIUL B, împotriva sentinței comerciale nr.8761/26.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă CONSTRUCȚII și intimata-chemată în garanție MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE și LOCUINȚEI.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - --- - -
GREFIER,
- -
Red.Jud. - 8.10.2008
Tehnored. - 9.10.2008
4 ex.
Tribunalul București - Secția VI- Comercială
Președinte:
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Elena Mincu
