Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 416/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.416
Ședința publică de la 25 septembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul, împotriva sentinței comerciale nr.12689/05.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații BANK ROMANIA SA, SC CENTRAL SA și COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul, personal și intimata COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind celelalte intimate.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că apelantul a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, note scrise în două exemplare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul de cererea de apel.
Apelantul personal solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate și admiterea cererii astfel cum a fost formulată și precizată. Arată că la filele 107, 108 și 109 din dosarul de apel unde se află istoricul acțiunilor deținute la BANK ROMÂNIA SA se adeveresc susținerile sale că în prezent nu mai deține acțiuni la această bancă acestea fiind confiscate iar contravaloarea acestora nefiind depusă în nici un cont pe numele său. Consideră că diferența dintre sintagma "ofertantul are dreptul să solicite" și "acționarii existenți sunt obligați să vândă acțiunile deținute" este de esența acestui litigiu. O tranzacție pentru a fi valabilă trebuie făcută respectând principiul consensualismului, în sensul că un contract se încheie valabil și produce efecte prin simplul consimțământ al părților indiferent de forma în care acesta se exprimă. Or, susține că nu și-a dat niciodată consimțământul pentru vânzarea acțiunilor deținute la BANK ROMÂNIA SA.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală. Învederează instanței că apelantul este deținătorul a 443 acțiuni așa cum rezultă din extrasul depus la fila 109 din dosarul cauzei, iar art.206 din Legea nr.297/2004 este constituțional potrivit Deciziei nr.515/29.05.2007 pronunțată de Curtea Constituțională.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 10.08.2006, la Judecătoria Sectorului 1 B, reclamantul a chemat în judecată pârâtele Eurom Bank, și Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate al reclamantului asupra unui număr de 443 acțiuni emise de către Eurom Bank
Prin sentința civilă nr.14707 pronunțată la data de 12.10.2006 în dosarul nr- Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția necompetenței sale materiale și a declinat soluționarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Comercială, unde cauza a fost înregistrată în dosarul nr-.
Reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.206 din Legea nr.297/2004 și art.74 alin.8 din Regulamentul nr.1/2006.
Prin încheierea pronunțată la 15.10.2007 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art.206 din Legea nr.297/2004, cu suspendarea judecări cauzei și a constatat inadmisibilă excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art.74 alin.8 din Regulamentul nr.1/2006.
Prin decizia nr.515 pronunțată la 29.05.2007 în dosarul nr.456D/2007 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.206 din Legea nr.297/2004 privind piața de capital.
Prin cererea precizatoare formulată la 24.09.2007, reclamantul în cauză a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul său de proprietate asupra unui număr de 1.980 acțiuni emise de Eurom Bank
Prin sentința comercială nr.12689 pronunțată la 05.11.2007 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, ca neîntemeiată și excepția inadmisibilității excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.206 din Legea nr.297/2004, ca fiind rămasă fără obiect și, de asemenea, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că este autoritatea care supraveghează piața de capital. Reclamantul invocat caracterul abuziv al Regulamentului nr.1/2006 și întreaga construcție juridică a acțiunii se fundamentează pe dispozițiile pieței de capital, astfel că are legitimare procesuală pasivă.
Prin decizia nr.515/2007 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate în discuție astfel că excepția inadmisibilități acesteia a rămas fără obiect.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că litigiul izvorăște din calitatea de acționar a reclamantului cu un număr de 431 de acțiuni, potrivit extrasului de cont nr.- emis de Acționarul majoritar al pârâtei Bank România (fostă Eurom Bank ), BV a inițiat procedura de retragere de la tranzacționare a acțiunilor pârâtei respective, procedură prevăzută de art.206 din Legea nr.297/2004. Reclamantul a sesizat cu petiția nr.22880/01.06.2006, contestând procedura de obligare a acționarilor nesemnificativi de a vinde acțiunile deținute.
Prin decizia nr.515/2007 Curtea Constituțională a respins criticile de neconstituționalitate a dispozițiilor art.206 din Legea nr.297/2004, astfel că acestea rămân pe deplin aplicabile.
În reglementarea procedurilor de retragere a edictat Regulamentul nr.1/2006 conform căruia (art.74) acționarii sunt obligați să-și vândă acțiunile către acționarul care exercită dreptul precizat la art.206 din Legea nr.297/2004. Acest regulament nu a fost declarat nelegal astfel încât a produs efecte juridice. După cum recunoaște în întâmpinarea formulată, dreptul de "squeeze-out" a fost inclus în legislația pieței de capital ca urmare a adoptării Directivei nr.2004/25/EC privind procedurile de preluare.
Prin urmare în speță au fost respectate față de reclamant dispozițiile legale incidente, acțiunea acestuia fiind nefondată.
Împotriva acestei sentințe comerciale, reclamantul a declarat apel, timbrat și în termen legal, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată.
În motivarea apelului s-a arătat că deși tribunalul a reținut construcția juridică a acțiunii pe baza dispozițiilor privind piața de capital, nu a înțeles că reglementările emise de sunt în contradicție cu prevederile Legii nr.297/2004 și ale Constituției României.
Diferența dintre formularea art.206 din Legea nr.297/2004 și a art.78 alin.8 din Regulamentul nr.1/2006, referitor la "ofertantul are dreptul să solicite" respectiv "acționarii existenți sunt obligați să vândă acțiunile deținute", nu a fost observată de tribunal.
Din punct de vedere constituțional aplicabilitatea confiscării intervine doar în cazul răspunderii penale/contravenționale, proprietatea privată fiind garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
Emiterea Regulamentului nr.1/2006 s-a realizat prin adoptarea în mod greșit a Directivei 2004/25/EC și înțelegerea eronată a termenului de "squeeze-out", stabilindu-se astfel în mod nelegal cadrul juridic aplicabil, în măsură să conducă abuziv în fapt la o confiscare.
Dispozițiile art.206 și 74 alin.8 menționate încalcă și prevederile art.644 Cod comercial în sensul că o operație cu acțiuni trebuie, pentru a fi valabilă, să fie făcută cu respectarea principiului consensualismului, implicând consimțământul părților. Or, a recunoscut prin întâmpinare, că acționariatul a contestat procedura de obligare la vânzarea acțiunilor, iar la contestația respectivă nu s-a răspuns nici până în prezent. În ședința din 17.07.2006 s-a hotărât prorogarea termenului de soluționare a plângerii reclamantului până la "identificarea unei soluții de aplicare a dispozițiilor legale privind retragerea acționarilor în conformitate cu practica și legislația europeană".
Astfel își invocă propria culpă, recunoscând că regulamentul edictat nu este în conformitate cu practica și legislația europeană. Tot prin întâmpinare recunoaște că (actuala Depozitarul Central ) și-a îndeplinit obligația de a efectua transferul acțiunilor din contul acționarilor existenți în contul acționarului care și-a exercitat dreptul prevăzut de art.206 din Legea nr.297/2004. Prin urmare reclamantul nu mai este proprietarul celor 443 de acțiuni iar până acum nu i s-a comunicat banca și contul unde s-ar regăsi contravaloarea acestora în sumă de 254,37 lei.
Reclamantul este singurul acționar minoritar care a cumpărat alte 1.537 de acțiuni ale băncii pârâte, fapt care a stat la baza cererii precizatoare formulată în cauză.
Prin cererea înregistrată la 17.03.2008, apelantul-reclamant a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor Regulamentului nr.1/2006, care, prin încheierea de la 24.04.2008 a fost respinsă ca inadmisibilă, pe cale de excepție.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În dovedirea susținerilor formulate Curtea a încuviințat proba cu înscrisuri, acestea fiind administrate la dosar.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Reclamantul-apelant a solicitat constatarea dreptului său de proprietate asupra acțiunilor deținute la banca pârâtă în raport cu refuzul său de a îi fi aplicabilă procedura retragerii acționarilor minoritari în conformitate cu prevederile art.206 din Legea nr.297/2004.
În cazul în care în urma derulării unei oferte publice de cumpărare adresată tuturor acționarilor și pentru toate deținerile acestora, ofertantul a reușit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.206 alin.1 lit.a și b din Legea nr.297/2004, acesta va avea, potrivit art.206 alin.1 menționat, posibilitatea ca într-o etapă ulterioară, în vederea atingerii scopului preluării majoritare să solicite acționarilor minoritari care au mai rămas să îi vândă acțiunile lor, la un preț echitabil, realizându-se astfel o preluare forțată a acestora ("squeeze-out"), o retragere obligatorie a acționarilor respectivi. Sub acest din urmă aspect trebuie avut în vedere că procedura prevăzută de art.206 alin.1 este prevăzută în mod distinct, astfel că nu poate fi apreciată doar ca o continuare a etapei anterioare, constând în oferta publică și, prin urmare, nu se poate reține nici desfășurarea ei în baza principiului consensualismului, bazat pe ofertă și acceptarea acesteia, pentru că de acest mecanism acționarii minoritari au beneficiat deja în cadrul derulării ofertei publice.
Fiind vorba practic de o vânzare forțată, sub condiția prețului echitabil iar nu convenit de părți, dispozițiile art.74 alin.8 din Regulamentul nr.1/2006 prevăd în mod corect caracterul obligatoriu al vânzării acțiunilor deținute de către acționarii minoritari, fără ca prin aceasta dispozițiile respective să fie diferite de cele ale art.206 alin.1 din Legea nr.297/2004, ci formulate în detalierea lor.
În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a prevederilor respective, aceasta nu poate fi reținută în condițiile în care chiar în legătură cu cauza de față, excepția de neconstituționalitate invocată a fost respinsă, precizându-se în considerentele deciziei nr.515/29.05.2007 a Curții Constituționale, că prin art.206 din Legea nr.297/2004 s-a instituit o restrângere a exercițiului dreptului de dispoziție în privința acțiunilor deținute, prevăzându-se obligația de vânzare a acțiunilor numai în urma derulării unei oferte publice de cumpărare adresate tuturor acționarilor și pentru toate deținerile acestora, în situații anume. Astfel, în mod evident, nu se poate confunda operațiunea respectivă cu o confiscare a proprietății și nici nu se poate aprecia că adoptarea Regulamentului nr.1/2006 și preluarea directivei nr.2004/25/EC s-ar fi făcut în mod greșit, sau că s-ar încălca prevederile art.644 Cod civil, privind principiul consensualismului.
Nesoluționarea contestației adresată de către reclamantul-apelant nu este în măsură să influențeze modul de soluționare a cauzei. În raport cu susținerea, formulată în ședința din 17.07.2006 referitoare la amânarea soluționării contestației până la identificarea unei soluții de aplicare a dispozițiilor legale privind retragerea acționarilor în conformitate cu practica și legislația europeană, în raport cu aceasta nu se poate reține că s-ar recunoaște neconformitatea dispozițiilor legale cu practica și legislația europeană ci, cel mult, a soluției de aplicare a dispozițiilor legale respective.
Efectuarea transferului acțiunilor reclamantului către acționarul majoritar și aspectele aferente referitoare la consemnarea prețului nu constituie în fapt un motiv real în susținerea obiectului acțiunii, ci dimpotrivă.
Având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat apelul declarat de apelantul cu domiciliul în B,-,.439,.A,.7,.26, sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.12689/05.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații BANK ROMANIA cu sediul în B,-, sector 1, CENTRAL cu sediul în B,-, sector 1, și COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE cu sediul în B,-, sector 3.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
I - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 6
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram
