Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 42/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. -
DECIZIA nr. 42/2009 - A/
Ședința publică din 31 martie 2009
PREȘEDINTE: Crișan Marinela vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului comercial d eclarat de apelanta reclamantă - PO- cu sediul în - - nr. 736 județul B în contradictoriu cu intimații pârâți BANCA TRANSILVANIA SUCURSALA cu sediul în O- - 40 județul B și - la avocat cu sediul în O, strada - C M nr. 57, - 62,. 11, județul B, împotriva sentinței nr. 1361/COM din 11 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul 111/COM/2004, având ca obiectanulare scrisoare garanție.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nicio parte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că apelul este legal timbrat cu 85.500 lei vechi - chitanța nr. 272-1-46/28.09.2004 - plus 0,15 lei timbru judiciar.
Judecarea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 24 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii asupra fondului cauzei, ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată și când, pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1361/COM din 11 mai 2004 Tribunalul Bihora respins excepția lipsei calității procesual active invocată de pârâtul. A respins cererea de anulare formulată de reclamanta - P O - cu sediul în comuna - - nr. 736 județul B în contradictoriu cu pârâții Banca Transilvania Sucursala O cu sediul pe- - 40 și cu domiciliul ales în O,-, - 86,. 10, la avocat. A obligat reclamanta la plata sumei de 1000 de euro cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 25.07.2003 s-a încheiat contractul de cesiune legalizat sub nr. 3079 prin care societatea reclamantă și numiții și au achiziționat părțile sociale deținute de - ROMÂNIA SRL prin cesiune, întreaga societate cu tot patrimoniul acesteia fiind predat reclamantei și celor două persoane mai sus arătate, suma totală a tranzacției fiind de 300.000 euro, din care s-au achitat 200.000 euro, diferența fiind garantată prin scrisoarea de garanție nr. 6886/29.07.2003 emisă de Banca Transilvania.
Deși în cererea de chemare în judecată reclamanta a arătat că, ulterior încheierii tranzacției, mai multe terenuri din patrimoniul - ROMÂNIA au fost înstrăinate de alte persoane, din actele depuse la dosar nu rezultă acest lucru, astfel, pentru terenurile înscrise în CF 945 cu nr. top 314 și CF 16336 O cu nr. top 8061/3 există la filele 6 și 7 ale dosarului extrase de CF din care rezultă că - ROMÂNIA este proprietara unei cote de 4552/747 părți și respectiv 1600/11810 părți din imobilele respective, a reținut prima instanță.
De asemenea, nu există la dosarul cauzei probe din care să rezulte că actele prin care ROMÂNIA a dobândit imobilele respective (contractele de vânzare cumpărare) ar fi fost anulate sau că s-ar fi promovat de vreo persoană acțiune în justiție pentru desființarea acestora.
La dosarul cauzei s-a depus de reclamantă adresa nr. -/21.10.2003 emisă de Primăria O către - SRL cu privire la terenurile mai sus arătate, însă din cuprinsul acesteia nu rezultă că titlurile de proprietate care au fost emise pe seama numiților, și - (de la care au fost dobândite terenurile de către - ROMÂNIA) ar fi fost false, se arată în motivarea sentinței atacate.
Reclamanta - reține prima instanță - a mai arătat că a formulat plângere penală împotriva pârâtului și a numiților, și pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal, însă până în prezent nu s-a început urmărirea penală împotriva acestora, motiv pentru care a fost respinsă cererea reclamantei de suspendare a prezentei cauze.
Referitor la excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantei - OPD. - invocată de pârâtul, prima instanță a respins această excepție având în vedere că scrisoarea de garanție a cărei anulare se cere a fost emisă la cererea scrisă a reclamantei - P - odată cu încheierea contractului de credit aferent acordării acesteia nr. - /29.07.2003 între reclamantă și pârâta BANCA TRANSILVANIA, deci, chiar dacă scrisoarea de garanție este un contract de fideiusiune ale cărui părți sunt creditorul și fidejusorul Banca Transilvania, iar debitorul - P O - are calitatea de terț față de acest contract, prima instanță a reținut că acest contract este accesoriu contractului de credit mai sus arătat, astfel că, reclamanta - P O - are calitatea procesuală activă în prezenta cauză.
Față de starea de fapt mai sus expusă, prima instanță a reținut că acțiunea formulată de reclamanta - P - este nefondată urmând a fi respinsă pentru următoarele motive:
Scrisoarea de garanție a cărei anulare se cere are în spate contractul de credit nr. -/29.07.2003, iar anularea acesteia nu are nicio valabilitate atâta timp cât contractul de credit în baza căreia a fost emisă își păstrează valabilitatea.
Pe de altă parte, scrisoarea de garanție este valabilă din punct de vedere formal și de fond, fiind un angajament necondiționat indiferent de valabilitatea contractului de cesiune. Oricum, până în prezent reclamanta nu a făcut dovada că ar fi fost indusă în eroare la încheierea contractului de cesiune, contract care în prezent este valabil, iar simpla împrejurare că s-a depus la organul de poliție plângere penală pentru infracțiunea de înșelăciune nu face dovada că actele invocate ar fi false, cu atât mai mult cu cât contractul de vânzare-cumpărare prin care au fost vândute terenurile către - ROMÂNIA SRL cât și contractul de cesiune nu au fost anulate, fiind perfect valabile din punct de vedere legal.
Împotriva prezentei sentințe comerciale a declarat apel în termen și legal timbrat, apelanta reclamantă " OPD.", cu sediul în O,-, prin reprezentanții săi legali, solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii deduse judecății în contradictoriu cu intimații pârâți BANCA "TRANSILVANIA" - SUCURSALA O, cu sediul în O,--40, jud. Bși,prin care a fost respinsă cererea de anulare a scrisorii de garanție, emisă în considerarea contractului de credit nr. - din 29 iulie 2003.
În motivarea apelului reclamanta în principal a solicitat suspendarea soluționării prezentului apel, deoarece pe rolul Tribunalului Bihor se află dosarul nr. 3521/2004, care are ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului de cesiune de părți sociale autentificat sub nr. 3079 din 25 iulie 2003, de către; de asemenea constatarea nulității absolute a contractului de credit aferent acordării unei scrisori de garanție bancară nr. - încheiat la 29 iulie 2003 cu Banca Transilvania de către " OPD." precum și a scrisorii de garanție bancară nr. 6886 din 29 iulie 2003 emisă de Banca "Transilvania".
Apelanta apreciază că atâta vreme cât valabilitatea contractului de credit este supusă controlului judecătoresc prin acțiunea formulată, instanțele judecătorești nepronunțându-se printr-o hotărâre irevocabilă, se impune suspendarea cauzei în condițiile art. 244 ind. 1 Cod de procedură civilă.
În motivarea apelului, în subsidiar a învederat instanței că prin contractul de cesiune de părți sociale a achiziționat de la intimatul pârât părți sociale în valoare de 2.740.000.000 lei, achitând suma de 350.000 euro, sumă ce reprezenta la momentul vânzării 14 miliarde lei. Prețul s-a negociat în momentul vânzării având în vedere activele societății, constând în terenuri și clădiri, incluse în capitalul social al patrimoniului societății achiziționate.
Cu toate că a respectat întru totul clauzele contractuale, achitând suma de 250.000 euro, apelantei i s-a comunicat printr-un angajament de plată că obligațiile bugetare ale societății sunt în sumă de 276.241,167 lei, iar acest lucru s-a dovedit ulterior că nu corespunde realității, deoarece societatea datora bugetului suma de 1.219.736.734 lei, conform documentației întocmite de organele de control fiscal.
Pe de altă parte, persoana juridică preluată de societate, este administrator al "", lucru ascuns inițial, societate care de asemenea are obligații salariale, bugetare și comerciale neachitate.
Un aspect pe care instanța de fond l-a tratat cu superficialitate este C cu privire la terenurile pentru care fostul asociat și administrator a predat extrase de carte funciară deoarece este evident că informațiile primite de la Primăria municipiului O - Comisia de aplicare a Legii fondului funciar, este acela că pentru aceste terenuri s-au emis titlu de proprietate pe numere cadastrale și nu pe numere topografice.
În ceea ce privește înscrierile în 945, potrivit cărora sub B3 s-a înscris titlul de proprietate nr. 2404/1995, emis pentru și din nr. top. 314 și B7, potrivit cărora s-a înscris titlul de proprietate sub nr. 2404/1995 emis pe seama lui Halas, se menționează că aceste titluri există, dar pe alte numere topografice decât cele înscrise în ele.
Aceste aspecte au fost sesizate organelor de urmărire penală care efectuează cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal.
În drept nu invocă nici un text de lege.
Intimatul a formulat întâmpinare, invocând prin excepție lipsa calității procesuale active a apelantei: scrisoarea de garanție bancară a cărei anulare se solicită, cuprinde obligația irevocabilă și necondiționată a Băncii "Transilvania" de a achita suma datorată în cazul în care debitorul nu-și execută obligația de plată din proprie inițiativă.
Asumarea de către bancă a obligației de plată reprezintă o garanție personală a obligației debitorului și reprezintă practic un contract de fidejusiune a cărui reglementare de principiu se regăsește în art.1652-1684 Cod civil, cu particularitățile determinate de specificul dreptului comercial și bancar.
Părțile contractului de fidejusiune sunt creditorul și fidejusorul, în speță intimatul și banca. Debitorul a cărui obligație este garantată are calitatea de terț vizavi de acest contract, prin urmare nu are calitatea procesuală activă de a cere anularea scrisorii de garanție bancară.
Cu privire la cererea de suspendare a soluționării nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 244 alin. 1 Cod de procedură civilă. Banca emitentă a scrisorii de garanție și-a asumat o obligație de plată necondiționată, ceea ce îi conferă acesteia un caracter independent față de obligația asumată de debitorul principal. În aceste condiții existența, valabilitatea acestei obligații nu depind de valabilitatea obligației debitorului principal.
Intimatul solicită respingerea apelului declarat ca nefiind fondat, deoarece prima instanță a apreciat corect toate datele de drept și de fapt din speța dedusă judecății.
Scrisoarea de garanție bancară pe lângă faptul că reprezintă un contract de fidejusiune, are însă un caracter comercial și se particularizează față de fidejusiunea de drept comun tocmai prin asumarea necondiționată a obligației de plată, în cazul în care debitorul nu execută obligația la scadență.
Obligația asumată de bancă reprezintă un angajament independent, a cărui valabilitate nu depinde nici măcar de valabilitatea obligației principale a debitorului. Valabilitatea scrisorii de garanție se analizează strict prin prisma respectării condițiilor de fond și formă necesară pentru emiterea acesteia.
În ceea ce privește susținerea apelantei că la data încheierii contractului de cesiune de părți sociale nu a avut cunoștință că societatea preluată este administrator la."", nu are temei fiind lipsită de suport probator, raporturile unei societăți comerciale sunt informații de domeniul public putând verificate.
În ceea ce privește cuantumul datoriilor către bugetul de stat a societății preluate, acestea sunt evidențiate în actele contabile ale firmei și verificarea lor este extrem de simplă.
Intimatul apreciază că acțiunea este "de plano" inadmisibilă și prin prisma raporturilor juridice în care se găsesc părțile. Atât apelanta cât și intimata - Banca "Transilvania" au calitatea de debitori față de intimat.
Apreciază, în atare condiții, ca fiind inadmisibilă o acțiune prin care un debitor promovează o acțiune împotriva celui obligat alături de el în calitate de garant, urmărind anularea executării obligației datorate creditorului lor.
La termenul de judecată din 23 noiembrie 2004, instanța de control judiciar a dispus suspendarea cauzei în baza art. 244 pct. 1 Cod de procedură civilă, dosarul urmând a fi trimis spre păstrare la arhiva instanței, până la soluționarea dosarului nr. 3521/COM/2004, de către Tribunalul Bihor.
S-a avut în vedere că, contractul de credit bancar, în temeiul căruia a fost emisă scrisoarea de garanție, face obiectul unui alt dosar aflat pe rolul Tribunalului Bihor.
Prin sentința nr. 988/COM/2006 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia nr. 53 din 6 mai 2008 Curții de APEL ORADEA, urmare respingerii apelului, dosarul sus menționat a fost soluționat prin constatarea nulității parțiale a contractului de cesiune de părți sociale în ce privește clauza privind prețul restant și a respins capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de credit și scrisorii de garanție bancară, respinse fiind excepțiile invocate de reclamanți și pârât privind excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Cauza a fost repusă pe rolul instanței, cu prim termen de judecată fixat la 21 octombrie 2008, luându-se în discuție și posibilitatea încheierii unei tranzacții, care însă nu s-a realizat.
La termenul de judecată din 13 ianuarie 2009, reprezentantul intimatului a invocat excepția autorității de lucru judecat, pe care instanța a unit-o cu fondul cauzei.
La termenul de judecată din 10 februarie 2009, reprezentantul apelantei a solicitat suspendarea judecății apelului în temeiul art. 244 pct. 2 Cod de procedură civilă, învederând că este cercetat penal, sens în care a depus la dosar o adresă emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, considerând că aceste cercetări pot avea o înrâurire hotărâtoare asupra prezentei cauze.
La același termen de judecată apelanta a depus la dosar o adresă emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, adresată acesteia, din care rezultă că plângerea penală depusă la data de 18 iunie 2007 (!) împotriva lui pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 Cod penal a fost trimisă pentru cercetări la IPJ B, iar la 12 mai 2008 s-a început urmărirea penală față de învinuitul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, respectiv folosirea, la autoritatea vamala, a documentelor vamale, de transport sau comerciale falsificate.
În susținere a depus plângerea penală înregistrată la data de 14 iunie 2007, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea în cuprinsul căreia face referire la contractul de cesiune.
Instanța de control judiciar a apreciat la termenul de judecată din 24 martie 2009, că nu sunt incidente prevederile art. 244 pct. 2 Cod de procedură civilă, cu considerente la plângerea penală formulată și coroborat cu răspunsul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din 28 sept 2008, cu referire la plângerea din iunie 2007, în cuprinsul căruia se face referire la contractul de cesiune autentificat sub nr. 3079/25 iulie 2003.
Simplu fapt că se efectuează cercetări pentru soluționarea plângerii penale de J B, nu constituie un indiciu cu privire la săvârșirea infracțiunii atât timp cât nu s-a declanșat urmărirea penală, ci reprezintă doar o simplă ipoteză, o eventualitate care nu face aplicabile dispozițiile art. 244 pct. 2 Cod de procedură civilă ( B, Secția IV civilă, decizia nr. 309/1999 nepublicată).
În ceea ce privește mențiunea din adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea că la 12 mai 2008 s-a început urmărirea penală față de învinuitul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, respectiv folosirea, la autoritatea vamala, a documentelor vamale, de transport sau comerciale falsificate, nu s-a făcut dovada că vizează aceleași pretenții care au fost deduse judecății, astfel că nu au o înrâurire directă asupra acestora, situație în care nu se poate dispune suspendarea judecății în temeiul solicitat de apelantă ( B, Secția Comercială, Decizia nr. 11/1999, de practică judiciară în materie comercială pe anul 1999, p. 228).
Pe de altă parte, nu există legătură de accesorialitate între contractul de cesiune de acțiuni - la care se face referire în plângerea penală - și contractul de credit.
S-a depus la dosarul cauzei Sentința comercială nr. 1156 din 19 aprilie 2004, emisă în considerarea art. 591 Cod de procedură civilă, de Tribunalul Bihor, prin care s-a dispus sistarea executării scrisorii de garanție bancară emisă în baza contractului de credit nr. - din 29 iulie 2003, până la soluționarea definitivă a cererii de anulare înregistrată la Tribunalul Bihor la 5 ianuarie 2004 și a plângerii înregistrate la data de 5 ianuarie 2004 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, prin prisma a apărărilor formulate, a actelor depuse la dosar, Curtea de APEL ORADEA reține următoarele: la data de 25 iulie 2003, s-a încheiat contractul de cesiune legalizat sub nr. 3079, prin care apelanta și numiții și au achiziționat părțile sociale deținute în " România" prin cesiune.
Urmare, întreaga societate cu tot patrimoniul acesteia a fost predat apelantei și celorlalte două persoane, suma totală a tranzacției fiind de 300.000 euro, din care au fost achitați 200.000 euro. Suma de 100.000 euro urma a fi plătită în termen de 9 luni de la data semnării contractului de cesiune, respectiv 29 iulie 2003, sumă a fost garantată prin scrisoarea de garanție emisă în favoarea vânzătorului de către Banca "Transilvania" Sucursala
Orice scrisoare de garanție - conform normelor bancare - are în spate un contract de credit aferent acordării unei scrisori de garanție bancara, în speță contractul de credit nr. - încheiat la aceeași dată 29 iulie 2003 (fila 15 din dosarul de fond).
Anularea scrisorii de garanție nu are nici o finalitate atât timp cât contractul de credit în baza căruia a fost emisă își păstrează valabilitatea.
Ori, prin sentința nr. 988/COM/2006 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia nr. 53 din 6 mai 2008 Curții de APEL ORADEAa fost respins capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de credit, împotriva acestei decizii nu s-a promovat calea de atac a recursului.
Scrisoarea de garanție bancară este un înscris prin care o bancă denumită garantă se angajează irevocabil, în cazul în care o persoană juridică -în speță - denumită debitor principal nu va plăti la un anumit termen o sumă determinată și indicată în mod expres în scrisoare (100 mii euro) să plătească ea însăși suma neachitată, în favoarea beneficiarului, la prima cerere a acestuia.
Scrisoarea de garanție bancară dată la 29 iulie 2003, conține elemente de fond și formă, fiind un angajament irevocabil, fără a fi afectată de valabilitatea contractului de cesiune. Valabilitatea acesteia se analizează strict prin prisma respectării condițiilor de fond și formă necesară pentru emiterea ei.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de reprezentantul intimatului, aceasta nu poate fi primită fiind avută în vedere cu referire la soluția dată în fond în prezenta cauză apelată.
În ceea ce privește excepție lipsei calității procesuale active a apelantei, în mod corect a fost respinsă de instanța de fond având în vedere că scrisoarea de garanție a cărei anulare se cere a fost emisă la cererea scrisă a reclamantei, respectiv a apelantei odată cu încheierea contractului de credit aferent acordării acesteia. Chiar dacă scrisoarea de garanție este un contract de fidejusiune ale cărei părți sunt creditorul și fidejusor banca, iar debitorul - apelanta, are calitatea de terț față de acest contract, accesoriu contractului de credit, rezultă că apelanta are calitate procesuală activă în cauză.
În atare condiții, Curtea va respinge ca nefondat apelul comercial d eclarat de apelanta reclamată" OPD.",cu sediul în O,-, prin reprezentanții săi legali, în contradictoriu cu intimații pârâțiBANCA "TRANSILVANIA" - SUCURSALA O,cu sediul în O,--40, jud. Bși ,împotriva sus arătatei sentințe comerciale, pe care o menține în totalitate.
Nu se acordă cheltuieli de judecată în apel, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de intimatul pârât.
Respinge ca nefondat apelul comercial d eclarat de reclamanta apelantă - P O - cu sediul în - - nr. 736, prin administrator, în contradictoriu cu intimații pârâți BANCA TRANSILVANIA SUCURSALA O cu sediul în O,- - 40 și împotriva sentinței nr. 1361 din 11 mai 2004 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31 martie 2009.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
/ 29.04. 2009
Judecător fond
5 ex./29.04.2009
Emis/exp. 3 comunicări:
apelanta reclamantă - PO- cu sediul în - - nr. 736 județul B intimații pârâți BANCA TRANSILVANIA SUCURSALA cu sediul în O- - 40 județul B - la avocat cu sediul în O, strada - C M nr. 57, - 62,. 11, județulAstăzi, __.04.2009
Președinte:Crișan MarinelaJudecători:Crișan Marinela, Boța Marilena
