Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 43/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE CIVILĂ NR. 43/2009
Ședința publică din data de 16 martie 2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S- luat în examinare apelul declarat de reclamanta - - SRL, împotriva sentinței civile nr. 3929 din 18.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimata - SRL, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat pentru apelantă,lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este îndeplinită.
Apelul promovat este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 6 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 16 martie 2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei, din care un exemplar se comunică cu reprezentantul apelantei.
Reprezentantul apelantei depune la dosar dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru și timbru judiciar pentru apelul promovat în cauză și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului și modificarea sentinței apelate, pentru motivele depuse pe larg în scris, cu cheltuieli de judecată. În susținere se artă că, instanța de fond, în mod eronat a reținut apărarea pârâtei potrivit căreia acesta nu cunoștea faptul că subscrisa, în momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare și emiterii facturilor fiscale, ar fi o societate plătitoare de TVA, atâta timp cât apelanta s-a identificat și cu atribut fiscal Această eroare putea fi corectată și de apelantă dar din greșeală aceasta nu a făcut- În speță cupla este comună, dar singura sancționață este apelanta. În mod cert, pârâta are posibilitatea de a storna orice factură emisă în mod greșit, iar în urma stornării apelanta ar avea posibilitatea recuperări de la organele fiscale sumele în discuție. Se arată, totodată faptul că, instanța de fond, în mod greșit a acordat cheltuieli de judecată în valoare de 2500 lei, întrucât unul din bonurile fiscale depuse la dosar de reprezentanta intimatei este datat cu 18.03.2008, iar dezbaterea fondului a avut loc în noiembrie 2008.
CURTEA:
Asupra prezentului apel, constată:
Prin sentința comercială nr. 3.929/C/2008 din data de 18 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluja fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - C-N, în contradictoriu cu pârâta C-N, iar reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei 2.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, în rejudecare, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a cumpărat de la pârâtă un imobil teren înscris în nr. 1.714 nr. top. 443/1/1/1/1/2, fiind încheiate două contracte de vânzare-cumpărare autentice, având ca obiect cote părți de proprietate.
Cererea reclamantei vizează suma de 15.138 RON, colectat inclus în contravaloarea facturilor fiscale nr. -/25.07.2006 și nr. -/29.08.2006, facturi emise de către pârâtă pentru prețul datorat de reclamantă în urma înstrăinării imobilului teren.
Prin raportul de inspecție fiscală întocmit la 08.08.2007 s-a constatat că nu se justifică restituirea către reclamantă cu titlu de a sumei menționate, deoarece cele două facturi emise de către pârâtă nu au înscrisă mențiunea "taxare inversă" și nu au fost aplicate măsurile de simplificare prev. de art. 1601alin. 3 și 5 din Legea nr. 571/2003 modificată.
Conform acestor prevederi legale, pe facturile emise pentru livrările de bunuri prevăzute la alin. (2) furnizorii sunt obligați să înscrie mențiunea taxare inversă, fără să înscrie taxa aferentă. Pe facturile primite de la furnizori, beneficiarii vor înscrie taxa aferentă, pe care o evidențiază atât ca taxă colectată, cât și ca taxă deductibilă în decontul de taxă. Pentru operațiunile supuse măsurilor de simplificare nu se face plata taxei între furnizor și beneficiar (alin.3). Se prevede la alineatul 5 că de aplicarea prevederilor prezentului articol sunt responsabili atât furnizorii/prestatorii, cât și beneficiarii. În situația în care furnizorul/prestatorul nu a menționat taxare inversă în facturile emise pentru bunurile/serviciile care se încadrează la alin. (2), beneficiarul este obligat să aplice taxare inversă, să nu facă plata taxei către furnizor/prestator, să înscrie din proprie inițiativă mențiunea taxare inversă în factură și să îndeplinească obligațiile prevăzute la alin. (3).
Față de aceste prevederi s-a apreciat că reclamanta este ea însăși în culpă pentru neîndeplinirea obligației de corectare a facturilor, respectiv pentru neaplicarea măsurilor legale de simplificare în ceea ce privește
Operațiunile fiscale își urmează cursul normal, astfel că în măsura în care nu s-a făcut operațiunea de corectare a facturilor de către reclamantă, conform posibilității legal prevăzute pe care aceasta o avea și nu a refuzat parțial plata acestor facturi, nu mai poate pretinde acum ca pârâta să emită noi facturi care să menționeze măsurile simplificate de aplicare a TVA-ului.
Prin raportul întocmit de inspectorii financiari pentru societatea vânzătoare-pârâtă s-a constatat că s-a procedat corect la aplicarea -ului pe care pârâta l-a predat la stat în contul Administrației Financiare.
Față de cele mai sus arătate și în temeiul considerentelor de drept expuse, instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată, iar în baza art. 274.pr.civ. reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 2.500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termenul legal, apel reclamanta - C-N, solicitând admiterea lui, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii sale, așa cum a fost formulată.
Dezvoltându-și motivele de apel, reclamanta a pretins că prima instanță a procedat greșit respingând acțiunea, pornind de la o interpretare mai rigidă a legii în sensul că deși pârâta a încălcat dispozițiile legale în vigoare, emițând către ea două facturi cu aferente unei vânzări-cumpărări de bunuri imobile nu a obligat-o la stornarea celor două facturi, cu explicarea că au fost completate eronat, iar apoi emiterea unor noi facturi corecte, cu mențiunea "taxare inversă", conform art. 160 alin. 3 din Legea nr. 571/2003.
Ulterior, reclamanta-apelantă a mai susținut că în mod greșit a fost obligată la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată, atâta timp cât din chitanțele de plată a onorariului de avocat ( 4,5) rezultă că în realitate suma pretinsă a fost de doar 1.500 lei.
La rândul său, intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, deoarece în prezent este în imposibilitatea de a mai emite noi facturi, cu mențiunea "taxare inversă", după controlul efectuat de inspectorii fiscali în data de 12.04.2007 care au constatat că s-a procedat corect la aplicarea, iar dispozițiile art. 160 Cod fiscal impun anumite obligații reclamantei pentru aplicarea măsurilor de simplificare fiscală.
Apelul declarat în cauză este întemeiat însă numai în privința cheltuielilor de judecată.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului, din perspectiva instanței de apel, a apărărilor formulate de intimată, Curtea apreciază că prima instanță a dat o rezolvare corectă acțiunii reclamantei care, într-adevăr, nu poate fi primită atâta timp cât se întemeiază pe propria turpitudine, interpretarea dispozițiile art. 160 alin. 3, 4, 5 Cod fiscal și Normele de aplicare a acestuia, impunându-i în situația dată o anumită conduită.
Cât privește însă obligarea reclamantei, căzută în pretenții, prin respingerea acțiunii ei la cheltuielile de judecată ale pârâtei, soluția este greșită.
Dispozițiile art. 274 alin. 2.pr.civ. arată că partea care a câștigat procesul este îndreptățită și la recuperarea cheltuielilor de judecată pe care, "va dovedi că le-a făcut". Or, la dosar, chitanțele depuse atestă că aceste cheltuieli se limitează la suma de 1.500 lei și nu 2.500 lei la cât greșit a fost obligată reclamanta.
Așadar, conform art. 296.pr.civ. va fi admis apelul reclamantei, schimbată în parte sentința atacată în privința cheltuielilor de judecată, menținându-se celelalte dispoziții.
În această etapă procesuală, intimata urmează să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6 lei reprezentând taxă judiciară de timbru conform art. 274.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - C-N, cu sediul în C-N,- -177,. I,. 20, jud. C, prin reprezentantul său, împotriva sentinței comerciale nr. 3.929 din 18 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care schimbă în parte, în privința cheltuielilor de judecată în sensul că:
Obligă reclamanta să plătească pârâtei C-N, cu sediul în C-N,-,. 4, jud. C, suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă intimata C-N la 6 lei cheltuieli de judecată în apel în favoarea apelantei.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
G - - - - -
Red. Gh.Dact./5 ex./9.04.2009/Jud.fond: Seman
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
