Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 48/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - acțiune în constatare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.48
Ședința publică din 14 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Dana
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta - SRL de, județul S, împotriva sentinței nr. 2780 din 24 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat pentru reclamanta apelantă, lipsă fiind pârâții intimați Primăria orașului de, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că a fost achitată de către reclamantă taxa de timbru aferentă apelului.
Avocat pentru reclamanta apelantă a depus la dosar, în copie, decizia nr. 522/13.03.2007 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr- având ca obiect acțiune în constatare și încheierea din 18 octombrie 2007 dată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face, prin care s-a suspendat judecata în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă.
Instanța, constatând apelul legal timbrat și în stare de judecată, a dat cuvântul pe fond.
Avocat pentru reclamanta apelantă a arătat că apelul vizează nelegalitatea și netemeinicia soluției instanței de fond, motivat de faptul că în mod greșit s-a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 494 care reglementează accesiunea imobiliară artificială, că în speță este dată autoritatea de lucru judecat, conform deciziei depuse astăzi și că instanța de fond a reținut că nu se mai putea solicita ridicarea construcțiilor, dar deja pe rolul instanței se află o astfel de acțiune - suspendată în baza art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă. A mai precizat că reclamanta a dobândit terenul în mod legal terenul prin hotărâre a Adunării generale, că sunt constructori de bună credință, că au formulat acțiune pentru anularea parțială a titlului de proprietate aparținând pârâtului și că, pe rolul Tribunalului Suceava au înregistrată acțiune formulată în temeiul Legii 1/2005 - cu termen de judecată la data de 12 mai 2008 ( a depus în copie acțiunea). Pentru aceste motive a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 1 august 2006, sub numărul -, rec1amanta Societatea de, în contradictoriu cu pârâții Primăria de - prin primar, și, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să-i constate dreptul de proprietate cu privire la construcțiile și anexele edificate pe suprafața de 1.439. teren identic cu parcela 1900/1 din Cartea Funciară 9767 comunei cadastrale de.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că în cursul anului 1963, Adunarea Generală aaa probat atribuirea în folosință a suprafeței de 1.800. teren, în vederea construirii unui magazin universal și bufet, după cum rezultă din adresa 275/1963 a și, în același an, 1963, s-a eliberat autorizația de efectuare a construcției și ulterior, autorizația pentru executare lucrări cu nr. 110/1963 la magazinul universal, comuna de, raionul
Reclamanta a susținut că, astfel, au fost edificate aceste clădiri care, din 1963 și până în prezent au avut aceeași destinație, de magazin universal și pentru care s-au plătit taxele și impozitele aferente în toată această perioadă.
S-a mai arătat că, pentru suprafața de teren pe care sunt amplasate construcțiile și anexele, s-a emis însă un titlu de proprietate, 370/2004, în favoarea pârâtu1ui, care a și înstrăinat terenul, conform contractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 1976/2006 în favoarea soților și.
Prin sentința civilă nr. 3528 din 23 noiembrie 2006 Judecătoriei Rădăuți, s-a admis acțiunea și s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la construcțiile amplasate pe parcela 1900/1 din CF 9767 comunei cadastrale de, respectiv magazin cu anexe.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs pârâții:, și, invocând inadmisibilitatea acțiunii, precum și lipsa de interes a reclamantei în promovarea ei.
Prin încheierea de ședință din 04.04.2007 calea de atac a fost calificată ca fiind apel și, prin decizia nr. 8/11.04.2007 a Tribunalului Suceavaa fost admis apelul, a fost anulată sentința civilă nr. 3258/23.11.2006 a Judecătoriei Rădăuți cu reținerea cauzei pentru soluționare în primă instanță.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 4341/86/13.06.2007.
În rejudecare, reclamanta a depus copie după decizia nr. 522/13.03.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr-.
Prin sentința nr. 2780 din 24.09.2007, Tribunalul Suceavaa respins acțiunea reținând în esență că din actele dosarului rezultă, că suprafața de teren pe care este edificată construcția este proprietatea pârâților și care l-au dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1976/18.07.2006 la Biroul Notarilor Publici Asociați - de la pârâtul care, la rândul său, l-a dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate nr. 370 din 06.07.2004, astfel încât în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 494 alin. 3 teza a - II - a care reglementează accesiunea imobiliară artificială atunci când constructorul este de bună credință.
În această situație, dacă proprietarul terenului își manifestă opțiunea acesta devine obligatoriu proprietarul construcției fără a putea solicita ridicarea construcției iar cel care a edificat construcția devine creditor, având o creanță în despăgubire împotriva proprietarului terenului.
Așa fiind, prima instanță apreciază că, deși prin sentința civilă nr. 3158/17.11.2006 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă irevocabilă, a fost respinsă cererea în accesiune imobiliară artificială formulată de către pârâții și, instanța nu poate încălca dispozițiile art. 494 din Codul civil care devin imperative odată cu exprimarea opțiunii de către proprietarul terenului.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta arătând că în ce privește dreptul pârâților de a invoca accesiunea în cauză există autoritate de lucru judecat, autoritate dată de sentința civilă nr.3158 din 17.11.2006 rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a respins cererea de accesiune asupra construcțiilor în discuție, astfel încât, o hotărâre prin care se respinge cererea de constituire a dreptului de proprietate asupra construcțiilor ar conduce la situația imposibilă că aceste construcții nu aparțin nimănui.
Apelul este neîntemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Pornind de la aspectul necontestat că cel ce a edificat construcțiile nu are nici un drept real asupra terenului pe care sunt amplasate acestea, Curtea se află în situația de a răspunde la două întrebări:
1. Se poate recunoaște în favoarea dreptul de proprietate asupra unei construcții edificate pe terenul proprietatea altuia?
2. Faptul că accesiunea invocată cu privire la construcție de către proprietarul terenului a fost respinsă în mod irevocabil, naște vreun drept în favoarea?
1. Analizând conținutul art. 492 Cod civil, text potrivit căruia "orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala lui și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra", Curtea constată că acesta prezumă un drept de proprietate asupra construcțiilor în favoarea proprietarului terenului, prezumție ce poate fi răsturnată prin dovada construirii de către o altă persoană cumulată cu dovedirea unui drept de folosință asupra terenului.
În cauza de față însă, deși faptul edificării construcțiilor de către reclamantă nu este contestat, aceasta nu a făcut dovada unui drept de folosință asupra terenului, astfel încât dreptul său nu poate fi decât un drept de creanță cu privire la valoarea materialelor și a muncii incorporate.
2. Faptul că cererea de accesiune formulată de proprietarul terenului cu privire la construcțiile în discuție a fost respinsă irevocabil, nu naște în favoarea un drept de proprietate asupra construcției, întrucât această din urmă persoană nu justifică un drept de folosință asupra terenului, ceea ce face imposibilă recunoașterea unui drept de proprietate asupra construcției.
A recunoaște unei persoane dreptul de proprietate asupra unei construcții amplasată pe terenul proprietatea altei persoane, în lipsa unui drept de folosință asupra terenului, ar însemna a goli de conținut dreptul de proprietate al proprietarului terenului, care s-ar găsi în situația de a avea un bun pe care nu-l poate folosi, deși nu a îngăduit nimănui drepturi reale asupra respectivului teren.
În consecință, cum în cauză nu se contestă faptul că reclamantul este cel care a edificat construcțiile în discuție, cum respingerea cererii de accesiune nu naște nici un drept în favoarea, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică și în consecință, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul reclamantei, rămânând acesteia posibilitatea de a face, în cadrul unui alt litigiu, dovada contrară prezumției stabilite de art. 492 Cod civil, respectiv a unui drept de superficie asupra terenului.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - SRL de, județul S, împotriva sentinței nr. 2780 din 24 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
7ex/23.04.2008
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Mitrea Muntean Dana
