Actiune in constatare Jurisprudenta comerciala. Decizia 5/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR. 5/
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 2: Valentina Vrabie
GREFIER: - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor comerciale declarate de pârâtele V, cu sediul în mun. F,- jud. V și PRIMĂRIA F, cu sediul în mun. F, str. - nr.1 bis jud. V, împotriva sentinței civile nr.217/26.septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Dezbaterile și susținerile orale ale cauzei au avut loc în ședința publică din 12 ianuarie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 15 ianuarie 2009 și apoi pentru data de 16 ianuarie 2009, datorită lipsei unui membru al completului de judecată de la sediul instanței.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- la Judecătoria Focșani reclamanta Fac hemat în judecată pârâtele Comcereal V și Primăria F pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate că are calitatea de constructor de bună credință în ce privește edificarea imobilului construcție C1 pe terenul situat în- (fostă ).
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în anul 2000 închiriat de la pârâtă un imobil compus din cameră, hol și teren în suprafață de 150 mp pe o perioadă de 25 ani.
Prin actul adițional din 21.02.2001 pârâta a fost de acord ca reclamanta să ridice pe spațiul închiriat o construcție definitivă.
Este adevărat că destinația inițială a construcției fost aceea de depozit de materiale, dar, schimbarea ulterioară a destinației în spațiu comercial s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, în baza autorizației de construcție și a certificatului de urbanism 691/10.07.2002.
Cum construcția s-a realizat cu acordul pârâtei și cu respectarea dispozițiilor legale a solicitat să se constate că are calitatea de constructor de bună credință.
Legal citată, pârâta Comcereal Vaf ormulat întâmpinare. A arătat că nu se poate reține calitatea de constructor de bună credință a reclamantei întrucât autorizația de construcție nu este pentru o construcție definitivă, iar acordul de care se prevalează reclamanta a fost pentru realizarea unui depozit.
De altfel, potrivit Legii 51/1990 executarea unei construcții definitive nu putea fi autorizată pe un teren închiriat, iar potrivit art.9 din contractul de închiriere reclamanta trebuia să restituie bunul în stare în care l-a primit.
A solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă 4871/7 noiembrie 2007 s-a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Prin decizia civilă 61/28.02.2008 a Tribunalului Vranceas -a admis apelul declarat împotriva sentinței și s-a admis acțiunea reclamantei.
În recurs, prin decizia civilă 375 R/5.06.2008 a Curții de Apel Galațis -a constatat natura juridică a cauzei ca fiind comercială, s-a admis recursul, s-a casat sentința și decizia din apel și s-a trimis cauza spre competentă soluționare la Secția Comercială.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vrancea - secția comercială sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 217/ 26 septembrie 2008, Tribunalul Vranceaa admis acțiunea.
A constatat că reclamanta este constructor de bună credință pentru construcția C 1, situată în F,-, jud.
A obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 29,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, următoarele:
Prin contractul de închiriere 1279/15.04.2000 reclamanta - SRL Faî nchiriat de la Comcereal V un imobil compus din cameră, hol și 150 mp teren aferent, imobil situat în- (fostă ) durata închirierii fiind de 25 ani.
La 21.02.2001 pârâta și-a dat acordul ca reclamanta să ridice o construcție definitivă din zidărie, în acest sens fiind emise certificatul de urbanism 1268/29.12.2000 și autorizația de construcție 105/18.04.2001.
Prin prezenta acțiune reclamanta a solicitat să se constate că este constructor de bună credință pentru construcția edificată în baza autorizației 195/18.04.2001.
Deși în certificatul de urbanism se face referire la o construcție provizorie, autorizația se referă la o construcție definitivă, în condițiile în care pârâta își dăduse acordul în acest sens.
Schimbarea ulterioară a destinației construcției s-a făcut în baza certificatului de urbanism 691/10.07.2002.
Pârâta a făcut referire în apărarea sa despre dreptul său de proprietate asupra terenului, despre nelegalitatea autorizației de construcție și a certificatelor de urbanism și despre concurența neloială pe care i-o face reclamanta.
În ce privește dreptul său de proprietate, la 14.03.2007 pârâta Comcereal Vaf ormulat acțiune în constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilului clădire zidărie 3 camere și a terenului aferent de 150 mp care face obiectul contractului de închiriere.
Prin sentința civilă 4051/9.10.2008 a Judecătoriei Focșani, definitivă și irevocabilă prin decizia 256/R/21.04.2008 a Curții de Apel Galațis -a constatat că din suprafața de 478 mp situată în-, pârâta este proprietară numai pe 75 mp teren.
Din expertiza efectuată în dosarul -, atașat din oficiu, a rezultat că reclamanta F ocupă doar 31 mp din terenul pârâtei.
Reclamanta a edificat o construcție pe terenul pentru care avea contract de închiriere, cu autorizație de construcție.
Potrivit planului de amplasament de la fila 11 din dosarul Judecătoriei,construcția C1 este proprietatea
Schimbarea destinației construcției s-a făcut în baza certificatului de urbanism ulterior.
Reclamanta nu a solicitat anularea actelor administrative în discuție, nu a solicitat rezilierea contractului de închiriere sau constatarea concurenței neloiale.
În cauza de față, reclamanta nu poate fi altceva decât un constructor de bună credință în condițiile în care a construit cu bună credință pe baza actelor emanate de la locator și de la autoritățile legale în materie, iar pârâta nu a răsturnat prezumția legală a bunei credințe.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel atât pârâta Comcereal V, cât și pârâta Primăria Municipiului F, apeluri înregistrate sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați - secția comercială, maritimă și fluvială.
Pârâta Comcereal a criticat sentința apelată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Deși reclamanta a invocat, ca temei legal al cererii sale, prevederile art. 494 Cod civil, acest text de lege nu este aplicabil cauzei, întrucât vizează construirea de către un terț, pe terenul proprietatea altuia, în absența oricărui raport contractual.
Așa fiind, orice chestiune referitoare la situația juridică a construcției edificate pe terenul apelantei nu se poate analiza decât prin raportare la clauzele contractului de închiriere.
A mai susținut apelanta - pârâtă că instanța de fond a constatat buna credință a reclamantei, fără să își motiveze în drept hotărârea. De asemenea, instanța de fond a confundat buna - credință a subiectelor de drept, în sens larg, cu buna credință prev. de art. 494 alin. 3 Cod civil.
În mod greșit judecătorul fondului nu a reținut reaua credință a reclamantei la edificarea construcției, ce rezultă, în opinia apelantei, din următoarele aspecte:
Reclamanta nu are autorizație de construcție definitivă, ci doar pentru construcție provizorie, încălcând Legea 50/1996 și a transformat, succesiv, destinația spațiului comercial, ajungând la destinația de și să facă concurență pârâtei reclamante.
Totodată, acordul pe care l-a avut reclamanta pentru edificarea construcției este lipsit de relevanță juridică, întrucât, potrivit art. 41 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii 51/1990, numai proprietarului i se poate acorda o autorizație de construcție definitivă, și nu chiriașului.
Reaua credință rezultă de asemenea, din prevederile art. 9 din contract, potrivit cărora chiriașul, la sfârșitul contractului, este obligat să restituie bunul în starea în care l-a primit, precum și din modificarea unilaterală a contractului de închiriere, în ce privește durata contractului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 282 și următoarele pr. civ.
Pârâta apelantă Primăria Municipiului Fac riticat sentința apelată, pentru următoarele motive:
Certificatul de urbanism a fost eliberat reclamantei în vederea ridicării unei construcții provizorii.
De asemenea, nu era posibilă ridicarea unei construcții definitive pe un teren închiriat.
În drept, a invocat dispozițiile art. 282 și următoarele pr. civ.
Prin întâmpinare, reclamanta - apelantă a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate reiterând apărările formulate la judecata fondului.
Apelurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Înainte de a intra în analiza propriu-zisă a motivelor de apel, se impune a face următoarele precizări:
Este adevărat că între reclamanta F și pârâta Comcereal V s-a perfectat contractul de închiriere nr. 1279/ 15 aprilie 2000, după cum corespunde realității și faptul că, prin actul adițional din 21 februarie 2001, pârâta Comcereal, în calitate de locator - proprietar, și-a exprimat acordul ca chiriașul să edifice " o construcție definitivă, din zidărie", pe terenul închiriat (fila 7 din dosarul nr- al Judecătoriei Focșani ).
Însă, ulterior perfectării acestor acte și edificării construcției în litigiu, locatorul Comcereal a promovat, în contradictoriu cu Primarul Municipiului F, o acțiune în constatare drept de proprietate, ce viza o parte din construcția închiriată, precum și terenul aferent.
Prin sentința nr. 4051/9.10.2007 a Judecătoriei Focșani, pronunțată în dosarul nr. -, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 256/R/21 aprilie 2008 Curții de Apel Galați, s-a admis în parte acțiunea și s-a constatat că Comcereal V este proprietară numai asupra unei construcții, în suprafață de 75.
S-a reținut, cu putere de lucru judecat, că Comcereal nu este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 478. situat în F,-, teren pe care s-a edificat construcția în litigiu.
Din considerentele deciziei nr. 256/R/21 aprilie 2008 Curții de Apel Galați rezultă că terenul în discuție ar putea aparține domeniului privat al municipiului, în temeiul art. 4 din HG834/1991, în măsura în care unitatea administrativ teritorială ar face demersuri de preluare, prin protocol, a acestui teren.
Din cele mai sus arătate, rezultă că apelanta - pârâtă Comcereal, ce se pretinde titularul dreptului de proprietate asupra terenului pe care s-a edificat construcția în litigiu, nu mai justifică, practic, nici un interes la data soluționării prezentei căi de atac, de vreme ce s-a reținut cu putere de lucru judecat, că nu este proprietara terenului pe care terțul (în speță, reclamanta ) cu materialele sale, a edificat o construcție.
Singura care justifică interes în promovarea căii de atac este Primăria Municipiului F care, în adevăr, este titulara domeniului privat al unității administrativ - teritoriale și, prin urmare, justifică dreptul de proprietate asupra terenului pe care reclamanta a edificat o construcție.
După efectuarea acestor precizări, vom reține că, în adevăr, reclamanta a executat o construcție, pe terenul ce nu îi aparținea, însă pe baza acordului exprimat de proprietarul aparent la acea dată, al terenului.
În atare situație, reclamanta, deși a avut acordul proprietarului la edificarea construcției, nu poate pretinde dobândirea unui drept de superficie asupra imobilului (respectiv, de proprietate asupra construcției și de folosință asupra terenului) întrucât s-a dovedit că acordul a fost dat de un neproprietar.
Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond că reclamanta este un constructor de bună credință, întrucât, în general, pasivitatea sau conduita tolerantă a proprietarului terenului este de natură să înlăture reaua - credință a.
Or, este evident că autoritățile locale nu s-au opus, în nici un fel, edificării construcției, ba, mai mult, apelanta Primăria Municipiului Fae mis autorizație de construire reclamantei. Așa fiind, nu poate invoca, prin motivele de apel, eliberarea actelor și autorizațiilor cu încălcarea prevederilor legale. Cu alte cuvinte, apelanta pârâtă nu își poate invoca propria culpă, ca temei al relei credințe a.
Cât privește inaplicabilitatea prevederilor art. 494 Cod civil, constată că, în speță, nu se poate reține existența unui raport contractual între constructor și proprietarul terenului, atâta vreme cât s-a dovedit să Comcereal nu este titularul dreptului de proprietate asupra terenului.
De asemenea, cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5. pr. civ. hotărârea apelată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază.
Față de considerentele ce preced, potrivit art. 296.pr. civ. va respinge cele două apeluri, ca fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de pârâtele V, cu sediul în mun. F,- jud. V și PRIMĂRIA F, cu sediul în mun. F, str. - nr.1 bis jud. V, împotriva sentinței civile nr.217/26.septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca nefondate.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red. VV/ 12.02.2009
Tehno FB/ 5 ex.
Fond:
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Valentina Vrabie
